2006 vol VII - Asociaţia Chirurgilor Pediatri RM

diagnostic (22,4 %), tratament (12,9 %), vârsta
până la 1 an 6 luni, terenul biologic precar.
2. Monitorizarea clinico-biochimică în fistule
intestinale postoperatorii la copii a pus în
evidenţă modificări precoce şi stabile în
sistemele de oxidare peroxidică a lipidelor şi
protecţie antiperoxidică, proteazelor eritrocitare,
sistemului tripsină / antitripsină, fibronectinei,
metabolismului lipidic, tulburări care reflectă
obiectiv gravitatea sindromului ocluziv, de
intoxicaţie endogenă, în sistemul de coagulare,
gradul de alterare a membranelor celulare,
topografia leziunilor şi a permis subtilizarea
patogeniei fistulelor intestinale, prognozarea
complicaţiilor şi specificarea diagnostică a
diferitor variante clinico-evolutive ale patologiei
date. Majorarea indicilor interleucinei 1beta
reflectă semnificaţia procesului inflamator.
3. Cei mai informativi indici biochimici în
patofiziologia fistulelor spontane au fost:
Interleucina 1-beta, dialdehida malonică,
superoxiddismutaza, α-1-antitripsina, lipaza; în
fistule intestinale postoperatorii artificiale: HPL
iniţiali, catalaza, activitatea antioxidantă totală,
proteazele neutre, elastaza, tripsina, fosfataza
alcalină, interleucina 1-beta, fibronectina; din
metodele imagistice – ecografia.
4. Tratamentul medical diferenţiat individualizat şi
adaptat în timp permite de a minimaliza riscul
anestezic şi chirurgical, de a optimiza
precocitatea actului operator (7 zile – 3 luni) şi
tehnica chirurgicală în fistule intestinale
postoperatorii artificiale, iar la copiii cu fistule
intestinale postoperatorii spontane de a evita
intervenţia chirurgicală.
5. Examenul histopatologic şi neurohistopatologic
preoperator la bolnavii cu fistule intestinale
postoperatorii artificiale permite nu numai
optimizarea tacticii chirurgicale dar şi aprecierea
obiectivă a nivelului şi metodei aplicării
anastomozei interintestinale.
6. Tehnicile chirurgicale aplicate sunt în funcţie de
diagnosticul clinic, histopatologic, biochimic,
tehnica aplicării şi nivelul enterostomei,
caracterul complicaţiilor, terenul biologic al
bolnavului şi sunt orientate spre rezolvarea a cât
mai multor imperative patogenice posibile în
complicaţia chirurgicală dată.
7. Pronosticul bolii este dependent de stadiul
clinico-evolutiv la care s-a aplicat tratamentul
chirurgical, calitatea actului chirurgical şi de
gradul de reglare a homeostazei şi a
catabolismului excesiv al proteinelor funcţionale.
Studiind afecţiunile parazitare (hidatidozele
multiorganice) la 120 copii se poate conchide că ele
se află în continuă creştere, preponderent în zonele
endemice;
În maladia hidatică agentul parazitar este factorul
determinant în patogenia afecţiunii date.
Totodată am constatat că modificările
hemodinamice, disfuncţiile microcirculatorii,
gravitatea maladiei ca rezultat al eliberării
semnificative a mediatorilor fazei acute (sistemul
complementului, cascada coagulării, enzimele
proteolitice, radicalii oxizi toxici, oxidul nitric
(NO), mediatori lipidici, citokine (IL-1α, IL-1β ,
IL-2, IL-8, Tumor Necrosis Factor (TNF)) cer o
analiză specială;
Elaborarea strategiilor anticitokinice au permis
ameliorarea rezultatelor tratamentului medicochirurgical
la copil în hidatidoza pulmonară,
hepatică şi de alte localizări .
Este de menţionat, că îmbunătăţirea ratei de
supravieţuire la nou născut, sugar, copil, adolescent
cu anomalii congenitale, afecţiuni chirurgicale în
ultimii ani s-au atribuit progresului în diagnostic,
tratamentul malformaţiilor asociate, şocului şi
sindromului septic, sindromului MOF, MODS,
terapiei disfuncţiilor respiratorii, hepatice,
neurologice, cardio-circulaltorii, terapia metabolică şi
a nutriţiei. Utilizarea mai multor procedee
chirurgicale pentru tratamentul anomaliilor
congenitale şi afecţiunilor chirurgicale la copil a
impus analiza rezultatelor studiului în funcţie de tipul
de operaţie practicată, vârstă, terenul biologic al
pacientului, complicaţiile postoperatorii imediate şi la
distanţă.
Studiul denotă, că tratamentului chirurgical
precoce pe fundalul unei homeostazii stabile rămâne
mai eficient din punct de vedere al costurilor cu
rezultate funcţionale foarte bune, decât prelungirea
nejustificată a tratamentului medical, rezultatele
funcţionale devenind stabile la 6 luni – un an de la
intervenţia chirurgicală.
Cercetările continuă la compartimentul
elucidarea mecanismelor ce produc disfuncţiile de
organ şi se stabilesc conduita în limitarea răspunsului
sistemic inflamator.
Tehnica chirurgicală, strategia, indicaţiile şi
tratamentul pre-, intra-, postoperator rămân destul de
diverse şi atât de discutate, încât se cer cercetări
speciale multiplanice.
Sunt necesare studii pentru evaluarea
factorilor de risc clasici modificabili şi nemodificabili
în dezvoltarea afecţiunilor malformative chirurgicale
la copil, pentru a se putea elabora măsuri medicochirurgicale
concrete şi acceptabile de prevenire a
patologiilor chirurgicale date.
Afecţiunile chirurgicale ale copilului impun
diversificarea tehnicilor chirurgicale, folosite la copil,
urmând a utiliza şi noi, ţinând cont de indicaţii,
vârstă, terenul biologic etc.
Modestul omagiu, pe care chirurgii pediatri îl
aduc cu ocazia jubileului, este o dovadă a faptului că
în toate cele de mai sus, Membrul-corespondent al
AŞ din Republica Moldova, medicul chirurg Eva
Gudumac a reuşit şi reuşeşte pe deplin.
La cei 40 de ani de activitate chirurgicală noi
colegii şi elevii ne punem întrebarea: Cine este pentru
noi Academiciana Eva Gudumac şi care a fost
contribuţia ei la formarea noastră ca cadru didactic,
savanţi, specialişti?
Profesor universitar Petru Moroz: „În Clinica
de Chirurgie Pediatrică D-na Eva Gudumac a început