Nr. 6/2009 - Politia de Frontiera

Revistã editatã de Inspectoratul General al Poliåiei de Frontierã
www.politiadefrontiera.ro
MARAMUREÆ – PÃMÂNT AL CREDINÅEI pag. 28
• NR. 6/2009 • 36 PAGINI
PFR- 145 ani de istorie pag. 8

Mesajul
Preæedintelui României Traian Bãsescu, adresat cu
prilejul Zilei Poliåiei de Frontierã Române
Doamnelor æi domnilor poliåiæti de frontierã,
Aniversarea „Zilei Poliåiei de Frontierã Române” – sãrbãtoare la care vã rog sã
mã consideraåi prezent sufleteæte – îmi oferã ocazia sã adresez, dumneavoastrã æi
familiilor dumneavoastrã, salutul meu, însoåit de aprecieri pozitive cu privire la
rezultatele pe care le-aåi obåinut în îndeplinirea atribuåiilor de a rãspunde cerinåelor
societãåii æi de a fi în mãsurã sã scoateåi în evidenåã, încã de la frontierã, adevãrata
imagine a statului de drept æi autentica democraåie æi civilizaåie a poporului român.
Aveåi întreaga mea consideraåie pentru activitatea pe care o desfãæuraåi ca apãrãtori
ai frontierelor, ai cetãåenilor, ai comunitãåilor.
Anul acesta, sãrbãtorim împreunã împlinirea a 145 de ani de când domnitorul
Alexandru Ioan Cuza a unificat, prin Decretul nr. 893/1864, instituåiile grãnicereæti din Åara Româneascã æi Moldova, punând
bazele unui sistem unitar modern de pazã a hotarelor åãrii.
Instituåia supravegherii æi apãrãrii frontierelor este tot atât de veche pe cât de vechi sunt teritoriile pe care æi-a fãurit æi îæi
fãureæte destinul neamul românesc. Perioadele importante ale istoriei poporului român, ca æi marile evenimente ce i-au marcat
ascensiunea au determinat evoluåii semnificative æi transformãri profunde în existenåa acestei instituåii. Indiferent de forma de
organizare sau denumirea atribuitã – plãieæi, potecaæi, mãrginaæi, cãlãraæi, dorobanåi, grãniceri ori poliåiæti de frontierã – cei ce
au lucrat în cadrul acestor structuri au strãjuit întotdeauna hotarele åãrii æi au participat, când a fost nevoie, alãturi de celelalte
foråe naåionale, la lupta pentru apãrarea pãmântului strãmoæesc sau la prevenirea altor activitãåi periculoase la adresa securitãåii
interne, a drepturilor æi libertãåilor cetãåenilor României.
Simåul datoriei, al onoarei æi al curajului de care au dat dovadã înaintaæii trebuie sã fie, în prezent, mai mult decât oricând,
însoåit de cel al apãrãrii valorilor democraåiei, respectãrii drepturilor æi libertãåilor cetãåeneæti.
Având ca fundament aceste glorioase tradiåii, Poliåia de Frontierã se prezintã astãzi ca o autoritate deosebit de importantã,
având un model instituåional æi profesional de sorginte æi vocaåie europeanã, capabilã sã facã faåã cu succes unor misiuni
impuse de statutul României de åarã membrã a Uniunii Europene æi a Alianåei Nord-Atlantice.
Potenåialul Poliåiei de Frontierã a fost dovedit de evoluåia profund dinamicã æi ascendentã a acestei arme, de adaptarea
rapidã la schimbãrile frecvente ale mediului de securitate intern æi extern, de încrederea meritatã de care vã bucuraåi în plan
naåional precum æi de prestigiul dobândit în plan internaåional.
Demersurile fãcute pentru ca Uniunea Europeanã sã beneficieze de o capacitate extinsã de acåiune, în materie de libertate,
securitate æi justiåie, pun instituåiile statului român în faåa unor misiuni inedite care vizeazã asigurarea securitãåii comune în
spaåiul european, în care libera circulaåie a persoanelor este asiguratã în conformitate cu mãsurile adecvate privind controlul
frontierelor externe, azilul, prevenirea migraåiei ilegale, prevenirea æi combaterea criminalitãåii transfrontaliere. De aceea,
misiunile instituåiei în care vã desfãæuraåi activitatea dobândesc o importanåã tot mai accentuatã, având ca obiectiv principal
creæterea contribuåiei Poliåiei de Frontierã la demersurile de aderare a României la Spaåiul Schengen.
Acest fapt solicitã din partea dumneavoastrã un efort susåinut pentru îndeplinirea obiectivelor cuprinse în Strategia de
Securitate Naåionalã a României æi Strategia Naåionalã de Management Integrat al Frontierei de Stat a României în perioada
2007-2010, precum æi pentru implementarea prevederilor Concepåiei integrate de pregãtire in domeniul Schengen, potrivit
practicilor statelor din acest spaåiu european.
Îmi exprim încrederea cã întregul personal al Poliåiei de Frontierã Române va acåiona perseverent pentru implementarea
cu succes a unui management proactiv în aæa fel încât sã reuæiåi controlul eficient al fenomenului infracåional transfrontalier
æi sã rãspundeåi cu profesionalism exigenåelor determinate de noua configuraåie a graniåei estice a Uniunii Europene.
Doamnelor æi domnilor,
În acest moment festiv, vã urez succes deplin în îndeplinirea misiunii dumneavoastrã atât de folositoare lumii æi vã adresez
cele mai calde urãri de sãnãtate æi de împlinire profesionalã.
La mulåi ani!
PREÆEDINTELE ROMÂNIEI
TRAIAN BÃSESCU
2
F R O N T I E R A
M E S A J E - 2 4 I U L I E

Mesajul
Primului-Ministru Emil Boc, adresat cu prilejul Zilei
Poliåiei de Frontierã Române
Îmi face o deosebitã plãcere sã adresez astãzi un mesaj de felicitare poliåiætilor de
frontierã din România, categorie profesionalã cu rãspunderi mari æi rol important în
evidenåierea imaginii åãrii noastre ca stat de drept æi democraåie autenticã.
În aceastã zi aniversarã, este bine sã ne reamintim cã datorãm ordinea æi liniætea
publicã la graniåele åãrii poliåiætilor de frontierã, acest filtru de protecåie care vegheazã
asupra siguranåei populaåiei, eliminând pericole de toate tipurile. Fie cã este vorba
de combaterea traficului ilegal de droguri sau arme, fie de traficul de carne vie, sau
de alte situaåii deosebit de grave, poliåiætii de frontierã sunt prezenåi la datorie æi
vegheazã pentru noi toåi.
Profesionalismul vostru meritã sã fie recunoscut æi apreciat, mai ales în contextul în
care, de mai mult de doi ani, România reprezintã frontiera esticã a spaåiului comunitar
european. Poliåia de Frontierã a trebuit sã se adapteze noilor responsabilitãåi, fãcând faåã cu brio acestei provocãri, de aceea
este salutar efortul poliåiætilor de frontierã în modernizarea æi adaptarea la cerinåele comunitãåii europene.
În calitate de prim-ministru, apreciez Poliåia de Frontierã Românã pentru modul în care îæi exercitã atribuåiile cu privire la
supravegherea æi controlul trecerii frontierei de stat, prevenirea æi combaterea migraåiei æi a criminalitãåii transfrontaliere, dar
æi profesionalismul, competenåa æi integritatea angajaåilor sãi.
Astãzi, în zi de sãrbãtoare pentru dvs., poliåiætii de frontierã, vã adresez cele mai calde urãri de satisfacåii æi împliniri, atât
pe plan profesional cât æi pe plan personal.
PRIM-MINISTRU,
EMIL BOC
Mesajul
Viceprim-Ministrului, Ministrul Administraåiei
æi Internelor Dan Nica,
adresat cu prilejul Zilei Poliåiei de Frontierã Române
În acest moment aniversar, la 145 de ani de existenåã instituåionalã, doresc sã
felicit Poliåia de Frontierã pentru modul în care æi-a fãcut datoria, pentru modul în
care a apãrat valorile naåionale care, de câåiva ani, coincid cu cele europene.
Æi când felicit Poliåia de Frontierã mã gândesc la îndelungata sa tradiåie istoricã, la
transformãrile pe care le-a suferit de-a lungul timpului, prin evoluåia de la medievalii
plãieæi, potecaæi sau mãrginaæi la poliåistul de frontierã actual, martorul maturitãåii
instituåionale al acestei importante structuri.
În prezent, responsabilitatea care revine Poliåiei de Frontierã este cu atât mai mare
cu cât graniåa României este frontierã a Uniunii Europene, iar datoria dumneavoastrã
este de a asigura spaåiul de Libertate, Securitate æi Justiåie pentru cele peste 500 de
milioane de cetãåeni europeni.
Aderarea României la Spaåiul Schengen este aproape de concretizare, ceea ce presupune cã, în câåiva ani, graniåele naåionale
cu åãrile Uniunii Europene vor dispãrea. Nu am nici o îndoialã cã veåi face faåã cu brio noilor provocãri, prin profesionalismul
æi dedicarea de care aåi dat dovadã de multe ori.
Frontiera românã este supusã la numeroase provocãri, în special migraåie ilegalã, contrabandã cu produse contrafãcute,
trafic de droguri sau de maæini. Este esenåial ca acestor provocãri, din ce în ce mai numeroase, sã li se rãspundã pe mãsurã.
În lupta cu infracåionalitatea, din acest an, România are ca sprijin cel mai performant sistem de supraveghere din Europa
pentru supravegherea operativã la Marea Neagrã, sistemul SCOMAR.
România îæi întãreæte, astfel, statutul de partener de încredere al Uniunii Europene, iar potenåialul geo-strategic este valorificat
prin siguranåa pe care o creeazã la graniåa de est a Uniunii Europene, prin combaterea infracåionalitãåii transfrontaliere specifice
la Marea Neagrã.
Vã doresc succes în misiuni, sãnãtate æi putere de muncã!
„La Mulåi Ani!”
VICEPRIM-MINISTRU, MINISTRUL ADMINISTRAÅIEI ÆI INTERNELOR,
DAN NICA
F R O N T I E R A
M E S A J E - 2 4 I U L I E 3

Mesajul
preæedintelui Senatului Mircea Geoanã,
adresat cu prilejul Zilei Poliåiei de Frontierã Române
Sunt onorat sã adresez un mesaj de felicitare æi de încurajare pentru reprezentanåii
Poliåiei de Frontierã cu prilejul aniversãrii a 145 de ani de la unificarea corpurilor
de grãniceri din Moldova æi Åara Româneascã.
Ziua Poliåiei de Frontierã are o puternicã însemnãtate istoricã pentru toåi românii,
nu numai pentru cei ce poartã cu demnitate æi onoare uniforma acestei instituåii.
Prin unirea structurilor de grãniceri din Moldova æi Åara Româneascã, la 24 iulie
1864, Alexandru Ioan Cuza a fãcut un pas important pe calea formãrii statului român
modern.
Unirea corpurilor de grãniceri a fost nu doar un act administrativ, ci æi un gest de
valoare simbolicã pentru toåi românii. Alexandru Ioan Cuza a arãtat cã acele lucruri
care ne despart trebuie sã ne uneascã sub semnul solidaritãåii æi al unitãåii. Aceste
principii sunt extrem de actuale æi astãzi, iar evocarea acestui moment important din
istoria României trebuie sã fie o chemare la responsabilitate æi devotament atât pentru politicieni, cât æi pentru cei ce formeazã
astãzi Poliåia de Frontierã Românã.
Munca unui poliåist de frontierã nu a fost niciodatã uæoarã. Poziåia României æi deschiderea åãrii noastre cãtre Europa
Occidentalã sunt provocãri dificile, care necesitã profesionalism, perseverenåã æi eficienåã.
În acest context, securizarea frontierelor æi obåinerea unor rezultate tot mai bune la nivelul Poliåiei de Frontierã au constituit
un argument important în procesul de integrare europeanã a României æi sunt sigur cã vor conduce cãtre aderarea la spaåiul
Schengen în 2011.
Astãzi ne aflãm într-un moment dificil, în care criza economicã mondialã poate accentua unele fenomene ce pun în pericol
atât siguranåa naåionalã, cât æi obiectivele strategice ale României. Am încredere cã Poliåia de Frontierã Românã va rãspunde
cu promptitudine acestor fenomene æi va îndeplini cu demnitate æi profesionalism responsabilitatea de gardian al frontierelor
rãsãritene ale Uniunii Europene.
În acest demers æi în munca foarte importantã pe care o desfãæuraåi pentru siguranåa cetãåenilor, vã asigur de toatã susåinerea
æi aprecierea instituåiilor statului român.
Cu sinceritate,
MIRCEA GEOANÃ,
PREÆEDINTELE SENATULUI
Mesajul
doamnei Roberta Anastase, preæedintele Camerei Deputaåilor,
adresat cu prilejul Zilei Poliåiei de Frontierã Române
Doamnelor æi domnilor,
Aceastã instituåie a reuæit, de-a lungul existenåei sale, sã slujeascã åara cu devotament,
competenåã æi spirit de sacrificiu.
Provocãrile la care Poliåia de Frontierã a reuæit sã facã faåã cu brio sunt deosebit de
complexe. Frontiera este un loc cu totul special. Este un loc în care ceva se terminã æi
altceva începe. Este un loc care desparte douã lumi, dar æi unul care uneæte culturi, societãåi,
mentalitãåi diferite. Dar æi un loc în care, de multe ori, criminalitatea îæi face simåitã prezenåa
cu agresivitate. De aceea, toåi cei care îæi desfãæoarã activitatea aici, trebuie sã aibã abilitãåi
deosebite, iar lucrãtorii Poliåiei de Frontierã au demonstrat cã deåin aceste calitãåi.
Concret, pot spune cã, în fiecare zi, contribuiåi, fiecare dintre dumneavoastrã, la
demersurile de intrare a României în spaåiul Schengen, cã aåi reuæit, începând cu anul
2007, sã treceåi cu brio examenul de frontierã exterioarã a Uniunii Europene.
Ætiu cã fiecare lucrãtor al Poliåiei de Frontierã are responsabilitãåi crescute în ceea ce
priveæte combaterea criminalitãåii transfrontaliere. Æi fiecare este conætient de complexitatea acestor responsabilitãåi, fie cã este vorba
de reåelele de migraåie clandestinã, fie cã este vorba de contrabandã sau trafic de persoane.
Sunt convinsã cã, în fiecare zi, depuneåi toate eforturile pentru a ieæi învingãtori din acestã luptã plinã de riscuri.
Acum, când se împlinesc 145 de ani de la înfiinåarea de cãtre Alexandru Ioan Cuza a serviciului de frontierã a Moldovei unite
cu Åara Româneascã, doresc sã urez fiecãruia dintre dumneavoastrã cele mai bune urãri de sãnãtate, de fericire æi de împlinire a
tuturor dorinåelor.
Cu deosebit respect,
ROBERTA ALMA ANASTASE,
PREÆEDINTE CAMERA DEPUTAÅILOR
4
F R O N T I E R A
M E S A J E - 2 4 I U L I E

