LUMEA MILITARA 2.qxp - Editura Militara

Recommendations

Info

LUMEA MILITARĂ depãºite. Regiunea s-a deschis treptat spre Bazinul Caspic, Orientul Apropiat ºi Mijlociu, China etc. Pe lângã procese benefice de destindere ºi democratizare, alãturi de proiecte ºi programe de cooperare s-au înregistrat ºi conflicte interetnice ºi interreligioase, rãzboaie secesioniste, numeroase dispute teritoriale, inclusiv în Republica Moldova. În mod aparent nejustificat, România a rãmas ani de-a rândul în expectativã vizavi de Marea Neagrã, spre deosebire de Turcia, Ucraina, Bulgaria, Federaþia Rusã. O explicaþie ar fi cã liderii de la Bucureºti de dupã 1990 – lipsiþi practic de orice alianþã realã – ºi-au concentrat atenþia îndeosebi asupra mãsurilor de prevenire a unor pericole ce decurgeau din imprevizibilele conflicte militare din fosta Iugoslavie ºi din Transnistria. Abia din 1997 – 1999, când occidentalii înþeleg sã „redescopere” România, s-a schimbat parþial situaþia þãrii noastre. Un anumit exces de precauþie politicã faþã de statele ºi situaþiile din bazinul Mãrii Negre, faþã de Republica Moldova a persistat însã la Bucureºti. Probleme cu Ucraina au apãrut în delimitarea platoului maritim ºi în Delta Dunãrii. Astãzi, România, ca membrã a NATO ºi cât de curând a UE, trebuie sã-ºi asume noi responsabilitãþi. Din luãrile de poziþie ale actualilor guvernanþi reiese cã direcþiile europene ºi euro-atlantice sunt convergente: „axa” Bucureºti – Londra – Washington urmeazã sã materializeze suportul pentru politica noastrã de securitate în Europa de Sud – Est ºi Bazinul Mãrii Negre; relaþia specialã cu nucleul franco-german exprimã, în principal, solidaritatea culturalã, istoricã ºi economicã cu Europa Occidentalã, mai concret identitatea noastrã autentic europeanã. Unul dintre cei mai mari strategi ºi diplomaþi americani, George F. Kennan a trecut în nefiinþã, pe 17 martie, la vârsta de 101 de ani. Numãrându-se printre fondatorii politicii de „îndiguire” a Uniunii Sovietice ºi ai proiectelor de reconstrucþie a Europei ºi Japoniei, s-a distins prin sobrietatea ideilor, prin spiritul sãu combativ ºi stilul remarcabil. Lucrãrile sale i-au adus, de altfel, douã premii Pulitzer. Nãscut în 1904, dintr-o familie cu ascendenþã scoþianã ºi irlandezã, G. F. Kennan a absolvit Universitatea Princeton în 1925 ºi a intrat în corpul diplomatic, unde s-a specializat, în scurt timp, în probleme ruseºti. În februarie 1946, s-a remarcat prin celebra „telegramã lungã”, de 8 000 de cuvinte, în care analiza direcþiile de acþiune ale sovieticilor. Numit în fruntea nou createi unitãþi de planificare a Departamentului de Stat al SUA, G. F. Kennan a fost unul dintre principalii creatori ai strategiei americane pe termen lung de politicã externã, centratã pe „îndiguirea” Moscovei. Ideile sale au fost fãcute publice în aºa-numitul „articol X” („The Sources of Soviet Conduct”), apãrut în revista „Foreign Affairs”, în 1947. Dupã ce a deþinut pentru scurt timp postul de ambasador la Moscova, George Kennan a pãrãsit diplomaþia pentru Institutul azimut 21 Pentru o naþiune temporar de „frontierã” a Europei, convergenþa de interese ºi orientãri politico-militare dintre puterile spaþiului euro-atlantic reprezintã o condiþie esenþialã de dezvoltare („rãzboaiele civile” interoccidentale au afectat în general, direct ºi grav þara