2006 vol VII - Asociaţia Chirurgilor Pediatri RM

notocordului şi flancată de somitele în dezvoltare,
va da naştere măduvei spinării, iar porţiunea
cefalică largă - viitoarelor creiere - anterior,
mijlociu şi posterior. Un rol deosebit în apariţia
sistemului nervos central o are inducerea: placa
neurală se dezvoltă ca răspuns la substanţele
inductoare secretate de structurile mezodermice,
axiale inferioare (placa precordală şi porţiunea
cefalică a părţii notocordului), care difuzează în
celulele epiblastice superioare, unde activează
specific genele, care determină celulele să se
diferenţieze într-o placă groasă de celule
neivroepiteliale superioare. Placa neurală, iniţial,
apare la extremitatea cranială a embrionului şi se
diferenţiază craniocaudal. Ea se va plisa în
săptămâna a 4-a pentru a forma tubul neural -
precursorul sistemului nervos central. Tubul neural
şi coarda sunt caracteristice pentru vertebrate.
Buzele laterale ale plăcii neurale dau naştere la o
populaţie extrem de importantă de celule (creasta
neurală), care se vor detaşa în timpul formării
tubului neural şi vor migra în embrion pentru a
forma o varietate de structuri nervoase.
Trofoblastul progresează rapid. Vilozităţile
primare au un nucleu mezenchimal, în care vor
apare vase capilare. Când capilarele vilozitare vor
lua contact cu capilarele plăcii corionice şi cu
pediculul de legătură, acest sistem vilozitar va fi
pregătit pentru a aproviziona embrionul cu
substanţe nutritive şi oxigen. În săptămâna a 4-a,
cele 3 straturi tisulare embrionare formate în cursul
săptămânii a 3-a se diferenţiază pentru a forma
elementele primordiale ale majorităţii sistemelor
corpului. Discul embrionar tridermic este supus
procesului de înrulare (delimitare), care va crea
forma de bază a corpului.
În săptămâna a 3-a de-a lungul axului
embrionar au apărut somitele şi placa neurală
Somitele continuă să se separe pe seama
mezodermului paraaxial. Celulele care formau
pereţii ventral şi medial ai somitelor îşi pierd
organizarea compactă, devenind polimorfe, fiind
numite sclerotome. In fiecare somită nou-formată
apare o cavitate centrală, în care se diferenţiază un
grup de celule centrale, somitele se desfac, iar
celulele centrale, împreună cu câteva celule
adiţionale ale peretelui ventro-medial al somitei,
migrează spre notocord şi tubul neural. Acest grup
de celule alcătuieşte sclerotomul: partea sa ventrală
înconjoară notocordul şi formează rudimentul
corpului vertebral, partea sa dorsală înconjoară
tubul neural şi formează rudimentul arcului
vertebral. Celulele rămase în partea dorsală a
somitei formează dermomiotomul.
Celulele sclerotomiale se diferenţiază pentru
a forma fie arcul, fie corpul vertebral ca răspuns la
inductori specifici: corpii vertebrali se formează ca
răspuns la substanţele inductoare produse de
notocord, iar arcurile vertebrale - de tubul neural.
Anomaliile în dezvoltarea coloanei vertebrale
(scolioza severă, spina bifidă şi anencefalia etc.)
apar în urma diferitelor defecte în inducerea
corpilor vertebrali sau a arcului vertebral.
Sclerotoamele formate se dispun segmentar
în jurul tubului neural şi al notocordului. Fiecare
sclerotom dispus segmentar se împarte în două
segmente (cranial şi caudal). Din tubul neural nervii
spinali segmentări se extind lateral pentru a inerva
miotoamele; în acelaşi timp, segmentul cranial al
fiecărui sclerotom se uneşte cu segmentul caudal al
sclerotomului superior pentru a forma un rudiment
vertebral. Din 8 somite cervicale se formează 7
vertebre cervicale, deoarece jumătatea cranială a
primului sclerotom fuzionează cu jumătatea caudală
a celui de-al patrulea sclerotom occipital şi
contribuie la formarea bazei craniului. Jumătatea
caudală a primului sclerotom cervical fuzionează cu
jumătatea cranială a celui de-al doilea sclerotom
cervical şi formează prima vertebră cervicală
(atlasul) şi aşa mai departe în jos. De aici devine
clar de ce nervii spinali se situează printre vertebre
şi de ce, deşi sunt 7 vertebre cervicale, sunt 8 nervi
spinali cervicali. Primul nerv spinal iese între baza
craniului şi prima vertebră cervicală, iar cel de-al 8a
nerv spinal iese deasupra primei vertebre toracice.
Începând din acest punct, fiecare nerv spinal va ieşi
exact sub vertebra cu acelaşi număr.
Discurile intervertebrale se formează între
corpii vertebrali la nivel segmentar. Miezul discului
(nucleul pulpos) este alcătuit din celule de origine
notocordală, în timp ce inelul fibros - din celulele
sclerotomiale migrate din locul de diviziune a
sclerotoamelor în cele două jumătăţi (craniale şi
caudale). În cursul evoluţiei, celulele notocordului,
incluse în nucleul pulpos, degenerează, dispar şi
sunt înlocuite cu celulele de origine sclerotomială.
La nivelul arcurilor vertebrale ale tuturor
vertebrelor gâtului şi trunchiului apar mici
condensări mezenchimale laterale, numite procese
costale, care în săptămâna a 5-a (din ziua 35) se
alungesc distal numai în regiunea toracică pentru a
forma coastele. Primele 7 coaste se vor joncţiona
ventral la stern prin cartilaje costale din ziua 45,
fiind numite coaste adevărate. Ultimele 5 coaste nu
joncţionează direct cu sternul, ele se numesc coaste
false. Iniţial coastele trec prin faza cartilaginoasă,
apoi se osifică. Centrele de osificare primară apar în
partea proximă a coastei în săptămâna a 6-a,
osificarea ulterioară progresând în direcţie distală.
Osificarea secundară are loc în adolescenţă la
nivelul tuberculilor şi capului coastei în afara
regiunii toracice, procesele costale nu se alungesc şi
nu formează coaste. Ele participă la formarea în
regiunea cervicală a limitelor laterale ale găurilor
transverse, prin care trec arterele vertebrale; în
regiunea lombară formează procesele transverse ale
vertebrelor lombare; procesele costale ale primelor
2 sau 3 vertebre sacrale contribuie la dezvoltarea
aripioarelor sacrale.
Sternul se formează din două condensări
longitudinale mezenchimale, numite bare stemale,
ce apar în peretele ventrolateral. Pe măsură ce
coastele craniale iau contact cu barele sternale în
săptămâna a 7-a, barele fuzionează, începând din