Mesajul
domnului George Cristian Maior,
Directorul Serviciului Român de Informaåii adresat cu
prilejul Zilei Poliåiei de Frontierã Române
Doamnelor æi domnilor poliåiæti de frontierã,
Cu ocazia aniversãrii a 145 de ani de existenåã a Poliåiei de Frontierã Române, îmi
revine onoarea de a vã transmite un cãlduros salut, însoåit de aprecieri pozitive pentru
activitatea deosebitã pe care o desfãæuraåi.
Având ca fundament glorioasele tradiåii ale domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Poliåia
de Frontierã reprezintã astãzi o autoritate deosebit de importantã în sistemul securitãåii
naåionale, un model instituåional æi profesional cu vocaåie europeanã, capabilã sã facã faåã
cu succes misiunilor impuse de statutul României de åarã membrã a Uniunii Europene æi
a Alianåei Nord-Atlantice.
Dupã un amplu proces de transformãri la nivelul societãåii româneæti, la care am
contribuit cu toåii, Poliåia de Frontierã este, astãzi, o instituåie maturã æi solidã a statului
român, adaptatã la realitãåile unei lumi în continuã schimbare æi demnã de încrederea pe care principalii factori de decizie în stat,
societatea româneascã æi partenerii externi i-o acordã.
Parteneriatul instituåional dintre Serviciul Român de Informaåii æi Poliåia de Frontierã dovedeæte un potenåial de cooperare deosebit,
axat pe o evoluåie dinamicã æi ascendentã a relaåiilor dintre cele douã instituåii, adaptate la schimbãrile frecvente ale mediului de
securitate intern æi extern.
Îmi exprim încrederea cã alãturi de Serviciul Român de Informaåii întregul personal al Poliåiei de Frontierã Române va acåiona cu
profesionalism pentru combaterea fenomenului infracåional transfrontalier, în contextul exigenåelor determinate de noua configuraåie
a graniåei estice a Uniunii Europene.
Doamnelor æi Domnilor,
În acest moment aniversar, vã urez succes în îndeplinirea misiunii dumneavoastrã æi vã adresez cele mai calde urãri de sãnãtate
æi de împlinire profesionalã.
La mulåi ani!
GEORGE CRISTIAN MAIOR,
DIRECTORUL SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAÅII
Mesajul
domnului Mihai-Rãzvan Ungureanu,
Directorul Serviciului de Informaåii Externe,
adresat cu prilejul Zilei Poliåiei de Frontierã Române
Ziua de 24 iulie îmi oferã deosebita plãcere de a transmite celor care vegheazã
frontierele åãrii cele mai sincere felicitãri pentru eforturile susåinute în direcåia creãrii
unui cadru de siguranåã æi liniæte pentru cetãåenii României.
Patriotismul, loialitatea æi angajamentul fãrã echivoc în serviciul României
democratice ale poliåiætilor de frontierã au contribuit definitoriu la succesele înregistrate
de åara noastrã pânã în prezent.
La 145 ani de la înfiinåarea Poliåiei de Frontierã, remarc în mod firesc cã atitudinea
profesionistã, constructivã demonstratã în apãrarea æi promovarea interesului naåional
sunt trãsãturile definitorii ale celor care îæi desfãæoarã activitatea în aceastã instituåie.
Consolidarea poziåiei åãrii noastre într-un sistem eficient æi stabil de securitate colectivã a presupus æi presupune în
continuare o colaborare trainicã æi eficientã în cadrul sistemului naåional de apãrare.
În acest context doresc, în mod special, sã subliniez eficienåa relaåiei noastre în domeniul ameninåãrilor asimetrice, unde
complementaritatea activitãåilor pe care le desfãæurãm este cel mai bine reprezentatã.
Împãrtãæind bucuria acestui moment aniversar, precom æi satisfacåia bunelor relaåii existente între instituåiile noastre, doresc
sã urez Poliåiei de Frontierã Române mult succes în rezolvarea sarcinilor de mare rãspundere care îi revin.
La mulåi ani!
MIHAI-RÃZVAN UNGUREANU,
DIRECTORUL SERVICIULUI DE INFORMAÅII EXTERNE
F R O N T I E R A
M E S A J E - 2 4 I U L I E
5

Mesajul
secretarului de stat, æef al Departamentului Ordine æi
Siguranåã Publicã, chestor de poliåie Cristian Fãiniæi,
adresat cu prilejul Zilei Poliåiei de Frontierã Române
În perioadele marilor provocãri pe care Ministerul Administraåiei æi Internelor le-a traversat,
sistemul de siguranåã publicã din România ar fi fost greu de imaginat fãrã Poliåia de Frontierã.
În fiecare an, bilanåul acestei structuri, cu un specific aparte între cele ale Ministerului
Administraåiei æi Internelor, a evidenåiat rezultate importante care au contribuit pe deplin la
realizarea unui climat de siguranåã între hotarele åãrii.
O graniåã sigurã înseamnã de doi ani încoace æi o responsabilitate în plus – cea datã de
statutul de åarã membrã a unei mari familii europene în rândul cãreia ne-am integrat, æi prin
susåinerea ori contribuåia poliåiætilor români de frontierã.
Din aceastã perspectivã, provocãrile nu s-au încheiat, iar aderarea în Spaåiul Schengen rãmâne unul dintre obiectivele care pot
fi îndeplinite prin contribuåia aceloraæi poliåiæti de frontierã.
Implementarea SISTEMULUI COMPLEX DE OBSERVARE, SUPRAVEGHERE ÆI CONTROL AL TRAFICULUI LA MAREA NEAGRÃ
reprezintã un demers important înspre viitoarea apartenenåã la Spaåiul Schengen.
Semnalul dat, astfel, Uniunii Europene este cã suntem hotãrâåi ca, prin combaterea infracåionalitãåii transfrontaliere specifice la
Marea Neagrã, sã contribuim activ la crearea Spaåiului European de Justiåie æi Libertate.
În acelaæi scop, reorganizarea Poliåiei de Frontierã aduce un plus de eficienåã, având în vedere cã, între åãrile membre Schengen,
vor fi ridicate controalele la frontierele interne.
Am convingerea cã poliåiætii de frontierã vor æti sã rãspundã noilor necesitãåi pentru cã, întotdeauna, au dovedit flexibilitate æi
adaptabilitate în faåa schimbãrilor.
Nu va fi uæor, dar calitãåile pe care le au cei care fac parte din aceastã entitate profesionalã sunt un fundament real pentru marile
provocãri. Iar ceea ce facem, astãzi, se va reflecta, mâine, în viitorul celor care ne vor urma.
Doresc sã vã mulåumesc în mod deosebit pentru efortul depus æi vreau sã ætiåi cã mã preocupã soarta fiecãruia dintre dumneavoastrã,
precum æi destinul structurii din care faceåi parte.
La mulåi ani tuturor angajaåilor, indiferent de ierarhie, mult noroc æi numeroase împliniri în viaåa personalã æi profesionalã!
Mesajul
secretarului de stat, æef al Departamentului Schengen
din cadrul M.A.I., Æerban Nicolae,
adresat cu prilejul Zilei Poliåiei de Frontierã Române
Aæa cum aratã æi numele, Poliåia de Frontierã este structura publicã aflatã în prima linie a
autoritãåii statale a României. Ætim cã aderarea la Spaåiul Schengen a åãrii noastre cere efort
æi implicare din partea mai multor autoritãåi ale statului, dar mai ales din partea Ministerului
Administraåiei æi Internelor. În cadrul M.A.I., rolul primordial revine Poliåiei de Frontierã,
structurã ce are nivelul de instruire æi profesionalism cerut de exigenåele Schengen.
Anul 2007 va rãmâne pentru totdeauna anul intrãrii noastre în Uniunea Europeanã. Anul
2011 trebuie sã intre în istorie ca anul intrãrii României în spaåiul Schengen. Pentru acest
obiectiv, Poliåia de Frontierã deåine poziåia – cheie. Dupã primele trei vizite de evaluare,
cooperarea poliåieneascã, protecåia datelor personale æi vize, începând cu septembrie intrã
în focul misiunilor de experåi æi Poliåia de Frontierã – mai întâi cu frontiera maritimã, apoi
cea aerianã æi, anul viitor, frontiera terestrã.
Efortul de aderare este al tuturor autoritãåilor implicate în gestiunea problemelor aferente cerinåelor Schengen. Între acestea, aæa
cum aratã, Ministerul Administraåiei æi Internelor, în primul rând prin Poliåia de Frontierã, trebuie sã-æi asume rolul de catalizator al
proceselor de transformare instituåionalã. Cu toate acestea, nu pentru un obiectiv imediat, aderarea la spaåiul Schengen, ci pe termen
lung, în acord cu datoria sacrã faåã de åarã, avem obligaåia de a respecta cu exigenåã æi profesionalism mecanismele de armonizare
æi eficientizare a controlului æi supravegherii frontierelor României cu cerinåele consacrate de sistemul Schengen.
În ceea ce mã priveæte, am convingerea cã, atât Ministerul Administraåiei æi Internelor, în ansamblu sãu, cât mai ales, Poliåia de
Frontierã, se mobilizeazã æi se implicã la standardele cele mai ridicate în activitatea curentã.
La acest moment aniversar, vã rog sã-mi permiteåi sã adresez tuturor lucrãtorilor Poliåiei de Frontierã urãrile mele de sãnãtate,
felicitãri pentru eforturile depuse æi cele mai bune gânduri familiilor acestora.
La Mulåi Ani Poliåiei de Frontierã Române!
6
F R O N T I E R A
M E S A J E - 2 4 I U L I E

Mesajul Procurorului General al României,
Laura Codruåa Kövesi, adresat cu prilejul Zilei Poliåiei de Frontierã Române
Doamnelor æi domnilor,
Sãrbãtorirea „Zilei Poliåiei de Frontierã” îmi oferã prilejul de a
vã transmite din partea colegilor procurori un mesaj de apreciere
pentru activitatea pe care o desfãæuraåi.
Noul statut al României de membru al Uniunii Europene a
condus æi la o schimbare a parametrilor în care se desfãæoarã
lupta de combatere a fenomenului infracåional în contextul liberei
circulaåii a mãrfurilor æi persoanelor. Dispariåia evidenåelor de
tranzit frontalier în interiorul statelor membre poate duce
æi la încercãri de pãtrundere în åara noastrã a grupãrilor de
criminalitate organizatã internaåionale.
Acest nou context va trebui sã contribuie la îmbunãtãåirea
relaåiilor de cooperare între procuror æi poliåiætii de frontierã în
echipe mixte æi cu participarea sporitã a ofiåerilor de legãturã,
care au menirea de a asigura gestionarea fluxului informaåional
de interes operativ.
În aceste condiåii, operativitatea nu va mai reprezenta un
indicator statistic ci un factor esenåial în soluåionarea unei cauze
penale indiferent de complexitatea acesteia.
Avem o åintã comunã, respectiv combaterea fenomenului
infracåional, care începe, practic, cu munca celui care este sesizat
cu sãvâræirea unei fapte antisociale.
În acest context, percepåia publicã asupra celor douã instituåii
este nediferenåiatã, iar bilanåul fiecãrei instituåii se reflectã în mod
direct în rezultatele celeilalte.
Niciodatã nu vom putea spune cã parchetul are rezultate
bune, fãrã ca poliåia sã nu aibã rezultate bune.
Din constatãrile mele, atât ca procuror operativ cât æi în calitate
de procuror general, pot spune cã relaåia dintre parchet æi poliåiætii
de frontierã se desfãæoarã în limitele prevãzute de lege.
Existã cazuri, æi nu puåine,
în care poliåiætii de frontierã
æi procurorii pun pe primul
plan interesul profesional de a
soluåiona, chiar în detrimentul
familiei, cauze pentru care
nimeni nu le va oferi lauri.
Aceasta nu trebuie sã ne
descurajeze în a ne face cu
adevarat profesia æi a gãsi din
când în când mãcar cuvinte
de laudã.
Din acest motiv, apreciez
relaåia de colaborare existentã
între structurile de combatere a criminalitãåii organizate
ale parchetului æi poliåiei de frontierã æi cred cã ar fi utilã
generalizarea modului de lucru folosit în aceste structuri.
În acest fel, noåiunea de echipã investigativã este o realitate
æi mi-aæ dori ca acest tip de anchete, cu echipe comune de
investigaåii, sã existe æi sã fie la fel de eficiente æi în alte structuri
ale Ministerului Public æi ale poliåiei.
Pornindu-se de la aceastã experienåã pozitivã trebuie sã
cãutãm acele soluåii care sã conducã la creæterea celeritãåii æi
calitãåii în soluåionarea cauzelor penale instrumentate.
Sunt convinsã cã Poliåia de Frontierã se va manifesta în
orice situaåie ca o instituåie profesionistã æi pregãtitã sã rãspundã
provocãrilor actuale.
Vã felicit pentru activitatea depusã æi vã fac aceeaæi urare pe
care o fac æi colegilor procurori: sã vã faceåi datoria cu pasiune
æi nu cu patimã.
Mesajul inspectorului general al PFR,
chestor principal de poliåie dr. Nelu Pop
În fiecare an, ziua de 24 iulie are o însemnãtate deosebitã pentru noi, cei ce slujim aceastã
Armã, ca æi pentru înaintaæii noætri. Anul acesta sãrbãtorim 145 de ani de când domnitorul
Alexandru Ioan Cuza a unificat, prin semnarea Decretului nr. 893/ 24 iulie 1864, cele douã
instituåii grãnicereæti de la frontiera dintre Moldova æi Åara Româneascã, consfinåindu-se astfel
contopirea Principatelor Române. La acel moment æi-a împlinit destinul, prin devotament æi
jertfã, o armã recunoscutã între structurile de elitã ale proaspãt constituitei pe atunci oætiri a
Principatelor Unite.
Din acel moment æi pânã în prezent instituåia a trecut prin numeroase transformãri, fiind
nevoitã permanent sã se adapteze cerinåelor de protecåie a frontierei æi siguranåei cetãåenilor.
Contextul internaåional ne-a determinat, de fiecare datã, sã armonizãm legislaåia æi metodologia,
pentru a fi capabili sã gestionãm æi sã asigurãm securizarea frontierelor României dar æi a Uniunii
Europene.
Aderarea la Uniunea Europeanã a fost un obiectiv încheiat cu succes în urmã cu aproape
3 ani, la care au pus umãrul toåi poliåiætii de frontierã. Noul context internaåional de Aderare la
Schengen ne obligã, de asemenea, sã continuãm sã oferim siguranåã în atingerea obiectivelor stabilite, printr-o adaptare instituåionalã
care trebuie sã åinã seamã de contextul european. Noua aderare va presupune, de aceastã datã, æi desfiinåarea practicã a frontierelor
cu statele membre ale Uniunii Europene, fapt ce va avea consecinåe pentru poliåiætii de frontierã ce-æi desfãæoarã activitatea la aceste
frontiere. Sunt convins cã oamenii legii vor fi apåi sã se adapteze din mers noului context æi cã vor dovedi flexibilitate æi adaptabilitate.
Chiar dacã nu va fi uæor, sunt convins cã fiecare poliåist de frontierã va face faåã oricãrei provocãri.
Nu cu mult timp în urmã, pentru optimizarea structurilor, Poliåia de Frontierã a trebuit sã treacã printr-o restructurare ce a dus la
desfiinåarea direcåiilor teritoriale æi transferarea a 897 de poliåiæti de frontierã cãtre structuri ale Poliåiei Naåionale.
Tot în acest an, unul dintre cele mai ambiåioase proiecte internaåionale de securitate æi cooperare la Marea Neagrã a fost inaugurat
de cãtre PFR la Constanåa. Prin Sistemul Complex de Observare, Supraveghere æi Control al Traficului la Marea Neagrã (SCOMAR),
Poliåia de Frontierã æi România capãtã noi valenåe pe plan internaåional în lupta cu infracåionalitatea, întãrind securitatea la graniåa
de rãsãrit a Uniunii Europene.
Securizarea frontierelor României æi combaterea infracåionalitãåii transfrontaliere se subscriu angajamentelor æi acåiunilor pe care
le-am demarat pe diverse planuri, demonstrând calitatea de apãrãtori ai ordinii publice în domeniile de competenåã.
Trebuie sã dovedim cã suntem capabili sã asigurãm siguranåa æi ordinea publicã la frontiere æi cã putem face parte dintr-o Europã
unitã, garantã a securitãåii, libertãåii æi protecåiei drepturilor cetãåeneæti.
Dragi colegi, la ceas aniversar vã felicit, atât pe dumneavoastrã, cei care v-aåi dedicat viaåa carierei de reprezentant al legalitãåii
ordinii æi liniætii la frontiere, cât æi pe membrii familiei dumneavoastrã æi toåi cei care v-au fost æi vã sunt aproape æi vã urez multã
sãnãtate, fericire æi putere de muncã!
„La mulåi ani!”
F R O N T I E R A
M E S A J E - 2 4 I U L I E 7

