PALIATIA-Vol4-Nr3-Iul2011

PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011
Figura 9 – Frecvența semnelor și simptomelor
Discuții si concluzii
În urma studiului efectuat, dintre factorii antenatali, perinatali și postnatali menționați, nu au
fost confirmați următorii:
- vârsta mamei: 80,64% au vârsta cuprinsă între 20-30 ani, cu o medie de 26 ani;
- mediu urban: 80% din cazuri;
- rangul copilului: 50% sunt de rang 2, 1 copil provine din sarcină gemelară cu frate normal, 1
copil este de rang 4 cu frați normali inclusiv cel de rang 5.
Deși majoritatea copiilor au părinți (64,51%), dintre aceștia, 50% provin din sarcină cu
evoluție normală fără a se constata vreo relație între rangul copilului și handicapul sever
asociat.
Din punct de vedere clinic, diagnosticul principal a fost paralizie cerebrală infantilă,
hidrocefalie (diverse forme) și epilepsie, asociate cu un handicap de tip senzorial ca
surditatea (4 cazuri – 12,90%) sau cecitatea (13 cazuri – 41,93%).
Dintre semnele și simptomele studiate, impactul cel mai mare l-au avut: durerea (aproape
80% din cazuri) care a mers până la țipătul cerebral (în 2 cazuri), convulsiile (45% din
cazuri), constipația (15% din cazuri) și vărsăturile (12% din cazuri).
Astfel, îngrijirile acordate vizează în special combaterea semnelor şi simptomelor şi mai puţin
- vindecarea bolii (care este imposibilă)
- supravegherea funcțiilor vitale;
- aplicarea tratamentului prescris;
- asigurarea condițiilor de mediu;
- asigurarea alimentației corespunzătoare;
- corectarea poziției vicioase a corpului în pat și în scaunul rulant, etc.
Dintre copiii cu părinţi, 95% din cazuri nu acceptă faptul că au un copil bolnav și au nevoie să
fie consiliaţi psihologic şi susţinuţi de echipa medicală pe parcursul bolii, precum şi în cazul
decesului copilului. Acești copii necesită îngrijire permanentă și specializată, iar familia nu
întotdeauna reușește să acorde această îngrijire. Tulburările de ataşament pot duce la
12