PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011 - în urma evaluării acestor elemente se calculează diferite scoruri: scorul de analiză a raţiei durerii - Pain Rating Intensity Scor, sau scorul de intensitate actuală - Present Pain Intensity Scor). Testul este recunoscut în diverse protocoale ca instrument principal de evaluare a componentelor afective şi/sau senzoriale în durere (6). 2. Chestionarul de durere Saint Antoine este un test multidimensional verbal care apreciază descrierea durerii şi cuprinde 61 calificative organizate în 16 grupe, din care 9 senzoriale, 7 afective şi 1 de evaluare; are valoare semiologică, senzorială pentru durere şi ajută la precizarea intensităţii durerii din punct de vedere psiho-afectiv. Este utilizat în studiile clinice în corelaţie cu scorul de depresie “Back Depression Inventory” şi cu scorul de anxietate “State Trait Anxiety Inventory” (7). 3. Indicele de invaliditate în durere (Pain Disability Index) evaluează reducerea funcţională, socială şi relaţională indusă de durere. Se analizează 7 sectoare ale vieţii cotidiene: responsabilităţi casnice şi familiale, activitatea de recreere, viaţa socială, activitatea profesională, viaţa sexuală, igiena, nevoile personale şi nevoile elementare. Fiecare grupaj este cotat de la 0 la 10 (0=nivel satisfacator, 10=activitate întreruptă prin durere). Un scor ridicat relevă o durere severă şi o incapacitate funcţională determinată de durere. Este un test cu o coerenţă internă satisfăcătoare şi o bună reproductivitate. 4. Testul Dallas este un test rapid, se efectuează în 3-5 minute şi analizează durera cronică focalizând atenţia pe experienţa dureroasă şi urmărind activitatea cognitivă şi comportamentală. Testul prezintă o autoevaluare cu 16 grupe sistematizate pe 4 dimensiuni: activitate cotidiană, muncă şi relaxare, anxietate şi depresie, comportament social. 5. Testul Screening de asistare funcţională (8) se efectuează în 5 minute şi este un chestionar care urmăreşte evaluarea pacienţilor în funcţie de nivelul de dificultate în realizarea activităţilor cotidiene legate de durere. Cuprinde 15 activităţi specifice, cu 5 nivele, în 5 dimensiuni: nevoi personale, activităţi instrumentate, transport, activităţi de recreere, activităţi profesionale. 6. Testul WHI-MPI (West Haven Yale Multidimensional Pain Inventory) (9) este un model cognitivo-comportamental în durerea cronică, este un test ce cuprinde 60 de întrebări analizând 3 dimensiuni: psiho-social, comportamental, activitate cotidiană. Chestionarul cuprinde şi o analiză factoriala a 4 factori: dimensiunea modificărilor afective generale, susţinerea socială, intensitatea durerii ca interfaţă în viaţa cotidiană, nivelul de activitate. Se menţionează trei tipuri adaptative: profilul adaptativ, profilul disfuncţional, profilul de tensiune interpersonală. 7. Chestionarul de autoevaluare pentru patologia cronică este utilizat în diverse boli cronice, utilizează 65 itemi structuraţi în 18 subgrupe în 4 dimensiuni focalizate pe: scăderea nivelului activităţii fizice, nivelul psihologic, igiena, adaptarea la viaţa conjugală. 8. Scala pentru durerea neuropată (LANSS Leeds Assessment of Neuropathic Symptoms and Signs Scale) combină analiza a 2 subgrupe; una cu un scor maxim de 16 – descrierea verbală a durerii (parestezii, hiperestezie, arsuri, disestezie) şi alta care cuprinde semne neurologice – scor maxim 8. Un scor peste 12 are sensibilitate de 83% şi specificitate de 87% (10). 9. Brief Pain Inventory (BPI) scurt inventar al durerii (11) este un test care utilizează 2 subgrupe: în una se defineşte zona dureroasă utilizând o schemă precum şi intensitatea durerii printr-o scală analog vizuală şi cealaltă în care se apreciază răsunetul durerii asupra activităţii curente: activitate cotidiană, recreere, somn, relaţii sociale. 18
PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011 10. Scala de performanţă Karnofky (KPS) este un test multidimensional care stratifică pacienţii cu durere cronică în funcţie de performanţa funcţională. Cuprinde 100 de itemi (100 = “perfect” sănătos, 0 = mort) care stratifică pacienţii în 3 grupe: 80-100 activitate normală, 50-70 activitate disfuncţională fără necesitatea de suport,
- Page 2 and 3: PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011
- Page 4 and 5: PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011
- Page 6 and 7: PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011
- Page 8 and 9: PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011
- Page 10 and 11: PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011
- Page 12 and 13: PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011
- Page 14 and 15: PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011
- Page 16 and 17: PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011
- Page 20 and 21: PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011
- Page 22 and 23: PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011
- Page 24 and 25: PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011
- Page 26 and 27: PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011
- Page 28 and 29: PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011
- Page 30: PALIAŢIA, Vol 4, Nr 3, iulie 2011