145 ani de istorie
Mãrturiile istorice demonstreazã, incontestabil, cã instituåia
apãrãrii frontierelor a existat din cele mai vechi timpuri,
cunoscând o serie de transformãri æi perfecåionãri pânã s-a
ajuns la actuala structurã organizatoricã. Indiferent de forma de
organizare æi denumire - plãieæi, potecaæi, mãrginaæi, cordonaæi,
cãlãraæi, martologi, dorobanåi, grãniceri, poliåiæti de frontierã
- întotdeauna conåinutul misiunilor a fost acelaæi, cu anumite
particularitãåi, în funcåie de caracterul perioadei istorice existente:
în timp de pace strãjuirea hotarelor, prevenirea activitãåilor ilegale
la adresa siguranåei interne, pornind de la graniåã, a intereselor
externe ale åãrii, iar, în timp de rãzboi, participarea, alãturi de
celelalte foråe combatante, la lupta pentru apãrarea pãmântului
strãmoæesc.
Aceastã instituåie este tot atât de veche pe cât de vechi sunt
teritoriile pe care s-au aæezat æi trãit strãmoæii noætri, manifestânduse
în funcåie de perioada istoricã în care a existat æi îndeplinind
misiunile conform intereselor momentului parcurs.
PAZA GRANIÅELOR ÎN PERIOADA ANTICÃ
Tracii aæezau posturi pe înãlåimile dominante pentru
a semnala apariåia unor invadatori, folosind ca mijloc de
avertizare, îndeosebi, focul. La încruciæãrile de drumuri se
vãmuiau produsele negustorilor strãini care întreåineau schimburi
comerciale cu bãætinaæii.
În timpul lui Decebal, principalele cãi de comunicaåie au
fost întãrite cu cetãåi prevãzute cu æanåuri de apãrare, maluri de
pãmânt æi garduri din lemn æi piatrã. Mãsurile luate de iscusitul
conducãtor dac Decebal sunt apreciate de generalul Targe în
lucrarea sa „La garde de nos frontieres“ (1930), lucrare care
trateazã distinct modul æi procedeele pe care trebuie sã le
foloseascã aceastã activitate. În Dacia Romanã, paza hotarelor
consta dintr-un sistem de limesuri, fortificaåii, castre æi tabere
situate pe graniåã.
Dupã apariåia statelor feudale româneæti æi înviorarea
schimburilor economice cu åãrile din jur: Rusia, Polonia, Ungaria,
Austria a apãrut
o preocupare
constantã pentru
asigurarea
drumurilor de
comerå, aplicarea
sistemului
vamal, apãrarea
punctelor vamale
æi prevenirea comeråului clandestin.
Vreme îndelungatã, sistemul de pazã æi apãrare a hotarelor
a revenit cetãåilor de la margine. Încã în primii ani de domnie,
Mircea cel Bãtrân a construit o cetate la Giurgiu, în care a aæezat
„ strãji ca sã vegheze la tot ce se întâmplã dincolo de apã“ æi una
la Turnu, edificatã pe ruinele unei cetãåi mult mai vechi.
De asemenea, Ætefan cel Mare, organizând armata
moldoveanã, a înfiinåat „mãrginaæii“ care, plasaåi la marginea
åãrii, aveau datoria „sã dea de ætire când åara era ameninåatã cu
invazii din afarã“. În timpul lui Mihai Viteazul existau, pe aceastã
linie, „steagurile de cãlãraæi“ (cãlãraæii de margine), plasate în
localitãåile de graniåã. Marele istoric Constantin Giurescu, privitor
la organizarea æi dispunerea punctelor vamale, preciza cã acestea
erau puncte de vamã la hotare sau în apropierea lor, aæadar la
intrarea mãrfurilor în åarã, æi puncte de vamã în interior, în oraæele
æi târgurile mai însemnate, în primul rând, evident, în capitalele
respective (ex.: Brãila, Giurgiu, Turnu, Calafat, Severin, Tighina,
Cetatea Albã, Tecuci, Putna, Trotuæ, Moldoviåa). Pe la anul 1690,
domnitorul Constantin Brâncoveanu, tot în Åara Româneascã,
înfiinåeazã un corp distinct al graniåelor - „martologii“ - care,
alãturi de plãieæii din 230 de sate æi pãråi de sate, asigurau paza
trecerilor peste Dunãre æi munte.
Dupã pacea de la Kuciuk-Kainargi (1774), în serviciul pazei
pe Dunãre apar mici vase de patrulare. O anaforã domneascã
adresatã vãtãæeilor de la fruntarii, din aceastã epocã, demonstreazã
seriozitatea cu care autoritatea centralã trata serviciul de pazã la
frontierã: „nizamul (paza n.n.) marginei æi a intrãrilor åãrii este
o treabã din cele mai importante æi mai dintâi la datoria noastrã
care ne sileæte pururea ziua æi noaptea sã fie bine pãzitã... pe
toate drumurile mari æi mici æi la fiecare potecã sã aveåi potecaæi
deplini...“. Tot acum, din considerente de ordine internã, s-a
realizat o reglementare riguroasã a trecerilor peste frontierã,
introducându-se, pentru prima datã, paæaportul (1782).
FRONTIERELE, ÎN TRANSILVANIA MEDIEVALÃ
În ce priveæte sistemul de pazã în Transilvania, acesta a
evoluat în mod oarecum diferit, datoritã faptului cã s-a aflat sub
dominaåie strãinã. Pe lângã misiunile specifice, cei de la fruntarii
aveau æi sarcini de blocare a plecãrii unor pãturi de români sãraci
dincolo de Carpaåi. În acest sens, prin anul 1690, au fost înfiinåate
primele regimente de grãniceri austriece, de-a lungul râurilor Tisa
æi Mureæ, care marcau graniåa Imperiului Habsburgic.
Sub presiunea evenimentelor, autoritãåile imperiale s-au vãzut
obligate sã treacã æi la crearea de regimente din rândul populaåiei
8
F R O N T I E R A
I s t o r i e

omâneæti, deæi cu multã precauåie æi având grijã sã previnã cât
mai mult posibil accesul românilor în funcåiile de conducere. La
12 martie 1761 i s-a încredinåat generalului Nikolaus Adolf, baron
de Buccow, noul comandant al foråelor militare din Transilvania,
misiunea de a-i pacifica pe români æi a înfiinåa graniåa militarã.
În acest sens, Decretul din 15 aprilie 1762 a dat „undã verde“
începerii campaniei de recrutare, mai întâi din rândul secuimii
din Scaunul Ciucului, din Nãsãud, care s-a opus, cum a fost cazul
secuilor din Odorhei, de sub comanda judelui lor Daniel.
În februarie 1763 s-a fãcut o nouã încercare prin aæa-numitele
„Puntumuri vestite la Orãætie“, în care se reglementa mai bine
starea militarilor din regimentele de grãniceri, dar prin care se
stipulau, însã, restricåii æi pedepse aspre pentru oætenii de pazã
ai hotarelor. La 10 mai 1763, cu prilejul depunerii Jurãmântului
de cãtre 9 companii ale Regimentului 2 Grãniceri, în curs de
formare, a avut loc marea revoltã de la Salva, de pe platoul
rãmas în istorie cu numele de „Mocirla“. La auzul jurãmântului
pe care urmau sã-l depunã, care i-ar fi obligat sã lupte pentru
imperiu în afara graniåelor, grãnicerii români au aruncat armele
æi, mai apoi, le-au ridicat împotriva comandanåilor austrieci.
Deæi revolta a fost înãbuæitã iar „capii“ omorâåi sau pedepsiåi
aspru, împãrãteasa Maria Tereza s-a vãzut nevoitã sã emitã,
la 16 martie 1764, o patentã prin care preciza cã grãnicerii
nu vor fi duæi din åarã în åinuturi îndepãrtate, decât cu totul
excepåional. Se preciza inclusiv faptul cã românii pot deveni
ofiåeri, subofiåeri sau fruntaæi destoinici ai unitãåilor de grãniceri
æi vor primi soldã, inclusiv în timp de pace. La câteva luni, mai
precis la 15 august 1764, întregul efectiv (peste 3.000 de oameni)
al Regimentului 2 Grãniceri a depus Jurãmântul. În anul 1765 s-a
încheiat æi constituirea celui de-al doilea regiment - Regimentul
1 Grãniceri.
Puntumurile de la Orãætie reprezintã o ordonanåã
premergãtoare Decretului din 13 noiembrie 1766 al Mariei
Tereza, care stabileæte statutul de organizare definitivã a celor
douã regimente româneæti, regulament care a fost tipãrit æi în
limba românã. În „puntumuri“ se precizau avantajele de care
se bucurau militarii care fãceau parte din regimente: scutirea de
impozite, în afarã de taxa capului æi a marhelor (taxa pe vite).
Totodatã, deæi plãteau dijmã ca restul populaåiei, „grãnicerii“
erau scutiåi de semãnãturã, taxa pe vin æi fân. În plus, cei înrolaåi
în regimente treceau sub jurisdicåia autoritãåilor militare, în timp
ce populaåia civilã româneascã era dependentã de scaunele de
judecatã nobiliare. Militarii nu puteau face comerå cu vite sau sã
deåinã cârciumi. Cei care încãlcau aceste „ordine“ erau pedepsiåi
cu arestul. Militarii, ca æi restul populaåiei, nu aveau voie sã taie
lemne sau sã vâneze în „pãdurile cele oprite“. Unii luptãtori
pentru drepturile românilor, cum a fost Grigore Maior, au profitat
de situaåie, condiåionând înfiinåarea „miliåiilor româneæti“ de
satisfacerea unor revendicãri ale românilor. Acesta a încercat sã
impunã în conducerea regimentelor comandanåi români, ceea
ce contravenea intenåiilor autoritãåilor imperiale, care urmãreau
promovarea unor strãini care sã le apere interesele. Militarilor
li se cerea sã întreåinã relaåii paænice cu „provincialii“. În caz
de abatere æi dacã erau vinovaåi, ei erau pedepsiåi cu bãtaia
cu nuiele. În cazul unor disensiuni între grãniceri, acestea se
rezolvau la nivelul comenzilor batalionului sau regimentului.
Cu toate aceste restricåii æi obligaåii la care erau supuæi
militarii, s-a constatat un exod la înrolare, pentru cã aceasta
însemna o uæurare a situaåiei materiale a åãranilor - eliberarea
de sarcinile iobãgeæti. Apariåia celor douã regimente grãnicereæti
în Transilvania reprezintã un pas înainte æi pe linia creãrii unor
stãri militare, ce vor fi folosite în acåiunile de emancipare a
poporului român.
Precizãm cã, în anul 1768, a fost înfiinåat un alt regiment
românesc de grãniceri, la Caransebeæ.
În statutul grãniceresc se prevedea cã: „grãnicerii nu vor fi
scoæi din åarã æi duæi în åinuturi îndepãrtate decât numai când va
cere trebuinåa“. Cum însã trebuinåele imperiului, în acea perioadã,
au fost multiple, grãnicerii au fost obligaåi adesea sã lupte pentru
apãrarea intereselor lui æi pe alte tãrâmuri: în timpul secesiunii
Bavariei, când Iosif al II-lea, fiul Mariei Tereza, a intrat cu trupe
în Bavaria
inferioarã,
c â n d
Frederic al IIlea
a invadat
Cehia æi
Silezia
(1778),
în timpul
rãzboiului cu
turcii (1788).
În luptele
purtate cu
turcii (1788-1791), numai Regimentul 2 Grãniceri a pierdut 1218
soldaåi. Grãnicerii au avut pierderi grele æi în luptele de la Zabern,
pe frontul Rinului. În Campania din anii 1793 - 1796, dintr-un
singur batalion românesc au pierit în lupte 122 de grãniceri, 761
au fost rãniåi iar alåi 94 au fost luaåi prizonieri.
La rãzboiul dintre Franåa æi Austria, din 1796-1797, au
participat douã batalioane de grãniceri de câte trei companii
fiecare, din douã regimente româneæti - 32 de ofiåeri æi 1880
soldaåi. Mai târziu, în luptele din Italia, li s-au adãugat æi altele.
Despre eroismul unui batalion de grãniceri români, cronicarii
spun cã Napoleon a afirmat cã „dacã ar fi dispus de un asemenea
batalion ar fi ajuns la Viena în trei zile“. În bãtãlia pentru
cucerirea Podului de la Arcole, la Areda Veneåiei, apãrat de un
batalion românesc, opoziåia a fost atât de îndârjitã, încât însuæi
Napoleon, care preluase comanda ostilitãåilor, a cãzut în mlaætinã
F R O N T I E R A
I s t o r i e 9