noastrã). Înainte de orice, România are obligaþia de a-ºi preciza scopurile ºi obiectivele în regiune, de a le explica ºi discuta cu aliaþii ºi partenerii sãi ºi cu statele riverane. România ar putea astfel sã aducã noi contribuþii de cooperare economicã bilateralã (inclusiv la Gurile Dunãrii ºi în zona Insulei ªerpilor) ºi multilateralã (pe traseele petroliere ºi de gaze naturale dintre Est ºi Vest sau în combaterea terorismului internaþional ºi criminalitãþii transfrontaliere). Printr-o politicã de dialog ºi amiciþie în Est s-ar sprijini direct soluþionarea unor conflicte ºi crize locale (din Transnistria de pildã). Individualitatea culturalã ºi dezvoltarea comunitãþilor româneºti de dincolo de Prut s-ar încadra aºa mai eficient în dinamica relaþiilor bilaterale ºi multilaterale dintre România ºi statele din bazinul Mãrii Negre, cu accent pe Republica Moldova. Concluzii - Controlul politic ºi militar asupra Bazinului Mãrii Negre se asociazã cu stãpânirea rutelor comerciale dintre Europa, Asia Centralã, Orientul Apropiat ºi Mijlociu. Istoria consemneazã interesul constant al marilor puteri pentru regiune. - Bazinul Mãrii Negre (bogat în hidrocarburi ºi alte resurse) a redevenit scena unor transformãri geopolitice de anvergurã. Se consolideazã independenþa statalã a þãrilor riverane ºi se dezvoltã formule politice democratice. În acelaºi timp, regiunea se integreazã tot mai vertiginos în procesele de George F. Kennan de Studii Avansate al Universitãþii Princeton, întorcându-se pentru câþiva ani, în calitate de ºef al misiunii americane de la Belgrad. Autor a numeroase cãrþi ºi articole, el a participat la toate marile dezbateri americane, prezentând adeseori argumente incomode, ca, de pildã, în cazul rãzboiului din Vietnam, sau al campaniei din Irak. Fundamentul concepþiei sale despre relaþiile cu Moscova rezidã într-o subtilã interpretare a ideologiei marxiste ºi o profundã cunoaºtere a istoriei Rusiei. În LUMEA MILITARÃ 1/2005 8 mondializare economicã, ca ºi Asia Centralã ºi Orientul Apropiat ºi Mijlociu. NATO ºi UE promoveazã strategii particulare de securitate ºi cooperare în Marea Neagrã. Toate acestea impun o repoziþionare în context a României - Noua politicã a României la Marea Neagrã are o tradiþie autenticã. Ea se încadreazã într-o concepþie ºi o practicã a dezvoltãrii convieþuirii interetnice, a relaþiilor cu statele ºi naþiunile din Est, dintre Baltica, Mediterana ºi Bazinul Caspic. Astãzi nu trebuie decât sã se confere noi dimensiuni unor orientãri politice ce s-au cristalizat încã din a doua jumãtate a secolului XIX. - Demersul actual ºi de perspectivã al Bucureºtiului este stimulat atât de extinderea proceselor de democratizare ºi stabilizare în Est, cât ºi de implicarea în regiune a UE ºi NATO, în parteneriat cu Federaþia Rusã sau cu Ucraina. Occidentul agreeazã direcþia respectivã a politicii româneºti (convorbirile preºedintelui Traian Bãsescu cu liderii SUA, Marii Britanii, Germaniei, Franþei ºi Italiei). - O nouã politicã activã a României la Marea Neagrã urmeazã sã acopere diverse domenii ale activitãþilor economice, relaþiilor culturale, politice, acþiunilor de securitate ºi de contracarare a provocãrilor ºi ameninþãrilor începutului de mileniu etc. Scopurile ºi obiectivele trebuie în mod obligatoriu corelate cu direcþiile prioritare UE ºi NATO, fãrã a-ºi pierde însã