LUMEA MILITARA 2.qxp - Editura Militara

Recommendations

Info

LUMEA MILITARĂ înþelege, au rãmas prizonierii „micului context“. Milan Kundera, scriitorul ceh care trãieºte de mai multe decenii în Franþa, a publicat recent o carte în care analizeazã aceste chestiuni. El spune cã sentimentul de posesiune pe care-l are o naþiune faþã de artiºtii sãi funcþioneazã ca un „terorism al micului context“, care reduce sensul unei opere la rolul jucat de ea în propria þarã. Au existat ºi vor mai exista, cu siguranþã, din motivele cele mai diverse, români, cehi, polonezi, bulgari, albanezi etc. care sã scrie, sã zicem, în francezã, dar în aceste cazuri avem de-a face cu aventuri personale, ele nu rezolvã problema micului context. ªi experienþa la nivelul identitãþii rãmâne tot personalã. Trãind la modul integrat într-o altã þarã, atât cât e posibil, îþi adaugi o altã identitate, dar nu la modul acumulãrii – ca ºi cum ai avea douã paºapoarte, ceea ce nu e rar –, ci al unei sinteze subtile. – Cartea dumneavoastrã de interviuri, Fin de siècle: un nou început, aduce în discuþie o chestiune care la vremea în care ea a fost realizatã þinea de un viitor mai mult sau mai puþin îndepãrtat. Convorbirile cu personalitãþi importante ale culturii franceze – François Furet, Catherine Durandin, Elisabeth Roudinesco, Edgar Morin, Maurice Nadeau, Dominique Fernandez ºi alþii – pun în discuþie chestiunea pluralitãþii, a unei lumi europene deschisã multiculturalismului dar ºi ataºatã unei tradiþii de un anumit fel, tradiþie pe care o percepem ca fiind parþial comunã, parþial tipicã unei naþiuni anumite. În ce mãsurã vedeþi confirmate sau infirmate acum dupã ce mileniul al treilea a început, reflecþiile ºi anticipãrile de la finele celuilalt? – Cred cã aceste chestiuni sunt mai actuale ca oricând ºi ele vor da un sens viitorului. Europa este o unitate în diversitate. Aºa cum stau lucrurile, de fapt, la nivelul fiecãrei þãri în parte. ªi eu cred cã viitorul aparþine realitãþii definite de sintagma Statele Unite ale Europei. Dupã principiul vaselor comunicante, fiecare stat va ceda o parte de suveranitate ºi din atribuþii noii entitãþi care ne conþine ºi ne reprezintã pe toþi. Acelaºi lucru se va întâmpla ºi la nivelul identitãþii. Spre deosebire de identitãþile naþionale, care se construiesc ºi se definesc prin opoziþii – e destul sã privim spectacolele provocate de competiþiile sportive, sau altele, între naþiuni, pentru a nu vorbi de rãzboaie – identitatea lumea militarã în dialog europeanã se construieºte prin convergenþã. Omul va putea redobândi dimensiunea pe care a avut-o în Grecia anticã sau în Renaºtere. – Anul trecut aþi publicat o carte despre Gherasim Luca într-o colecþie nouã, a unei edituri curajoase, o colecþie care, poate în secret, poate deschis, mulþi intelectuali din þarã ar fi sperat cã va exista într-o zi. Colecþia se cheamã Les Roumains de Paris ºi apare sub coordonarea lui Basarab Nicolescu la editura parizianã Oxus… – Este un proiect admirabil, nu numai pentru cã aduce în prim-plan România, opunând realitãþi de un alt ordin stereotipului de receptare care s-a instalat în Occident – cuvântul român apare cel mai adesea în contextul relatãrilor despre copiii strãzii, sãrãcie, înapoiere, cerºetorii din metrou, minoritãþi discriminate etc. – dar ºi pentru cã autorii ºi artiºtii de care se ocupã monografiile apãrute – Cioran, Fondane, Gherasim Luca, Victor Brauner, Brâncuºi, Mircea