2006 vol VII - Asociaţia Chirurgilor Pediatri RM

More documents

Recommendations

Info

datelor anamnestice, examenului clinic (2, 4), excepţie pot face numai afecţiunile cu localizare profundă. Copii cu mai multe hemangioame pot fi suspectaţi ca având şi hemangioame viscerale (ficat, plămân etc.). Clinic, hemangioamele pot fi prezente la naştere în forma unei insuliţe tisulare modificate, care apare ca o pată maculară eritematoasă sau o teleangiectazie localizată, înconjurată de un halou de paloare.care treptat îşi dublează dimensiunile mai frecvent în primele 2-3 săptămâni de viaţă (1, 3, 4, 7, 9). Aspectul macroscopic depinde de tipul tumorii. Ternovschii (1959), clasifica hemangioamele în simple sau capilare, cavernoase, mixte şi combinate (2, 4, 7). Hemangiomul simplu are aspectul de tumoră roşie închisă, situată pe tegument, afectând superficial şi ţesutul adipos având o suprafaţa e netedă şi la presiunea digitală devine palid. Hemangiomul cavernos se localizează sub piele, în derm sub aspectul unui nodul, tapetat de tegumente intacte puţin sinilii, iar la compresie se aplatişează şi tegumentul devine palid. Hemangioamele combinate includ ambele tipuri de localizare. În 80 % din cazuri hemangiomul afectează tegumentele regiunii cervico-faciale, partea piloasă a capului, membrelor având o localizare preponderent pe tegumente, dar poate afecta şi muşchii, organele viscerale (ficat, intestin, spaţiul retroperitoneal, plămân, etc.) (2, 3, 7). Metodele de investigare sunt preponderent cele clinice, deseori fiind completate de echografie Doppler, rezonanţă magnetică, scintigrafie computerizată, tomografie computerizată, angiografie. Până în prezent, tratamentul hemangioamelor şi al malformaţiilor vasculare reprezintă o problema multilaterala, ce induce un şir de controverse şi rămâne un domeniu vast de cercetare. Resursele contemporane terapeutice reprezintă o gamă variată de metode abordate individual de la caz la caz, de la neglijarea tratamentului până la intervenţii chirurgicale complicate (3, 14). Acestea includ terapia medicamentoasă sistemică, tratamentul local hormonal si sclerozant, metode endovasculare, laser, crioterapie si chirurgicale (2, 5, 7, 10, 15). Reieşind din evoluţia acestora, hemangioamele, deşi au un caracter benign, deseori evoluează cu invadare agresivă în ţesuturile adiacente, producând efect de masă şi dereglări funcţionale grave, mai ales in cazul localizării periorbitale, paraauriculare, cervicale, perineale, a organelor cervicale, etc. (1, 4, 5). In acest caz, conform unor studii (7, 6), speranţa în regresia spontană a acestor tumori, are loc numai în 7-8 % cazuri, tărăgănarea tratamentului înrăutăţeşte rezultatele acestuia (7, 6, 9). Până la ora actuala, nu există o tactică unică în managementul hemangioamelor. Tratamentul de regulă este abordat în complex cu un şir de alţi factori ca vârsta pacientului, localizarea si multitudinea hemangioamelor, subtipul si faza evoluţiei (1, 7, 12). Există controverse referitor la alegerea unei anumite tehnici terapeutice, mai ales in cazul tehnicilor chirurgicale, radioterapeutice si sclerozante (2, 4). Rezecţia chirurgicală a hemangiomului este indicată mai frecvent pentru hemangioamele profunde, cu înlăturarea totală sau subtotală a tumorii, în limita ţesuturilor intacte sau când nu pot fi acceptate alte metode de tratament (3, 5). Intervenţia la etape iniţiale este binevenită in cazul hemangioamelor majore