LUMEA MILITARA 2.qxp - Editura Militara

Recommendations

Info

LUMEA MILITARĂ MAPAMOND POLITIC ªI MILITAR Repoziþionãri americane în Asia de Est Washingtonul îºi concentreazã tot mai mult atenþia asupra Asiei de Est ºi de Sud-Est, în contextul ascensiunii vertiginoase a Chinei spre statutul de mare putere politicomilitarã. În mod tradiþional americanii au încurajat ºi susþinut o Chinã independentã, modernizatã din punct de vedere economic, „paºnicã ºi capitalistã”. Au acceptat sã sprijine chiar ºi o „Chinã comunistã”, atât timp cât se opunea „expansionismului sovietic” sau când pãrea sã evolueze spre „capitalismul de stat” ºi democraþie. Renaºterea unei „Chine imperiale” – ca ºi a unei Rusii imperiale – nu se integreazã însã în scenariile agreate la Washington; o asemenea Chinã, în expansiune nu numai economicã, „sperie” întreaga Asie Centralã, de Est ºi de Sud-Est. Este contextul în care secretarul de Stat, Condoleezza Rice, a efectuat un turneu fulger în India, Pakistan, Afganistan, Japonia, Coreea de Sud ºi China (martie 2005). Administraþia G. Bush apreciazã cã: vecinii Chinei trebuie sã creeze prin eforturi coordonate, un mediu de securitate care sã încurajeze un comportament pozitiv pe plan internaþional; Beijingul are probleme de respectare a drepturilor omului ºi de inflexibilitate faþã de Taiwan; ataºamentul Chinei la securitatea internaþionalã poate fi demonstrat prin contribuþia sa marcantã la dezarmarea nuclearã a Coreii de Nord; susþinerea oferitã Japoniei în domeniile dezvoltãrii capacitãþilor sale militare „defensive” ºi participãrii la activitatea Consiliului de Securitate ONU, ca membru permanent cu drepturi depline; îmbunãtãþirea parteneriatului SUA – India ºi a relaþiilor dintre India ºi Pakistan; asigurarea prezenþei militare ºi NATO în Afganistan ºi Asia Centralã, democratizarea ºi stabilizarea regiunii; combaterea terorismului internaþional ºi a forþelor destabilizatoare în Asia Centralã ºi de Sud- Est; crearea unui „front” de securitate SUA, Japonia, Australia în Pacificul de Vest; diversificarea cooperãrii în zona Asia – Pacific. Washingtonul atrage atenþia asupra pericolului lansãrii unei „curse a înarmãrilor” în Asia de Est. În acest cadru, C. Rice a subliniat responsabilitãþile americane strategice în Pacific ºi „inconfortul” pe care l-ar provoca înlãturarea embargoului UE asupra livrãrilor de „arme inteligente” în China, fãrã a se obþine garanþii politice solide. Tulburãri în America Latinã Bolivia, Columbia ºi Peru traverseazã o perioadã de recrudescenþã a tensiunilor social-politice ºi a acþiunilor de gherilã. Organizaþiile amerindienilor conduse de E. Morales ºi cele ale extremei stângi au blocat capitala bolivianã La Paz, solicitând naþionalizarea companiilor de petrol ºi gaze, mondo militare pare o permanentã ºi epuizantã mãsurare de forþe între Israel, Egipt, Siria ºi Liban ºi formaþiunile de luptã palestiniene. Abordarea mai nuanþatã ºi mai largã a problematicii respective evidenþiazã amplitudinile regionale ºi globale ale acestui rãzboi. Pe de o parte, se remarcã transformarea Israelului, în intervalul 1948 – 1967, în prima putere politico-militarã a regiunii. Atingerea ºi menþinerea acestei poziþii a provocat o adevãratã cursã regionalã a înarmãrii ºi repoziþionãrii geopolitice. Rivale tradiþionale pentru spaþiul din Israel ºi Teritoriile Palestiniene, Egiptul ºi Siria au oscilat între alianþã ºi disputã directã ºi prin intermediari. Adversari ai statelor arabe, Turcia ºi Iranul au favorizat, pânã spre 1980, Israelul. Concomitent, statele arabe, inferioare din punct de vedere militar, au recurs la arma petrolului pentru a constrânge Occidentul sã exercite presiuni asupra Israelului. În acelaºi timp, diverse minoritãþi etnico-religioase din regiune (creºtini, druzi, kurzi etc.) s-au simþit • 3 aprilie 1949. Armistiþiu în Cipru, dupã rãzboiul israeliano –arab din 1948 – 1949 (Egipt, Liban, Iordania ºi Siria). Cisiordania ºi Ierusalimul de Est trec la regatul Iordaniei. Israelul ia sub ocupaþie 6700 km 2 din Teritoriile Palestiniene. • Rãzboiul israeliano-arab de 6 zile (5 – 10 iunie 1967). Israelul ocupã: Cisiordania, Peninsula Sinai, Ierusalimul de Est, Fâºia Gaza, Înãlþimile Golan. • Rãzboiul de Yom Kippur din octombrie 1973 • 26 martie 1979, Washington. Tratatul de LUMEA MILITARÃ 1/2005 12 Vedere panoramicã a Nablusului pace dintre Israel ºi Egipt. Peninsula Sinai revine între frontierele Egiptului. • 6 octombrie 1981. Asasinarea preºedintelui egiptean Anwar El Sadat de cãtre ultranaþionaliºti. Muhammad Hosni Mubarak devine preºedinte prin referendum ºi continuã politica de reglementare paºnicã a problemei israeliano – palestiniene. • 15 noiembrie 1988. Consiliul Naþional Palestinian (CNP, parlamentul în exil) proclamã „Statul Palestinian Independent” în Cisiordania încurajate de victoriile israeliene, afirmându-ºi tot mai energic identitatea. Frontul arab sa fisurat treptat prin manifestarea unor mai vechi opoziþii religioase ºi culturale între musulmanii sunniþi, alawiþi, ºiiþi ºi wahabbiþi. Pe de altã parte, permanentizarea conflictului local ºi mizele vizate au obligat marile puteri sã se implice în mod direct ºi indirect în dispute. Iniþial, URSS ºi SUA au susþinut îndeosebi Israelul, spre deosebire de „puterile coloniale”, Franþa ºi Marea Britanie. Dupã declanºarea Rãzboiului Rece, conflictul israeliano-arab a fost integrat în complexele confruntãrii Est – Vest. Americanii ºi-au raliat „monarhiile conservatoare” ºi elitele reformatoare, sovieticii – „statele progresiste”. S-a ajuns astfel în situaþia în care nu se puteau identifica decât soluþii politice ºi militare de nivel internaþional, variantele lor locale fiind neaplicabile. Conflictele militare arabo-israeliene, în succesiunea lor, s-au transformat aºadar în indicatori de referinþã pentru starea de securitate a Orientului Apropiat ºi Mijlociu, de fapt pentru raporturile de putere dintre Acorduri ºi tratate de pace israeliano - arabe ºi acceptã Rezoluþiile 242 ºi 338 ale ONU, recunoscând astfel implicit existenþa statului Israel. • Decembrie 1988. Yasser Arafat, ºeful OEP în cadrul sesiunii ONU de la Geneva, recunoaºte dreptul Israelului de a trãi „în pace” ºi declarã ca renunþã complet la terorism. • Octombrie 1991. Sub patronajul SUA ºi al URSS se reiau negocierile de pace dintre Israel, Siria, Iordania, Liban ºi Organizaþia pentru Eliberarea Palestinei. • 1993 – 1994. Israelul ºi OEP semneazã acordurile
locuri de state la nivelurile regional ºi global. Logica de confruntare între blocuri specificã Rãzboiului Rece a alimentat, la rândul ei, disputa localã din Orientul Apropiat. Dependenþele marcante ale complexului local de securitate de tendinþele din complexele regionale ºi globale de securitate au reieºit ºi mai pregnant în evidenþã dupã încheierea Rãzboiului Rece. Dezmembrarea URSS ºi a Tratatului de la Varºovia, în 1990 – 1991, s-a soldat cu o reducere a sprijinului internaþional pentru aºa-numita „cauzã arabã”. Competiþia Est–Vest în spaþiul analizat aproape cã a dispãrut. În schimb, sa amplificat susþinerea oferitã arabilor de puterile islamice, în primul rând de Arabia Sauditã ºi de Iranul fundamentalist. Creºterea influenþei occidentale americane ºi europene – corelatã cu procesele de mondializare economicã ºi democraticã – a modificat curând datele internaþionale ale fundalului de conflict. Concret, intervenþiile militare americane ºi internaþionale în zona Golfului s-au soldat cu reducerea puterii Irakului, anihilarea orientãrilor „progresist socialiste” ºi cu restrângerea libertãþii de acþiune a altor actori regionali musulmani. Inclusiv, societãþile arabe tradiþionale s-au deschis treptat spre Occident, piaþã mondialã ºi democraþie. Unii analiºti considerã cã noua competiþie a marilor puteri pentru