specificitatea. - Printr-o corectã poziþionare în regiunea Mãrii Negre, România are o ocazie în plus de a strânge relaþiile cu Republica Moldova ºi de a se adapta, la un nivel calitativ superior, la trendurile geopolitice ale epocii. viziunea sa, URSS reprezenta o ameninþare ideologicã ºi politicã ºi mai puþin una militarã. Expansionismul sovietic era determinat de un sentiment al insecuritãþii cu origini în slãbiciunile interne ale regimului comunist, în doctrina sa, dar ºi în tradiþia rusã. Politica calculatã, vicleanã ºi perseverentã a Uniunii Sovietice cerea o replicã pe mãsurã din partea Statelor Unite, concretizatã într-o strategie pe termen lung de aplicare a „contraforþei” în spaþiile unde Moscova încerca sã-ºi extindã controlul. Mizând mult pe cartea naþionalismului, diplomatul a anticipat cã rãspândirea comunismului va determina fricþiuni în „lagãrul socialist”, a cãrui naturã „policentricã” trebuia folositã pentru diminuarea ameninþãrii sovietice. El ºi-a pus speranþe într-o eventualã stabilizare a evoluþiilor politice moscovite ºi a unei posibile reforme interne a URSS, care sã conducã la sfârºitul competiþiei Est-Vest. Cele mai de succes materializãri ale ideilor sale au fost Planul Marshall, NATO, în ciuda unor rezerve, ºi alianþa cu Japonia. Totodatã, a contribuit ºi la dezvoltarea capacitãþilor americane de „rãzboi politic” ºi la înfiinþarea directoratului responsabil de acþiuni clandestine al CIA. (MZ)
Populaþie rãzboinicã, stabilitã în urmã cu aproape 500 de ani în Rwanda, Burundi ºi în Congo de Est. Specialiºtii discutã încã pe tema originii lor, unii considerându-i un amestec între nomazi de „rasã albã” ºi africani (au „nasul drept”). Pe teritoriile cucerite, tutsi au întemeiat regate conduse de mwami, cu ierarhii rigide ºi armate foarte eficiente. Instituþiile tribale ºi gentilice ºi-au menþinut influenþa pânã în prezent. Populaþia majoritarã hutu a fost dominatã dur ºi tratatã ca o „masã de sclavi.” Regele Kigeri VI, rwandez, s-a impus ºi în Uganda; a pus bazele unei armate semipermanente, în prima jumãtate a secolului al XIX-lea. În Burundi, s-a distins regele N’Tare Rugamba, din dinastia Banyiginya, din acelaºi secol al XIX-lea. Astãzi, peste 12 milioane de tutsi sunt rãspândiþi în Africa Subsaharianã, fiind cunoscuþi ca oameni foarte întreprinzãtori, militari, negustori, agricultori (crescãtori de vite), intelectuali cu o excelentã conºtiinþã identitarã. În 1890, regele Mwezi Gisabo din Burundi s-a vãzut obligat sã accepte stãpânirea colonialã germanã. ªase ani mai târziu ºi Rwanda trecea sub control german. Din 1918, Rwanda ºi Burundi au intrat sub administraþie belgianã, sub tutelã internaþionalã. Germanii ºi belgienii au recunoscut întâietatea aristocraþiei tutsi, în relaþiile cu populaþia majoritarã hutu. Între 1959 - 1962, regatul Rwanda se prãbuºeºte, proclamându-se republicã independentã. Elita politicã, militarã, culturalã, economicã tutsi devine þinta unor masacre civile (soldate cu peste 1,7 milioane morþi). Între 1973 - 1992, conducerea dictatorialã a preºedintelui J. Habyarimana provoacã un sângeros „rãzboi de gherilã”, susþinut de cãtre populaþia tutsi din Frontul Patriotic Rwandez, în frunte cu P. Kagamé. Peste 600 000 de tutsi s-au exilat, mulþi dintre ei contribuind la instalarea la putere a preºedintelui ugandez Y. Museveni (1986); în