PROCESELE AFECTIVE 1. Delimitări conceptuale. Natura procesuală

obiect, situaţie ori persoană. Bucuria, frica, tristeţea, dezgustul, nostalgia, vina, ruşinea,
frustrarea sun doar câteva exemple de emoţii propriu-zise.
Dacă în cazul afectelor subliniam caracterul unipolar al acestora, emoţiile sunt
dimpotrivă, pluritonale; altfel spus, situaţiile în care simţim o singură emoţie sunt rare, omul
reverberează concomitent prin reacţii în mai multe registre, date de constelaţia motivaţională şi
de complexitatea relaţiei subiect-obiect (există totuşi o stare afectivă dominantă). Îngrijorarea
datorată examenelor din sesiune este contrabalansată într-o oarecare măsură de gândul la vacanţa
ce va urma; frica de stomatolog este dublată de plăcerea unei danturi sănătoase şi estetice;
momentele plăcute din concediu sunt uşor estompate de conştientizarea reîntoarcerii la serviciu.
Iată situaţii în care emoţii contradictorii coexistă în interiorul aceleiaşi persoane, confirmând
acea logică atipică specifică vieţii afective. O altă însuşire importantă este caracterul situaţional
al emoţiilor. Ele apar la un anumit moment ca reacţie faţă de un anumit stimul, au o desfăşurare
mai tumultoasă sau mai calmă, după care dispar.
Sentimentele au spre deosebire de emoţii un caracter trans-situaţional (Cosmivici,
1996), în sensul că persistă în împrejurări variate, chiar şi în absenţa obiectului. De exemplu,
iubirea nu se manifestă doar în prezenţa fiinţei dragi; dimpotrivă îndrăgostiţii aflaţi departe unul
de celălalt îşi scriu scrisori, deapană amintiri plăcute, plănuiesc momentul reîntâlnirii etc.
Sentimentele se impun astfel prin nota de stabilitate şi generalizare, devenind astfel „adevărate
atitudini afective faţă de obiecte, evenimente, valori, persoane semnificative pentru un individ
sau grup” (Radu, Ion, 1991, p. 238). Ele au un rol major în reglarea conduitei, fiind vectori
motivaţionali atât pentru comportamentele prosociale (activităţi de caritate) cât şi antisociale
(crimele pasionale).
Iată şi câteva exemple: iubire, ură, simpatie, compasiune, admiraţie, respect, mândrie,
milă, invidie, gelozie etc. Din punct de vedere ontogenetic, apar mai târziu decât celelalte forme
ale vieţii emoţionale. Aceasta întrucât formarea lor presupune o dinamică lentă, realizată prin
repetarea unei anumite emoţii în diverse contexte, faţă de un anumit obiect; se poate să ne atragă
cineva chiar de la prima întâlnire, însă cristalizarea iubirii în adevăratul ei sens presupune
întâlniri repetate, momente plăcute dublate de cunoaştere reciprocă. Dovadă în acest sens stau
relaţiile sentimentale tipic adolescentine, care după o perioadă marcată de trăiri foarte intense,
acestea se dovedesc a fi simple emoţii contextuale. Relaţia emoţie - sentiment nu este una
unilaterală: format prin generalizarea trăirilor situative repetate, sentimentul imprimă la rându-i o
notă specifică emoţiilor ulterioare (nu vom reacţiona la fel de agresiv faţă de persoana iubită,
chiar dacă aceasta greşeşte).
Dintre toate formele afectivităţii, sentimentele au durata cea mai mare, putând fi
menţinute toată viaţa. Ca şi deprinderile, ele persistă latent ţi se activează selectiv. Evoluţia lor
presupune o etapă ascendentă, de cristalizare, una de maturitate (de platou) dar uneori şi o etapă
de decristalizare, involuţie, declin, marcată de saţietate şi uzură, transformându-se astfel în
simple deprinderi afective (Popescu-Neveanu, (1978); un rol important în acest proces îl are şi
fenomenul de habituare. Din punct de vedere al manifestărilor exterioare, sunt relativ discrete,
dar sensibile la influenţele sociale. Normele culturale ale societăţii imprimă modalităţi de
manifestare tipice, ancorate între extremele „ar fi bine să” şi respectiv „nu se cade să”; Stendhal
nota că la Paris, „iubirea e fiica romanelor”.
În final prezentăm în formă tabelară o sinteză a principalelor proprietăţi ale formelor
vieţii afective (numărul astericşilor exprimă măsura în care este prezentă o anumită însuşire).
Tabelul 1. Principalele proprietăţi ale formelor afectivităţii
Dispoziţii afective Afecte Emoţii Sentimente
Intensitate * **** *** **
Durată *** * ** ****
Expresivitate ** **** *** *
Mobilitate ** **** *** *