influenþã în regiune de aceastã datã s-ar purta cu armele pãcii. Din 2000 – 2004, americanii au preluat iniþiativa politico-diplomaticã, urmaþi îndeaproape de europeni. Sub umbrela ONU, s-a constituit un cadru nou de reglementare paºnicã, având în compunere SUA, UE, Federaþia Rusã ºi Naþiunile Unite. Partenere ºi concurente, SUA ºi UE s-au antrenat în multiple activitãþi de negociere cu pãrþile implicate ºi de favorizare a dialogului direct israeliano – arab ºi israeliano – palestinian. de recunoaºtere reciprocã ºi de autonomie în Fâºia Gaza (362 km 2 , 800000 locuitori) ºi Ierichon, ca parte a Cisiordaniei (5600 km 2 ºi 1,1 milion locuitori). • Septembrie 1993. Acord pentru autoguvernare ºi puterile Autoritãþii Naþionale Palestiniene. • 13 mai 1994. Trupele israeliene se retrag din anumite zone din Fâºia Gaza ºi Cisiordania. • 26 octombrie 1994. Tratatul de pace dintre Israel ºi Iordania. • 4 noiembrie 1994. Asasinarea premierului israelian Yitzhak Rabin de cãtre un fanatic religios. • 24 mai 2000. Retragerea israelianã din sudul Libanului. • Septembrie 2000. Palestinienii lanseazã cea de a II-a Intifadã (I-a în 1987). Trupele israeliene intervin violent în Teritoriile Autonome Palestiniene. • Septembrie 2002. Cvartetul pentru Orientul Mijlociu (SUA, F. Rusã. ONU, UE) adoptã Planul Palestina 2005, de soluþionare a problemei statului independent palestinian. • 2004. Premierul israelian, A. Sharon lanseazã Planul de retragere militarã din Teritoriile Palestiniene ºi de desfiinþare a mai multor mondo militare Liga Arabã ºi mai cu seamã Egiptul ºi Iordania au fost nemijlocit implicate în procesul anevoios de pace. În paralel cu noile formule de promovare a pãcii, Siria ºi Egiptul ºi-au coordonat eforturile politicomilitare, cu susþinerea precautã a F. Ruse. Pe teren, ºi dupã 1990 – 1991 au continuat luptele, exclusiv de gherilã, ºi acþiunile de tip terorist, greul efortului armat cãzând pe formaþiunile radicale palestiniene. Din 2003, acþiunile cu caracter terorist ºi de gherilã au luat amploare ºi în proximitatea Teritoriilor Palestiniene, în Irak, în pofida unei puternice prezenþe militare americane ºi internaþionale. Acum însã, aproape toate pãrþile angajate sunt pe cale sã abandoneze soluþia militarã, înclinând spre acceptarea unor aranjamente de pace, însoþite de o mult amânatã democratizare arabã ºi de serioase garanþii internaþionale. În mod cert, se preconizeazã transformarea Teritoriilor Palestiniene într-un stat independent, care va înlocui actuala largã autonomie statalã a Autoritãþii Naþionale Palestiniene (instauratã în 1993 - 1994). Au avut loc alegeri democratice în Fatah, OEP ºi Autoritatea Palestinianã, la cumpãna anilor 2004 - 2005. Principala grupare radicalã, Hamas, înclinã sã participe la procesele politice din Teritoriile Palestiniene, deºi Jihadul Islamic ºi Hezbollah solicitã concesii majore din partea Israelului ºi refuzã sã-ºi dezarmeze militanþii. Egiptul ºi Iordania ºi-au dat acordul sã coopereze în mod nemijlocit pentru garantarea securitãþii ºi stabilitãþii în Fâºia Gaza ºi Cisiordania. Se negociazã încã participarea ONU, UE ºi chiar a NATO la garantarea pãcii ºi stabilitãþii locale ºi regionale. Aceste aranjamente în curs de materializare depind totuºi ºi de viitoarele evoluþii politico – militare, de atitudinea conducerii conservatoare de la Teheran ºi mai cu seamã de evenimentele din Liban, Siria ºi Irak. colonii evreieºti. Se construieºte un zid de securitate ºi se reduc sensibil atacurile teroriste. - SUA lanseazã proiectul democratizãrii Marelui Orient, în care se încadreazã ºi reorganizarea prin alegeri a autoritãþii Naþionale Palestiniene. UE promoveazã democratizarea „din proprie voinþã” a Marelui Orient în dezvoltarea Parteneriatului în Mediterana. • Ianuarie – februarie 2005. Restructurarea democraticã a Autoritãþii Naþionale Palestiniene ºi armistiþiu israeliano – palestinian. LUMEA