Citeste PDF

18
STUDIU INTRODUCTIV
acordã diplomaþilor strãini, atât pe cele private, cât ºi pe cele oficiale,
atât la prezentarea scrisorilor de acreditare sau rechemare, cât ºi a
celor obiºnuite, din timpul mandatului. O cronologie riguroasã a
numirilor ºi retragerilor de diplomaþi strãini poate fi fãcutã prin
consultarea acestor însemnãri. La fel, regele noteazã numirile de
diplomaþi români în strãinãtate.
Jurnalul conþine mai multe însemnãri despre pregãtirea ºi semnarea
în 1883 a alianþei României cu Puterile Centrale (Austro-Ungaria
ºi Germania). Momentul a fost analizat pânã în prezent în mai multe
lucrãri istoriografice 35 . Ce aduce nou jurnalul este dezvãluirea nemijlocitã
a atitudinii regelui faþã de acea decizie de politicã externã.
Monarhul a participat direct, prin întâlnirile diplomatice ºi prin
vizitele la Berlin ºi Viena, la apropierea României de Germania ºi
Austro-Ungaria. Pe de altã parte, aºa cum reiese din câteva însemnãri,
el a urmãrit îndeaproape activitatea diplomaþilor ºi oamenilor
politici români implicaþi în acel proiect. Contrar opiniei general
rãspândite printre istorici, conform cãreia despre semnarea tratatului
ºi conþinutul acestuia au ºtiut doar foarte puþini oameni
(prim-miniºtri ºi miniºtri de Externe ai þãrilor implicate), jurnalul
ne dezvãluie cã ºi alte persoane erau iniþiate în amãnuntele afacerii.
Astfel, din însemnarea din 18/30 septembrie 1883 reiese cã Iorgu
Liteanu, ministrul plenipotenþiar al României la Berlin, era la curent
cu problema tratatului României cu Puterile Centrale. La fel ºi Petre
P. Carp, ministrul României la Viena, ºi prinþul Heinrich von Reuss,
ministrul Germaniei în capitala Austro-Ungariei (însemnarea din
14/26 octombrie 1883). Prin urmare, „tratatul secret” de aderare a
României la alianþa Puterilor Centrale nu era câtuºi de puþin secret.
Regele a fost extrem de interesat ºi de problema Dunãrii, fapt pe
care jurnalul sãu îl dezvãluie cu prisosinþã. În perioada cuprinsã în
acest volum al jurnalului, negocierile internaþionale în problema
Dunãrii au avut ca obiect predilect ideea constituirii unei Comisii
Mixte care sã asigure supravegherea navigaþiei în sectorul mijlociu
al fluviului, pânã la Galaþi (între Galaþi ºi vãrsarea în mare, competenþele
reveneau Comisiei Europene a Dunãrii). Austro-Ungaria a
dorit sã trimitã ºi ea reprezentanþi în Comisia Mixtã, în ciuda faptului
cã nu era stat riveran. Ideea nu a fost agreatã de unele state, printre
care ºi România, ceea ce a condus la nesfârºite negocieri ºi la o rãcire
a relaþiilor diplomatice româno-austriece. În contextul semnãrii actelor
de aderare a României la alianþa Puterilor Centrale, problema
35. De exemplu : Gheoghe Nicolae Cãzan, ªerban Rãdulescu-Zoner, România
ºi Tripla Alianþã 1878-1914, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti,
1979 ; ªerban Rãdulescu-Zoner, Dunãrea, Marea Neagrã ºi Puterile
Centrale 1878-1898, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982 etc.