2006 vol VII - Asociaţia Chirurgilor Pediatri RM

Un loc deosebit în patologia congenitală a
piciorului îl ocupă anomalia numită os tibiale
externum. Malformaţia aceasta prezintă nucleu
suplimentar de osificare situat pe partea medială
inferioară a osului navicular. Semnele clinice sunt
prezente prin platizarea arcului medial longitudinal
al piciorului ( deformitate de picior plat), deviere
spre lateral (deformitate de valg), proieminare
osoasă la nivel medial inferior de navicular.
Sindrom algic în statică şi mers îndelungat, treptat în
avansare, majorarea durerilor la palpare profundă.
Diagnosticul definitiv este confirmat prin examinare
radiologică. Tratamentul chirurgical este fără
alternativă şi unica metodă era de rezecţie a
segmentului patologic. Metoda propusă de noi
constă în dezinserţia tendonului muşchiului tibial
posterior, rezecţia şi înlăturarea porţiunii mediale ale
osului navicular extraarticular împreună cu nucleul
suplimentar de osificare, formarea zonei adecvate
pentru instalarea şi fixarea (reinserţia) tendonului
muşchiului tibial posterior în poziţie de
hipercorecţie a piciorului după lichidarea
deformităţii de aplatizare şi de valg ale piciorului.
Tendonul este suturat la locul nou cu suturi dure
transosale. În aşa mod metoda propusă permite de a
lichida cauza durerilor, de a corecta deformitatea
piciorului şi de a asigura stabilitate funcţională
musculară.
Luxaţia congenitală de rotulă este o
malformaţie ce dereglează funcţia genunchiului,
limitează activitatea fizică a copilului, provoacă
dezvoltarea pe parcursul creşterii a proceselor
degenerativ – distrofice a articulaţiei. Sunt posibile
patru grade de luxaţie congenitală a rotulei.
Tratamentul este numai chirurgical şi este binevenit
la gradele incipiente. Metodele de corecţie
chirurgicală în număr de peste 20 sunt repartizate în
trei grupe: operaţii la oase, operaţii la ţesuturile moi
şi operaţii combinate şa ţesuturi moi şi la os. Cele
mai efective şi argumentate sunt intervenţiile la
ţesuturile moi. Noi am modificat metoda Fridland cu
ajutorul plastiei capsulare, defectul căreia era
neajunsul principal în metode originale. Pentru
lichidarea defectului capsular noi efectuăm secţiunea
capsulei fibroase a genunchiului pe partea medială –
superioară, imediat lângă rotulă. Secţiunea capsulei
sinoviale o efectuăm în partea medială – inferioară.
După efectuarea tehnicii de operaţie în ansamblu şi
reducerea luxaţiei congenitale de rotulă noi suturăm
capsula fibroasă cu capsula sinovială şi în aşa mod
efectuăm plastia defectului capsular.
Sindromul Larsen este caracterizat prin
malformaţii luxante multiple ale articulaţiilor mari,
în particular luxaţii de genunchi, care au atins aşa
grad, că copiii se sprigineau pe partea inferioară a
femurului, gamba aflându-se într-o poziţie de
recurvaţie de 90 o faţă de femur. La aşa copii cu
luxaţii congenitale în articulaţiile genunchiului am
implementat metoda de reducere a luxaţiei, care
include mobilizarea aparatului extenzor al gambei,
alungirea lui în plan frontal în formă de „Z”. După
rezecţia ţesuturilor cicatrizante, sunt mobilizate
suprafeţele articulare şi amenajate în poziţie
funcţional convinabilă. Poziţia obţinută este
stabilizată prin restabilirea aparatului ligamentar al
genunchiului cu ajutorul firelor sintetice, introduse
transosal, transarticular, repetând anatomia normală
a ligamentelor. Operaţia este finisată prin suturarea
aparatului extenzor al genunchiului care fusese
alungit la debut.
Corecţia chirurgicală a piciorului plat – valg
displazic poate fi efectuată la copii cu vârsta de până
la 10 ani şi la copii care depăşesc această vârstă. La
prima vârstă se foloseşte tratament chirurgical cu
intervenţia la ţesuturile moi sub formă de plastie
ligamento – tendinoasă, iar la copii cu vârsta de
peste 10 ani se foloseşte operaţia de corecţie la
aparatul osos cu ajutorul metodei de rezecţie şi
inversarea formaţiunilor cuneiforme osoase.
O problemă dificilă în ortopedia plastică pe
drept este socotită plastia defectelor osoase majore.
Problema devine şi mai dificilă în tentativa plastiei
defectelor osoase congenitale. Una din zonele
problematice în obţinerea succeselor este defectul
congenital de claviculă la copil. Noi am obţinut
rezultat bun verificat la distanţă de peste 15 ani, la
copil operat prin metoda modificată de autoplastie.
Metoda propusă constă în intervenţie chirurgicale în
zona defectului de claviculă cu pregătirea adecvată a
locului de instalare a autotransplantului, rezecţia
capetelor atrofiate şi deformate a claviculei,
formarea canalului de până la 2 cm. Conform
dimensiunilor defectului am preparat un segment
osos din fibulă, care a fost angajat pe capetele
preventiv prelucrate ale claviculei şi fixate
centromedular cu o broşă de tip Ilizarov. Toate
metodele inventate corespund cerinţelor principale
ale ortopediei pediatrice : atitudine delicată,
minitraumatică a ţesuturilor moi adiacente osului şi
articulaţiei; protejarea zonelor fizare şi epifizare,
care asigură creşterea osului; osteosinteză fină,
minimtraumatizantă, relativ stabilă; crearea
condiţiilor necesare pentru păstrarea axei normale a
segmentului şi membrului şi restabilirea mişcărilor
în articulaţii.
Metodele inventate totalmente au fost
implementate în practica clinică a ortopediei
pediatrice. Rezultatele au fost studiate la distanţă şi
ele au confirmat argumentarea invenţiilor.