æi s-a salvat cu mare greutate. Inutil sã mai precizãm participarea
grãnicerilor de dincolo æi de dincoace de Carpaåi la evenimentele
din anii 1821 æi 1848, din timpul Rãzboiului de Independenåã,
în timpul celor douã rãzboaie mondiale etc.
La sfâræitul secolului al XVIII-lea æi începutul celui de-al XIXlea,
în structura organizatoricã a slujitorilor de la hotare apar unele
mutaåii. Astfel, în Åara Româneascã, Constantin Mavrocordat
înfiinåeazã „Corpul slujitorilor de graniåã“, unii numiåi „focæanlâi“
spre Moldova æi alåii „martologi“ spre Oltenia. Apoi, de-a lungul
Dunãrii, între Vârciorova æi Brãila, trei regimente (polcuri) au
sarcina atât de semnalare a trecerii unor persoane nedorite în
åarã, cât æi de prevenire a transmiterii unor boli contagioase din
Orient spre centrul Europei, în cadrul aæa-numitului „cordon de
carantinã“ (astãzi dupã cum se cunoaæte, PFR previne æi combate
migraåia ilegalã, în special cãtre Occident).
APARIÅIA CORPULUI GRÃNICERILOR
Schimbãri importante a cunoscut instituåia grãnicereascã
dupã Tratatul de la Adrianopole (1829), când Åãrile Române
æi-au putut crea armate proprii - miliåiile naåionale pãmântene.
Potrivit prevederilor Regulamentului Organic, îndatoririle noii
oætiri constau, îndeosebi, în „paza graniåilor, a carantinilor
æi a vãmilor, cordonul de sãnãtate, slujba dinlãuntru, slujba
oraæelor æi judeåelor, privegherea lucrãtoare pentru împlinirea
dãjdiilor...“ Totalul cadrelor miliåiilor era de 4.673 oameni.
O însemnãtate deosebitã pentru evoluåia viitoare a
sistemului de control al trecerilor peste graniåã l-au
avut æi prevederile Regulamentului pentru Carantinã,
cuprins la cap.VI în Regulamentul Organic al Åãrii
Româneæti, pus în aplicare la 1 iulie 1831. În viziunea
acestui document, scopul instituirii carantinelor era ca
sã pãzeascã Valahia de biciul nãprasnicii boli a ciumei:
„astfel, se va aæeza pã marginea d-a stânga Dunãrii un
cordon de sãnãtate nestrãmutat“. El era pãzit de miliåia
pe toatã marginea Dunãrii dinspre Åara Româneascã,
de la hotarul austriac pânã la vãrsarea Siretului în
Dunãre, iar numãrul militarilor pentru pazã se cifra la
1.466 oameni, din care 1.122 pedeætri æi 344 cãlãreåi.
Conform art. 196, orice cãlãtor care venea în carantinã
era îndatorat, dacã era european, sã-æi arate paæaportul,
iar dacã era locuitor dupã marginea Dunãrii trebuia sã
aibã „teæchereaua dregãtorilor locului, dupã cum s-au
urmat totdeauna“.
Cei care intrau în Valahia æi erau înarmaåi, potrivit
art. 199, în scopul trecerii cordonului sãnãtãåii erau
îndatoraåi sã lase armele la cancelaria Carantinei pânã
la reîntoarcere.
Porunca Divanului Prinåipatului Valahiei din 16
decembrie 1829 cãtre locuitorii åãrii vorbea despre desfiinåarea
vãmilor interioare, despre libertatea comeråului în cuprinsul åãrii
æi despre stabilirea unei vãmi de import æi export de 3%.
Treptat, apoi, sistemul de la graniåã se perfecåioneazã, se
stabilesc sectoare de responsabilitate, norme æi procedee noi
de executare a pazei, a controlului în funcåie de specificul
frontierelor (munte, apã). Apar, totodatã, uniformele militare cu
specific românesc.
În anul 1834, pe timpul Regulamentului Organic, s-a înfiinåat
pentru prima datã, în Muntenia, Corpul Grãnicerilor, întocminduse
„Proectul asupra pazei Dunãrei æi a graniåei dinspre Austria
æi Moldova”. Paza graniåei se fãcea în punctele mai importante
de cãtre oastea permanentã, iar în punctele secundare, atât pe
linia Dunãrii cât æi pe frontiera muntoasã æi spre Moldova de
cãtre cordonaæi (la Dunãre), Potecaæi sau pichetaæi (la munte) æi
care se luau din oamenii satelor din apropierea frontierei. Pentru
paza unui punct secundar concurau 120 de familii. Fiecare sat
trebuia sã aibã în permanenåã un cãprar, patru oameni înarmaåi
æi un vâslaæ, cu îmbrãcãmintea æi hrana lor. Hrana li se dãdea
de cãtre sãteni, în bani, socotit 20 de parale pe zi pentru fiecare
ostaæ. Aceastã stare a durat pânã în 1850, când, prin „Legea
pentru Organizaåia Grãnicerilor”, se ia oætirei paza frontierelor
æi se dã satelor. Legea stabilea ca 120 de familii sã aibã de pãzit
patru pichete. Pichetele de la Dunãre aveau câte 22 oameni,
cele de la graniåa cu Austria câte 14, iar cele dinspre Moldova
câte 7 oameni. Paza se fãcea în douã schimburi, a
câte o sãptãmânã.
În total, pe marginea Dunãrii erau 222 pichete, pe
frontiera cu Austria 154, iar spre Moldova 103, pentru
ele fiind nevoie de 7.761 grãniceri.
Un alt moment important în evoluåia instituåiei este
cel din 1850, când Barbu Dimitrie Ætirbei „Domnul
stãpânitor a toatã Åara Româneascã“ a dat „Legiuirea
graniåelor“, nr. 129/14 iulie 1850 pentru Organizaåia
Grãnicerilor, votatã de Divan la 23 iulie 1850, un fel
de regulament (în limba chirilicã), în care stabileæte
modul de asigurare a pazei æi controlului graniåelor,
încadrarea cu personal, numãrul pichetelor (222 pe
Dunãre, 154 pe graniåa cu Austria æi 103 pe cea
a Moldovei) æi al oamenilor care le compuneau,
pe fiecare parte de graniåã (4.484 pe linia Dunãrii,
2156 pe graniåa cu Austria, 721 cu Moldova, dintrun
total de 7361 de persoane), consfiinåind apariåia
armei grãnicerilor. Se prevedea, totodatã, modul în
care trebuia dotate pichetele cu armament æi muniåie,
de åinere a evidenåei æi de platã a personalului. De
menåionat cã existã o notã în care se precizeazã:
„strãjuirea graniåei cu Moldova neavând trebuinåã
10
F R O N T I E R A
I s t o r i e

de organizaåie ca la celelalte, mai mult chiar,
pichetele de pe dânsa pot sã se desfiinåeze cu
vremea... iar soldaåii vor fi trimiæi în alte locuri“
(o anticipare a Unirii celor douã Principate).
Legiuirea nr.129 din 14 iulie 1850 pentru
Organizarea Grãnicerilor a adus unele
modificãri æi completãri privind „Regulile
generale pentru strãjuirea graniåelor“.
Interesantã de menåionat este prevederea
de la art. 7, care stipula cã „nimeni dintre
strãjuitorii pichetaæi nu va fi întrebuinåat la
altã slujbã decât la strãjuire pentru care va
rãspunde comandirii“.
Porunca nr. 6 din 10 ianuarie 1852 a
Domnitorului Åãrii Româneæti, Barbu Dimitrie
Ætirbei cãtre æeful Oætirii stipula, printre altele,
cã „paza graniåelor prinåipatului despre
munte æi despre Dunãre este încredinåatã
comenzilor de grãniceri æi toatã poliåia
acestor graniåe ofiåerilor comandiri, fiecare
subt a sa rãspundere cu desãvâræitã putere la
punctul sãu respectiv“. Comandantul de punct
veghea ca prin punct „nici un fel de marfã sã
intre sau sã iasã pe ascuns decât prin legiuite puncte; scrisorile
gãsite asupra cãlãtorilor æi cãråile de citit sunt poprite; pentru
obiectele poprite, precum arme, praf de puæcã æi alte asemenea,
comandirii vor pune rãspundere straænicã asupra vameæilor a nu
lãsa sã intre ceva din acestea la nici o întâmplare. Pentru lipiåani
æi vite cornute comandirii se vor încredinåa ei însuæi la slobozirea
trecerii prin numãrãtoare æi cântãrire“. Comandantul de punct
priveghea asupra tuturor slujbaæilor din schelã ca sã se poarte
cu pasagerii cu toatã cuviinåa æi fãrã nici un fel de asuprire, dând
însuæi pildã de bunã purtare blândã æi plinã de cuviinåã cu toåi
pasagerii, pânã la cel mai mic.
Modelul din Åara Româneascã este preluat, patru ani mai
târziu, în Moldova.
UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE
Unirea Principatelor Române din 1859 a adus modificãri æi
în ceea ce priveæte structura grãnicerilor, în sensul contopirii
celor douã administraåii într-una singurã. Prin Decretul nr. 485
din 10 iulie 1862 a fost desfiinåatã graniåa de pe Milcov dintre
cele douã state româneæti. Înaltul Decret Domnesc numãrul 893/
24 iulie 1864 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza prevedea
organizarea grãnicerilor din Moldova dupã modelul celui din
Åara Româneascã æi unirea celor douã corpuri grãnicereæti. Corpul
grãnicerilor, de dincoace æi de dincolo de Milcov, unificat, fãcea
parte integrantã din armatã, aflându-se sub autoritatea nemijlocitã
a Ministerului de Rãzboi. El era organizat pe patru Inspectorii:
Bucureæti, Iaæi, Piatra-Neamå æi Piteæti, structurate pe câte zece
batalioane, fiecare cu câte trei-patru companii. Menåionãm cã
în scrisoarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, trimisã la 1
octombrie 1865 lui Napoleon al III-lea, împãratul Franåei, vorbind
despre progresele pe care le fãcuse România în domeniul militar,
preciza cã aceasta dispunea de 12.000 de grãniceri.
Dupã Unirea Principatelor (1859), Corpul Grãnicerilor
a continuat sã rãmânã cu aceeaæi organizaåie pânã în 1864,
când s-au înfiinåat în Moldova 15 companii de grãniceri æi s-a
fãcut organizarea totalã a grãnicerilor din toatã åara. Aceastã
organizaåie cuprindea patru inspectorii, fiecare cu 2-4 batalioane
a 4 companii.
Grãnicerii, indiferent cum se numeau ei, fãceau serviciul pe
rând la frontierã, o treime din timpul lor erau în serviciu æi 2/3
la casele lor. Ei nu erau aleæi prin tragere la soråi ci dupã vârstã
æi numai dintr-o zonã de 30 de kilometri de la frontierã spre
interior.
Un moment de aleasã semnificaåie, nu numai pentru grãniceri
ci æi pentru întreaga oætire, l-a reprezentat solemnitatea de la 1
septembrie 1863, de pe platoul Cotroceni, de acordare a noilor
drapele unitãåilor militare.
Acestea purtau cele trei culori introduse dupã proclamarea
Unirii, roæu, galben æi albastru, precum æi inscripåia „Onoare
æi patrie“. Grãnicerilor li s-au înmânat douã drapele: unul
Cordonului Dunãrii, altul Cordonului Munåilor.
În 1866, inspectoriile de grãniceri æi dorobanåi sunt desfiinåate
æi se face organizarea pe batalioane æi patru divizii teritoriale iar
punctele de grãniceri sunt numerotate.
Prin Regulamentul nr. 1943 din 22 decembrie 1869 asupra
serviciului grãnicerilor se conferã un prim cadru organizatoric
æi funcåional armei grãnicerilor. Prin Decizia Ministerului de
Rãzboi nr. 57 din 13 august 1870 se face o delimitare mai clarã
a punctelor principale æi secundare de graniåã în vederea unei
mai bune încadrãri, în funcåie de importanåã æi dificultate.
Ulterior, activitatea la frontierã, în funcåie de situaåie æi de
problemele apãrute, a fost reglementatã prin diverse Decizii
æi Ordine ale Miniætrilor Apãrãrii æi de Interne, creându-se
sau desfiinåându-se diverse puncte de frontierã. În perioada
1869-1872, instituåia grãnicerilor cunoaæte alte transformãri, ca
urmare a evoluåiei sistemului militar din România, crescând æi
mai mult influenåa elementului militar, atunci când rezerviætii sunt
înlocuiåi cu militari activi. Conform „Legii de organizare a puterii
armate“ din 11-23 iunie 1868, grãnicerii fãceau parte, alãturi de
dorobanåi, din corpurile dorobanåilor æi grãnicerilor æi depindeau
direct de comandantul suprem - domnitorul României.
În martie 1872, prin modificarea „Legii de organizare a
puterii armate din 1868“, grãnicerii sunt desfiinåaåi ca structurã
corp aparte, ei intrând în Legea comunã æi fãcând parte din
regimentele de dorobanåi, fruntariile fiind pãzite de cãtre
aceætia. Este perioada în care zona de frontierã se stabileæte
la 30 de km de la graniåã spre interior, unde îæi îndeplineau
misiunile companiile din regimente stabilite nominal prin
decizie domneascã. „Armãtura”, îmbrãcãmintea æi muniåia era
datã dorobanåilor de cãtre stat, iar judeåele erau obligate sã
construiascã cazãrmile necesare. Ulterior, pânã în 1904, paza
s-a efectuat de cãtre unitãåile de infanterie.
În perioada 1878-1904 au loc mai multe modificãri în
evoluåia instituåiei grãnicereæti æi a legislaåiei, datorate atât
evoluåiei instituåionale (în 1880 - dorobanåii sunt trecuåi la trupele
teritoriale), cât æi efectelor Rãzboiului de Independenåã din
1877. Prin legea de organizare a armatei din 1881 regimentele
de dorobanåi au fuzionat cu cele de infanterie, iar dupã aceastã
datã nu au mai avut atribuåiuni pe linia asigurãrii ordinii publice
æi siguranåei statului, controlul documentelor de cãlãtorie fiind
efectuat de cãtre revizorii vamali, æefii gãrilor de frontierã æi
comisarii speciali din staåiile CFR.
La 1 aprilie 1903 apare Legea asupra organizãrii Poliåiei
Generale a Statului, promulgatã prin Decretul regal nr. 1330,
precedatã de discursul ministrului de interne Vasile Lascãr, rostit
în æedinåa Senatului din 25 ianuarie, în care acesta remarca faptul
F R O N T I E R A
I s t o r i e 11

altã unitate de infanterie, din cadrul marilor unitãåi.
Pentru modul în care s-au comportat cele douã
regimente de grãniceri, în campaniile din 1916-
1917, au fost decorate cu Ordinul „Mihai Viteazul“.
GRÃNICERII ÆI ROMÂNIA MARE
cã „un numãr considerabil de strãini au trecut graniåa noastrã fãrã
controlul...” æi se impune sã existe o Poliåie de Frontierã. La o
frontierã de 2000 km, în 1903, existau 75 de trecãtori, din care la
14 erau poliåiæti, în fapt, câte un singur agent care fãcea serviciu
permanent zi æi noapte. „Este o adevãratã glumã...”- remarca, în
acea, æedinåã ministrul Vasile Lascãr.
Înaltul Decret nr. 760 din 3 martie 1904, de instituire a corpului
de grãniceri, stabileæte cã acesta, pe lângã misiunea de pazã æi
supraveghere a frontierelor, avea æi îndatoriri de ordin vamal æi
poliåienesc. Prin Decretul-Regal nr. 1187 din 31 martie 1904
privind Regulamentul asupra serviciului de poliåie la punctele
de frontierã în porturi æi gãri s-au pus bazele organizatorice
funcåionale æi relaåionale ale Poliåiei de Frontierã. La 1 aprilie
1904, prin Înalt Decret nr. 884, Corpul Grãnicerilor æi-a schimbat
denumirea în „Batalionul de Grãniceri”. Alte modificãri apar în
anii 1906 (la 1 septembrie 1906, prin Înalt Decret nr. 3178 s-a
pus în aplicare primul Regulament al serviciului grãnicerilor,
prin care s-au stabilit condiåiile de funcåionare a serviciului de
pazã a graniåelor æi s-a introdus culoarea verde - închis, în loc de
albastru. La 1 aprilie 1907 grãnicerii au primit æi paza Braåului
Chilia æi a litoralului Mãrii Negre, care se fãcea de cãtre Marina
Militarã. La 1 aprilie 1910, pentru paza pe Dunãre æi diferite
transporturi pe apã, a luat fiinåã în cadrul Corpului Grãnicerilor
o companie de grãniceri de marinã, ce primise de la Marina
Militarã canoniera „Fulgerul”, patru æalupe: Vedea, Argeæ, Trotuæ,
Teleorman, vaporaæul „Prutul” æi patru æalupe-automobile A, B,
C, D; reæedinåa era la Galaåi), 1912, 1913 (în 1913 condiåiile de
recrutare a tinerilor pentru grãniceri prevedeau: sã fie român, sã
fie robust, sã aibã înãlåimea de cel puåin 1,65 m, sã ætie carte,
adicã a citi, scrie æi socoti) æi 1915.
La 26 februarie 1915 a fost promulgatã Legea Grãnicerilor,
care, la „Dispoziåiuni generale”, prevede:
Art. 1 - Pentru paza æi supravegherea frontierei Regatului se
institue „Corpul Grãnicerilor”. Corpul Grãnicerilor face parte
integrantã din armatã; dispoziåiunile generale ale Legilor æi
regulamentelor Militare sunt aplicabile afarã de excepåiunile cerute
de natura serviciului sãu. Art. 2 - Pentru tot ce priveæte executarea
legilor vamale ale monopolurilor Statului æi Administrative,
Corpul Grãnicerilor stã sub ordinele Ministerului Finanåelor, iar
ca disciplinã, pregãtire de rãsboiu æi paza militarã a frontierelor
stã sub ordinele directe ale Ministerului de Rãsboiu.
Legea din 1915 a consacrat o nouã categorie de pregãtire -
instrucåia de specialitate (grãnicereascã), punându-se un accent
mai deosebit pe pregãtirea de luptã, dupã modelul infanteriei.
La intrarea României în Primul Rãzboi Mondial, grãnicerii
dispuneau de douã regimente, constituite în Brigada 1 Grãniceri.
Fiecare regiment avea, pe lângã subunitãåile de pazã, æi o parte
operativã, care putea sã primeascã misiuni de luptã ca oricare
12
Anul 1919 a gãsit instituåia grãnicereascã într-o
nouã posturã: organizarea pazei frontierei României
Mari. Realizarea visului de secole al românilor a
determinat implicit æi profunde reorganizãri ale
grãnicerilor.
O importanåã deosebitã pe linia popularizãrii
activitãåilor de la borne a avut-o apariåia, începând cu
1 aprilie 1920, a primei reviste de armã, sub denumirea
de „Revista Grãnicerilor“, sub îndrumarea generalului
Toma Liæcu, comandantul Corpului Grãnicerilor din
acea vreme. Ulterior, aceastã publicaåie a avut æi alte
denumiri: Cuvântul Grãnicerilor, În slujba Patriei, De
Veghe, Grãnicerul, Frontiera, iar în anumite perioade
activitatea sa a fost întreruptã. Cu toate acestea, ea a
rãmas, întotdeauna, indiferent de perioadele traversate
de societatea româneascã, o publicaåie centralã a
celor de la fruntarii, astãzi a poliåiætilor de frontierã, contribuind la
pregãtirea profesionalã a efectivelor, la menåinerea æi dezvoltarea
spiritului de corp æi iniåiativã.
În perioada 1919-1940, Corpul de Grãniceri s-a reorganizat
în mai multe rânduri pe brigãzi, regimente æi companii, numãrul
brigãzilor æi regimentelor fiind la început una, respectiv trei,
ajungând, în anul 1935, la patru, respectiv opt mari unitãåi æi
unitãåi. Tot în aceastã perioadã s-a înfiinåat Grupul Navelor de
Grãniceri, cu æalupe æi ambarcaåiuni auxiliare. Alte schimbãri æi
reorganizãri, dupã cum se va vedea mai departe, au avut loc în
condiåiile amputãrilor teritoriale æi ale celui de-al Doilea Rãzboi
Mondial, precum æi ca urmare a instalãrii noului regim politic
din România, în anul 1944.
În ce priveæte organizarea æi controlul în Punctele de Trecere a
Frontierei, prin Decizia nr. 8571 din 1 aprilie 1903, ministrul de
interne Vasile Lascãr, în temeiul Legii Poliåiei æi Legii nr. 1385 din
18 aprilie 1892 pentru organizarea serviciului administraåiunei
centrale a Ministerului de Interne, a dispus organizarea Direcåiunii
administraåiunei generale a personalului æi siguranåei generale
în douã servicii, respectiv Serviciul administraåiunei generale
æi contenciosului æi Serviciul poliåiei generale æi statisticii.
Acestuia din urmã i s-au fixat, între atribuåiuni, Legea asupra
strãinilor æi Regulamentul pentru biletele de liberã trecere privind
Expulzãri; Extrãdãri; Izgoniri ale vagabonzilor æi oamenilor fãrã
cãpãtâi; Aranjamentele æi Convenåiile internaåionale; Poliåia de
fruntarie; Controlul eliberãrii paæapoartelor; Scutirea de vize æi
orice chestiuni relative la paæapoarte æi documente de cãlãtorie
naåionale æi strãine etc. Conform „Legii de organizare a Poliåiei
Generale a Statului“ din 1 aprilie 1903 „activitatea de la frontierã
intrã în competenåa poliåiætilor care acåioneazã în zone în care
apar æi probleme de aceastã naturã“. Ei trebuiau sã semnaleze æi
sã ia mãsurile ce se impuneau în cazuri de comploturi æi uneltiri
împotriva siguranåei statului, de supraveghere a punctelor de
trecere la fruntarii, de executare a expulzãrilor, de reglementare
a intrãrii æi æederii strãinilor în åarã, pentru aplicarea legii æi
regulamentelor. În 1908, o nouã lege a reglementat mai bine
activitatea instituåiei privind controlul trecerilor de frontierã,
prevãzând cã Poliåia de la Punctele de Frontierã æi din porturi stã
sub conducerea directã a ministrului de interne, care o exercitã
prin Directorul Poliåiei æi Siguranåei Generale. Dreptul de control
æi disciplinã trecea asupra acestui director în ce privea personalul
poliåienesc de la punctele de frontierã æi porturi.
O circularã a ministrului de interne din 18 iunie 1903,
adresatã prefecåilor de judeåe æi prefecturilor de poliåie din
Bucureæti æi Iaæi, sublinia defecåiunile existente în sistemul de pazã
æi supraveghere a graniåelor æi mãsurile ce trebuiau întreprinse
pentru lichidarea acestora: „...Pânã acum a intrat în åarã cine a
vrut, pe unde a vrut, fãrã sã ne preocupãm îndeajuns de unde
F R O N T I E R A
I s t o r i e

