Cartea Verde a populatiei Republicii Moldova.indd - UNFPA Moldova

8
Cartea Verde a Populaţiei Republicii Moldova
III. Sinteza evoluţiei populaţiei şi fenomenelor demografi ce
în Republica Moldova în perioada anilor 1990-2008
3.1. Numărul populaţiei, structura pe vârste şi sexe (urban, rural)
Republica Moldova
deţine locul 32 în Europa
şi locul 104 în lume după
numărul populaţiei
În spaţiul ex-sovietic Republica Moldova s-a caracterizat prin
creşterea intensă a numărului populaţiei, determinată de sporul natural şi
de sporul migratoriu destul de mare. Tranziţia economică a infl uenţat în
mare măsură evoluţia demografi că prin schimbarea semnifi cativă a ca racte
risticilor fenomenelor demografi ce (natalitatea, mortalitatea, migraţia şi
altele). Numărul populaţiei înregistrate la Recensământul din 2004 constituia 3383,3 mii. Republica
Moldova deţine locul 32 în Europa şi locul 104 între statele lumii după numărul populaţiei.
În perioada anilor 1997-
2008 numărul populaţiei
a scăzut anual în medie
cu circa 7,3 mii persoane
Conform datelor statistice ofi ciale, la 1 ianuarie 1998 numărul
popu laţiei stabile constituia 3655,6 mii locuitori, iar la 1 ianuarie 2009 –
3567,5 locuitori, diferenţa fi ind de 88,1 mii. În aceeaşi perioadă, numărul
populaţiei urbane s-a redus cu 46,8 mii, iar al populaţiei rurale – cu
41,3 mii. Totodată, se înregistrează o creştere uşoară a ponderii populaţiei
rurale în totalul populaţiei şi, respectiv, micşorarea ponderii populaţiei urbane.
Deşi teritoriul Republicii Moldova este destul de mic, evoluţia fenomenelor demografi ce (natalitatea,
mortalitatea, sporul natural etc.) are un caracter regional diferit, dar în linii mari păstrează aceleaşi
tendinţe ca şi în ansamblu pe ţară, doar cu unele diferenţieri. Schimbările în evoluţia fenomenelor demografi
ce sînt destul de variate pe unităţi administrative şi pe grupe de vârstă.
Transformările în evoluţia demografi că încep, de regulă, în unităţile administrative de nord, ca
mai târziu să se extindă în cele centrale şi apoi în cele de sud. Diminuarea ratei natalităţii şi creşterea
ratei mortalităţii în Zona de Nord a început în anii ’60 ai secolului XX, în Zona Centrală – în anii ’70,
iar în Zona de Sud – în anii ’80.
Transformările demografi ce încep şi decurg mai intens în localităţile urbane decât în cele rurale,
iar ritmurile transformărilor demografi ce în localităţile urbane sunt mai înalte faţă de localităţile adminis
trative rurale.
Republica Moldova se caracterizează prin cea mai mică pondere a populaţiei urbane (41,3%), cu
o tendinţă uşoară de micşorare, comparativ cu statele Europei. Contrar tendinţelor globale, în Republica
Moldova se poate observa tendinţa de „ruralizare”.
Repartizarea teritorială a populaţiei scoate în evidenţă următoarele probleme:
• concentrarea populaţiei în Zona Centrală. În prezent, în această zonă locuiesc 50% din totalul
populaţiei (34% din suprafaţă);
• concentrarea mare a populaţiei în municipiul Chişinău, care este de fapt cea mai importantă
zonă economică din ţară. Aici locuiesc 22% din numărul populaţiei şi 53% din totalul populaţiei
urbane.
Structura pe vârste şi sexe a populaţiei este mult mai inertă, de aceea transformările demografi ce
în aşa perioadă scurtă sunt nesemnifi cative. Se menţine tendinţa de micşorare a dezechilibrului pe sexe
în cadrul populaţiei. În spaţiul urban dezechilibrul pe sexe este mai mic şi cu o tendinţă mai pronunţată
de micşorare faţă de cel al populaţiei rurale.