CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII HIDROEDILITARE - Facultatea de ...

excedentar (RE) este reintrodus în decantorul primar (DP). Acest sistem,
necesită consumuri sporite de energie la pomparea şi postaerare apei şi
cheltuieli sporite pentru decantorul secundar suplimentar dar şi pentru
lucrările de exploatare.
Procesele de nitrificare-denitrificare se mai pot realiza in bazine de activare
cu funcţionare discontinuă, în şanţurile de oxidare care utilizează procedeul
cu denitrificare simultană, în filtrele biologice cu umplutură de masă plastică,
în reactoarele biologice de contact şi în reactoarele biologice cu strat fluidizat
pentru denitrificare.
Procedeele fizico-chimice de îndepărtare a azotului se bazează pe
striparea nămolului cu aer, pe clorinarea la punctul de limpezire şi de schimbul
ionic, în care o masă activă naturală reţine ionul de amoniu.
Defosforizarea este procesul prin care se realizează îndepărtarea
fosforului din apele uzate; prin folosirea atât a metodelor biochimice cât şi a
celor biologice.
Metodele biochimice se bazează pe incorporarea ortofosforului, a
polyfosforului şi a fosforului legat organic în celule. În funcţie de condiţiile
specifice mediului, cantitatea de fosfor din apele uzate este de circa 1/7....1/3,
iar cea conţinută în celule este de 1/5 din cea a azotului.
Metoda biologică constă în expunerea microorganismelor la condiţii alternative
aerobe şi anaerobe. Prin această metodă bacteriile sunt stresate şi
consumă o cantitate mai mare de fosfor. Fosforul este utilizat pentru
îndepărtarea celulelor, sinteza unui material celular nou şi la transportul de
energie.
Tehnica cea mai uzuală de reţinere a fosforului este cea fizico-chimică
având la bază procese de precipitare şi adsorbţie cu ajutorul coagulanţilor.
Se foloseşte în acest scop ionii de Fe +3 , Al +3 , Ca +2 proveniţi din soluţii de
clorură ferică (FeCl3), sulfat de aluminiu ((SO4)3Al2) şi/sau var stins (Ca(OH)2).
Transformarea compuşilor fosforului cu ajutorul acestor reactivi de
precipitare în condiţiile realizării unui pH adecvat, duce la formarea unor
fosfaţi PO 4
greu solubili şi floculanţi unor sedimentabili. Mai mult aceşti
compuşi au şi o bună capacitate de adsorbţie a fosfaţilor organici şi a
polifosfaţilor.
Pentru a asigura formarea flocoanelor se recomandă ca reactivii introduşi
în bazin să fie permanent agitaţi, prin aerare sau prin agitare mecanică, după
care se lasă un timp corespunzător pentru reacţii şi decantare.
Reactivul de precipitare (RP) conform schemei din figura 9.56 se poate
introduce în influentul decantorului primar (DP), cazul precipitării preliminare -
(a), în influentul bazinului de aerare (BA), sau al decantorului secundar (DS)
în cazul precipitării simultane - (b) sau după treapta biologică (DS) în cazul
precipitării secundare - (c), schema tehnologică în acest ultim caz cuprinde
96