vin, pentru cine vin æi unde merg. Aceastã
stare de lucruri care constituie un pericol
vãdit pentru ordinea æi siguranåa internã a
statului nu mai poate fi toleratã. Vã rog, prin
urmare, a avea deosebita priveghere asupra
executãrii serviciului de poliåie în punctele
de fruntarii, fie cã acest serviciu ar fi de
îndeplinit de ofiåeri de poliåie speciali, fie
cã ar fi de îndeplinit de agenåii vamali sau
de æefii de gãri æi de alåi ofiåeri æi agenåi de
poliåie special însãrcinaåi în puterea legii“.
În temeiul legii din 1903 a fost elaborat
æi sancåionat, prin Decretul Regal nr.
1187 din 13 martie 1904, „Regulamentul
asupra serviciului de poliåie la punctele de
fruntarie în porturi æi gãri“, împreunã cu
„Instrucåiunile de aplicare“ ale acestuia,
care au jalonat, timp de jumãtate de secol,
activitatea în punctele de control ale
graniåei. Prin aceleaæi norme s-a prevãzut
æi modul în care erau încadrate cu poliåiæti
principalele puncte de frontierã din gãri,
porturi æi puncte de frontierã terestre.
În punctele de trecere cu un trafic
mai intens æi unde apãreau probleme specifice s-a suplimentat
cu posturi de jandarmi pedeætrii, detaæaåi din companiile din
apropierea frontierei. „Aceætia au calitatea de agenåi de poliåie æi
sunt puæi sub ordinele imediate ale æefului punctului, care singur
este în drept a hotãrî cum pot ei sã-æi facã serviciul”- subliniau
documentele.
Un capitol important æi semnificativ în structura æi substanåa
Regulamentului æi instrucåiunilor privind serviciul de poliåie la
punctele de „fruntarie“ l-a reprezentat cel privind formalitãåile
æi procedurile efectuate la „controlul cãlãtorilor“.
Sunt stipulate prevederi referitoare la verificãrile poliåieneæti,
atât pentru sensul de intrare în åarã cât æi pentru cel de ieæire,
separat pentru cãlãtorii strãini æi pentru cei români.
În acest act normativ apar, pentru prima datã, prevederi
unitare, cuprinzãtoare æi detaliate, asupra instituåiei controlului
la trecerea peste frontiera de stat românã care, pe parcursul
anilor, vor cãpãta consistenåa æi eficacitatea pe care a urmãrito
legiuitorul român al începutului de secol XX. Prevederile
juridice, care consfinåeau, la acea vreme, statutul deplasãrilor
strãinilor în România, încorporau în suportul lor legal principiul
cã traversarea frontierelor naåionale se putea realiza numai în
baza documentelor de cãlãtorie valabile æi recunoscute cât æi a
vizelor aplicate de reprezentanåele diplomatice æi consulare ale
åãrii noastre în strãinãtate.
Un segment important al osaturii
reglementãrilor controlului efectuat în
punctele de frontierã se constituia în
enumerarea æi individualizarea cauzelor
ce determinau refuzul intrãrii în România
a unor strãini.
Spre exemplu, era interzisã intrarea în
åarã a strãinilor care au fost expulzaåi sau
izgoniåi din åarã pe cale administrativã ori
prin hotãrâre judecãtoreascã câtã vreme
pedeapsa nu a fost ridicatã“. Evidenåa
acestor strãini era åinutã într-un „Registru
alfabetic pentru înscrierea expulzaåilor,
extrãdaåilor æi izgoniåilor“. O altã categorie
de persoane cãrora nu li se permitea accesul
în åarã, chiar dacã posedau documente în
regulã, erau cei „atinæi de demenåã æi care
nu erau însoåiåi de altcineva“. Scopul era
acela de a nu fi afectatã æi tulburatã ordinea
æi liniætea publicã prin lãsarea liberã a unor
asemenea indivizi, cât æi pentru a nu-i
expune pe aceætia diferitelor pericole sau
accidente.
De asemenea, exista æi categoria persoanelor cãrora le era
interzisã intrarea în åarã de Guvern, ca mãsurã de siguranåã.
Acestea figurau în „Registrul alfabetic pentru înscrierea indivizilor
urmãriåi æi suspecåi“.
Legislaåia românã care reglementa trecerea æi controlul
peste frontierã stipula, cu titlu de excepåie, cã se putea „permite
ieæirea din åarã chiar fãrã paæaport sau bilet de 5 zile persoanelor
pentru care se va da ordin special de ministru cãtre æeful poliåiei
punctului“. O altã procedurã legalã impunea obligaåia pentru
æefii punctelor de trecere sã transmitã Ministerului de Interne, în
prima zi a fiecãrei luni, situaåia traficului pe naåionalitãåi, atât pe
fluxul de intrare cât æi pe cel de ieæire.
Capitolul final al Regulamentului enumera principalele
sisteme de evidenåã æi de registre ce trebuia sã stea la baza
activitãåii specifice controlului la frontierã. Ele se rezumau la:
Registrul de intrare;
Registrul de ieæire;
Registrul pentru expedierea corespondenåei;
Registrul pentru înscrierea cãlãtorilor ce intrau în åarã;
Registrul pentru înscrierea cãlãtorilor care ieæeau din åarã;
Registrul alfabetic pentru înscrierea expulzaåilor, extrãdaåilor
æi izgoniåilor;
Registrul alfabetic pentru înscrierea indivizilor urmãriåi æi
suspecåi;
Registrul pentru perceperea taxelor de vizã;
F R O N T I E R A
I s t o r i e
13

Registrul pentru eliberarea biletelor de trecere;
Registrul pentru evidenåa în rezumat a circularelor æi
instrucåiunilor de serviciu;
Registrul-opis de dosare;
Condica cu imprimate de permise de intrare în åarã eliberate
cãlãtorilor autorizaåi sã intre în România fãrã paæapoarte;
Condica cu modele de permise eliberate funcåionarilor
instituåiilor din punctele de frontierã care, prin natura
atribuåiunilor lor de serviciu, se aflau în relaåii de colaborare cu
similarii lor din statele vecine.
Într-un cuvânt, Regulamentul la care ne referim stipula modul
de organizare a supravegherii æi controlului la frontiere, personalul
care îndeplinea aceste sarcini, conduita lui, documentele ce
trebuiau prezentate la intrare æi ieæire, modul de informare cu
privire la cazurile apãrute æi de soluåionare a lor etc.
În 1928, conform Regulamentului asupra Serviciului de Poliåie
la Punctele de Frontierã, Poliåia de Frontierã era un organ al
Siguranåei naåionale æi avea sarcina de prevenire æi combatere
„a diferitelor acåiuni dãunãtoare statului, atât prin observarea
miæcãrilor de la frontierã, cât æi prin activitatea informativã a
celor care pun la cale acåiuni în contra siguranåei interne æi
externe a statului”.
În perioada interbelicã, iniåial, au luat fiinåã douã unitãåi -
Regimentele 3 æi 4 Grãniceri. Ulterior, ajungându-se la concluzia
cã unui regiment îi revenea o arie de pazã prea mare, au fost
create treptat alte æase regimente, pentru ca, în 1944, sã se ajungã
la un numãr de zece.
În faåa pericolului dezlãnåuirii celui de-al Doilea Rãzboi
Mondial, la 16 decembrie 1938, a fost adoptatã „Legea pentru
crearea zonelor militare æi mãsurile necesare apãrãrii åãrii“,
teritoriul fiind împãråit în zone militare, printre care æi zona de
graniåã, definitã în articolul 3 ca „teritoriu românesc de-a lungul
hotarelor åãrii a cãrui adâncime variazã dupã natura graniåei
între 10-30 km“. În aceastã zonã s-au aplicat mai multe restricåii
specifice regimului de frontierã æi nevoilor de apãrare a åãrii.
La 12 iulie 1940 a fost înfiinåatã Direcåia Generalã a Poliåiei
æi Securitãåii Statului (incluzând æi Poliåia de Frontierã, conform
Legii 2370).
În timpul celei de-a doua conflagraåii mondiale, foråele
grãnicereæti au îndeplinit misiuni caracteristice rãzboiului, iar
pentru modul în care ele au fost îndeplinite au fost citate prin
Ordin de Zi pe Unitate, inclusiv prin Ordin de Zi pe Întreaga
Armatã.
Legea nr. 59, aprobatã prin Decretul nr. 143 din 23 ianuarie
1941, a prevãzut militarizarea oficiilor poliåieneæti de la frontierã,
porturi, aeroporturi æi gãri æi au fost puse sub controlul Marelui
Stat Major sau al altor organe ale armatei, hotãrâte de aceasta.
ÎNFIINÅAREA COMANDAMENTULUI TRUPELOR DE GRÃNICERI
La 1 ianuarie
1946 a luat fiinåã
Comandamentul Trupelor
de Grãniceri, organizat pe
trei Brigãzi de Grãniceri,
un Centru de Instrucåie
al Grãnicerilor æi un
Grup de Nave. Brigada
avea în compunere douã
regimente, iar regimentul
douã batalioane æi un
batalion de instrucåie.
Instrucåiunile nr.
28860 din 8 martie 1947
pentru organizarea æi
executarea controlului æi
supravegherii în spatele
frontierei, prevedea cã
acestea se fãceau de
cãtre echipele speciale de
poliåie æi jandarmi în vederea stãvilirii trecerilor peste frontierã ce
se fãceau pe scarã întinsã din cauza pazei insuficient fãcute.
La 21 iunie 1947, prin Legea nr. 208, Comandamentul
Trupelor de Grãniceri a fost scos din subordinea Ministerului
Apãrãrii Naåionale æi trecut în cea a Ministrului de Interne, având
aceeaæi misiune - paza æi apãrarea frontierelor. Pe linia æi pe
zona de frontierã grãnicerii aveau atribuåii de poliåie generalã,
iar comandanåii de unitãåi de pazã æi subofiåerii comandanåi de
plutoane erau împuterniciåi ca ofiåeri ai Poliåiei Judiciare.
În 1948 a fost înfiinåat Serviciul de Paæapoarte æi Poliåie de
Frontierã din subordinea Ministerului de Interne, iar, un an mai
târziu, Trupele de Grãniceri aveau ca sarcinã æi controlul punctelor
de trecere a frontierei. Prin Legea nr. 53 din 24 februarie 1948
pentru stabilirea unor mãsuri de siguranåã în zona de frontierã,
paza æi supravegherea graniåelor se fãcea pe linia de frontierã
æi în interiorul åãrii, pe o adâncime de 25 km de la aceastã
linie. Menåionãm cã, dupã anul 1944, o datã cu instaurarea
regimului comunist æi pânã la Revoluåia din 1989, activitatea
celor de la fruntarii poartã pecetea concepåiei epocii conform
cãreia „trupele de grãniceri se integreazã în sistemul general
de apãrare a patriei“. Prin Decretul nr. 25/22 ianuarie 1949 se
înfiinåeazã Miliåia, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, æi se
desfiinåeazã Poliåia æi Jandarmeria, iar prin Decretul nr. 102/16
martie 1949 se înfiinåeazã Trupele de Securitate. Prin H.C.M. nr.
1361/11.07.1956 structura M.I. era constituitã din Departamentul
Securitãåii æi Departamentul Internelor. La Direcåia Securitãåii se
aflau Trupele de Securitate, Trupele de Grãniceri æi Trupele de
Pazã. Prin Decretul nr. 68/20.02.1960 Trupele de Grãniceri au
fost trecute la Ministerul Foråelor Armate, iar punctele de frontierã
au rãmas în structura Comandamentului Trupelor de Grãniceri.
În 1964, prin H.C.M. nr. 258/26 mai, punctele de control pentru
trecerea frontierei de stat au trecut de la M.F.A. la M.A.I.
Decretul nr.14 din anul 1972, la art. 1, stipula cã „paza æi
apãrarea frontierei de stat au devenit un atribut al întregului
popor; pentru asigurarea pazei frontierei de stat trupele de
grãniceri coopereazã cu celelalte comandamente ale MApN, cu
organele MI æi cu comitetele executive ale consiliilor populare.
În îndeplinirea misiunii de pazã a frontierei de stat se sprijinã,
de asemenea, pe serviciile pazei obæteæti din comunele situate
în zona de frontierã æi pe concursul voluntar al cetãåenilor“.
Anterior, prin Ordinul nr. 172 din 22 noiembrie 1968, s-a stabilit
cã „atribuåiile MAI cu privire la munca de paæapoarte, evidenåã a
strãinilor æi controlul trecerii frontierei de stat române se aduc la
îndeplinire de cãtre Direcåia de Paæapoarte, Evidenåã a Strãinilor
æi Controlul Trecerii Frontierei, direct æi prin organele sale
subordonate, precum æi prin inspectoratele judeåene de miliåie,
respectiv Inspectoratul de Miliåie Bucureæti“. C.T.Gr. a funcåionat
în subordinea Ministerului Afacerilor Interne (cum se redenumise
ulterior), pânã în anul 1960, când a revenit în structurile MApN,
subordonare care a durat pânã în anul 1992, când, prin Legea nr.
56/1992 privind Frontiera de Stat a României, Comandamentul
Trupelor de Grãniceri s-a transformat în Comandamentul Naåional
al Grãnicerilor æi a trecut în structura Ministerului de Interne.
14
F R O N T I E R A
I s t o r i e