perioculare, paraauriculare, perineale şi este dependentă de dimensiunile tumorii, localizarea, posibilitatea exciziei si reconstructiei ţesuturilor adiacente (7, 8). Radioterapia este indicată în cazul hemangioamele cu localizare dificil anatomică, profunde cu o suprafaţă mare, electrocoagularea -în hemangiomele mici, punctiforme, cu hemoragii si localizare superficială (7, 8), scleroterapia cu utilizarea diferitor substanţe sclerozante - în tumorile mici, cu localizare profundă, preponderent în regiunea feţei si a nasului, neajunsul ultimei metode fiind durata îndelungată a tratamentului si procedurile dureroase. O metodă pe larg acceptată si utilizată în tratamentul hemangioamelor este terapia hormonală (8, 9, 10). Aceasta poate fi sistemică sau topică, prin administrare de dexametasonă sau prednizolonă (2-4 mg/kg/zi 21 zile) în dependenţă de vârsta pacientului. Răspunsul la tratamentul cortizonic (3, 5, 7), este o stopare a procesului, ştergerea culorii, încetinirea creşterii, iar în aproximativ 30 % nu se înregistrează nici o modificare. Crioterapia prin utilizarea temperaturilor joase este indicată în tumorile mici, cu localizare superficială. In tratamentul hemangioamelor agresive sunt utile şi un şir de metode conservative (5, 7). Una din aceste metode este utilizarea firelor de cupru, tehnică reabordată la începutul anilor 90 (8), fiind un timp în umbră. Tehnica constă în introducerea în ţesutul tumorii a firelor 99,8 % din cupru de grosimea 0,5 - 1 mm. In rezultatul oxidării repetate în mai multe etape, survine fibroza si transformarea cicartriceală a ţesutului hemangiomului (7, 9). Injectarea locală a interferonului în doze de 3 mil.U/m2 de suprafaţă corporală in cure repetate, conform ultimelor studii (2, 4, 5 ,7, 10) ar induce apoptoza celulară a tumorii. Eficienţa tratamentului anomalilor vasculare este în dependenţă de corectitudinea diagnosticului, vârsta copilului, localizare si etapele evoluţiei tumorului (2, 5, 6, 7) Scopul studiului a fost o analiză complexă multilaterală si comparativă a cazurilor anomaliilor vasculare si a metodelor de tratament abordate la copii. Material şi metode. Prezenta lucrare redă rezultatele unui studiu pe un lot de 395 pacienţi în vârstă de 10 zile-18 ani cu diagnosticul anomalii vasculare, internaţi şi trataţi în Centrul Naţional Ştiinţifico-practic de Chirurgie Pediatrică ,,Natalia Gheorghiu,, în perioada 1.01.2004-1.01.2006. S-a efectuat o analiză complexă, amplă a metodelor de
tratament in dependenţă de formele clinice, dimensiunile hemangioamelor, evoluţie si vârstă. Rezultate. Graficul dinamic al incidenţei hemangioamelor înregistrate în Centrul Naţional ştiinţifico-practic de Chirurgie Pediatrică ,,Natalia Gheorghiu” în perioada 2000-2005, demonstrează o creştere continuă a acestora în ultimii ani (fig. 1). 350 300 250 200 150 100 50 0 2000 2001 2002 2003 2004 2005 Fig.1. Frecvenţa hemangioamelor pentru anii 2000-2005 Din numărul total de cazuri, fetele au constituit -258 (65%), băieţii – 135 (35%), în raport de 1,9/1. Repartiţia pe vârste a pacienţilor, a indicat că au predominat copii sugari (tab.1, fig. 2). Tabelul 1 Repartizarea pe vârste a pacienţilor Vârsta Nr. cazuri % 1-3 luni 95 24 3 luni-1 an 175 44,3 1 an-5 ani 57 14,4 5 ani-17 ani 68 17,3 17% 14% Fig.2. Repartizarea după vârstă a pacienţilor. 