PALIATIA-Vol4-Nr3-Iul2011

PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011
- TBC pulmonar secundar la varsta de 20 de ani – tratat şi vindecat cu sechele fibroase şi
sindrom bronşitic obstructiv; diabet zaharat de tip2; BPOC; boală coronariană ischemică;
aritmie extrasistolică atrială; HTA primară gr.1, cu tratament neglijat în ambulator;
Pacientul este adus într-un serviciu de primiri de urgenţe pentru dispnee de repaus, tuse cu
expectoraţie muco–purulentă, febră (T>38◦C), precordialgii persistente de aproximativ 7 zile.
În urma investigaţiilor şi examenului medical este îndrumat prin serviciul de Ambulanţă către
Clinica de Pneumologie.
La internare pacientul prezenta: cianoză perioronazală, dispnee de repaus, o saturaţie a
oxigenului de 89%, T=38,2◦C, Fr=24respiraţii/min, AV=102bătăi /min cu 1-2 extrasistole
atriale /min. La auscultare se constată raluri sibilante şi ronflante la nivelul ambelor arii
pulmonare.
Examenele de laborator: leucocite 15.450/mm3, limfocite 19%, Hb=15,9g%,
VSH=50/85mm, glicemie=220mg%, GPT=67u/l, creatinină şi uree la limita superioară a
normalului.
Radiografie pulmonara: hiperinflatie pulmonară cu lărgirea spatiilor intercostale, cord global
mărit, hemidiafragme ascensionate, interstiţiu accentuat bazal bilateral.
ECG: tahicardie sinusală cu 2 extrasistole atriale/min.
PFV: disfuncţie ventilatorie severă cu reducerea VEMS cu 59% şi a CV cu 44%, fără
reversibilitate.
Pe parcursul internării pacientul a prezentat repetat glicemii cu valori >180mg% greu
corectabile sub tratament cu insulina, leucocite valori >10000/mm3, VSH crescut, probe
hepatice şi renale la limita superioară a normalului.
Pe baza datelor clinice şi paraclinice am stabilit urmatoarele diagnostice: BPOC stadiul 4;
Insuficienţă respiratorie cronică acutizată; Infecţie acută de căi respiratorii inferioare; Diabet
zaharat insulinodependent tip 2; HTA primară gr.2; Boală coronariană ischemică; Aritmie
extrasistolică atrială;
Sub tratament antibiotic (injectabil) cu spectru larg şi ulterior per oral (Amoxicilină+Ac.
Clavulanic, apoi Cefuroxinum), cu bronhodilatatoare cu durată lungă de acţiune şi corticoizi
sistemici şi inhalatori, antitermice, oxigenoterapie cu 1-2l/min x 12h/zi, medicaţie
antihipertensivă şi antiaritmică, insulină, evoluţia a fost favorabilă clinic. Simptomelor
acutizate au intrat în remisie în aproximativ 3-4 săptămani, cu menţinerea dispneei de efort
gr .2/3. Pacientul deşi era cunoscut de mai mulţi ani cu aceste afecţiuni îşi administra
tratamentul intermitent în ambulator, ceea ce a dus la o progresie mai rapidă a bolii
pulmonare, o scădere a toleranţei la efort şi a calităţii vieţii prin controlul dificil în absenţa
unui tratament adecvat al bolilor asociate şi astfel intrarea într-un cerc vicios.
Particularitatea cazului şi concluzii
Particularitatea cazului constă în faptul că avem un pacient cu boală pulmonară cronică şi cu
multiple comorbidităţi care ar fi necesitat o supraveghere medicală permanentă şi în
ambulator, cu tratament neglijat, cu o evoluţie rapidă bolii şi o scădere semnificativă a
funcţiei pulmonare şi a calităţii vieţii pacientului.
Educaţia pacientului ajută la îmbunatăţirea modului de înţelegere a bolii, a capacităţii de a se
împăca cu boala, principala modalitate de susţinere a renunţării la fumat, iniţiere de discuţii,
aprofundarea recomandărilor medicale. De asemenea favorizează un management mai bun
al exacerbărilor (răspunsuri la întrebările pacientului şi ale familiei despre boală, informaţii şi
sfaturi pentru evitarea factorilor de risc şi instruirea în tehnica de administrare inhalatorie a
medicaţiei). Aceasta implică o colaborare mai bună între diversele specialităţi şi susţine
înfiinţarea serviciilor paliative mobile în spitale şi ambulator pentru a oferi suportul medical şi
psihologic acestor pacienţi.
25