Eliade, Claude Sernet, Tristan Tzara; urmeazã în curând Ionesco ºi Panait Istrati – sunt precursorii omului european de care am vorbit mai înainte. Nu e vorba de a oferi amatorilor încã un prilej de mândrie naþionalã sau de a recupera aceºti autori în scopuri de imagine ci de o invitaþie la cunoaºtere, reflecþie ºi emulaþie. În mod inexplicabil, acest proiect, unic din câte ºtiu, ca amploare ºi importanþã, remarcat ca atare de media din Franþa, n-a suscitat în România, cu foarte puþine excepþii, decât un interes mediocru. Fatalitatea micului context n-a ajuns la data de expirare. LUMEA MILITARÃ 1/2005 40 – Ce credeþi cã ar mai fi de fãcut pentru cunoaºterea autenticã a oamenilor de culturã, a artiºtilor români care au constituit, cu o expresie a lui Robert Sabatier, din Histoire de la poèsie française, acel „etonnant phénomène“ ce a alimentat ebuliþia culturii franceze în secolul care a trecut ? – Iniþiativele ºi ocaziile nu lipsesc, cultura francezã îºi cultivã cu grijã memoria. Recent, am participat la întâlnirile prilejuite de le Printemps des poètes/Primãvara poeþilor, unde am fost invitat sã prezint, de fiecare datã în faþa unui public numeros ºi deosebit de receptiv, poeþi români care au scris în francezã. La toamnã vor fi invitaþi în Franþa 12 scriitori români în cadrul a ceea ce se cheamã aici Les belles étrangères, frumoasele în chestiune fiind literaturile strãine. Dar acestea sunt proiecte franceze. Ar fi normal ca ele sã-ºi gãseascã un corespondent în altele, venite din România, ca rezultat al unor consultãri ºi cooperãri permanente. Din pãcate, astfel de iniþiative nu sunt decât sporadice, izolate, lipsite de anvergurã ºi impregnate de un prea apãsat spirit local. – N-am sã vã pun întrebarea previzibilã, întrebarea-cliºeu: Cum vede România de la Paris scriitorul ºi jurnalistul Petre Rãileanu… – Aº rãspunde în douã cuvinte: cu speranþã. – … aº vrea sã ºtiu mai curând câte ceva despre proiectele dumneavoastrã într-o Europã de dincolo de pragul lui 2007, o Europã în care ne putem cãuta rãdãcinile culturale sau se presupune cã ne vom putea croi viitorul fãrã a mai þine seama de convenþia frontierelor. – Am mai multe proiecte, de cãlãtorii ºi de cãrþi, ºi ele merg chiar în sensul afirmaþiei din întrebarea dumneavoastrã. Pe care vã propun sã o pãstrãm ca pe o frumoasã concluzie a dialogului nostru. Mai ales cã ea ne îndeamnã sã ne raportãm la viitor. Existã popoare în mentalul cãrora viitorul este o dimensiune absentã. Scriitorul Leonardo Sciascia spune cã în dialectul sicilian verbele sunt defective de viitor. Nu e cazul limbii române, dar am impresia cã viitorul este absent din mentalul românesc. A venit, cred, timpul sã reabilitãm viitorul.
Zi de referinþã în istoria îndelungatã ºi prestigioasã a Bibliotecii Militare Naþionale, 25 mai 1860 reprezintã data la care prin Ordinul de zi pe toatã Oastea nr.93, ministrul de rãzboi, colonelul (mai apoi generalul) Ioan Emanoil Florescu, având în vedere marea dezvoltare ce urma a o lua în viitor Biblioteca Ministerului de Rãzboi ºi simþind, totodatã, „de a sa datorie a întocmi îngrijirea ºi controlul” acesteia, fixeazã o serie de mãsuri care sã dea un caracter profesional superior activitãþii noii instituþii, în care „orice ofiþer (...) are dreptul de a consulta cãrþi”. Peste câteva zile, la 13 iunie 1860, în Ordinul de Înfiinþare, se precizeazã cã „în viitor bibliotecile Ministerului de Rãzboi ºi a ªcoalei Militare