Citeste PDF

STUDIU INTRODUCTIV 13
reproduse de Georg Schaefer, precizia redãrii datelor, întâmplãrilor
ºi amãnuntelor dovedesc faptul cã, la rândul sãu, fostul educator s-a
inspirat din propriul sãu jurnal. Informaþiile conþinute în cele douã
memorii se regãsesc în evocatul capitol introductiv, fãrã a acoperi
însã decât o primã parte a acestuia, corespunzãtoare perioadei cuprinse
între naºterea lui Carol I (1839) ºi anul 1856. Forma finalã în care
au fost publicate în capitolul introductiv aceste informaþii nu este
însã cea pe care le-a dat-o Georg Schaefer. Ea poartã amprenta celei
care a redactat întreaga lucrare, scriitoarea Mite Kremnitz.
Mai multe surse vorbesc despre implicarea, în grade diferite, a
scriitoarei germane în elaborarea „memoriilor” regelui Carol I. Mãrturiile
sunt contradictorii ºi în acest caz. Unele ziare ºi reviste ale
timpului 26 o prezintã pe soþia medicului regelui drept autoare unicã.
La fel procedeazã ºi Alexandru Tzigara-Samurcaº 27 , un apropiat al
scriitoarei ºi al casei regale. Acestor opinii pare sã li se alãture, deºi nu
o face explicit, Renate Grebing, biografa lui Mite Kremnitz 28 . O variantã
oarecum diferitã ne este relatatã, în amintirile ei, de cãtre
regina Maria, soþia regelui Ferdinand. La venirea ei în þarã, povesteºte
regina, exista deja o rupturã între Mite Kremnitz ºi regina
Elisabeta, a cãrei secretarã particularã fusese scriitoarea :
Ruptura se fãcuse, mi se pare, când unchiul (regele Carol I) propusese
doamnei Kremnitz sã-i ajute la scrierea Memoriilor lui, în loc
de a cere aceasta lui Aunty (reginei Elisabeta), ea însãºi poetã ºi
scriitoare. Din punctul de vedere al unchiului, eu înþelegeam cã nu
putea cere concursul reginei, prea romanticã ºi prea înflãcãratã
pentru o lucrare atât de precisã ºi cumpãtatã 29 .
Conform acestei mãrturii, a existat o colaborare directã între
regele Carol I ºi scriitoarea Mite Kremnitz, în scopul elaborãrii
„memoriilor” monarhului. Din corespondenþa celor doi reiese faptul
cã, încã de prin 1887-1888, Carol I a avut intenþia de a colabora cu
scriitoarea, dar cã, efectiv, cei doi au început sã lucreze împreunã în
1891 30 . În februarie 1892, Deutsche Revue publica deja primul capitol,
26. Nord und Süd, vol. CXV, 1905, pp. 352-382 ; Românul, Arad, II (13),
17/30 ianuarie 1912, p. 9 ºi altele.
27. Alexandru Tzigara-Samurcaº, Memorii, vol. I (1872-1910), ediþie îngrijitã
de Ioan ªerb ºi Florica ªerb, Editura Grai ºi suflet – Cultura naþionalã,
Bucureºti, 1991, p. 72.
28. Renate Grebing, Mite Kremnitz. Eine Vermittlerin der rumänischen Kultur
in Deutschland, Frankfurt am Main / Berlin, 1976, pp. 13-14, 188, 201.
29. Maria, Regina României, Povestea vieþii mele, vol. II, traducere de
Mãrgãrita Miller-Verghy, Editura Moldova, Iaºi, 1991, p. 137.
30. Cf. scrisoarea adresatã de Mite Kremnitz lui Carol I la 5 noiembrie
1891 : „Deutsche Revue, care a publicat în cursul acestui an câteva