contrapartidã, acesta din urmã permite instalarea de baze tutsi pe teritoriul þãrii sale. Pentru aplanarea conflictului dintre hutu ºi tutsi, Franþa detaºeazã o misiune militarã în Rwanda. Burundi ºi-a proclamat independenþa tot în 1962 ºi a rãmas cu regim monarhic pânã în 1966. Lupte între elita tutsi ºi hutu s-au înregistrat încã din 1961, dar s-au intensificat din 1966. Preºedintele congolez, J. Mobutu a încercat sã arbitreze între tabere în propriul sãu interes (1967). Între 1987 - 1993, P. Buyoya, tutsi, a deþinut funcþia de preºedinte al republicii. În octombrie 1993 a fost asasinat preºedintele M. Ndadaye, hutu, de cãtre rebelii tutsi. Imediat s-au declanºat masacre executate de armatã, poliþie ºi comunitãþile hutu. La 6 aprilie 1994 pre- ºedinþii C. Ntaryamira (Burundi) ºi J. Habyarimana (Rwanda) au fost uciºi de rebeli tutsi. Masacrele se intensificã în mondo militare RÃZBOINICI FÃRÃ FRONTIERE Tutsi mãrire, decãdere, renaºtere V. R. Michaela Burundi ºi iau amploare în Rwanda. În ultimul stat, sub conducerea colonelului T. Bogosora sunt exterminaþi peste 1 milion de tutsi. Cu toate acestea unitãþile tutsi - net superioare din punct de vedere al comenzii, disciplinei ºi spiritului militar - au trecut la ofensivã ºi în iulie 1994 au cucerit capitala Kigali. Peste 2 milioane de hutu s-au refugiat, însã, în Kongo - Kinshasa ºi Tanzania (unde au încadrat o Armatã Popularã de Eliberare). Autorii masacrelor au primit pedepse foarte dure ºi s-a trecut la o politicã de „reconciliere naþionalã” sub preºedintele P. Kagamé. Tutsi au revenit la putere ºi în Burundi, dupã lovitura de stat din iulie 1996, pregãtitã de P. Buyoya. Tenacitatea ºi spiritul lor organizatoric i-au fãcut pe unii publiciºti sã-i considere pe tutsi, „israelienii Africii.” În anii 1996 - 1998 a avut loc aºa-numita „ofensivã tutsi” în Congo. Folosind ca bazã de operaþii Rwanda, forþe tutsi susþin revolta minoritãþii tutsi din Congo de Est ºi pe liderul rebel L. Kabila, care se opunea preºedintelui J. Mobutu. L. Kabila a obþinut victoria în mai 1997 (cu susþinere tutsi, angolezã, namibianã ºi zimbabwianã). LUMEA MILITARÃ 1/2005 9 LUMEA MILITARĂ La scurt timp, L. Kabila a intrat în conflict cu tutsi ºi cu provinciile din est. Reizbucnind rãzboiul civil în Congo, trupele rebele congoleze precum ºi cele din Rwanda, Burundi ºi aliata lor Uganda au luat sub control ºi estul þãrii, bogat în hidrocarburi ºi diamante. În replicã, ajutoare din Angola ºi Zimbabwe au intervenit în favoarea lui L. Kabila. O conferinþã internaþionalã, desfã- ºuratã la Lusaka, în 1999, a stabilit un „program” de soluþionare democraticã a conflictului. Dupã asasinarea preºedintelui congolez L. Kabila, puterea a trecut sub controlul fiului sãu, J. Kabila, dar a reînceput ºi rãzboiul civil (2000 - 2001). În 2003 acþiunile militare au încetat oficial, cu toate cã vicepreºedintele congolez A. Ruberwa, tutsi refuzã încã sã-ºi demobilizeze miliþia de la frontiera cu Rwanda. Pe fundalul rãzboiului civil din Congo - considerat de unii analiºti drept o consecinþã a „expansiunii” tutsi spre Atlantic - s-au înregistrat ºi noi tulburãri în Rwanda ºi Burundi. Rwanda a început sã se distanþeze de Uganda (aliat de bazã al SUA ºi Marii Britanii) ca urmare a rivalitãþilor pentru zonele din Congo de Nord - Est. Concomitent influenþa anglo - saxonã a rãmas puternicã în