nu vor forma decât una ºi aceiaºi”, urmând ca „ºcoala militarã îndatã va preda cãrþile ºtiinþifice ce coprinde biblioteca sa” custodelui – sublocotenentul Grigore Panaiotescu (Cantili) din Statul Major General – „rânduit întru aceasta” prin actul precedent, iar „aceste biblioteci întrunite se vor ataºa la Statul Major General”, pentru „cumpãrãtoarea de cãrþi” ºi „abonament la jurnale” alocându-se suma de 40.000 lei („Monitorul Oastei” nr.47, 28 noiembrie 1860, p.803). Mãsurile acestea nu sunt altceva decât aplicarea în structurile organismului militar, aflat în plin proces de transformãri modernizatoare, a ideii domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cã „în educaþiunea poporului, bine condusã, se aflã cele mai bune garanþii de ordine, de progres ºi de patriotism luminat” („Instrucþiunea publicã”, ianuarie 1860, p.5-6). În exprimarea lui Ioan Emanoil Florescu, nobilul deziderat capãtã valenþe care ºi astãzi sunt de o certã valoare ºi actualitate: „Instrucþia oastei este cel mai principal (sic! – n.n.) element care poate pune o armatã pe piciorul dorit”, acela de a pregãti luptãtori gata de „a pãstra independenþa þãrei, obþinutã cu sângele cel mai preþios al poporului nostru” („Monitorul Oastei”, nr.10, 1 aprilie 1860, p.149). Pentru noua Bibliotecã a Ministerului de Rãzboi aceastã apreciere, având funcþie de cerinþã principalã, a constituit suportul dezvoltãrii, al „înfloririi” ei permanente, întrucât, „dupã trebuinþã”, „s-au cumpãrat neîncetat uvraje” – „cele mai neapãrate la stadiul noilor organizãri ce s-au introdus în oaste” – în fapt volumele cele mai „renumite, biblioteca militarã naþionalã tratând despre sciinþa, arta ºi istoria militarã”, aºa cum se menþioneazã într-un important articol care, la doar patru ani de la înfiinþarea instituþiei, relevã istoricul ºi organizarea acesteia, dar mai ales readuce în actualitate ideea necesitãþii ºi utilitãþii ei, atât pentru ofiþerii de la nivelurile superioare ale comenzii (pentru care biblioteca constituie nu „numai un ajutor spre a-l pune în stare sã pãºeascã singur în studiul cunoºtinþelor ce trebuie sã dobândeascã”, ci ºi unul menit a-i înlesni contactul cu cãrþile necesare spre „a rãspândi astfel instrucþia în corpuri”), cât ºi pentru aceia care îºi desfãºoarã activitatea în alte garnizoane din þarã, unde acuitatea înfiinþãrii de biblioteci se simþea dincolo de orice alt considerent (Eustaþiu Pencovici, Bibliotecele militare, în „România militarã”, nr.2 / 1864, p.235-244). Sau cum spunea cu peste ºapte decenii mai târziu un alt iubitor al cãrþii: „Ofiþerul e un om de arme, de câmp, de luptã. În domeniul cãrþii el are nevoie de textele cari în timp de pace îi dau în mic atmosfera de rãzboi, pentru care se pregãteºte pe el ºi pe ai lui în vederea jertfei supreme” (Octav Vorobchievici, Ofiþerul ºi cartea, în idem, LUMEA MILITARÃ 1/2005 41 LUMEA MILITARĂ Supracoperta unui eveniment Colonel (r) dr. ing. Alexandru Mihalcea Directorul Bibliotecii Militare Naþionale nr.7-8 / 1937, p.73). Acestor achiziþii ºi abonamente trebuie sã le adãugãm numeroasele donaþii fãcute în timp de mulþi dintre beneficiarii bibliotecii – ofiþeri cu dragoste de carte –, între care îi putem enumera pe generalii Al. Tell, Gh. Gheorghiu, C. Vârtejanu, Iacob Teclu, V. Stãnculescu, Gh. Cernat º.a. Martore ale acestei spectaculoase creºteri cantitative ºi calitative a volumului colecþiilor sale sunt, pânã în pragul veacului