Citeste PDF

STUDIU INTRODUCTIV 11
mare sau mai micã importanþã din România lui Carol I. Nu este o
frescã a societãþii româneºti, în schimb are calitatea de inventar
riguros al evenimentelor, întocmit cu extremã conºtiinciozitate de cel
care, timp de jumãtate de secol, a fost „arbitrul” politicii româneºti.
Apoi, jurnalul este un izvor indispensabil pentru reconstituirea biografiei
regelui, mai cu seamã în ceea ce priveºte perioada care nu a
fost cuprinsã în Însemnãrile martorului ocular.
Sã evitãm confuziile : ce sunt „memoriile”
regelui Carol I ?
Jurnalul regelui Carol I nu trebuie confundat nici o clipã cu „memoriile”
acestuia. Istoricii ºtiu foarte bine cã e vorba de douã scrieri diferite.
Publicul larg s-ar putea sã nu realizeze aceastã distincþie, aºa încât,
pentru a evita orice confuzie, voi face în continuare o scurtã prezentare
a memoriilor monarhului.
În comunicarea prezentatã de Nicolae Iorga în ºedinþa din 17 octombrie
1914 a Academiei Române – pe care am amintit-o ceva mai
sus –, istoricul îl considera pe regele Carol I autor unic al Însemnãrilor
martorului ocular ºi invoca drept argumente propriile-i amintiri : ori
de câte ori regele i-a vorbit despre carte, a numit-o „Memoriile mele”.
Iorga arãta apoi cã rolul unui oarecare „profesor german, care a scris
ºi prefaþa”, a constat „numai într-o revizie de stil, ºi aceea uºoarã,
cãci însuºirile de scriitor ale regelui Carol erau foarte reale” 22 . Fãrã
a avea la îndemânã vreo sursã, Nicolae Iorga s-a sprijinit în formularea
opiniei sale despre paternitatea textului „memoriilor” pe propria-i
intuiþie, care, de aceastã datã, aºa cum vom vedea în continuare, i-a
jucat o festã !
Nici una dintre ediþii nu ne oferã vreo informaþie sigurã despre
identitatea autorului „memoriilor”. Titlul ediþiilor româneºti – Memoriile
regelui Carol I al României (De un martor ocular) – pare el însuºi
echivoc, generator de confuzie. Cum poate cineva, un martor ocular,
sã scrie memoriile altcuiva ? Logica ºi bunul-simþ ne spun cã poate,
cel mult, în calitate de martor ocular, sã scrie amintiri despre o altã
persoanã. ªi dacã este aºa, atunci de ce scrierea a fost intitulatã
Memorii ? O ieºire din aceastã dilemã ne este sugeratã de titlul
ediþiei originale, germane, a lucrãrii : Aus dem Leben König Karls
von Rumänien. Aufzeichnungen eines Augenzeugen (Din viaþa regelui
Carol al României. Însemnãrile unui martor ocular). În acest caz nu
mai existã nici un echivoc : titlul ne sugereazã cã altcineva, un
22. Nicolae Iorga, op. cit., p. 182.