Nr. 2/2012 - Politia de Frontiera

More documents

Recommendations

Info

Documentar Istoria ciobãnescului german Ciobãnescul german în RDG - partea II - Începând cu 7 octombrie 1949, RDG exista oficial pe harta politicã a lumii. Åara era guvernatã de cãtre o conducere comunistã æi bineînåeles cã gândirea liberã, inclusiv în domeniul chinologic luase sfâræit. Conducerea autoritarã a „Asociaåiei pentru ciobãneæti germani” (SV) luase æi ea sfâræit odatã cu acest moment. Din 1949 æi pânã în 1959, creæterea ciobãnescului german se afla sub controlul „Asociaåiei Germane Specializatã în rasa Ciobãneæti” (SZG), care, la rândul ei, se afla sub autoritatea „Asistenåiei reciproce a Fermierilor” (VdgB), iar din 1959 conducerea a fost preluatã de cãtre „Societatea pentru Sport æi Tehnologie”(GST). Preluarea conducerii de cãtre GST a mers mânã în mânã cu un asalt al poliåiei asupra comandamentelor SZG, confiscând întreaga bazã de date a pedigreelor, precum æi administrarea financiarã. Pedigreele, din acel moment, erau toate înmânate central pentru toate rasele. GST a stat la conducere pentru mai mult de æase ani. Pe data de 30 septembrie 1969 GST a dat gestionarea raselor de lucru în sarcina unei noi structuri æi anume Secåia pentru utilizarea câinilor de serviciu (SDG). SDG era foarte interesat de rasa ciobãnesc german datoritã caracterului sãu deosebit pentru muncã. SDG urmãrea creæterea câinilor bine dresaåi, care puteau fi folosiåi pentru trupele armate ale RDG, poliåie, serviciile statale, patrule de frontierã. De asemenea, era important exportul cãtre naåiunile prietene din blocul comunist. SDG efectua inspectarea æi înregistrarea creæterii ciobãnescului german stabilind urmãtoarele scopuri: creæterea câinilor temperamentali, cu caracter puternic, cu ageritate bunã, care au un instinct bun de lucru æi sunt uæor de dresat; creæterea câinilor sãnãtoæi æi uzabili, care vor atinge o vârstã bunã, sã aibã constituåie bunã, puåine dezavantaje ereditare, sã fie fertili; creæterea câinilor bine conturaåi, cu pigmentaåie bunã; creæterea numai a exemplarelor cu certificate de reproducere obåinute prin competiåie; numai câinii fãrã probleme de HD (displazie) aveau voie sã fie reproduæi æi nu se accepta „a-fast normal” sau „a-noch zugelassen”. Dupã un an, crescãtorul cu cãåeaua cu pui (excluzând cãåeii exportaåi) trebuia sã se prezinte la inspecåie. Aceasta era o cerinåã obligatorie pentru obåinerea pedigreelor pentru cãåei. Câinii erau analizaåi pe baza urmãtoarelor criterii: poziåia urechilor, muæcãturã, temperament æi (în cazul masculilor) prezenåa testiculelor, blana, aspectul general al câinilor æi prezenåa unui document care sã ateste rezultatul HD (testul de displazie). Rezultatele acestei analize erau adãugate la valoarea de creætere a cãåelei, dar mai ales a masculului. Aceste informaåii erau periodic publicate crescãtorilor, prin intermediul cluburilor locale. Aceasta fãcea posibil, pentru un crescãtor, sã cunoascã detaliile unui câine în ceea ce priveæte numãrul de descendenåi æi posibilele dezavantaje. Inspecåii comparabile mai erau, de pildã, în creæterea cabalinelor. Existau douã inspecåii în privinåa creæterii æi reproducerii, pentru câinii pânã la vârsta de 24 luni, valide pe o perioadã de 2, respectiv 3 ani, dupã prima inspecåie. Trãsãtura