348 (88%) din copii au fost cu hemangioame, 47 (12%) – cu malformaţii vasculare combinate (tab.2). A predominat afectarea tegumentelor regiunii cervico-faciale, părţii piloase a capului, membrelor superioare (tab.3, fig.3). Din numărul total de cazuri , la naştere hemangioamele au fost prezente în 58% de cazuri, sub aspectul unei formaţiuni punctiforme cu creştere în primele 2-3 săptămâni de viaţă - la 33%, în 9 % din cazuri, tumora a apărut şi s-a dezvoltat după o lună de viaţă. Tabelul 2 Anomaliile vasculare diagnosticate 24% 1-3 luni 3 luni -1 an 1 an- 5 ani 5 ani-17 ani 45% Diagnostic Nr. cazuri Copii Tot al Localizare unică 292 Localizare multiplă Organele interne 43 Hemangi- Ficat Intestin 4 2 348 oame Spaţiul 1 retroperitoneal Stomac 1 Malforma -ţii vasculare combinate Sindromul Parx-Weber Limfedem S-mul Klipell- Trenaunay 32 12 3 47 Tabelul 3 Localizarea hemangioamelor Localizare nr. % Faţă(nas, buză,paraauricular) 85 29,3 Regiunea piloasă a capului( parietal, occipital, 59 18,7 Peretele cutiei toracice 46 13,4 Membrele superioare 51 14,6 Spatele 23 6,8 Membrele inferioare 23 6,2 Peretele abdomenului 16 4,3 Perineu 8 2,7 Organele interne (ficat, stomac, intestin ) 5 2 Total 292 100 85 59 46 51 23 Fig.3. Repartizarea hemangioamelor după localizare în dependenţă de regiunea afectată. Complicaţiile hemangioamelor au fost ulceraţia – 35 cazuri, infecţie cu flegmon al ţesuturilor adiacente - 1 caz, dereglări trofice grave în cazul malformaţiilor vasculare - 5 cazuri, sângerarea din hemangiom – 12 cazuri. Cele mai frecvente complicaţii locale au manifestat hemangioamele cu localizare în regiunea buzei, feselor, organelor genitale, perineului. Anemia a fost relevată în indicii de laborator la 88% din toţi pacienţii. Pacienţii au fost evaluaţi preoperator în baza indicilor de laborator, echografiei organelor interne, doplerografiei, tomografiei computerizate, scintigrafiei, angiografiei pentru aprecierea 23 16 8 6 100 80 60 40 20 0 % 8 8 1 2
Page 3 and 4: CZU: 617:616-053.9 (082) = 135.1 =
Page 5: Eva Gudumac, A.Malai, Gh. Hîncu, N
Page 9 and 10: Summary T. Furdui, M. Ştemberg, G.
Page 11 and 12: ţesuturile indivizilor maturi este
Page 13 and 14: celulele nucleului pulpos de origin
Page 15 and 16: porţiunea cranială spre cea cauda
Page 17 and 18: Virusul rozeolei Avorturi spontane,
Page 19 and 20: Formamid, dioxan, celozoliv (raonoe
Page 21 and 22: Eva Gudumac, V.Babuci, V.Radilov, V
Page 23 and 24: 4. Brearley S, Gentle TA, Baynham M
Page 25 and 26: Urografia intravenoasă pune în ev
Page 27 and 28: Jana Bernic UROPATIILE MALFORMATIVE
Page 29 and 30: monomicrobiene). Asocierile microbi
Page 31 and 32: homeostaziei în diagnosticul, prog
Page 33 and 34: уродинамики верхни
Page 35 and 36: группах в широком д
Page 37 and 38: 5. Джавад-Заде М.Д., Д
Page 39 and 40: orificiu îngust. Dacă ureterul se
Page 41 and 42: performanţă excelentă, de protej
Page 43 and 44: N.Gh.Şavga, N. Şavga, N.Scetinin,
Page 45 and 46: Complexul de tratament a inclus: -
Page 47 and 48: Indice Gradul de decompensare (cm.)
Page 49 and 50: mâinilor medicului. Treptat şi bl
Page 51 and 52: BIBLIOGRAFIE 1. Goţia D. Ortopedie
Page 53 and 54: pronaţie patologică şi obţinere
Page 55 and 56: наблюдалась капилл
Page 57 and 58:
ЛИТЕРАТУРА 1. Charles Jen
Page 59 and 60:
chirurgical, profilaxie, care au in
Page 61 and 62:
mentorul marilor profesori care dez
Page 63 and 64:
chirurgicale septico-purulente (bro
Page 65:
ca ordinator clinic şi a parcurs t
show all

2006 vol VII - Asociaţia Chirurgilor Pediatri RM

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?