LUMEA MILITARA 2.qxp - Editura Militara

LUMEA MILITARĂ
rãspuns Crainic. „Societatea nu se mai
poate echilibra de când cu contractele
oneroase pe care le-ai încheiat dumneata
luând niºte comisioane grase ºi angajând
societatea în cheltuieli peste posibilitãþile
ei”. A ieºit scandal. Crainic s-a repezit sã-l
loveascã, strigându-i „hoþ ºi bandit”, însã l-a
împiedicat Porsena, care le-a spus la
amândoi cã pe noi, cei intraþi de curând în
aceastã cooperativã, nu ne intereseazã
trecutul ei ºi dacã au ceva de împãrþit n-au
decât sã se adreseze justiþiei. Eu am pus
capãt acestei certe declarând cã astfel de
certuri nu rezolvã nimic ºi cã toate nenorocirile
abãtute asupra societãþii noastre nu
sunt decât consecinþele unui rãzboi nenorocit,
pierdut, care a fugãrit populaþia
Capitalei în toatã Muntenia, lãsând goale
cinematografele noastre. „E de vãzut dacã
nu vom fi siliþi sã le încheiem pe toate, în caz
cã mai continuãm rãzboiul”.
Joi, 17 august 1944. La 5 sunt la Filmul
Românesc. Sunt prezenþi toþi membrii
Consiliului de administraþie, afarã de Crainic
ºi Dragoº Protopopescu. Damian ne citeºte
scrisoarea lui Crainic prin care acesta
demisioneazã „irevocabil pe data de 1
septembrie” ºi roagã Consiliul sã mã aleagã
în locul sãu; „persoana lui Hudiþã fiind cea
mai indicatã în împrejurãrile de azi”. Declar
Consiliului cã pentru moment nu mã pot
decide sã accept acest post ºi propun sã se
amâne luarea unei decizii pânã la ºedinþa
viitoare, pe care o fixãm pentru joi, 24 august
ora 6 p.m.”
ªedinþa n-a mai avut loc. Schimbarea de
macaz de la 23 August a însemnat ºi declan-
ºarea unei cruciade bolºevice împotriva
valorilor naþionale. Tonul denunþurilor ºi al
demascãrilor l-a dat ziarul „Dreptatea”,
maºina timpului
oficiosul Partidului Naþional Þãrãnesc care
avea „sã socoteascã toate ascunziºurile, sã
cotrobãie prin toate hrubele întunecate în
care zac uneltele unei generaþii de imbecili”
pentru „a denunþa opiniei publice pe toþi
vinovaþii dezastrului din ultimii ºase ani”.
Între aceºti „ºacali puºi la stâlpul infamiei”
(Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea
Eliade, dirijorul George Georgescu,
I.Al.Brãtescu-Voineºti, Mihail Ralea, C.
Rãdulescu-Motru, Liviu Rebreanu, Lucian
Blaga, Ion Barbu º.a.) se afla ºi Nichifor
Crainic, care era stigmatizat de ziarul
þãrãnist (Unde erai tu, Ioan Hudiþã?!), cu o
violenþã revoltãtoare: „Fiindcã ne-am propus
sã facem pomelnicul tuturor slugilor naziste,
nu putem trece cu vederea fãrã a comite o
nedreptate strigãtoare la cer pe fratele
Nichifor Crainic, ortodox de profesie,
specialist în pãcate lumeºti ºi partizan
nedezminþit al doctrinelor aristocrate. De la
rãzboiul celãlalt ºi pânã la acesta... democraþia
n-a avut duºman mai neîmpãcat ºi
susþinãtor mai aprig al teoriei ierarhiilor
naturale decât fiul lui Dobre Cãldãraru din
comuna Bulbucata, satul Gãunosul, judeþul
Vlaºca, fiu care dupã cum vedeþi ºi-a trãdat
neamul ºi pãmântul ca sã slujeascã pe boieri
la Bucureºti... N-a fost moment delicat în
viaþa publicã ºi militarã a Reichului din ultimii
ani, în care Nichifor Crainic sã nu iasã pe
primul plan, pentru a-ºi spune cuvântul ºi a
contribui la Victoria finalã”.
În aceste condiþii, stigmatizat ºi hãituit
mai întâi, apoi judecat în lipsã ºi condamnat
la muncã silnicã pe viaþã, Nichifor Crainic
începe sã peregrineze trãind ascuns prin
mãnãstirile ºi satele Transilvaniei, pânã în
mai 1947 când se predã autoritãþilor.
În cursul anchetei, fiind acuzat ca „odios
LUMEA MILITARÃ 1/2005
32
Filmul de rãzboi, reportajul cinematografic
au fãcut parte din arsenalul de luptã al
puterilor combatante în cel de-al doilea
rãzboi mondial
criminal de rãzboi... care a fugit cu trupele
nemþeºti ºi a fãcut parte din guvernul
fantomã al lui Horia Sima”, Nichifor Crainic
aducea ca argumente în apãrarea sa
inclusiv activitatea desfãºuratã în cinematografie:
„Ca preºedinte al societãþii Filmul
românesc, am rulat fãrã deosebire ºi filmele
evreilor, ferindu-i sã fie exploataþi de unii
subalterni nãrãvaºi.
Ca preºedinte al „Asociaþiei importatorilor
de filme” – evrei ºi români, le-am
fixat cele mai mari înlesniri la scãderea
taxelor împovãrãtoare ºi la import, lucrând
toate aceste înlesniri cu d. Eskenasz, de la
casa „Continentul” ºi cinematograful
„Fantasio”. Nu mai vorbesc de evreii pe care
i-am ocrotit în cadrele Ministerului
Propagandei unde i-am gãsit funcþionari”.
Zadarnic însã. Deºi nu i s-a intentat nici
un proces, fãrã vreo hotãrâre judecãtoreascã,
Nichifor Crainic a fost trimis în
celulele închisorii din Aiud, unde a pãtimit
timp de 15 ani, pânã în anul 1962.
Prezenþa lui Nichifor Crainic în cinematografia
românã, efemerã ºi nulã din punctul
de vedere al creaþiei ºi producþiei de filme,
echivaleazã cu o rãtãcire de moment. Acest
derapaj în lumea de lumini ºi umbre, însã, i-a
marcat profund biografia, legându-i dramatic
ultima perioadã a vieþii – o viaþã de cãrturar
cu vocaþie de întemeietor – de o artã în care
vedetismul, mondenul ºi comercialul fac
legea. Un destin frânt pe lama de cuþit a
peliculei, o viaþã de ascet pânditã de
cãderea în derizoriu.
Cu alte cuvinte, nu o contribuþie la istoria
filmului românesc, ci un subiect de film.