principalã a acestor inspecåii era clar imprimatã în cerinåa ca exemplarul sã aibe caracter bun, ageritate æi duritate, lucruri inspectate de dresorul inspector. În cãråile de inspecåie se recomanda selectarea duritãåii æi ageritãåii native. În cartea „Korrichter”, scrisã în 1979, Werner Dalm spunea: „Câinii duri, descriæi în scopul de creætere, sunt reprezentaåi în, aproximativ egalã mãsurã, ca fiind câini utilitari. Este nesatisfãcãtor faptul cã numãrul acestor câini a scãzut, comparativ cu anul 1971, æi sunt mai puåini decât minimul de câini utilitari din 1976-1977.’’ Câinii patrulei de frontierã În 1946 Uniunea Sovieticã a format Grenzschutz Polizei (Poliåia de Frontierã). Aceastã unitate era responsabilã de paza a 1.378 km de graniåã æi a 165 km din Zidul Berlinului. Unitatea cuprindea 3.000 de militari æi era împãråitã în batalioane, unde erau alocaåi aproximativ 100-160 de câini. Câinii aleæi pentru acest serviciu erau atletici, cu linii drepte æi o imagine mare æi intimidantã, cu cap mare, umeri laåi æi piept mare. Conducãtorul echipei canine era responsabil cu îngrijirea æi antrenarea câinilor de patrulã æi a conductorilor acestora. Jumãtate din antrenamente erau efectuate noaptea, în vederea executãrii exerciåiilor nocturne. Conductorii aveau pregãtire pe trei nivele. Nivelul 1, cel mai înalt, iar nivelul 3 consta în cunoætinåe de bazã. Ei purtau insigne pe uniformã, care indicau nivelul de pregãtire. Trupele de frontierã æi câinii lor monitorizau câmpuri minate, garduri grãnicereæti æi puncte de control. De asemenea, au fost create trasee canine de-a lungul graniåei. Un traseu mãsura în jur de 5 km. Traseele canine alcãtuiau aproximativ 97 km de graniåe, ceea ce implica folosirea a aproximativ, 1.000 de câini. Numai în Berlin existau 200-250 de trasee canine. Traseul canin consta în folosirea unui câine a cãrui lesã era ataæatã de un cablu fix. În afara de traseele canine ei mai erau folosiåi æi pentru urmã sau pentru atac. Poliåia de Frontierã, de asemenea, forma un grup special de câini pentru cãutarea dezertorilor în locuri mari, precum clãdiri, pãduri sau câmpii. În 1989 graniåa s-a redeschis, iar Grenztruppen a încetat oficial sã mai existe începând cu 1 iulie 1990, câinii fiind vânduåi, eutanasiaåi sau abandonaåi. Astãzi, mai existã doar un numãr mic de crescãtori de câini RDG-iæti, în toatã lumea. Câinii de patrulã de tip RDG nu mai existã, dar curajul lor imens, loialitatea, abilitãåile de lucru æi devotamentul faåã de stãpân au supravieåuit în timp. Ciobãnescul german în Cehoslovacia Înainte de 1956 Liniile de sânge ale ciobãneætilor germani cehi au multã influenåã din partea liniilor de sânge ale ciobãneætilor germani din Germania. La început, la scurt timp dupã ce Max von Stepanitz a pus bazele rasei ciobãnesc german, cehii au început sã importe câini de la germani, pentru a îmbunãtãåii liniile cehe, prin încruciæarea celor douã tipuri de câini. Mulåi dintre câinii nativi ai cehilor aveau multe în comun cu ciobãnescul german din sudul Germaniei, la vremea respectivã, mai mici æi mai uæori, ca æi construcåie, dar puåin mai iuåi æi mai duri. În 1923, campionul Cehoslovaciei a fost Klodo vom Boxberg. Pe Stepanitz începuse sã-l îngrijoreze faptul cã ciobãneætii germani din Germania deveneau prea scunzi sau prea înalåi, cu spatele prea încovoiat æi îæi pierdeau din fluiditatea miæcãrii. Max a studiat rezultatele 28 F R O N T I E R A Nr. 2/2012
