Cartea Verde a populatiei Republicii Moldova.indd - UNFPA Moldova

14
Cartea Verde a Populaţiei Republicii Moldova
Putem constata că în prezent au pierdut din importanţa lor atractivă localităţile urbane mici (Briceni,
Căuşeni, Criuleni şi altele) şi chiar localităţile urbane mijlocii (Soroca, Cahul, Orhei şi altele). S-a
menţinut la un nivel înalt atractivitatea oraşului Chişinău, în calitatea sa de capitală şi mare centru economic,
politic şi cultural, precum şi într-o măsură mai mică oraşul Bălţi.
Conform Raportului UNFPA
„Situaţia Populaţiei Lumii 2007”,
Republica Moldova continuă să fi e
cea mai ruralizată ţară din Europa
loc în baza următorilor factori:
În perioada postbelică Republica Moldova s-a caracterizat
printr-o intensitate mare a procesului de urbanizare,
în care un rol important l-a ocupat migraţia populaţiei rurale
spre localităţile urbane. În perioada anilor 1950-1990 numărul
populaţiei urbane s-a mărit de 5,4 ori. Această creştere a avut
Sporul natural al populaţiei s-a menţinut pe întreaga perioadă cu o rată destul de înaltă (10-12‰).
Un spor natural înalt (14-16‰) se atestă în localităţile urbane. Ca rezultat, sporul natural a constituit
34-36% din sporul total al populaţiei urbane (1,7 milioane locuitori);
Localităţile urbane au devenit mai atractive pentru populaţia rurală;
În creşterea populaţiei urbane un rol important a avut migraţia internă a populaţiei;
Un loc destul de însemnat în creşterea numărului populaţiei urbane revine transformărilor teritorial-administrative
în perioada dată, în care o mare parte din localităţile rurale mari au fost transformate
în localităţi de tip urban (Criuleni, Căuşeni, Glodeni, Sângerei şi altele, în total 40 localităţi).
Totodată, o mare parte din localităţile rurale, au intrat în componenţa oraşelor (peste 60 localităţi
rurale). Cota acestei componente în creşterea numărului populaţiei urbane a constituit 14-15%;
Intensitatea migraţiei interne a populaţiei variază în profi l teritorial – mai sporită se atestă în raioanele
din Zona de Nord şi mai scăzută – în raioanele din Zona de Sud;
Direcţia principală a migraţiei interne a populaţiei este nord-centru şi sud-centru. Ca rezultat, se
înregistrează o concentrare mare a populaţiei în Zona Centrală;
Se înregistrează o diferenţă semnifi cativă în intensitatea migraţiei populaţiei urbane şi rurale a Republicii
Moldova. Indicatorul migraţiei populaţiei urbane depăşeşte indicatorul respectiv al populaţiei
rurale de 3-4 ori;
Totodată, conform Raportului UNFPA „Situaţia Populaţiei Lumii 2007”, Republica Moldova
continuă să fi e cea mai ruralizată ţară din Europa.
Constatări:
• Migraţiei interne a populaţiei îi revine locul principal în distribuţia populaţiei între mediul rural şi
urban;
• Lipsa evidenţei statistice a migraţiei interne face difi cilă studierea acestui segment important al
migraţiei populaţiei;
• De intensitatea migraţiei interne depinde în mare măsură evoluţia proceselor de urbanizare şi concentrare
a populaţiei.
3.6. Migraţia externă
În condiţiile actuale ale Republicii Moldova migraţia populaţiei solicită formarea unei noi viziuni
asupra locului migraţiei în dezvoltarea demografi că, socială şi economică a statului. Migraţia este un
fenomen demografi c, a cărui evoluţie depinde direct de forţa factorilor de „atracţie/respingere”, care
sunt preponderent economici. Optimizarea şi dirijarea migraţiei externe a populaţiei pot aduce avantaje
mari statului prin creşterea veniturilor de la turism, comerţ şi de la alte activităţi.
Migraţia externă are un
caracter profund economic
Atâta timp cât între Republica Moldova şi statele dezvoltate va
exista un important decalaj economic, se vor menţine şi tendinţele
emigraţionale şi migraţia externă va păstra caracterul economic. Politi-