CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII HIDROEDILITARE - Facultatea de ...

sub influenţa unor factori chimici şi biochimici, transformându-se în elemente
mai simple care nu mai putrezesc (gaze, apă şi săruri minerale). Procesele de
mineralizare se datoresc numai în mică măsură factorilor chimici, activitatea
biologică a microorganismelor reprezentând factorul principal şi pot fi aerobe
sau anaerobe.
Procesele biochimice aerobe (de oxidare) constau din mineralizarea
substanţelor organice în stare coloidală şi dizolvată din apele de scurgere şi în
unele cazuri din nămolurile proaspete, prin oxidare rapidă în prezenţa bacteriilor
aerobe care consumă oxigen din aer şi din apă. Într-o primă fază, care în cazul
apelor uzate menajere la temperatura de 20 0 C începe în prima zi şi ţine 20 zile,
se des-compun compuşii carbonului organic, rezultând carbonaţi, bioxid de
carbon şi apă, iar din azotul organic rezultă carbonat de amoniu şi amoniac.
După 10-11 zile de la începerea acestei faze începe faza a doua, zisă de
nitrificare, care ţine 70- 100 zile, timp în care se mineralizează compuşii
azotului, rezultând prin oxidare din amoniac, sub acţiunea bacteriilor de
nitrificare mai întâi azotiţi şi apoi azotaţi. Din descompunere mai iau naştere şi
sulfaţi şi fosfaţi. În timpul procesului de mineralizare aerobă, care se desfăşoară
foarte repede, apa în care se află substanţa organică nu devine rău mirositoare
şi nu capătă aspect de putrezire. Consumul de oxigen, în mg, pentru oxidarea
substanţelor organice dintr-un litru de apă la temperatura de 20 0 C, a fost
denumit consum biochimic de oxigen (CBO). Pentru apa menajeră CBO în
primele 5 zile adică CBO5 corespunde la 68 din CBOtotal, iar cu aproximaţie
CBO20 reprezintă CBOtotal. Pentru localităţi mai puţin industrializate CBO5=54
g/om·zi, iar pentru localităţi industrializate reprezintă CBO5=75 g/om·zi.
Procesele biochimice anaerobe (de reducere) constau din mineralizarea substanţelor
organice din nămolul proaspăt şi în unele cazuri din apa de canalizare,
prin reducerea oxigenului conţinut de acestea, în prezenţa bacteriilor anaerobe,
care îşi procură oxigenul necesar din descompunerea unor substanţe oxidate
existente (carbonaţi, nitriţi, nitraţi, sulfaţi) şi din substanţele organice. În procesul
de denitrificare se dezintegrează nitriţii şi nitraţi produşi în medii lipsite de
oxigen, sub acţiunea bacteriilor de denitrificare, eliberându-se oxigen şi azot.
Fermentarea acidă sau alcalină a nămolului proaspăt poate avea loc anaerob
sub acţiunea fermenţilor (bacterii cu enzimele secretate) iar procesele de
putrefacţie pot avea loc tot anaerob sub acţiunea bacteriilor de putrefacţie.
În cazul fermentării acide, caracterizată printr-o reacţie acidă (pH=5...6), se
formează spumă, acizi organici (acetic sau butiric) şi se degajă gaze ca:
amoniac, hidrogen sulfurat, bioxid de carbon şi în concentraţii foarte mici gaz
metan. La temperatura de 15 0 C, această fermentare durează circa 5 luni.
Rezultând un nămol consistent, de culoare galbenă, greu de uscat, în cantitate
puţin redusă faţă de cea iniţială şi cu miros respingător, se caută să se evite în
tehnică această fermentare.
3