competiåiei æi, înaintea desfãæurãrii competiåiei din 1925, a luat decizia de a-l numi pe Klodo vom Boxberg noul campion al anului 1925. Acest câine avea sã fie folosit în formarea standardului pentru generaåiile urmãtoare de ciobãnesc german. Liniile cehoslovace au fost influenåate puternic de cele germane, prin anii 1930, iar cele cehe au avut o influenåã foarte micã, în creæterea câinilor din Germania. Unii crescãtori au adãugat, la liniile lor, folosind masculi din Germania, în timp ce alåii au continuat sã foloseascã strict masculi din liniile cehe native. La cãderea „Cortinei de Fier”, devenise mai greu de obåinut masculi din Germania de Vest æi mai uæor din cea de Est. Câinele de patrulã al Poliåiei de Frontierã din Cehoslovacia Dupã 1956 Creæterea ciobãnescului german, în Cehoslovacia anilor de dupã 1956, era focalizatã strict pe promovarea câinilor de serviciu æi de lucru. Aceastã creætere a fost concentratã, în mod deosebit, într-o anume canisã, deåinutã de armata Cehoslovacã: Pohranicni Straze (Patrula Grãnicereascã). Câinii din cadrul acestei canise trebuiau sã protejeze soldaåii, când aceætia erau atacaåi de persoane, care încercau sã treacã graniåa ilegal. De asemenea, ei trebuiau sã-i opreascã pe cei care încercau sã fugã de sub escortã. În 1956, Patrula Grãnicereascã deåinea trei puncte de creætere în Domazlice, Libejovice æi Prackovice, în acest fel asigurându-se, în mod constant, stocul æi selecåia de câini de serviciu. Fiecare dintre aceste puncte de creætere era situat la o bazã de patrulã æi era tratat ca proiect de siguranåã naåionalã primordial. Numai membrii angajaåi æi persoane autorizate aveau acces în incintã. Femelele de reproducåie erau active în lucru. Repausul îl aveau doar atunci când aveau pui. Personalul era alcãtuit din dresori, medici veterinari, crescãtori experåi æi muncitori în crescãtorie. Odatã dresaåi, câinii formaåi în Pohranicni Straze erau folosiåi, în mod principal, pentru patrularea graniåei cu Germania æi Austria, pentru prevenirea trecerilor ilegale din Cehia æi alte åãri estice cãtre vest. Se estima cã zilnic, pe toatã frontiera Cehoslovacã, erau prinse, cu ajutorul câinilor de patrulã, aproximativ 30 de persoane, care încercau sã treacã fraudulos frontiera. Fiecare reproducãtor era testat æi trebuia sã punã în practicã abilitãåile de lucru. Programul de creætere era închis pentru cei din afara crescãtoriei sau pentru alte linii sangvine. Pedigreele câinilor din canisa Pohranicni sunt recunoscute æi de Asociaåia Chinologicã din Cehia. În 1960 s-a creat o organizaåie numitã „Zvazarm” ce avea ca scop înfiinåarea æi susåinerea unor cluburi de dresaj æi, totodatã, promovarea liniilor de lucru. De fapt, prin aceste cluburi se promova dresajul în rândul persoanelor civile, iar, în cazul unui conflict naåional, câinii dresaåi în aceste cluburi erau luaåi de cãtre armatã æi folosiåi de soldaåi. Totuæi, Zvazarm a avut o mare influenåã în dezvoltarea dresajului, lucru recunoscut de æcoala de dresaj cehã æi slovacã din zilele noastre care are rãdãcini în fostele cluburi susåinute de cãtre organizaåia respectivã. Astãzi, canisa Pohranicni nu mai existã