trecut, cataloagele bibliotecii, tipãrite în anii 1867, 1877 ºi 1898, organizate în conformitate cu conceptele biblioteconomiei vremii, dupã modelul celor din Franþa ºi Belgia. Aceste cataloage sub formã de volum, ca ºi cele de astãzi, pe fiºe, aduc cea mai vie mãrturie asupra fondului de publicaþii: lucrãri de patrimoniu (celebra cronicã polonã a lui Martin Cromer, tipãritã la Basel în 1555, câteva volume ale colecþiei istorice Theatrum europaeum scoase la Frankfurt am Main între anii 1662- 1717, Analele cronicarului bizantin Ioan Zonaras într-o ediþie veneþianã din 1729, cele 19 tomuri de opere postume ale regelui Prusiei, Frederic al IIlea, apãrute la 1789 la Amsterdam º.a.), primele regulamente militare româneºti tipãrite, unele, în tipografia lui Ioan Heliade Rãdulescu, altele în cea a Colegiului Sf. Sava, un Regulament Organic având aplicatã ºtampila primei biblioteci militare româneºti, cea iniþiatã la Iaºi în 1845 de Dimitrie Sturdza, lucrãrile elitei gândirii militare româneºti – G. Adrian, Al. Averescu, Fl. Þenescu, I. Sichitiu – ºi strãine – H. Jomini, A. Beaufre, Liddell Hart etc. –, lucrãri de referinþã precum balanþe militare, anuare SIPRI, enciclopedii de profil etc. Tot dupã astfel de modele ilustre s-au redactat ºi regulamentele de funcþionare a instituþiei, epocã fãcând cel elaborat în 1898 de istoricul Nicolae Densuºianu – director al bibliotecii în perioada 1884-1911 –, valabil pânã în anii ‘30 ai veacului trecut (Mihai Popescu, Nicolae Densuºianu – bibliotecarul Ministerului de Rãzboi, în “Biblioteca”, nr. 6-8 / 1995, p. 216-217; Gh. Popescu, Conceptul biblioteconomic modern la baza organizãrii bibliotecilor militare româneºti, în culegerea Din istoricul bibliotecilor militare româneºti, Bucureºti, 1971, p.61-71).
Page 2 and 3: LUMEA MILITARĂ LA ZI Ziua Forþelo
Page 4 and 5: LUMEA MILITARĂ azimut 21 Pragmatis
Page 6 and 7: LUMEA MILITARĂ Un faimos cãlãtor
Page 8 and 9: LUMEA MILITARĂ Tradiþii Metodolog
Page 10 and 11: LUMEA MILITARĂ depãºite. Regiune
Page 12 and 13: LUMEA MILITARĂ MAPAMOND POLITIC ª
Page 14 and 15: LUMEA MILITARĂ MAPAMOND POLITIC ª
Page 16 and 17: LUMEA MILITARĂ ONU ºi F. Rusã au
Page 18 and 19: LUMEA MILITARĂ puncte de vedere Sp
Page 20 and 21: LUMEA MILITARĂ maºina timpului Ma
Page 22 and 23: LUMEA MILITARĂ maºina timpului Te
Page 24 and 25: LUMEA MILITARĂ vor fi chiar din re
Page 26 and 27: LUMEA MILITARĂ când Miclescu salu
Page 28 and 29: LUMEA MILITARĂ invitaþiei stareþ
Page 30 and 31: LUMEA MILITARĂ maºina timpului Ne
Page 32 and 33: LUMEA MILITARĂ Spectacolele vor fi
Page 34 and 35: LUMEA MILITARĂ rãspuns Crainic.
Page 36 and 37: LUMEA MILITARĂ maºina timpului Ca
Page 38 and 39: LUMEA MILITARĂ lumea militarã în
Page 40 and 41: LUMEA MILITARĂ Titluri publicate:
Page 44 and 45: LUMEA MILITARĂ Pornind de la aceas
Page 46 and 47: LUMEA MILITARĂ Interviu cu domnul
Page 48 and 49: LUMEA MILITARĂ portret de institu
Page 50 and 51: LUMEA MILITARĂ Lansarea, la Bucure
Page 52 and 53: LUMEA MILITARĂ • SPIRIT MILITAR
Page 54 and 55: LUMEA MILITARĂ Alexandra Mihalcea
Page 56 and 57: LUMEA MILITARĂ / Totul” (de mira
Page 58 and 59: LUMEA MILITARĂ literară pe care l
Page 60 and 61: LUMEA MILITARĂ lumea militarã lit
Page 62 and 63: LUMEA MILITARĂ CALENDAR Trecură
Page 64 and 65: LUMEA MILITARĂ lumea militarã lit
Page 66: LUMEA MILITARĂ vărsat de vînt pe

LUMEA MILITARA 2.qxp - Editura Militara

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?