209 CUPRINS

62
GENETICA, BIOLOGIA MOLECULARĂ ŞI
AMELIORAREA
CARACTERE CANTITATIVE, CONŢINUTUL SI COMPOZIŢIA
CHIMICĂ A ULEIULUI ESENTIAL LA GENOTIPURI NOI DE
OCIMUM BASILICUM L.
Gonceariuc Maria 1 , Balmuş Zinaida 1 , Gille Elvira 2 , Spac A. 3 , Ganea A. 1 ,
Botnarenco P. 1
1 Institutul de Genetică şi Fiziologie a Plantelor, Academia de Ştiinţe a Moldovei
2 Centrul de Cercetări Biologice “Stejarul”, Piatra Neamt, România
3 Universitatea de Medicină şi Farmacie”Gr.T.Popa”, Iaşi, România
Introducere
Ocimum basilicum L. – busuiocul comun din familia Lamiaceae (Labiatae) este o
specie anuală, erbacee cu miros aromat, caracteristic, ind şi una din cele mai cunoscute
şi apreciate specii de plante aromatice. Specia este utilizată şi ca plantă medicinală
în tratamentul unei game largi de afecţiuni [1]. Aromă, dar şi faptul că busuiocul conţine
vitamina C şi caroten, fac ca busuiocul să e folosit în stare proaspătă şi uscată ca
condiment. [7,8]. Busuiocul sintetizează şi acumulează compuşi terpenici şi fenolici a
căror acţiune antioxidantă este apreciată în industria farmaceutică[7,9,10].
În cercetările noastre anterioare am stabilit că conţinutul derivaţilor polifenolici
şi avonici este variabil si nu este strict corelat cu caracterul culoarea frunzelor si a
orilor, dar conţinutul acestor compuşi este mai ridicat la genotipul cu frunze verzi şi
ori roşii [8]. Nu a fost atestată o corelaţie certă dintre concentraţia avonelor şi caracterele
morfologice ale mostrelor evaluate şi de alţi cercetători [9]. În glandele oleifere
amplasate pe frunze şi ori busuiocul acumulează ulei esenţial (1.5-2.0%) [5,7,19,22]
cu aromă balsamică nă apreciată în parfumerie [7,9,21]. Proprietăţile terapeutice însă