CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII HIDROEDILITARE - Facultatea de ...

a captării respective şi realizarea unei gospodăriri raţionale în exploatarea
sursei, pentru a nu se depăşi rezervele exploatabile ale acesteia.
Din punct de vedere calitativ, vor fi preferate în primul rând izvoarele şi apele
subterane, care vor fi utilizate prioritar pentru alimentarea cu apă potabilă a
centrelor populate.
Din punct de vedere cantitativ, apele de suprafaţă sunt singurele care pot
satisface cerinţele centrelor populate mari sau în accentuată mărire.
Apa mărilor şi oceanelor se poate folosi în mod excepţional, deoarece conţine
multe săruri şi necesită lucrări de tratare costisitoare.
Protecţia surselor se face prin amenajarea de zone de protecţie sanitară cu
regim sever şi de zone de protecţie sanitară de restricţie, conform instrucţiunilor
din Hotărârea de Guvern nr. 101/1997. Zona de protecţie sanitară cu regim
sever se împrejmuieşte, iar cea de restricţie se marchează prin borne sau
semne vizibile.
2.2. CAPTAREA APEI SUBTERANE
Apa subterană se află în porii sau în golurile din scoarţa pământului şi poate
fi apă de infiltraţie, apă de condensaţie sau apă juvenilă.
Apa de infiltraţie provine prin infiltrarea în virtutea gravitaţiei în scoarţa
pământului a celorlalte categorii de apă, adică a apelor de precipitaţii, în mod
natural, sau a apelor de suprafaţă, în mod natural sau artificial.
Apa de condensaţie provine din condensarea vaporilor din atmosferă pe
stratul superior al scoarţei sau prin condensarea vaporilor aflaţi în golurile din
interiorul terenului.
Apa juvenilă poate proveni din răcirea vaporilor magmei incandescente şi
apare în general ca apă minerală sau termală.
În general, apele subterane sunt ape de infiltraţie, cu temperatura aproape
constantă, cu debite şi niveluri variabile şi cu conţinut îndeosebi de calciu,
magneziu, fier şi mangan, dizolvate din straturi în timpul infiltrării şi mişcării.
Aceste ape pot fi lipsite de bacterii.
Straturile acvifere sunt formate în general din roci sedimentare necoezive
(nisip, pietriş etc.) fiind denumite aluvionare, diluvionare sau eoliene, după
cum provin din forţa de transport a apei, a gheţii, respectiv a vântului. Straturile
acvifere aluvionare de şes sunt cele mai indicate pentru captare, deoarece au şi
dimensiuni mai mari şi material prin care se poate filtra în mod natural, fiind
compuse din nisip. Sub straturile acvifere se află straturi impermeabile de
suport, care primesc şi cedează greu apa fiind formate din roci sedimentare
coezive ca marnă, lut, argilă etc.
3