2006 vol VII - Asociaţia Chirurgilor Pediatri RM

mentorul marilor profesori care dezvoltă şi în
vremurile de astăzi chirurgia pediatrică, ştiinţa
medicală.
Eva Gudumac împreună cu corpul profesoral după
examenul de licenţă a rezidenţilor
Menţionăm, că progresele chirurgiei copilului
nu sunt numai în domeniul îngrijirilor medicale, dar
şi în cercetarea mecanismelor etiopatogenetice,
particularităţilor fiziologice şi patofiziologice ale
afecţiunilor malformative şi posibilităţilor reale ale
copilului în intervenţiile chirurgicale, de regulă
desfăşurate pe parcursul a mai multor ore (încă din
primele zile de viaţă), îndeosebi în multiplele
anomalii congenitale.
În pofida succeselor anesteziei, terapiei
intensive, antibioterapiei în chirurgia pediatrică
modernă, există o problemă majoră, extrem de
dificilă şi delicată, cea a nou născutului cu anomalii
congenitale chirurgicale, cât şi a complicaţiilor ce
fac pronosticul discutabil.
În scopul ameliorării indicilor de bază a
sănătăţii şi calităţii de viaţă al copiilor continuăm
studiile frecvenţei anomaliilor congenitale, ereditare
şi a afecţiunilor chirurgicale la nou născut, sugar,
copil, adolescent şi a complicaţiilor asociate, a
tehnicilor operatorii, a terenului biologic etc.
Scopul studiului a fost optimizarea
tratamentului medico-chirurgical prin elaborarea
noilor programe de diagnostic, tratament, profilaxie
în dependenţă de malformaţia congenitală şi
caracterul afecţiunii chirurgicale şi complicaţiile
asociate la nou născut, sugar, copil, adolescent (0 - 18
ani).
Rezultatele studiului permit de a conchide, că:
1. Frecvenţa malformaţiilor congenitale
chirurgicale în Republica Moldova este în
continuă creştere. Predomină anomaliile majore
şi cele multiple asociate, având o incidenţă de 1
– 30 la 2500-3000 de nou născuţi vii. Anomaliile
congenitale şi ereditare la nou născut acoperă un
spectru foarte larg, de la anomalii grosiere de
morfogeneză, la mai subtile tulburări de
funcţionalitate. Unele dintre acestea sunt
manifeste din perioada nou născutului, altele însă
îşi fac simţitor prezenţa numai la vârsta adultă, în
paralel cu apariţia complicaţiilor.
2. Diagnosticul complex prenatal, postnatal,
imagistic, de laborator, bacteriologic a permis
aprecierea precoce a malformaţiilor date, dar nu
a fost posibil în 60% cazuri de apreciat factorii
de risc ce au favorizat dezvoltarea malformaţiei.
Factorii materni au constituit 5%, infecţiile
congenitale – 3%, factorii fizici, droguri,
radiaţie, alcool, chimioterapie – 2%, cauze
multifactoriale au fost la peste 25% din copiii cu
afecţiuni malformative. Fumatul, stresul, vârsta
gravidei, profilul genetic etc. continuă să persiste
ca factori de risc clasici. Tratamentul medicochirurgical
a fost individualizat pentru fiecare
formă anatomică.
3. Pronosticul imediat şi la distanţă a fost rezervat
la pacienţii cu atrezie de esofag, duoden, de
intestin subţire, deoarece în marea majoritate de
cazuri s-au depistat malformaţii asociate cu alte
anomalii, precum şi posibilităţile restrânse de
reparaţie a anomaliei. Atitudinea medicochirurgicală
adoptată a permis rezolvarea
adecvată a peste 70% din cazuri. Totodată
pronosticul în malformaţii congenitale la nou
născut este sever, grevat de o mortalitate ridicată
(10,8%). Pentru un pronostic bun se cere o
conlucrare cu obstetricienii, neonatologii, studii
aprofundate de identificare a factorilor de risc
etc.
Urmărirea sarcinii prin echografie obstetricală
permite depistarea malformaţiilor congenitale fetale.
Intervalul optim, de depistare a malformaţiilor
congenitale fetale este între 18-22 de săptămâni de
sarcină. Depistarea malformaţiilor congenitale fetale
grave prin metoda echografică, deoarece ele nu au
alte manifestări clinice, pot îndruma gravida pentru
unele investigaţii genetice sau, în unele cazuri de a
induce travaliul abortiv.
Studiul dat a relevat incidenţa crescută a
morbidităţii la nou născuţi, prematuri cu
predominanţa patologiei digestive.
Mortalitatea neonatală crescută în grupul de
nou născuţi prematuri confirmă datele statistice
mondiale ce apreciază această categorie ca fiind
grupul cu cel mai mare risc în perioada neonatală.
Perioada critică o reprezintă primele 7 zile de viaţă.
Pentru îmbunătăţirea pronosticului nou născuţilor cu
greutate mică la naştere şi malformaţii congenitale se
impune o mai bună colaborare între cei care
investighează procesul de creştere până la naştere şi
după.
O altă etapă a studiului a fost argumentarea
patogenetică a metodelor diferenţiale de diagnostic,
tratament şi profilaxie a infecţiei chirurgicale acute
şi cronice la copil.
Studiul a costat dintr-o analiză multiplanică a
unui lot de 26 000 pacienţi internaţi în Centrul
Naţional Ştiinţifico-practic de Chirurgie Pediatrică
„Natalia Gheorghiu” în perioada septembrie 1980 –
decembrie 2005, copii cu infecţie chirurgicală acută