PALIATIA-Vol4-Nr3-Iul2011

More documents

Recommendations

Info

PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011 Un pacient cu tuberculoză pulmonară şi BPOC Dr. Lucia Flrorescu, medic specialist pneumologie, Spitalul Scorniceşti, Olt, România Adresa pentru corespondenţa: e-mail: efel27@yahoo.com Rezumat Bronhopneumopatia obstructivă cronică reprezintă în acest moment a 5-a cauză de mortalitate la nivel mondial şi se estimează că va ajunge a 3-a cauză de mortalitate până în 2020. Cercetările ultimilor ani au demonstrat că BPOC are o patologie complexă, cu o componentă pulmonară bine definită dar şi cu multiple manifestări extrapulmonare şi importante comorbidităţi, care pot accentua severitatea. BPOC produce simptome, scăderea toleranţei la efort şi reducerea calităţii vieţii. În cazul de faţă vom discuta consecinţele acestei afecţiuni la un pacient de 66 de ani, fumător, cu multiple comorbidităţi şi cu tratament neglijat. Acest pacient ar avea, în condiţiile unor servicii medicale adecvate şi a unor îngrijiri paliative pentru o afecţiune constant progresivă şi ireversibilă, mai puţine exacerbări şi o depreciere mai lentǎ a funcţiei respiratorii. În aceste conditii costurile financiare şi de resurse umane ar fi mai mici iar calitatea vieţii pacientului mult mai bună. Cuvinte cheie: afecţiune pulmonară severă, calitatea vieţii, îngrijire paliativă, colaborare medic-pacient Introducere Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) este o afecţiune plurifactorială –condiţionată genetic, constituţional cât şi prin factorii de mediu - în special poluare şi tutun, iar principala modificare este obstrucţia căilor aeriene - de regulă progresivă, incomplet reversibilă, ce asociază un răspuns inflamator anormal la nivel pulmonar la particulele toxice şi gaze din mediu. Obstrucţia căilor aeriene este urmarea unei combinaţii de leziuni inflamatorii ale căilor respiratorii şi ale parenchimului pulmonar, inflamaţie datorată expunerii îndelungate la fumul de tutun. Toate aceste modificări duc la o scăderea fluxului respirator cu reducerea progresivă şi lentă a VEMS-lui, cu o evoluţie spre insuficienţă respiratorie cronică obstructivă (IRCO) şi deci alterarea calităţii vieţii. BPOC este considerată de către ghidurile clinice internaţionale o patologie care poate fi prevenită şi tratată. Cercetările ultimilor ani au demonstrat că BPOC are o patologie complexă, cu o componentă pulmonară bine definită dar şi cu multiple manifestări extrapulmonare şi importante comorbidităţi, care pot accentua severitatea. BPOC produce simptome, scăderea toleranţei la efort şi reducerea calităţii vieţii. Un studiu din 2006 arată că majoritatea pacienţilor cu BPOC fac în medie orice fel de tratament cronic doar 6 luni din an, doar 25% din ei urmând un tratament constant. Un studiu retrospectiv bazat pe analiza foilor de observaţie ale bolnavilor internaţi cu exacerbări ale BPOC a demonstrat un cost mediu de 727 euro pentru o internare. Descrierea cazului Se descrie cazul unui pacient de sex masculin, în vârstă de 66 de ani, fumător a 20 pachete/an (=1pachet de ţigarete/zi timp de 20 de ani), cu multiple afecţiuni: 24
PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011 - TBC pulmonar secundar la varsta de 20 de ani – tratat şi vindecat cu sechele fibroase şi sindrom bronşitic obstructiv; diabet zaharat de tip2; BPOC; boală coronariană ischemică; aritmie extrasistolică atrială; HTA primară gr.1, cu tratament neglijat în ambulator; Pacientul este adus într-un serviciu de primiri de urgenţe pentru dispnee de repaus, tuse cu expectoraţie muco–purulentă, febră (T>38◦C), precordialgii persistente de aproximativ 7 zile. În urma investigaţiilor şi examenului medical este îndrumat prin serviciul de Ambulanţă către Clinica de Pneumologie. La internare pacientul prezenta: cianoză perioronazală, dispnee de repaus, o saturaţie a oxigenului de 89%, T=38,2◦C, Fr=24respiraţii/min, AV=102bătăi /min cu 1-2 extrasistole atriale /min. La auscultare se constată raluri sibilante şi ronflante la nivelul ambelor arii pulmonare. Examenele de laborator: leucocite 15.450/mm3, limfocite 19%, Hb=15,9g%, VSH=50/85mm, glicemie=220mg%, GPT=67u/l, creatinină şi uree la limita superioară a normalului. Radiografie pulmonara: hiperinflatie pulmonară cu lărgirea spatiilor intercostale, cord global mărit, hemidiafragme ascensionate, interstiţiu accentuat bazal bilateral. ECG: tahicardie sinusală cu 2 extrasistole atriale/min. PFV: disfuncţie ventilatorie severă cu reducerea VEMS cu 59% şi a CV cu 44%, fără reversibilitate. Pe parcursul internării pacientul a prezentat repetat glicemii cu valori >180mg% greu corectabile sub tratament cu insulina, leucocite valori >10000/mm3, VSH crescut, probe hepatice şi renale la limita superioară a normalului. Pe baza datelor clinice şi paraclinice am stabilit urmatoarele diagnostice: BPOC stadiul 4; Insuficienţă respiratorie cronică acutizată; Infecţie acută de căi respiratorii inferioare; Diabet zaharat insulinodependent tip 2; HTA primară gr.2; Boală coronariană ischemică; Aritmie extrasistolică atrială; Sub tratament antibiotic (injectabil) cu spectru larg şi ulterior per oral (Amoxicilină+Ac. Clavulanic, apoi Cefuroxinum), cu bronhodilatatoare cu durată lungă de acţiune şi corticoizi sistemici şi inhalatori, antitermice, oxigenoterapie cu 1-2l/min x 12h/zi, medicaţie antihipertensivă şi antiaritmică, insulină, evoluţia a fost favorabilă clinic. Simptomelor acutizate au intrat în remisie în aproximativ 3-4 săptămani, cu menţinerea dispneei de efort gr .2/3. Pacientul deşi era cunoscut de mai mulţi ani cu aceste afecţiuni îşi administra tratamentul intermitent în ambulator, ceea ce a dus la o progresie mai rapidă a bolii pulmonare, o scădere a toleranţei la efort şi a calităţii vieţii prin controlul dificil în absenţa unui tratament adecvat al bolilor asociate şi astfel intrarea într-un cerc vicios. Particularitatea cazului şi concluzii Particularitatea cazului constă în faptul că avem un pacient cu boală pulmonară cronică şi cu multiple comorbidităţi care ar fi necesitat o supraveghere medicală permanentă şi în ambulator, cu tratament neglijat, cu o evoluţie rapidă bolii şi o scădere semnificativă a funcţiei pulmonare şi a calităţii vieţii pacientului. Educaţia pacientului ajută la îmbunatăţirea modului de înţelegere a bolii, a capacităţii de a se împăca cu boala, principala modalitate de susţinere a renunţării la fumat, iniţiere de discuţii, aprofundarea recomandărilor medicale. De asemenea favorizează un management mai bun al exacerbărilor (răspunsuri la întrebările pacientului şi ale familiei despre boală, informaţii şi sfaturi pentru evitarea factorilor de risc şi instruirea în tehnica de administrare inhalatorie a medicaţiei). Aceasta implică o colaborare mai bună între diversele specialităţi şi susţine înfiinţarea serviciilor paliative mobile în spitale şi ambulator pentru a oferi suportul medical şi psihologic acestor pacienţi. 25
Page 2 and 3: PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011
Page 30: PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011

PALIATIA-Vol4-Nr3-Iul2011

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?