CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII HIDROEDILITARE - Facultatea de ...

compartiment central împreună cu aerul comprimat. Turbina cu ax vertical din
această zonă asigură printr-o agitare violentă un contact strâns între apa de
canalizare şi nămolul format în procesul anterior. Apa cu nămolul şi aerul se
ridică datorită amestecului de apă cu aer şi în urma depresiunii create în zona
periferică a cilindrului central, nămolul activat din exteriorul cilindrului trece în
interiorul lui. La partea superioară a cilindrului central se evacuează în
atmosferă excesul de aer şi se produce coagularea. Din zona de reacţie
primară apa trece în zona de reacţie secundară, fiind reglată prin intermediul
unor ferestre obturate în diferite proporţii. Din zona de reacţie secundară apa
trece în spaţiul exterior de decantare şi de aici este evacuată printr-un deversor
periferic radial sau prin orificii uniform repartizate. Nămolul se colectează în
câteva sectoare între cilindrul central şi peretele exterior, de unde nămolul în
exces se evacuează.
Bazinele de aerare sunt lipsite de miros şi de muşte şi dau aproape acelaşi
randament de epurare atât vara, cât şi iarna. Ele au procesul de epurare mai
intens ca în filtrele biologice, iar introducerea nămolului activat şi al aerului se
poate regla în funcţie de încărcarea cu substanţe organice. Printre
dezavantajele bazinelor de aerare se pot menţiona: sensibilitatea la substanţele
toxice, exploatarea mai complexă şi producerea unui volum mai mare de nămol
cu un conţinut mai mare de apă. Datorită zgomotului produs, nu se recomandă
ca bazinele de aerare să se am-plaseze la distanţe mai mici de 100 m de
clădirile locuite.
Distribuţia aerului la bazinele de aerare cu aer insuflat sub presiune se poate
face prin plăci poroase aşezate bilateral (fig. 9.39), prin plăci poroase aşezate
uni-lateral, prin tuburi poroase, prin difuzoare, prin tuburi perforate (fig. 9.40)
sau cu fante, prin conducte deschise şi prin conducte flexibile. Plăcile poroase,
tuburile poroase şi difuzoarele realizează bule mici (1-4 mm), tuburile perforate
sau cu fan-te realizează bule mijlocii (5-10 mm), iar conductele deschise
realizează bule mari.
Plăcile poroase se execută din silice cu liant de silice sintetică cu
dimensiunile de 30x30x4 cm şi se montează în cutii sau în canale longitudinale.
Pentru a se uşura exploatarea se montează 4-10 plăci într-o cutie de fontă, oţel,
aluminiu sau beton armat precomprimat. La o diferenţă de presiune de 5 cm col.
apă în condiţii standard de temperatură şi umiditate coeficientul de
permeabilitate al acestor plăci este de 10 m 3 aer/m 2 min. Rezistenţa plăcilor
poroase cu coeficientul de permeabilitate de 2 m 3 aer/m 2 min aşezate la o
adâncime de 0,5 m de la suprafaţa
apei nu trebuie să depăşească 200 mm col. apă. Suprafaţa ocupată de plăci
re-prezintă 5-8 din suprafaţa totală a radierului.
78