æi, odatã cu ea, s-a stins conceptul de selecåie, care a fãcut-o celebrã. Poliåia cehã produce câini de serviciu sub afixul „od Policie CR. Kenne”. Documentar Grija pentru necuvântãtoare Condiåiile meteo nefavorabile, ninsorile abundente æi temperaturile scãzute, din ultima perioadã, au creat probleme æi animalelor sãlbatice. Acestea îæi procurã cu mare dificultate hrana, viaåa lor fiind pusã în pericol. De aceea, membrii Grupei de Vânãtoare 27, au luat hotarârea sã asigure din fonduri proprii cele necesare supravieåuirii bietelor necuvântãtoare. Deoarece acåiunea s-a desfãæurat în fondul de vânãtoare Golãeæti, la o distanåã de, aproximativ, 500 metri faåã de fâæia de protecåie a frontierei de stat, inimoæii vânãtori au solicitat sprijinul poliåiætilor de frontierã din cadrul Sectorului Poliåiei de Frontierã Iaæi. Fãrã nici o reåinere, poliåiætii de frontierã ieæeni au fost prezenåi la faåa locului, unde, în ciuda temperaturilor extrem de scãzute, æi-au adus aportul la buna desfãæurare a activitãåii, atât prin foråele participante, cât æi prin asigurarea unui cadru legal. Denis Mihaela LAZAR Monument dedicat eroilor grãniceri Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la ridicarea unui monument în cinstea eroilor grãniceri, care æi-au jertfit viaåa într-o misiune desfãæuratã în zona localitãåii Isaccea. Retragerea apelor Dunãrii din respectiva zonã mlãætinoasã, situatã la semnul de frontierã 1343, a fãcut ca monumentul sã poatã fi din nou admirat în totalitate. Poliåiætii de frontierã din cadrul SPF Isaccea vor amenaja locul, astfel încât acesta sã devinã un punct de atracåie pentru localnici æi turiæti. Multã vreme, monumentul a fost situat sub nivelul apei, doar vârful putând fi zãrit de pe mal. Zona este cunoscutã de localnici sub numele de „La monument” æi bãtrânii îæi mai aduc aminte cã în acest loc au murit, într-o misiune de luptã, doi eroi grãniceri români. Iatã textul integral postat pe lespedea de piatrã: „În seara zilei de 6 octombrie 1908, locotenentul Dimitriu Benedict venea în inspecåiune cu æalupa de la Pichetul de Grãniceri Reni la Pichetul de Grãniceri Privalul Poråii. Æalupa este lovitã de vaporul Russ. Locotenentul Dimitriu Benedict æi soldatul marinar mor. Din iniåiativa generalului Staup Simionescu, comandantul Corpului de Grãniceri, æi Corpul Oficerilor, prin subscripåie, ridicã acst monument în cinstea camarazilor lor care au murit în timpul æi din cauza serviciului. Dezvelit în anul 1912”. Marius NICULESCU Nr. 2/2012 F R O N T I E R A 29
Page 4 and 5: Bilanå Æedinåa de evaluare a MAI
Page 8 and 9: Bilanå frontierã, privind combate
Page 10 and 11: Prezentare Æcoala de Pregãtire a
Page 12 and 13: Prezentare catedrelor în elaborare
Page 14 and 15: Prezentare Aceste acåiuni constau
Page 16 and 17: Cooperare EUROSUR În contextul dem
Page 18 and 19: Umanitare Acåiune umanitarã a pol
Page 20 and 21: Umanitare Poliåiætii de Frontier
Page 22 and 23: Cazuri Urmãrire pentru reåinerea
Page 24 and 25: Cazuri În cursul zilei de 13 febru
Page 26 and 27: Cazuri Minore dispãrute gãsite de
Page 30 and 31: Istorie Armata æi biserica o form
Page 32: Istorie NICOLAE KRETZULESCU În ace
Page 35: BANCURI Când eram mic, mi-aduc am

Nr. 2/2012 - Politia de Frontiera

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?