UNIREA GRÃNICERILOR CU POLIÅIÆTII DE FRONTIERÃ
Prin Hotãrârea CSAT nr. 113 din 16 decembrie 1998 privind
Programul MI de restructurare a foråelor cu competenåe la
frontiera de stat s-a dispus ca sã se constituie Poliåia de Frontierã
Românã, condusã de IGPF, pentru îndeplinirea misiunilor de
pazã, supraveghere æi controlul frontierei de stat, iar prin O.U.G.
nr. 80/4 iunie 1999 s-a înfiinåat Poliåia de Frontierã Românã,
prin preluarea structurilor æi efectivelor CNGr æi DPF din cadrul
Direcåiei Generale de Poliåie de Frontierã, Strãini, Probleme de
Migrãri æi Paæapoarte.
La data intrãrii în vigoare a ordonanåei s-a înfiinåat æi Garda
de Coastã, în structura IGPF, prin preluarea unitãåilor de marinã
grãnicereascã maritimã æi fluvialã din cadrul CNGr æi a unor
posturi ale Poliåiei T.N. din cadrul IGP, stabilite prin Ordin al
ministrului de interne.
Prin reorganizãrile etapizate, înfãptuite începând din anul
2001, s-a avut în vedere optimizarea structurii, în special pentru
îmbunãtãåirea practicilor de lucru æi dezvoltarea eficacitãåii în
supravegherea æi controlul fizic al frontierelor României, dar
æi pentru a rãspunde riscurilor generate de infracåionalitatea
transfontalierã, a creæte capacitatea de realizare a analizelor de
risc operaåionale æi, nu în ultimul rând, pentru crearea condiåiilor
necesare creæterii capacitãåii de pregãtire a personalului
propriu.
De asemenea, dupã aderarea României la Uniunea
Europeanã, au fost create structuri de legãturã între structura
noastrã æi institutiile europene, realizându-se, astfel, un canal
direct de comunicare, în special pe linie operativã (ex.: Punctul
Naåional de Contact FRONTEX, punctele æi centrele de contact
de la frontiera etc.).
structurile operative ale Poliåiei de Frontierã Române, respectiv
la Poliåia Românã.
La nivelul structurilor teritoriale ale Poliåiei de Frontierã
Române:
Desfiinåarea direcåiilor teritoriale ale Poliåiei de Frontierã.
Prin aceastã mãsurã, s-a avut în vedere:
- întãrirea structurilor operative ale inspectoratelor judeåene
ale poliåiei de frontierã, în vederea asigurãrii unui nivel înalt de
supraveghere æi control a frontierelor (s-a urmãrit completarea
schemelor de organizare atât ale I.J.P.F.-urilor de la frontiera
internã – unde, pânã la momentul aderãrii la Schengen, se
executã controlul specific, cât, în special, ale I.J.P.F.-urilor de la
nivelul frontierei externe UE).
- optimizarea fluxurilor informaåionale, cooperãrii
interinstituåionale æi adaptãrii la dinamica operativã actualã.
Constituirea compartimentului Analizã de Risc în cadrul
Centrului de Supraveghere æi Controlul Trecerii Frontierei
Aeroporturi Bucureæti - Otopeni.
Transferarea Æcolii de Formare Iniåialã æi Continuã a
Personalului de Marinã Giurgiu æi a Æcolii de Formare Iniåialã
æi Continuã a Personalului P.F. Timiæoara în subordinea
Inspectoratului General al Poliåiei Române.
Funcåionarea acestor unitãåi de învãåãmânt nu mai era
necesarã, în condiåiile în care procesul de pregãtire ale agenåilor
poliåiei de frontierã proveniåi din poliåiæti de frontierã angajaåi
PFR - ÎN CONTEXTUL SECURIZÃRII FRONTIERELOR UE
În funcåie de evoluåia infracåionalitãåii transfrontaliere æi de
cerinåele impuse de statutul de åarã membrã a Uniunii Europene,
respectiv semnatarã a Acordului Schengen, în viitor, Poliåia de
Frontierã Românã va acåiona pentru modificarea structurii sale
organizatorice, astfel încât eficienåa activitãåilor sale sã se menåinã
la un nivel maxim.
Principalele modificãri organizatorice operate au fost:
La nivelul Inspectoratului General al Poliåiei de Frontierã æi a
structurilor subordonate acestuia:
- Desfiinåarea a 4 direcåii centrale (Direcåia de Combatere
a Migraåiei Ilegale, Direcåia Management Puncte ale Poliåiei de
Frontierã Aeroportuare, Direcåia de Combatere a Infracåionalitãåii
Transfrontaliere æi Direcåia Management Naval) æi constituirea
doar a douã structuri de coordonare, respectiv:
- Direcåia de Supraveghere æi Controlul Trecerii Frontierei;
- Direcåia de Combatere a Migraåiei Ilegale æi a Infracåionalitãåii
Transfrontaliere.
Reducerea numãrului posturilor de conducere de la nivelul
Aparatului central, prin comasarea unor structuri/reducerea
nivelului de reprezentare æi transferarea a 242 posturi la
pe bazã de contract a fost încheiat, iar la nivelul Poliåiei de
Frontierã Române mai existã douã æcoli cu acelaæi specific
(Æcoala de Formare Iniåialã æi Continuã a Personalului P.F. Iaæi
– Academie partenerã FRONTEX æi Æcoala de Formare Iniåialã æi
Continuã a Personalului P.F. Constanåa – ce asigurã pregãtirea
personalului, inclusiv în domeniul supravegherii æi controlului
frontierei fluviale æi maritime).
Constituirea Direcåiei Operative Porturi Maritime, subordonatã
nemijlocit inspectoratului general, cu sediul operativ în Portul
Constanåa, cu competenåã teritorialã în porturile maritime
Constanåa, Constanåa Sud (Agigea), Tomis - Constanåa, Belona
- Eforie Nord, Mangalia æi Midia.
În baza analizãrii situaåiei operative înregistrate în porturile de
la Marea Neagrã æi a previziunilor de creætere a infracåionalitãåii
în aceastã zonã, s-a apreciat ca fiind necesarã înfiinåarea unei
structuri specializate în prevenirea æi combaterea migraåiei
ilegale, a faptelor specifice criminalitãåii transfrontaliere.
La nivelul inspectoratelor judeåene æi sectoarelor Poliåiei
de Frontierã Române s-a avut în vedere crearea de structuri
echivalente celor existente la nivel central (ex.: structuri
de supraveghere æi controlul trecerii frontierei, asigurare
topogeodezicã, protecåia muncii æi coordonare operativã), astfel
încât actul managerial derulat la nivelul întregii Poliåiei de
Frontierã Române sã creascã în eficienåã.
Urmare a mãsurilor de reorganizare întreprinse la nivelul
Poliåiei de Frontierã Române, numãrul posturilor de la nivelul
instituåiei s-a redus cu peste 1.110, acestea fiind transferate la
Poliåia Românã.
F R O N T I E R A
I s t o r i e
15

16
F R O N T I E R A
F R O N A T c I t E u R a A
l i t a
t e

REDACÅIA
(E-mail: revista.frontiera@mai.gov.ro)
Redactor-æef
subcomisar Marius IONESCU
(E-mail: redactorsef@mai.gov.ro)
Secretar de redacåie
inspector principal Gabriel CRÃCIUN
(E-mail: gabicraciun@hotmail.com)
Redactori:
inspector Ætefan ANDREESCU
inspector Iulian PUICÃ
subinspector Elena URSACHI
Fotoreporter
agent Mihai BEJENARU
Abonamente, difuzare
Elena URSACHI
• Publicaåie fondatã la 1 aprilie 1920
• Serie nouã - nr. 690
ADRESA: Str. Rãzoare nr. 5,
sector 6, Bucureæti, cod 050507;
TEL./FAX: 021-316.84.32;
021- 316.25.98 - int. 19334, 19335;
Responsabil de numãr:
Gabriel CRÃCIUN
Layout: Mihai BEJENARU
Tipar
S.C. FÃGÃRAÆ PRINT SRL-Bucureæti
Tel./fax: 021 - 3160987
Reproducerea materialelor din cuprins
este permisã numai cu menåionarea
sursei (Copyright cf. Legii nr. 8/1996).
Materialele primite spre publicare
nu se înapoiazã.
Responsabilitatea juridicã pentru
conåinutul articolului æi informaåiile
cuprinse aparåine, potrivit
Codului penal, autorului.
I.S.S.N.: 1220-711X
Imprimat în România
Ediåia s-a încheiat la 9 iulie 2009
Preå: 3 lei
F R O N T I E R A
A c t u a l i t a t e
17
17

ÎNCEPUT DE DRUM
Era în toamna anului 1961. O dupã amiazã de septembrie.
Trenul în care mã aflam se oprise în ultima staåie. Cãlãtorii, în
majoritate navetiæti, bãrbaåi æi femei de toate vârstele, cu genåi
æi plase pline cu pachete æi pâine, sporovãind, au început sã
coboare. Se îndreptau spre ieæirea din garã, aproape în coloanã.
Acolo, câåiva grãniceri le controlau, unora, buletinele.
Am coborât ultimul din tren, cãutând cu privirea pe cineva
care sã mã aætepte. Nu era nimeni. Între timp peronul se golise.
Grãnicerii, un subofiåer æi 2-3 soldaåi, m-au salutat fãrã sã-mi
acorde atenåie. Am ieæit æi eu cu geamantanul în mânã, în spatele
gãrii. În faåa mea un drum pietruit æi câmpul cu porumb æi floarea
soarelui. Mai spre dreapta, o potecã pe care se vedeau ultimii
cãlãtori coborâåi din tren.
Nu se zãrea nici o localitate, în schimb, în depãrtare, se
vedeau niæte dealuri mari, sub formã de mameloane, cum le
spuneam la topografie, în æcoalã. Puteau fi chiar munåi, oricum
nu ca cei ce se vedeau din oraæul Fãgãraæ, unde eram nãscut æi
unde îmi petreceam, în copilãrie, vacanåele la bunici.
Am regretat cã în vagon æi nici în garã n-am întrebat pe
nimeni unde este localitatea Moraviåa. Drept sã spun, mi-a fost
jenã de oameni, ca eu, ditamai ofiåerul de grãniceri, îmbrãcat în
uniformã nouã æi încãlåat în cizme, sã întreb în zona de frontierã
cum ajung... la grãniceri. Aæa cã nu-mi rãmânea decât sã o iau æi
eu, pe jos, dupã oameni.
La Timiæoara, la Brigada de grãniceri, unde ne-am prezentat
cei din noua promoåie de tineri ofiåeri repartizaåi în frontierã,
comandantul, care era general, dupã recomandãrile æi sfaturile
de rigoare, ne-a comunicat, între altele, cã la sosirea în zonã,
ne va aætepta cineva æi ne va conduce la subunitate. Nevãzând
pe nimeni, cu geamantanul în mânã, am dat sã plec pe potecã.
În acelaæi timp, am auzit un zgomot de cãruåã æi o voce
bãrbãteascã îndemnând caii. De dupã cotul drumului pietruit æia
fãcut apariåia, hurducãind, o cãruåã cu doi cai, în care smucea
hãåurile, stând în picioare, un grãnicer. Uite, totuæi, cã n-am fost
uitat, îmi zic în sine, bãnuind cã vine dupã mine. Între timp,
cãruåa s-a oprit în apropiere. Cu mâna stângã åinând hãåurile,
soldatul grãnicer m-a salutat.
- Sã trãiåi „t-oa lent”! (adicã tovarãæe locotenent, spus
prescurtat). Nu s-a prezentat. Am pus aceasta pe seama emoåiei,
deæi grãnicerul nu pãrea stânjenit de ceva. Sunt grãjdarul
companiei æi am venit dupã dumneavoastrã. M-a trimis „t-oaæ”
cãpitan, sã vã aduc la cazarmã. Apoi privindu-mã oarecum
vinovat cã mã gãsise în drum a continuat: Cred c-a venit trenul
ceva mai repede! Am zâmbit fãrã sã spun ceva. Atunci, a sãrit
sprinten din cãruåã, a înæfãcat cu uæurinåã geamantanul, care nu
era prea uæor, fiind burduæit cu de toate, æi l-a pus în spate, dupã
care s-a urcat din nou în cãruåã, s-a aæezat pe scândura înfãæuratã
într-o pãturã albastrã, pe care se vedea înscrisul M.F.A., lãsând
în stânga lui un loc liber.
M-am urcat lângã el. Nu m-a ajutat. Avea o figurã serioasã,
maturã æi începuse sã-mi fie simpatic. Ca fizic semãnam, ca talie
însã era ceva mai solid. Fãcusem psihologie æi pedagogie în
æcoala de ofiåeri æi noi, cei din ultimele promoåii, aveam pretenåia
cã am învãåat sã cunoaætem oamenii. Aæa cã nu i-am fãcut nici
o observaåie, deæi åinuta lui era cam neglijentã, decoloratã, dupã
ce a trecut prin varã, dar curatã, însã cu câåiva nasturi descheiaåi,
æi nici nu se prezentase regulamentar.
- Bine, îåi mulåumesc! Hai sã mergem!
- Am înåeles! Mi-a rãspuns, crezând poate cã nu am chef de
vorbã.
Æi-a îndemnat caii cu glasul, fãrã sã-i loveascã. De fapt, nici
nu avea cu ce, lipsindu-i biciul. Am pornit. Privea atent înainte,
în timp ce cãruåa, altfel solidã, zdrãngãnea din toate încheieturile
la fiecare piatrã întâlnitã. Îl simåeam cã mã urmãreæte totuæi cu
coada ochiului.
18
- Nu mi-ai spus
cum te cheamã!?
- Vã rog sã mã
iertaåi. Sunt soldatul
Lãptucã Petre, din
Teleorman, aproape
de Roæiorii de Vede,
æi mai am douã luni
pânã la „liberare”. Am
fãcut numai un an de
„pândã”, la început,
cã dupã aia, când a
plecat grãjdarul vechi,
m-a pus „t-oaæ cãpitan
comandant” la grajd,
cã-mi plac animalele æi
ætiu sã umblu cu caii.
Mi le-a spus pe toate dintr-o rãsuflare, dupã care s-a oprit,
deæi am simåit cã ar fi putut continua.
- Câåi ani ai?
- Raportez: împlinesc în decembrie 22. Am fost luat în armatã
la 19, aici, la grãniceri, unde se fac 3 ani, pe care eu aproape
i-am terminat.
- Æi eu sunt nãscut tot în decembrie, numai cã împlinesc anul
acesta doar 21 de ani, aæa cã eæti mai mare ca mine. A zâmbit
întorcând capul:
- Sã trãiåi! Ne-a spus „t-oaæ” cãpitan cã ne vine un ofiåer
tânãr, care a fost „æef de promoåie”, æi cã s-ar putea sã fiåi de ani
mai mic ca noi, dar cã trebuie sã vã ascultãm, cã aveåi æcoalã æi
o sã ne învãåaåi multe lucruri.
- Bine, mãi Lãptucã. E departe compania, cã nu vãd în faåã
nici o localitate?
- Pãi, sã fie vreo 5 km. Nu se vede cã-i în vale, dar nu-i mult
pânã acolo.
Dã sã-æi îndemne caii sã meargã mai repede, însã de teama
zdruncinãturilor, i-am cerut sã-i lase la pas. Nu mai mersesem
de mult cu cãruåa. În copilãrie, la Câmpia Turzii, unde locuiam,
în Ardeal, tatãl meu fiind lucrãtor la C.F.R., un coleg de æcoalã,
pe nume Câmpian, avea sifonãrie acasã æi un cal, care trãgea o
platformã cu roåi de cauciuc, pentru transportul sticlelor în lãdiåe
de lemn. La platformã, toatã lumea îi spunea „ætraf” Era o mare
plãcere pentru noi, copiii, sã cãlãtorim cu „ætraful”, alãturi de
lãzile cu sifoane pline. Când tatãl colegului, poreclit „bogãrel”,
nu era atent, luam câte o gurã de sifon dintr-o sticlã, mereu alta,
æi numai o gurã, sã nu se cunoascã.
Începusem sã mã obiænuiesc cu mersul cãruåei, iar grãnicerul
Lãptucã, de când aflase cã sunt mai mic ca el în vârstã æi vãzuse
cã-i vorbesc frumos, parcã prinsese mai mult curaj.
- Vedeåi, „t-oa lent”, acolo, în vale, este comuna Moraviåa.
Dincolo de ea, la încã 2-3 km, este frontiera. Apoi arãtând cu
degetul, Lãptucã îmi spune: Se vãd acolo niæte foiæoare înalte.
Mai departe, se vãd munåii Vâræeå. Sunt la sârbi. Tovarãæul
cãpitan ne-a spus cã d-aia unii încearcã sã treacã frontiera ilegal,
pe aici, cã dacã se uitã de pe câmp se vãd foiæoarele æi munåii
æi ætiu încotro sã meargã. Frontiera, cu bornele æi fâæia aratã, se
aflã lângã foiæoare.
- Bine, Lãptucã, vãd cã ætii frontiera, numai cã, vezi tu,
foiæoarele au fost puse lângã frontierã, nu invers.
Râde, dã din cap cã a înåeles æi îmi spune cã este grãnicer
„bãtrân”, a umblat în aproape 3 ani tot raionul companiei, æi
pe jos æi cãlare, de când este la cai, cã a ajuns sã cunoascã
fiecare cãrare, tufã sau groapã, indiferent cã-i ziuã sau noapte.
Am mai aflat de la el cã majoritatea soldaåilor fac noapte de
noapte pândã, pe locul de serviciu, cã acest post de pazã este
cel mai folosit æi cã este greu, noapte de noapte, 7-8 ore, sã stai
F R O N T I E R A R e m e m b e r

