Hilda Hencz, Bucureştiul maghiar : scurtă istorie a maghiarilor din ...

B u c u r e ş t i u l M a g h i a r 39
obţinuse diploma. În Bucureşti profesau 27 de medici — adică un medic
pentru circa 2.000 de locuitori —, majoritatea străini: greci, nemţi sau
unguri, cu studii la Pesta, Viena, în Italia sau în Germania.
Nu toţi cei care practicau medicina aveau studii medicale, după cum
aflăm din documentele vremii; în 1809, Divanul valah a numit o comisie
care a examinat titlurile medicilor şi a constatat că 11 dintre ei nu aveau
studii. La această situaţie făcea aluzii maliţioase şi Ürmösy, atunci când se
mira de numărul mare de evanghelici germani avuţi, insinuând că oricine
învăţase să bărbierească la Sibiu, putea ajunge în Valahia medic vestit.
Maghiarii, având numele românizate parţial sau total, iar alteori nume
germane, pot fi recunoscuţi destul de greu în repertoriile care cuprind
numele medicilor din Bucureşti sau din diverse oraşe din Moldova şi
Muntenia. 51
În aceste repertorii găsim numele lui Vasarel (cu mai multe variante
ale numelui său: Vaşarheli, Vasarhely, Carol Vasarheli). Este vorba despre
medicul militar Vásárhelyi Mózes Károly, cu studii făcute la Pesta şi
pomenit de Ürmösy ca fiind foarte apreciat; de altminteri, jurnalul său îi era
dedicat. Vásárhelyi a venit la Bucureşti în 1832 şi s-a implicat în activitatea
comunităţii reformate din oraş, ajutându-l cu bani pe Sükei; a acceptat chiar
să fie curator al bisericii reformate o perioadă, cu începere din anul 1834.
Dintre medicii stabiliţi în Bucureşti, mai trebuie amintit Lukács Farkas
(Wolfgang Lucaci; apare şi ca Volgang Sukaci pe lista medicilor pe anul
1838). El a fost chemat în ţară în 1835, de către un boier român, pentru o
organiza o şcoală veterinară, însă şcoala avea să ia fiinţă abia în 1861. 52
Între timp, a fost medic la Ploieşti, apoi a predat la Şcoala Naţională de
Agronomie din Pantelimon (înfiinţată în 1852) şi la Şcoala Naţională de
Medicină şi Farmacie (înfiinţată în 1857). A fost primul care a scris o carte
în româneşte despre bolile animalelor şi primul care a ţinut un curs de
medicină veterinară. Lukács era pomenit de pastorul Koós în amintirile
sale ca făcând parte din presbiteriul bisericii reformate, iar activitatea sa
de la şcoala din Pantelimon a fost prezentată în două rânduri în gazeta
aceluiaşi Koós, în 1860. Cei doi medici maghiari, Vásárhelyi şi Lukács,
au jucat un rol important în recomandarea curelor de ape minerale de la
Borsec, contribuind astfel la sporirea numărului de boieri români aflaţi în
vilegiatură în vestita staţiune din Secuime.
Pe listele oficiale de medici sau farmacişti apăreau şi alţi maghiari.
51
Vezi şi V. Gomoiu, Din istoria medicinei şi învăţământului medical din România
(înainte de 1870), Bucureşti, 1923, p. 255 şi urm.
52
Vezi şi Izsák Samuil, Din trecutul legăturilor medicale româno-maghiare, Bucureşti,
Editura Medicală, 1956.