þarã; Franþa a fost, însã, acuzatã de amestec în Congo ºi de incitare la genocidul tutsi din 1993 – 1994. Burundi s-a vãzut confruntat cu incursiunile gherilelor hutu, refugiate în Congo ºi Tanzania (Forþele pentru Apãrarea Democraþiei ºi Forþele de Eliberare. Incursiuni periculoase au avut loc în 2001 ºi 2003 în zona Bujumbura. Acordurile de la Arusha (2000) prevãd ca tutsi ºi hutu sã ocupe alternativ funcþia de preºedinte; armata rãmâne totuºi sub comandã tutsi, în Burundi ºi Rwanda. Experþii apreciazã cã elitele, forþele armate ºi comunitãþile tutsi din Rwanda, Burundi, Congo, Uganda etc. sunt mai occidentalizate ºi mai avansate decât alte populaþii din regiune. În ultimii ani, liderii lor par sã se fi apropiat îndeosebi de guvernele din Washington ºi Londra. Se speculeazã faptul cã elitele ºi guvernele tutsi ar sprijini „frontul anglo-saxon” din Africa Centralã angajat în competiþie economico-politicã cu cercurile economice franceze. Confruntarea economico-politicã s-ar derula cu precãdere în Congo (Republica Democratã). În aceastã þarã (care a pierdut 5 milioane de oameni în masacre interetnice), facþiunile rebele ce au renunþat temporar la acþiuni armate menþin raporturi de cooperare strânsã cu Uganda ºi Rwanda. Valea Rift de la frontiera cu Uganda ºi Rwanda ar avea resurse de 1,2 miliarde barili petrol. Populaþia localã hema beneficiazã de protecþia armatei ugandeze ºi din partea companiei britanice Heritage Oil. Aproximativ forþe ONU (conduse de francezi), însumând 16 000 de luptãtori, încearcã sã menþinã stabilitatea în Congo de Est. Misiune contestatã neoficial de tutsi ºi de liderul A. Ruberwa, instalat în baza frontalierã Goma.
Page 2 and 3: LUMEA MILITARĂ LA ZI Ziua Forþelo
Page 4 and 5: LUMEA MILITARĂ azimut 21 Pragmatis
Page 6 and 7: LUMEA MILITARĂ Un faimos cãlãtor
Page 8 and 9: LUMEA MILITARĂ Tradiþii Metodolog
Page 12 and 13: LUMEA MILITARĂ MAPAMOND POLITIC ª
Page 14 and 15: LUMEA MILITARĂ MAPAMOND POLITIC ª
Page 16 and 17: LUMEA MILITARĂ ONU ºi F. Rusã au
Page 18 and 19: LUMEA MILITARĂ puncte de vedere Sp
Page 20 and 21: LUMEA MILITARĂ maºina timpului Ma
Page 22 and 23: LUMEA MILITARĂ maºina timpului Te
Page 24 and 25: LUMEA MILITARĂ vor fi chiar din re
Page 26 and 27: LUMEA MILITARĂ când Miclescu salu
Page 28 and 29: LUMEA MILITARĂ invitaþiei stareþ
Page 30 and 31: LUMEA MILITARĂ maºina timpului Ne
Page 32 and 33: LUMEA MILITARĂ Spectacolele vor fi
Page 34 and 35: LUMEA MILITARĂ rãspuns Crainic.
Page 36 and 37: LUMEA MILITARĂ maºina timpului Ca
Page 38 and 39: LUMEA MILITARĂ lumea militarã în
Page 40 and 41: LUMEA MILITARĂ Titluri publicate:
Page 42 and 43: LUMEA MILITARĂ înþelege, au rãm
Page 44 and 45: LUMEA MILITARĂ Pornind de la aceas
Page 46 and 47: LUMEA MILITARĂ Interviu cu domnul
Page 48 and 49: LUMEA MILITARĂ portret de institu
Page 50 and 51: LUMEA MILITARĂ Lansarea, la Bucure
Page 52 and 53: LUMEA MILITARĂ • SPIRIT MILITAR
Page 54 and 55: LUMEA MILITARĂ Alexandra Mihalcea
Page 56 and 57: LUMEA MILITARĂ / Totul” (de mira
Page 58 and 59: LUMEA MILITARĂ literară pe care l
Page 60 and 61:
LUMEA MILITARĂ lumea militarã lit
Page 62 and 63:
LUMEA MILITARĂ CALENDAR Trecură
Page 64 and 65:
LUMEA MILITARĂ lumea militarã lit
Page 66:
LUMEA MILITARĂ vărsat de vînt pe
show all

LUMEA MILITARA 2.qxp - Editura Militara

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?