pe câmp, culcat pe burtã, indiferent de vreme, cu ochii în patru
æi urechile ciulite. Pe deasupra, mai eæti æi singur, chiar dacã ætii
cã în apropiere se gãseæte un coleg al cãrui nume åi se spune
când primeæti misiunea, la plecare în serviciu, dar cu care nu ai
voie sã te întâlneæti, ori sã comunici decât prin semnale. Nici sã
fumezi nu ai voie, cã se vede noaptea jarul de la åigarã. Totuæi,
grãnicerii mai fumeazã, åinând åigara în mâneca bluzei sau a
vestonului.
Vorbea sigur pe el, fãrã sã-l mai întreb nimic, arãtându-mi
din când în când pe unde trece calea feratã care se duce în
Iugoslavia, pe unde trece æi drumul la vecini, pe care acum nu
se circulã, dar vorbesc oamenii cã se va deschide circulaåiei cu
maæini, în viitor.
- Da eæti bine informat, Lãptucã, ætii multe lucruri. În sat cum
se trãieæte, ce fac oamenii? Fete sunt?
- De atâta vreme, „t-oa lent”, cunoaætem toåi oamenii de
pe aici æi ei ne cunosc pe noi. Ne dãm repede seama când
apar strãini de loc. În garã fac controlul grãnicerii din Punctul
Control Trecere Frontierã, care se ocupã cu paæapoarte, noi aici
controlãm æi pãzim fâæia pe câmp, pe arãturã, prin porumb.
Uitaåi, acolo este o vie pe terasa satului. Este a C.A.P.-ului (fosta
Cooperativã agricolã de producåie – n.a.). Preæedintele ne-a dat
nouã, grãnicerilor, trei rânduri æi a zis, când mergem în frontierã,
ziua sau noaptea, sã luãm struguri, dupã ce se coc, numai de
acolo, dacã ni-i poftã, sã nu rupem restul de vie.
- Æi se respectã condiåia asta? Nu intrã soldaåii æi prin alte
pãråi?
- Mai sunt unii, dar dacã-i aflã comandantul se supãrã tare
æi îi planificã în serviciu numai la limitã (marginea raionului de
responsabilitate), pânã unde trebuie sã mergi dus-întors 15 km,
de nu-åi mai trebuie struguri.
- Te-am întrebat de fete.
- Sunt puåine, „t-oa lent”. Aproape toate lucreazã sau sunt la
æcoalã, la Timiæoara, æi vin acasã numai sâmbãta searã, iar lunea
se duc înapoi. Sunt câteva la æcoalã, învãåãtoare, æi la poætã.
Astea nu se uitã la noi, poate sã vã placã pe dumneavoastrã.
Sunt æi câteva åigãnci tinere, mai curate, lucreazã la C.A.P. Aici
în comunã sunt puåini oameni, toåi lucreazã la C.A.P., sunt æi
moldoveni cu copii mulåi, care au fost aduæi când pe unii oameni
de aici i-au dus în Bãrãgan. Aæa s-a auzit. Comuna este sãracã æi
cam pustie. La C.A.P. se lucreazã cu tractoarele, nu åin animale,
nu sunt oi, pun porumb, grâu æi sfeclã, ca la noi în Teleorman.
Nu gãseæti sã cumperi lapte sau o bucatã de brânzã. Este un izlaz
lângã companie, spre frontierã, dar acolo sunt numai gâæte, de
primãvara pânã toamna.
Apoi, deodatã, æi-a amintit de mine.
- Dumneavoastrã unde o sã locuiåi? Sunteåi singur?
Îi rãspund cã, deocamdatã, voi locui æi am sã mãnânc
în cazarmã. L-am întrebat dacã existã casa cadrelor æi mi-a
rãspuns cã sunt 3 apartamente ocupate. Se mai duce pe acolo
æi taie lemne pentru bucãtãrie, când primeæte ordin. Mi-a spus
æi cã peste drum de cazarmã stã comandantul, într-o casã fãrã
proprietar. Are trei copii, douã fetiåe æi un bãieåel.
Între timp, am intrat în sat. Se apropia seara. Ici, colo câte
un trecãtor singuratic. Lãptucã mi-a arãtat pe rând sediul C.A.P.,
dispensarul, Consiliul Popular, Miliåia, Cãminul cultural, cam
jerpelit æi cu o barã metalicã pe uæã, æcoala æi bufetul lui „Nea
Pãlãmaru”, unde se bea „æliboviåã”, dar unde soldaåii grãniceri
nu au voie sã intre din ordinul tovarãæului comandant, cãpitanul
Fulger.
- Lãptucã, ne apropiem de cazarmã? Cum este „t-oaæ”
cãpitan Fulger?
- Ajungem imediat. O luãm la stânga æi se vede cazarma.
Este cu etaj. Singura casã din Moraviåa cu etaj. Tov. cãpitan
Fulger, comandantul companiei, e un om sever, dar drept, este
ca spirtu’.
- Cum ca spirtu’? mã fac cã nu înåeleg. Îi place sã bea?
- Nu, Doamne fereæte! Nu l-am vãzut niciodatã bãut, dar e
iute, merge repede tot timpul, te trezeæti cu el în frontierã când
nu te aætepåi. Când avem evenimente, pânã scot eu calul din
grajd, cã îl åin noaptea cu æeaua pe el, ca sã-l aduc repede,
„t-oaæ” cãpitan e deja în curte, de parcã doarme îmbrãcat, æi
tule-o în raion, acolo unde se trag rachete de semnalizare. Caii
noætri, avem trei de cãlãrie æi ãætia doi de la cãruåã, cunosc toate
drumurile æi potecile din frontierã, aleargã pe ele æi noaptea.
Cu ei nu te poåi rãtãci. Ajung æi singuri în grajd, la întoarcerea
acasã. Comandantul este un om bun, dar sã nu-i ieæi din cuvânt,
din ordin, cã ai dat de dracu. Noi, soldaåii, între noi îi zicem
„Baiazid Fulgeru”. L-a poreclit unul din Braæov, cu liceu. Dacã
mã spuneåi...
- Stai liniætit, cã nu te spun. Pe acasã ai mai fost?
- Anul trecut, în concediu. A fost puåin. Mi-e dor de ai mei.
Dupã colå a apãrut æi cazarma cu etaj. Mi s-a pãrut frumoasã,
cochetã. În faåã avea câåiva copaci æi un gard din lemn vopsit în
verde. În curte-un foiæor din care santinela a bãtut într-un fier, o
toacã, chemând sergentul de serviciu.
- Am ajuns, zice Lãptucã. Staåi cã intrãm în curte cu
cãruåa, dupã ce deschide sergentul de serviciu poarta. Acesta-i
„automobilul nostru”, cã altul nu avem.
Încã o opintealã a cailor æi ne-am oprit!
- Mulåumesc, Lãptucã!
- Sã trãiåi, „t-oa” lent!
Începusem noul meu drum în viaåã cu cãruåa. Ajunsesem la
marginea åãrii cu o cãruåã grãnicereascã, eu nãscut æi crescut
în centrul ei. De fapt, nu la marginea åãrii, ci la începutul ei.
Aæa pretindeau grãnicerii de la Moraviåa, din Banat. Æi primul
pe care-l cunoscusem atunci fusese soldatul Lãptucã Petre, din
Teleorman.
Era anul în care primul om zburase în cosmos !
Te salut, soldat grãnicer Lãptucã, oriunde te-ai afla!
din volumul JURNAL DE FRONTIERÃ, Editura MAI, 2005
F R O N T I E R A
R e m e m b e r
19

SCOMAR
SCOMAR
Sistemul Complex de Observare, Supraveghere æi
Control al Traficului la Marea Neagrã
Subsistemul Staåie de senzori æi Centrul de
Comandã æi Control;
-Subsistemul Centrul de Comandã æi Control
centralizeazã æi analizeazã toate informaåiile
provenite de la Subsistemul Staåie de senzori æi
de la alte sisteme interconectate;
-Unitãåi operative de intervenåie (navale,
terestre, aeriene).
SCOMAR este un sistem operativ de supraveghere, bazat
pe tehnologie de ultimã orã, care permite detectarea timpurie,
urmãrirea, recunoaæterea æi identificarea navelor ce desfãæoarã
activitãåi ilegale de trafic la Marea Neagrã.
Suportul tehnic asigurã transmiterea, în timp real, a
informaåiilor obåinute de la staåiile de senzori la un Centru
de Comandã æi Control æi a dispoziåiunilor necesare pentru
interceptarea ameninåãrilor æi realizarea misiunilor de cãutare
æi salvare.
20
Scopul sistemului
Sistemul integrat complex de observare, supraveghere æi
control al traficului la Marea Neagrã (SCOMAR) are ca principale
obiective observarea, supravegherea æi controlul frontierei
româneæti la Marea Neagrã.
Organizarea SCOMAR permite:
îmbunãtãåirea procesului de supraveghere a frontierei de
stat în zona maritimã;
îmbunãtãåirea securitãåii navigaåiei în zona operaåionalã a
sistemului;
diminuarea activitãåilor ilegale în marea teritorialã æi în
zona contiguã;
asigurarea continuã a supravegherii în zona acoperitã;
crearea unei baze de date privitoare la activitatea maritimã
în zona mãrii;
diminuarea numãrului de nave de patrulare, misiuni de
supraveghere æi implicit o importantã economie de combustibil
æi resurse.
Descrierea sistemului
Sistemul este alcãtuit din urmãtoarele subsisteme:
-Subsistemul Staåiilor de Senzori, care include staåii de senzori
(SS) echipate cu senzori optoelectronici æi radar;
-Subsistemul Comunicaåii, care permite schimbul de date
(transmisia imaginilor, vocii æi datelor), în timp real, între
SCOMAR este pregãtit pentru supraveghere
æi monitorizare, permanent (24 din 24), furnizând
o imagine tacticã a suprafeåei apei din zona
maritimã teritorialã, zona contiguã æi zona
economicã exclusivã (pânã la 100 mile marine în
larg), a activitãåii aeriene æi a situaåiei terestre.
Pentru a atinge acest scop, sistemul propus
a fost proiectat pentru a garanta detectarea din
timp a navelor æi ambarcaåiunilor astfel încât sã
fie localizate înainte de a se apropia de åãrm æi,
astfel, asigurând Poliåiei de Frontierã Române
timpul de reacåie esenåial pentru a putea
întreprinde acåiunile necesare.
Subsistemul staåiilor de senzori detecteazã, identificã æi
urmãreæte navele suspecte, folosind funcåiile radarului æi ale
senzorilor, prin transmiterea imaginilor video sau semnalelor
obåinute cãtre Centrul de Comandã æi Control, unde ameninåarea
este analizatã æi apreciatã.
Deciziile sunt luate de centrul de comandã æi control (CCC),
în care toate informaåiile culese de cãtre senzorii sistemului sunt
disponibile æi prezentate într-un mod organizat æi structurat. În
plus, legãturile de comunicaåii vor fi disponibile æi la nivelul
Centrului Naåional de Coordonare din cadrul Inspectoratului
General al Poliåiei de Frontierã.
Mai departe sunt transmise dispoziåiuni de interceptare
æi/sau de salvare, de la caz de caz, de cãtre structurile special
destinate.
Imaginile de ansamblu furnizate de acest sistem integrat vor
fi exploatate æi de alte autoritãåi co-beneficiare, ca de exemplu:
Ministerul Apãrãrii Naåionale, Ministerul Transporturilor,
Ministerul Agriculturii æ.a., iar informaåiile oferite de la
sistemele de supraveghere ale acestor autoritãåi sunt integrate
în platforma sistemului, urmând a fi dezvoltate aplicaåii pentru
operaåionalizarea informaåiilor primite de la aceste sisteme de
supraveghere.
În viitorul apropiat va fi suplimentat personalul ce deserveæte
acest sistem pentru a asigura exploatarea la nivel optim a
capacitãåilor acestuia æi vor fi întocmite proceduri de acåiune
pentru a asigura o operativitate sporitã a coordonãrii æi conducerii
unor misiuni de intervenåie în cazul unor incidente.
Caracteristici
Caracteristicile principale ale sistemului sunt urmãtoarele:
Operare 24/24 ore;
Speranåa de viaåã a sistemului de peste 15 ani;
Disponibilitate minimã de 95%;
Concept de proiectare a sistemului bazat pe modularitate,
pentru a simplifica înlocuirea, reparaåia sau viitoare actualizãri;
F R O N T I E R A
S u p r a v e g h e r e

