Cartea Verde a populatiei Republicii Moldova.indd - UNFPA Moldova

30
Cartea Verde a Populaţiei Republicii Moldova
Migranţii ilegali reprezintă populaţia de vârstă tânără, care nu este protejaţă economic şi social,
viaţa lor personală este supusă unui risc mare, inclusiv în spaţiul european, caracterizat printr-un grad
sporit de securitate. Cu toate acestea, în statele de reşedinţă migranţii nu benefi ciază de protecţie socială.
În plus, în contextul vecinătăţii cu UE, Republica Moldova trebuie să stabilească în relaţiile cu statele
din regiune nişte priorităţi de opţiuni migraţionale. Dat fi ind standardele de viaţă scăzute, Republica
Moldova, practic, are şanse nule de atragere a resurselor de forţă de muncă.
Potrivit statisticilor Băncii Naţionale a Moldovei, în anul 2008 cetăţenii din Republica Moldova,
afl aţi la muncă peste hotare, au transferat prin intermediul băncilor comerciale 1,7 mild. USD, ceea ce
constituie aproximativ 1/3 din PIB. În anul 2007 Republica Moldova se afl a pe locul doi, după Tadjikistan,
în topul statelor după ponderea remitenţelor în PIB, cu o cotă de 36,2 la sută (Sursa: Remittance
trends 2007, World Bank).
Constatări:
• Este nevoie de ajustarea politicii migraţionale la condiţiile actuale prin mecanisme moderne;
• Priorităţile de imigraţie pentru populaţie trebuie să fi e compatibile cu exigenţele şi necesităţile econo
miei;
• Se impune implementarea unui sistem informaţional integrat automatizat în domeniul migraţiei şi
evaluarea reală a populaţiei migratoare conform criteriilor statistice şi normelor internaţionale.
4.8. Particularităţile teritoriale ale situaţiei demografi ce
Deşi teritoriul Republicii Moldova este destul de compact, evoluţia fenomenelor demografi ce
(natalitatea, mortalitatea, sporul natural etc.) au un caracter regional diferit, dar în linii mari păstrează
aceleaşi tendinţe ca şi în ansamblu pe ţară, doar cu unele diferenţieri. Se înregistrează un decalaj esenţial
în evoluţia fenomenelor demografi ce pe diferite zone şi unităţi administrative şi, respectiv, a situaţiei
demografi ce din ultimele două decenii. Schimbările în evoluţia fenomenelor demografi ce sînt destul de
variate pe unităţi administrative şi pe grupe de vârstă.
Transformările în evoluţia demografi că încep, de regulă, în unităţile administrative de nord, ca
mai târziu să se extindă în cele centrale şi apoi în cele de sud, încep şi decurg mai intens în localităţile
urbane, decât în cele rurale, iar ritmurile transformărilor demografi ce în localităţile urbane sunt mai
înalte faţă de unităţile administrative rurale. Diminuarea ratei natalităţii şi creşterea ratei mortalităţii
în Zona de Nord a început în anii ’60 ai secolului XX, în Zona Centrală – în anii ’70, iar în Zona de
Sud – în anii ’80.
Este difi cil de urmărit evoluţia numărului populaţiei din cauza multor schimbări teritoriale din
ultimul deceniu. Dar se poate afi rma cu certitudine că numărul populaţiei în toate unităţile administrative
s-a micşorat. O creştere parţială în perioada anilor 2004-2008 s-a înregistrat în municipiul
Chişinău, raioanele Ialoveni, Dubăsari, Criuleni şi UTA Găgăuzia, pe când în celelalte unităţi administrative
numărul populaţiei s-a micşorat.
Particularităţile teritoriale ale situaţiei demografi ce pot fi analizate sub mai multe aspecte, cum ar fi :
• mediul urban – mediul rural;
• Zona de Nord, Centrală şi de Sud;
• localităţi urbane – raioane administrative rurale.
În aspect general situaţia demografi că în mediul urban este mai favorabilă decât în mediul rural şi
se caracterizează prin:
• Rata natalităţii populaţiei urbane (9,3‰) este mai scăzută decât în mediul rural (11,6‰), dar datorită
ratei mortalităţii mai scăzute (9,4‰) faţă de mediul rural (13,9‰), sporul natural este în limitele de
0, pe când în mediul rural acest indicator este negativ (-2,6‰), cu uşoare tendinţe de creştere.