2006 vol VII - Asociaţia Chirurgilor Pediatri RM

Jana Bernic
UROPATIILE MALFORMATIVE CONGENITALE ALE APARATULUI URINAR SUPERIOR ŞI
COMPLICAŢIILE LOR LA COPIL. POSIBILITĂŢI ŞI PERSPECTIVE
Catedra de ortopedie, traumatologie, chirurgie, anesteziologie şi reanimaţie pediatrică FPM,
USMF “N. Testemiţanu” (Şef catedră- Dr., hab., în med., prof. universitar Petru Moroz).
Summary
THE UPPER URINARY TRACT CONGENITAL MALFORMATIONS
AND THEIR COMPLICATIONS IN CHILDREN. OPPORTUNITIES AND PERSPECTIVES
The authors present their own experience in medico-surgical management of different upper urinary tract congenital
malformations. All children were treated in National Scientific and Practical Center of Pediatric Surgery “Natalia Gheorghiu”
duiring 1992-2006 years. The early precise diagnosis followed by adequate surgical correction and medical therapy led to
favorable results in all these patients.
Actualitatea temei. Anomaliile congenitale
ale sistemului renourinar la copil rezultă din tulburări
în dezvoltarea lor embriologică şi constituie o
serioasă problemă medico-socială. Ele se referă la
unul din cele mai importante şi complexe compartimente
a ştiinţei şi practicii medicale (1, 2).
Sub termenul de malformaţii renourinare se
reunesc tulburările de embriogeneză a rinichiului şi /
sau a căilor urinare soldate cu alterări în morfologia
şi funcţia aparatului urinar în ansamblu (5 ).
Embriologia uropatiilor malformative nu este încă
bine înţeleasă. Rolul factorilor congenitali rămâne
încă ipotetic. Oricare ar fi nivelul de atingere
iniţială, cauza sa rămâne încă necunoscută. Este greu
de explicat apariţia diverselor variaţii de anomalii
congenitale renourinare pe baza numai unui singur
mecanism. Rămâne mai puţin clar dacă uropatiile
date cât şi alte variante comune sunt alternativele
unei singure modificări embriologice sau rezultatul
altor complicaţii diferite.
Faptul că se asociază cu alte anomalii
cardiace, anorectale, vertebrale, ale locomotorului
sugerează totuşi la o tulburare în embriogeneză, care
rezultă după o agresiune externă asupra
organismului fătului într-o anumită perioadă critică.
Numeroase teorii au fost emise privitor şi la
patogenia anomaliilor renourinare. S-au stabilit
defecte genetice, miogenice, hormonale, infecţioase,
neurogenice fără a se ajunge la o concluzie clară.
Incidenţa anomaliilor congenitale renourinare
variază în diverse clinice între 5 % şi 90 % şi peste
18 % din numărul total de anomalii congenitale
depistate la autopsie (9, 13, 17).
Anomaliile congenitale ale aparatului urinar
la copil prezintă interes prin modificările ce le pot
produce, generând patologia urinară în ansamblu,
cât şi prin alterările funcţionale prin asocierea lor
frecventă cu afecţiunile dobândite ce pot îmbrăca
aspectele grave (infecţie, obstrucţie, litiază,
insuficienţă renală acută sau cronică etc.), totodată
fiind sursa principală a unor accidente pre- şi
postoperatorii. (4, 15).
Scopul studiului a fost aprecierea
morbidităţii generale cauzate de anomaliile
congenitale ale aparatului urinar superior la copil şi
complicaţiile lor. Ameliorarea rezultatelor
tratamentului medico-chirurgical prin optimizarea
schemelor de diagnostic şi tratament chirurgical
precoce în dependenţă de afecţiunea congenitală a
aparatului urinar depistată la copil.
Material şi metode. Studiul cuprinde analiza
datelor anamnestice, clinice, paraclinice (examen
ecografic, urografia intravenoasă, cistoureterografia,
rezonanţa radiomagnitică, tomografia computerizată,
scintigrafia, diagnosticul de laborator (clinic,
biochimic, bacteriologic)) care deţin un rol
important în diagnosticarea anomaliei congenitale
renourinare, a complicaţiilor lor, modificărilor
homeostazice, metabolice cât şi în diagnosticul
diferenţial, în alegerea momentului optim al
procedeului terapeutic medico-chirurgical optimal.
În studiu au fost cercetaţi 4911 pacienţi, iar prin
metode speciale 242 copii în vârstă de la 0-18 ani
care s-au aflat la tratament în Centrul Ştiiţifico-
Practic de Chirurgie Pediatrică “Natalia Gheorghiu”,
clinica de Urologie Pediatrică în perioada 1992-
2006 (fig.1). După cum reese din fig. 1 pe prim loc
pe scara morbidităţii s-a aflat hidronefroza urmată
de megaureterohidronefroză, rinichi dublu, rinichi
solitar, distopia renală, hipoplazia renală.
Deci, conform datelor statistice ale clinicii de
Urologie Pediatrică rata incidenţei anuale curente a
malformaţiilor congenitale renourinare este în
continuă creştere, înregistrându-se o scădere a
incidenţei patologiilor date în perioada anilor 1998-
2000 cu o creştere lentă în anii ulteriori, ajungând la
apogeu în anul 2003 (fig.1).
Pacienţi
500
450
400
350
300
250
200
150
100
50
0
1992 1994 1996 1998 2000 2002 2004 2006
Anul