2006 vol VII - Asociaţia Chirurgilor Pediatri RM

În ziua a 15-a, de-a lungul unei linii mediane
longitudinale a discului germinal care are aspect
oval, apare un şanţ, care în ziua următoare devine
mai adânc, cu margini ridicate şi se lungeşte,
ocupând aproximativ jumătate din lungimea
embrionului. La extremitatea cranială a şanţului
primitiv(situată în centrul discului germinal) apare
o depresiune adâncă înconjurată de o mică
ridicătură a epiblastului. Şanţul se numeşte şanţul
primitiv, depresiunea - depresiune primitivă,
ridicătură înconjurătoare - nodul primitiv. Întreaga
structură alcătuieşte linia primitivă. Ea reprezintă
locul de formare a trei foiţe embrionare şi defineşte
dezvoltarea axului primitiv embrionar. Aproape de
depresiunea primitivă, în porţiunea cranială a
discului germinal se va forma viitorul cap, iar
suprafaţa epiblastică adiacentă liniei primitive va
forma porţiunea dorsală a embrionului.
Apariţia liniei primitive stabileşte axul
longitudinal şi simetria bilaterală a viitorului
embrion. Astfel, ţesuturile din dreapta liniei
mediane vor da naştere la partea dreaptă a corpului,
iar ţesuturile din stânga liniei mediane - la partea
stângă a corpului.
Forma straturilor germinale primare se va
modifica odată cu înrularea embrionului în
săptămâna a 4-a, dar axele fundamentale ale
corpului (cranio-caudală, dreapta-stânga şi ventralădorsală)
sunt stabilite de timpuriu în săptămâna a 3a
de dezvoltare.
În ziua a 16-a celulele epiblastice din
apropierea liniei primitive proliferază, se
aplatizează şi îşi pierd legăturile dintre ele, migrând
de-a lungul liniei primitive în spaţiul cuprins între
epiblast şi endodermul definitiv. O parte din
celulele epiblastice migratoare invadează
hipoblastul, înlocuind celulele acestuia, astfel încât
hipoblastul este înlocuit complet de un strat nou de
celule -endodermul definitiv. Endodermul definitiv
va da naştere mucoasei tubului digestiv şi
derivatelor intestinului.
Celulele epiblastice, migrate de-a lungul
liniei primitive, se insinuează în spaţiul dintre
epiblast şi endodermul definitiv, pentru a forma un
al treilea strat germinai - mezodermul
intraembrionar. Un grup de celule mezodermice
migrează lateral şi cranial, iar altă parte migrează pe
linia mediană. Celulele migrate median, începând
de la depresiunea primitivă, formează două straturi,
placa precordală, care este o masă compactă
mezodermică, situată cranial depresiunii primitive
şi apoi un tub dens median, numit procesul
notocordal. De fiecare parte a liniei mediane,
celulele mezodermice se împrăştie sub forma unei
pături distincte între epiblast şi endoderm. Când
mezodermul intraembrionar şi endodermul definitiv
s-au format, epiblastul se numeşte ectoderm.
Aşadar, toate cele trei straturi definitive ale
discului germinal trilaminar (ectodermul,
mezodermul şi endodermul definitiv) au derivat din
epiblast, care poate fi considerat adevăratul părinte
inductor al dezvoltării unui organism. In această
perioadă se stabileşte şi axul craniocaudal, precum
şi simetria bilaterală a viitorului embrion.
În săptămâna a 3-a are loc naşterea
populaţiilor celulare, care pot interacţiona prin
inducţie pentru a produce precursorii ţesuturilor, ce
dau naştere la sistemele organismului. Un grup
celular mezodermic, format în partea cranială a
liniei mediane a embrionului, numit placa
precordală, şi o altă structură mediană, numită
procesul notocordal, induc dezvoltarea plăcii
neurale. Inducţia me-zodermului prin endodermul
înconjurător determină formarea vaselor sangvine şi
a organelor mezodermice (sistemul urogenital şi
mucoasa viscerelor şi a peretelui corpului).
Amnionul se măreşte şi se mişcă spre sacul vitelin.
Endodermul se înrulează în tubul intestinal aflat în
partea ventrală (anterioară) a embrionului.
Inrularea lui are loc din părţile cefalică şi caudală
spre partea medială a corpului, an partea medială a
tubului intestinal se află o ieşire în sacul vitelin.
Înrularea şanţului nervos în formă de tub conduce la
îngroşarea extremităţilor şi formează creasta
neurală, ale cărei celule devin sursă a neuronilor, a
nodurilor vegetative şi medulare, precum şi a
substanţei medulare a suprarenalelor. Formarea
tubului neural se iniţiază din ziua a 20-a şi se
încheie la sfârşitul primei luni. Alantoisul, ca
excrescenţă a segmentului posterior al intestinului,
creşte în pedunculul amniotic, ajungând până la
corion.
Pe seama celulelor care migrează de-a
lungul liniei primitive se formează notocordul.
Caudal, nodului primitiv înmugureşte ca un tub
mezodermic cu lumen, numit procesul notocordal.
Acest tub creşte în lungime, deoarece celulele, care
proliferează în regiunea nodulului primitiv, se
adaugă la extremitatea sa proximă şi linia primitivă
regresează. În jurul zilei 20, când procesul
notocordal s-a format definitiv, au loc câteva
transformări, care modifică acest tub notocordal cu
lumen într-o baghetă groasă mediană. Planşeul
ventral al tubului fuzionează cu endodermul
subiacent, apoi tubul se desface pe linia mediană
ventrală, începând cu regiunea depresiunii
primitive. Cavitatea sacului vitelin comunică,
temporar, cu cavitatea amniotică printr-o
deschizătură la nivelul depresiunii primitive,
numită canal neuroenteric. Desfacerea mediană
ventrală a tubului notocordal transformă procesul
notocordal într-o bară aplatizată, medioventrală de
mezoderm, numită placa notocordală, care în zilele
22-24 se detaşează complet de endoderm şi se
retrage în spaţiul dintre ectoderm şi endoderm,
modificându-se într-o formaţiune mediană
cilindrică plină, numită notocord. În cursul acestor
procese câteva celule de origine endodermică pot fi
încorporate în notocord. Ulterior în jurul acestui
notocord vor apare rudimentele corpilor vertebrali
iniţiali, care fuzionează în jurul notocordului, ce va
fi inclus în discurile intervertebrale, unde va forma
nucleul pulpos. Această includere are loc în viaţa
embrionară la fat şi nou-născut. Mai târziu, însă,