MILITARÃ 1/2005 13 LUMEA MILITARĂ MAPAMOND POLITIC ªI MILITAR în cel mai bun caz mãrirea cotelor în bani destinate ajutorãrii categoriilor defavorizate. În Columbia s-au extins ciocnirile dintre gherilele de extremã stângã FARC ºi trupele guvernamentale. „Calea Luminoasã”, gherila peruanã, a redevenit iarãºi activã. Violenþele armate s-au intensificat pe fundalul unor grave discrepanþe sociale; extrema stângã militantã este însã acuzatã de cooperare cu cartelurile cultivatorilor de coca ºi cu preºedintele „revoluþionar” al Venezuelei, Hugo Chavez, aliat al Cubei castriste ºi adversar al SUA. Recent, H. Chavez a iritat la maximum administraþia Bush printr-un masiv import de „arme uºoare” din Federaþia Rusã ºi reducerea influenþei transnaþionalelor petroliere. Situaþia din Cecenia „Preºedintele” Aslan Mashadov ºi-a pierdut viaþa în confruntãrile cu forþele de securitate din aceastã republicã a F. Ruse (8 martie 2005). Conducerea militanþilor ceceni ºi unii comentatori ruºi ºi occidentali afirmã cã dispariþia lui Mashadov va dãuna procesului politic de securizare a Caucazului. Aslan Mashadov Orientul Apropiat ºi Mijlociu în curs de democratizare lentã - Tendinþe puternice de stabilizare ºi deschidere cãtre democraþie se remarcã în Irak (alegeri generale în 30 ianuarie 2005), Arabia Sauditã (alegeri locale 9 – 10 februarie), Iordania, Egipt (democratizarea sistemului electoral) sau Teritoriile Palestiniene (alegeri pentru conducerea Autoritãþii Palestiniene, 9 – 10 ianuarie 2005). Bahreinul, Kuweitul, Arabia Sauditã, Yemenul, Egiptul, Iordania pledeazã pentru o abordare realistã a tematicii democraþiei în Marele Orient; punctul lor de vedere este împãrtãºit de UE ºi parþial de SUA (hotãrârile Forumului Viitorului, desfãºurat în Maroc, 10 – 11 decembrie 2004). - Acþiunile teroriste rãmân ameninþãtoare în Irak, unde se depun eforturi susþinute pentru a împiedica transformarea ciocnirilor dintre comunitãþile ºiite ºi sunnite în rãzboi civil. Consolidarea autonomiei kurzilor din Irak provoacã neliniºtea sporitã la Ankara, Damasc ºi Teheran. În aceste condiþii iese cu atât mai mult în evidenþã rolul stabilizator în regiune al Coaliþiei Internaþionale ºi al UE;
Page 2 and 3: LUMEA MILITARĂ LA ZI Ziua Forþelo
Page 4 and 5: LUMEA MILITARĂ azimut 21 Pragmatis
Page 6 and 7: LUMEA MILITARĂ Un faimos cãlãtor
Page 8 and 9: LUMEA MILITARĂ Tradiþii Metodolog
Page 10 and 11: LUMEA MILITARĂ depãºite. Regiune
Page 12 and 13: LUMEA MILITARĂ MAPAMOND POLITIC ª
Page 16 and 17: LUMEA MILITARĂ ONU ºi F. Rusã au
Page 18 and 19: LUMEA MILITARĂ puncte de vedere Sp
Page 20 and 21: LUMEA MILITARĂ maºina timpului Ma
Page 22 and 23: LUMEA MILITARĂ maºina timpului Te
Page 24 and 25: LUMEA MILITARĂ vor fi chiar din re
Page 26 and 27: LUMEA MILITARĂ când Miclescu salu
Page 28 and 29: LUMEA MILITARĂ invitaþiei stareþ
Page 30 and 31: LUMEA MILITARĂ maºina timpului Ne
Page 32 and 33: LUMEA MILITARĂ Spectacolele vor fi
Page 34 and 35: LUMEA MILITARĂ rãspuns Crainic.
Page 36 and 37: LUMEA MILITARĂ maºina timpului Ca
Page 38 and 39: LUMEA MILITARĂ lumea militarã în
Page 40 and 41: LUMEA MILITARĂ Titluri publicate:
Page 42 and 43: LUMEA MILITARĂ înþelege, au rãm
Page 44 and 45: LUMEA MILITARĂ Pornind de la aceas
Page 46 and 47: LUMEA MILITARĂ Interviu cu domnul
Page 48 and 49: LUMEA MILITARĂ portret de institu
Page 50 and 51: LUMEA MILITARĂ Lansarea, la Bucure
Page 52 and 53: LUMEA MILITARĂ • SPIRIT MILITAR
Page 54 and 55: LUMEA MILITARĂ Alexandra Mihalcea
Page 56 and 57: LUMEA MILITARĂ / Totul” (de mira
Page 58 and 59: LUMEA MILITARĂ literară pe care l
Page 60 and 61: LUMEA MILITARĂ lumea militarã lit
Page 62 and 63: LUMEA MILITARĂ CALENDAR Trecură
Page 64 and 65:
LUMEA MILITARĂ lumea militarã lit
Page 66:
LUMEA MILITARĂ vărsat de vînt pe
show all

LUMEA MILITARA 2.qxp - Editura Militara

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?