Hilda Hencz, Bucureştiul maghiar : scurtă istorie a maghiarilor din ...

B u c u r e ş t i u l M a g h i a r 29
mizere acoperite cu stuf, iar străzile erau pline de noroaie sau de praf,
potrivit anotimpului. Peisajul era completat de mulţimea cârciumilor sau
a prăvăliilor cu băuturi alcoolice, pe lângă care roiau o mulţime de pierdevară.
Mare uimire stârnea nu doar discrepanţa dintre bogaţi şi săraci,
dar şi cea dintre straiele orientale purtate concomitent cu vestimentaţia
occidentală luxoasă. Moda apuseană a fost, de fapt, însuşită de doamnele
din înalta societate încă de la sfârşitul secolului XVIII şi s-a generalizat la
începutul secolului următor; se făceau cumpărături de lux din Occident şi
se aduceau şi blănuri scumpe din Rusia. Din Occident mai veneau trăsuri
şi caleşti elegante, guvernante, servitori, croitorese şi bucătari. Una dintre
aceste guvernante, angajată la familia Odobescu, era englezoaica Mary
Grant, viitoarea soţie a lui C.A. Rosetti. Dar, după cum observa contele
Báthanyi Vincze în călătoria sa întreprinsă în 1805, birjele din Bucureşti ar
fi fost la modă la Viena în urmă cu douăzeci de ani. Treptat, şi în Capitală
s-au deschis magazine luxoase, strada Lipscani fiind renumită pentru marfa
adusă de la Lipsca (Leipzig); existau cofetării, cafenele, se dădeau petreceri
selecte, unde se vorbea franţuzeşte, iar dansurile franţuzeşti şi englezeşti
erau în vogă. Oraşul era plin de viaţă şi oferea nenumărate plăceri, nu doar
pentru protipendada care se plimba cu echipaje strălucitoare la pădurea
Băneasa ori la Herăstrău, ci şi pentru popor, mai ales cu prilejul Târgului
Moşilor; deschiderea primului Târg al Moşilor pe 27 mai a fost oficializată
ca sărbătoare naţională din 1843.
Unul dintre martorii schimbărilor prin care trecea oraşul a fost pictorul
Barabás Miklós. Oraşul i se părea „de mare plictiseală“ — probabil
din această cauză nici nu l-a descris; însă, pentru ochiul său de artist,
acesta devenea „interesant“ sub aspectul coabitării dintre vestimentaţia