2006 vol VII - Asociaţia Chirurgilor Pediatri RM

şi cronică, locală şi sistemică cu vârsta cuprinsă între
7 zile şi 18 ani.
Scopul acestui studiu a fost de a stabili
frecvenţa, epidemiologia infecţiei chirurgicale, de a
identifica germenii, de a demonstra avantajele
metodelor medico-chirurgicale, elaborate în clinica
noastră şi adaptate modificărilor homeostazice,
metabolice în patologia în cauză faţă de cele
tradiţionale.
Din studiul dat rezultă că:
rolul determinant în dezvoltarea diferitor forme
primare ale infecţiei chirurgicale purulente acute
şi cronice la copil îl deţine totalitatea factorilor
patogenetici de distrucţie tisulară, activitatea
procesului inflamator şi generalizarea procesului
septic, afirmaţii confirmate prin valori crescute
ale activităţii proteolitice sanguine, al produselor
circulante ale catabolismului proteic, reacţii de
peroxidare lipidică, hiperfermentemiei,
micşorarea potenţialului antiproteolitic şi
antioxidant etc. Nivelul şi evoluţia acestor factori
sunt direct dependente de gravitatea stării
pacienţilor, forma şi gradul de răspândire a
procesului purulent-distructiv tisular. Aceste
modificări au caracter de stadiu şi influenţează în
mare măsură evoluţia şi exodul bolii;
monitorizarea clinico-biochimică a pacienţilor cu
diverse patologii septico-purulente a relevat
modificări precoce şi constante în sistemul de
peroxidare a lipidelor şi enzimelor, protecţiei
antiperoxidice, hidrolazelor lizozomale, a
sistemului proteaze-antiproteaze etc. Evaluarea
acestor modificări clinico-biochimice reflectă
obiectiv intensitatea procesului inflamator,
gravitatea sindromului de intoxicaţie endogenă,
gradul de alterare al membranelor celulare,
caracterul complicaţiilor supraadăugate, permit
eşalonarea măsurilor terapeutice diferenţiate.
Atitudinea diagnostică şi curativă adecvată
defineşte prognosticul maladiei, reduce procentul
accidentelor intra- şi postoperatorii, mortalitatea.
Evaluarea indicilor clinico-biochimici oferea
date despre terenul biologic al copilului, de
prognozare a complicaţiilor, prognosticului bolii,
poziţiei terapeutice adoptate;
diagnosticul selectiv clinico-patogenetic al
diferitor faze, forme ale proceselor septicopurulente
la copii a permis de a obţine noi date
despre mecanismul de formare şi dezvoltare a
proceselor septice şi elaborarea unui tratament
complex cu includerea combinată a metodelor
instrumentale şi chirurgicale cu corecţie
farmacologică. Eficacitatea acestei tactici de
tratament a permis de a reduce invaliditatea,
letalitatea de la 3,5 la 0,3% (anii 1986-2005).
utilizarea plasmaferezei în complexul de
tratament intensiv al copiilor cu afecţiuni
septico-purulente, ţinând cont de gravitatea stării
şi gradul de intoxicaţie, este argumentată.
Realizarea rezultatelor investigaţiilor vor
contribui la îmbunătăţirea calităţii tratamentului
aplicat al acestui lot de pacienţi.
singura atitudine medico-chirurgicală adecvată în
complicaţiile afecţiunilor septico-purulente la
copil o reprezintă cea adaptată individual
afecţiunii şi complicaţiei în cauză, urmată de
asigurarea unui tratament de reechilibrare
hidroelectrolitică, acido-bazică, metabolică,
medicaţie antibacteriană, antiinflamatorie,
antioxidantă, antiagregantă, antocoagulantă cu
asocierea şedinţelor de detoxicare extracorporală.
pronosticul unei infecţii chirurgicale este
semnificativ influenţat de tipul, localizarea,
extinderea procesului inflamator, complicaţiilor,
vârstă, de caracterul florei microbiene, terenul
biologic al pacientului. A fost demonstrat că
răspunsul organismului copilului este diferit în
infecţiile Gram negative şi cele Gram pozitive, în
sepsisul chirurgical abdominal, pulmonar faţă de
cel urinar. Pacienţii cu bacteriemii nosocomiale
au o mortalitate mai înaltă ca cei cu bacteriemii
primare.
Studiile ulterioare ale infecţiei chirurgicale vor
permite de a elabora un management adecvat de
tratament medico-chirurgical. Sunt necesare studii
epidemiologice care să aprecieze utilitatea clinică a
disfuncţiilor multiorganice, sepsis sever, şoc septic
etc.
Printr-o analiză comparativă a noilor metode
de diagnostic şi tratament medico-chirurgical în
scopul reducerii complicaţiilor intra- şi
postoperatorii, la distanţă şi ameliorarea rezultatelor
tratamentului chirurgical la copii a fost evaluat un lot
de 220 pacienţi cu afecţiuni septico-purulente acute
şi cronice cu limitele de vârstă 0-18 ani pe o perioadă
de 5 ani (2000-2005),
S-a studiat comparativ eficacitatea algoritmului
de diagnostic şi tratament în cele 2 loturi de
pacienţi în dependenţă de vârstă (0-7 ani, 7-18
ani), manifestările clinice, stadiul clinicoevolutiv.
S-a demonstrat rolul cauzal al mediatorilor
inflamaţiei, capacitatea lor de a produce reacţii
patologice în lanţ şi de a influenţa evoluţia
clinică.
S-a demonstrat contribuţia unor citokine la
diverse etape clinico-evolutive ale sepsisului,
sindromului de răspuns inflamator sistemic –
SIRS, şocului septic, sindromului de insuficienţă
multiorganică (MOF), disfuncţiei multiorganice
(MODS). S-a demonstrat, că citokinele pot
media disfuncţiile proteice (IL-1, IL-2 şi TNF)
Au fost înregistrate raporturile fiziopatologice
ale sistemelor de reglare ale ritmului cardiac,
spectrului hormonal, stării imunologice,
fibronectinei, proceselor de peroxidare a
lipidelor, sistemului protecţiei antioxidante,
gradului de endotoxicoză, modificările
histopatologice etc.
În baza analizei comparative a rezultatelor
tratamentului medico-chirurgical s-a stabilit rolul
curativ înalt al plasmaferezei (1-7 operaţii de
plasmafereză) la copii cu diverse afecţiuni