Hilda Hencz, Bucureştiul maghiar : scurtă istorie a maghiarilor din ...

B u c u r e ş t i u l M a g h i a r 19
Pastorul unitarian Ürmösy Sándor ne-a furnizat mai multe date despre
biserica Bărăţia din Bucureşti cu prilejul uneia dintre cele două călătorii ale
sale întreprinse în anii 1841 (Târgovişte, Piteşti, Râmnic, Brăila, Craiova) şi
1843 (Câmpina, Ploieşti şi Bucureşti), în căutarea conaţionalilor săi pribegi.
Pe atunci, biserica avea un turn înalt, cu două clopote, şi un ceas, cum
nu exista în toată ţara; interiorul bisericii era bogat şi frumos ornamentat,
iar casa parohială situată în curte avea două etaje. 27 Potrivit datelor aflate
de la preoţii maghiari ai bisericii, date în care realitatea se împleteşte cu
tradiţia orală, comunitatea catolică ar fi apărut încă de la sfârşitul secolului
XIII şi ar fi fost întemeiată de călugării franciscani care aparţineau de
provincia bulgară situată la sudul Dunării. Mai târziu, soţia unguroaică a
domnitorului din acea vreme a făcut danii bogate comunităţii. Încă de la
sfârşitul secolului XV, ar fi existat un preot maghiar, însă arhiva bisericii
nu mai păstrează documente care să arate cine l-ar fi trimis pe acest preot.
Nu ştim exact despre soţia cărui domnitor se face menţiune, dar se
ştie că Sfântul Scaun a avut un plan de catolicizare a principatelor Ţării
Româneşti şi Moldovei, mizând pe sprijinul soţiilor unguroaice ale
domnitorilor români. Astfel, spre exemplu, datorită doamnei Clara, soţia
lui Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364), catolicii minoriţi au căpătat
dreptul de a-şi ridica biserici. Doamna Clara intenţiona să continue aceeaşi
politică şi sub Vladislav I (Vlaicu vodă), dar acesta a refuzat să recunoască
suzeranitatea regelui Ludovic al Ungariei. Totuşi, în 1379, le-a poruncit
tuturor catolicilor din ţară să-l primească bine pe episcopul lor, care venea
să sfinţească o biserică. Referitor la franciscanii veniţi din Bulgaria, se
ştie că abia în 1644 catolicii din Ţara Românească au trecut sub jurisdicţia
arhiepiscopiei de la Sofia.
Catolicismul prinsese rădăcini adânci în Valahia şi datorită populaţiei
care migrase din Ardeal; e drept că aceasta s-a românizat foarte repede.
În Târgovişte se aflau atât de mulţi catolici, încât oraşul a fost considerat
patria catolicilor până în secolul XVII. Peste tot erau sute de catolici, dar
şi reformaţi. Ürmösy a întâlnit cei mai mulţi catolici la Brăila şi Craiova,
iar la Câmpina, unde era plin de meseriaşi maghiari, soţia celui mai bogat
negustor era unguroaică şi la horă se cântau cântece ungureşti.
Dacă la început prezenţa maghiarilor în Ţările Române a avut cauze
religioase, în secolele următoare aveau să predomine cauzele comerciale,
economice şi politice. Încă din 1358, regele Ungariei, Ludovic I de Anjou,
le acordase liberă-trecere negustorilor braşoveni pe un culoar flancat de
râurile Buzău şi Prahova, acolo unde Ialomiţa se varsă în Dunăre; acest
27
Ürmösy Sándor, op. cit., p. 49.