SCOMAR
SCOMAR
Interfaåã favorabilã operatorului (Operator-friendly), pentru
o operare uæoarã.
Sistemul de supraveghere æi control al traficului detecteazã
toate tipurile de vase prezente de-a lungul coastei, inclusiv åinte
greu detectabile, cum ar fi:
Barcã de pescuit: fãcutã din lemn, 6 m lungime, 0,5 m
înãlåime, motor suspendat (în afara bordului), vitezã între 1 æi
8 noduri.
Barcã de vitezã: ambarcaåiunile de vitezã tip zodiac cu baza
de cauciuc, 8 m lungime, 0,5 m înãlåime, motor suspendat (în
afara bordului), vitezã între 1 æi 60 de noduri.
Sistemul este capabil de a îndeplini în întregime æi chiar de
a depãæi cerinåele sale principale, cu elementele sale predefinite
æi pentru tipurile de åinte definite.
Elementele sistemului sunt conforme celor mai exigente
norme mediu-ambientale pentru operarea continuã în exterior
în condiåii meteorologice nefavorabile extreme.
Principalele funcåii ale sistemului:
- Cercetarea, observarea æi supravegherea continuã a åintelor
care evolueazã la suprafaåa mãrii cu mijloace active (cu radiaåie)
æi mijloace pasive (în regim de ,,tãcere” radio æi radiolocaåie) æi
posibilitatea extinderii cercetãrii, observarea æi supravegherea
åintelor aeriene care evolueazã la joasã înãlåime;
- Prelucrarea informaåiilor de la staåiile radar æi de la alåi
senzori amplasaåi pe întreg sectorul supravegheat;
- Prelucrarea datelor privind miæcarea navelor (åinte sau
proprii), poziåia lor æi afiæarea datelor de interes la Centrul de
Comandã æi Control în vederea luãrii deciziilor;
- Supravegherea continuã în timp real a tuturor poziåiilor
æi miæcãrilor navelor æi reperelor de navigaåie aflate în zona
controlatã;
- Asigurarea protecåiei senzorilor æi a echipamentelor de
calcul la acåiunea perturbaåiilor naturale æi artificiale;
- Schimbul permanent æi reciproc de informaåii privind
navigaåia æi manevra între CCC æi nave;
- Înregistrarea æi gestionarea computerizatã a cât mai multor
informaåii din sistem, din care obligatoriu: imaginea radar,
elementele calculate de sistem, alarmele æi avertizãrile, acåiunile
operatorilor, inclusiv traficul telefonic, radio, starea sistemului;
- Crearea unei baze de date comune sistemului prin
intermediul cãreia beneficiarii comunicã informaåiile de interes
comun în timp real, transparent æi independent;
Informaåiile adunate în urma monitorizãrii împreunã cu datele
furnizate de sistemele de cooperare interne æi internaåionale vor
constitui:
- repere pentru acåiunile de combatere a faptelor infracåionale
de cãtre instituåiile naåionale cu atribuåii la frontierã:
- sursã primarã de informaåii folositã în luarea deciziilor
privind utilizarea resurselor pentru combaterea infracåionalitãåii
transfrontaliere specifice la Marea Neagrã;
- sursã de informaåii în situaåii de crizã.
Finanåare
Sistemul a fost realizat în colaborare cu parteneri din Uniunea
Europeanã æi naåionali, având un buget total de 24,60 milioane
euro (fonduri Phare æi cofinanåare), fiind operaåionalizat în
perspectiva aderãrii României la Spaåiul Schengen.
Având în vedere complexitatea proiectului SCOMAR,
implementarea acestuia a fost realizatã succesiv, fiind finanåatã
prin mai multe contracte cuprinse în Memorandumurile de
Finanåare Phare (2003, 2004 æi 2005).
De menåionat este faptul cã, prin activitatea intensã
desfãæuratã de specialiætii Poliåiei de Frontierã Române æi ai
Ministerului Administraåiei æi Internelor, s-a reuæit, în lipsa
consultanåei externe, asigurarea asistenåei tehnice necesare
pentru implementarea SCOMAR, rezultând o economie bugetarã
de peste 500.000 euro.
DOTÃRI SCOMAR:
1. Staåii de senzori:
- 7 senzori radar
- 8 senzori optronic
2. Unitãåi operative de intervenåie (navale, terestre,
aeriene):
Navale – 41:
- 10 nave maritime de patrulare
- 4 nave maritime proiect P157
- 6 nave maritime proiect 0111C
- 10 æalupe de control portuar proiect R-1120
- 2 æalupe de remorcaj æi salvare proiect 405.
- 9 ambarcaåiuni de abordaj æi control proiect SLP5400.
Terestre – 88:
- 36 autoturisme;
- 36 autospeciale æi microbuze;
- 14 motociclete ATV;
- 1 auto termoviziune;
- 1 autolaborator criminalistic;
Aeriene - elicoptere din dotarea Inspectoratului General de
Aviaåie al MAI.
3. Comunicaåii:
DATE:
- echipamente radio de microunde PDH æi SDH;
- switch-uri ATM multiprotocol;
- VHF radio modem instalate pe navele proprii;
- CDMA2000 æi 65m 3G cu navele proprii;
VOCE:
- reåeaua TETRA a M.A.I.;
- reåeaua privatã de telefonie fixã a M.A.I.;
- reåeaua publicã de telefonie fixã;
- comunicaåii VHF æi HF criptate prin radiotelefoane
mobile;
- telefonie mobilã CDMA 2000/GSM;
- SATCOM;
- IRIDIUM.
4. Centrul de Comandã æi Control:
Echipamente æi aplicaåii software:
- reåea localã LAN;
- servere pentru aplicaåii, baze de date, stocare
video;
- posturi de operare cu sistem multimonitor;
- ecran video (videowall);
- subsitem videoconferinåe;
- terminale radio VHF/HF;
- terminal TETRA;
- telefonie mobilã CDMA2000 / GSM.
F R O N T I E R A
S u p r a v e g h e r e
21

FACILITATEA I A T A SCHENGEN
E N
Dupã dobândirea calitãåii de stat membru al Uniunii
Europene, la 1 ianuarie 2007, România, pentru a deveni parte
integrantã a spaåiului de libertate, securitate æi justiåie, are
obligaåia implementãrii politicilor comunitare din domeniul
managementului integrat al frontierei de stat, în scopul atingerii
unui nivel de securitate adecvat.
Facilitatea Schengen æi pentru fluxurile de numerar continuã
asistenåã de preaderare acordatã prin programele PHARE statelor
europene aflate în cursul procesului de integrare în UE, fiind
un program de asistenåã comunitarã de post-aderare; aceasta
reprezintã instrumentul financiar provizoriu prin care Uniunea
Europeanã acordã sprijin Bulgariei æi României, dupã aderare, în
vederea finanåãrii acåiunilor la noile frontiere externe ale Uniunii
Europene, pentru punerea în aplicare a Acquis-ului Schengen æi
pentru a sprijini îmbunãtãåirea fluxurilor de numerar în cadrul
bugetelor naåionale; este prevãzut la art. 32 din Actul privind
condiåiile de aderare a Republicii Bulgaria æi a României, æi
adaptarile tratatelor pe care se întemeiazã Uniunea Europeanã.
Decizia Comisiei Europene 1417/2007 privind gestionarea
Facilitãåii Schengen reprezintã cadrul normativ principal
pentru acåiunile care pot fi cuprinse în acest program de
asistenåã financiarã comunitarã. Pentru un management
eficient al implementãrii Facilitãåii Schengen la nivel naåional
au fost încheiate: Acorduri Interinstituåionale de Cooperare
æi de Implementare pentru gestionarea fondurilor alocate prin
Facilitatea Schengen – între Departamentul Schengen din cadrul
MAI, ca Autoritate Competentã, Organismul Intermediar al MAI
æi Autoritatea de Contractare æi Platã din cadrul Ministerului
Finanåelor Publice, precum æi Beneficiarii proiectelor (alãturi
de PFR, beneficiari ai Facilitãåii Schengen mai sunt o serie de
structuri din cadrul MAI, respectiv: DGCTI, CCPI, DMRU, IGP,
ORI, STS, precum æi Ministerul Afacerilor Externe).
Implementarea Facilitãåii Schengen pentru România, prin
Planul Indicativ 2007 – 2009 are ca obiective generale:
1.Întãrirea controlului æi a supravegherii frontierelor
externe, precum æi a capacitãåii de combatere a criminalitãåii
transfrontaliere.
2. Întãrirea controlului prin creæterea capacitãåii de
stocare æi accesare a bazelor de date. Dupã aprobarea de
cãtre Comisia Europeanã, în mai 2007, Planul Indicativ a fost
revizuit succesiv, pentru eficientizarea managementului de
proiect æi armonizarea progreselor înregistrate cu calendarul de
22
contractare-implementare.
Din finanåarea nerambursabilã în valoare totalã de 559.8
MEURO, acordatã României, PFR este beneficiarã a 211.450.900
EURO (reprezentând peste 40% din bugetul total alocat
României), corespunzãtoare primului obiectiv æi însemnând
achiziåie de mijloace de mobilitate navalã æi terestrã asistenåã
tehnicã æi echipamente IT, precum æi reabilitarea infrastructurii
sediilor operative ale PFR; la data de 16 iunie a.c., în æedinåa
Comisiei Naåionale de Autoevaluare Schengen a fost aprobat
si pachetul de proiecte de de rezervã pentru Facilitatea
Schengen, în cadrul cãruia IGPF a propus o nouã fiæa de proiect,
destinatã achiziåiei de echipamente æi mijloace performante de
supraveghere æi control al frontierei externe.
La finanåarea nerambursabilã se adaugã un buget în
valoare de 20% din valoarea finanåãrii europene, reprezentând
contribuåia naåionalã ce acoperã plata TVA æi comisioanele
aferente.
Obiectivul general al proiectelor propuse de IGPF prin
Facilitatea Schengen este continuarea dezvoltãrii capacitãåii
instituåionale de a adopta integral acquis-ul Schengen în
domeniul managementului æi controlului frontierelor, în
concordanåã cu cele mai bune practici æi standarde europene.
Acåiunile derulate de PFR în acest scop sunt cuprinse în cele
patru proiecte ale IGPF, aprobate în cadrul fiæei de programare
- Planul Indicativ 2007 - 2009, astfel:
1. RO FSCH 17 Asistenåã tehnicã pentru pregãtirea
condiåiilor necesare implementãrii sistemelor FADO æi APIS
- 75,000 euro. Scopul proiectului este pregãtirea cadrului
instituåional æi îmbunãtãåirea cooperãrii interinstituåionale
necesare realizãrii condiåiile pregãtitoare pentru implementarea
ulterioarã a sistemelor FADO æi APIS. Proiectul cuprinde douã
contracte de achiziåii – unul de asistenåã tehnicã (Servicii de
instruire, consultanåã) în valoare de 50.000 euro æi unul de
achiziåie echipamemente IT destinate implementãrii sistemului
FADO (17 seturi, fiecare set cuprinzând: staåie de lucru, scanner,
UPS ) în valoare de 25.000 Euro, deja livrate în locaåiile PFR de
pe frontiera externã.
2. RO FSCH 18 Întãrirea controlului la frontierele externe
prin creæterea mobilitãåii navale æi terestre în valoare totalã de
129.691.800 euro.
Scopul proiectului este modernizarea subsistemului de
mobilitate navalã æi terestrã a Poliåiei de Frontierã, pentru
asigurarea unui nivel uniform æi eficient al controlului æi
supravegherii frontierelor externe de apã æi uscat. Achiziåia de
mijloace de mobilitate propusã prin acest contract contribuie
la susåinerea pe termen lung a activitãåii de supraveghere æi
control al frontierei, având un impact major asupra modului
de desfãæurare curentã a acesteia, atât la frontiera de uscat,
cât æi la cea maritimã æi fluvialã, determinând creæterea
eficienåei în combaterea criminalitãåii transfrontaliere în zona
de responsabilitate. Performanåa managementului frontierei se
va exprima în raportul costuri – resurse – rezultate, în sensul
scãderii costurilor / îmbunãtãåirii rezultatelor PFR. Echipatã
superior, cu mijloace moderne æi având la dispoziåie un numãr
suficient de mijloace de mobilitate, PFR va deveni mai eficientã
în lupta împotriva criminalitãåii transfrontaliere, aceasta fiind o
problemã comunã, cu care se confruntã toate åãrile UE, nefiind
limitatã la frontierele României. Realizarea managementului
integrat al frontierei presupune æi asigurarea echipamentelor
mobile, staåionare, de supraveghere æi control al frontierei
terestre, aeriene, fluviale æi maritime, necesare managementului
operaåional (efectiv) al frontierei, adecvat situaåiei æi tipului de
F R O N T I E R A
C o o p e r a r e

Prin intermediul componentei de mobilitate terestrã
PHARE anterioare este
Necesitatea continuãrii
Proiectul cuprinde douã componente, una de mobilitate
navalã, în valoare de 79.700.000 euro æi una de mobilitate
terestrã, în valoare de 49.991.800 euro, sume la care se
adaugã contribuåia naåionalã în valoare totalã de 25.938.360
euro. Componenta de mobilitate navalã a fost deja contractatã
în procent de 70%: au fost încheiate æi sunt în curs de
implementare contracte în valoare totalã de aprox. 60.000.000
euro ce se vor finaliza cu livrarea în beneficiul PFR a patru
nave maritime - destinate atât supravegherii, cât æi patrulãrii æi
intervenåiei în zona de competenåã pe frontiera externã, livrarea
a 9 pontoane de acostare ce vor fi localizate în judeåele Tulcea,
Galaåi, Caraæ –Severin æi Mehedinåi – dintre care 3 au fost deja
achiziåionate æi vor ajunge la destinaåie în cel mai scurt timp); de
asemenea, urmeazã achiziåia a 5 æalupe fluviale de patrulare æi 20
de ambarcaåiuni de patrulare æi intervenåie (evaluare a ofertelor
depuse pentru aceste proiecte fiind în curs de desfãæurare în
prezent, prin intermediul Autoritãåii de Contractare æi Platã din
cadrul Ministerului Finanåelor Publice – OPCP, ambarcaåiunile
fluvial vor fi distribuite în cursul anului 2010 structurilor PFR din
judeåele Botoæani, Galaåi, Tulcea, Mehedinåi, Caraæ - Severin,
Vaslui æi Iaæi. Componenta de mobilitate navalã mai cuprinde
æi un obiectiv destinat modernizãrii mijloacelor de mobilitate
navalã, respectiv a 4 nave de patrulare æi intervenåie tip 157 æi
a 8 pontoane dormitor de tip PD 40 æi PD 50; acestea urmeazã
a fi contractate pânã la sfâræitul anului 2009 æi implementate în
mediului); din aceste cauze, a fost realizatã evaluarea resurselor
financiare necesare a fi acordate prin Facilitatea Schengen. Se
vor achiziåiona, aæadar, autoturisme (de teren) pentru muncã
operativã, autoturisme (de oraæ) pentru muncã operativã,
autospeciale transport efective, autospeciale transport câini,
autospeciale transport reåinuåi, ATV-motociclete cu 4 roåi ce vor
fi distribuite structurilor operative din toate judeåele situate la
frontiera externã.
3. RO FSCH 19 Modernizarea æi reconfigurarea patrimoniului
imobiliar pentru a corespunde noilor cerinåe ale supravegherii
æi controlului la frontierele externe - 45.000.000 euro la care se
adaugã 9.000.000 Contribuåia nationalã.
Scopul proiectului este modernizarea æi reabilitarea a 33
F R O N T I E R A
C o o p e r a r e
23

condiåiilor de muncã la nivelul cerinåelor Uniunii Europene
æi în conformitate cu noua concepåie de acåiune în domeniul
securizãrii frontierei.
În prezent este în plinã desfãæurare etapa de proiectare
tehnicã (fiind contractate proiecte în valoare de 1,430,174 euro,
reprezentând 90% din bugetul componentei de proiectare tehnicã),
urmând a fi încheiate æi ultimele douã contracte de servicii de
proiectare tehnicã, în
cel mai scurt timp.
Cea de-a doua etapã -
lucrãrile de construcåii,
în valoare totalã de
41.603.000 euro (8
contracte de lucrãri cu
un total de 33 loturi) se
va derula preponderent
în cursul anului 2010,
dupã finalizarea
proiectãrii tehnice.
În prezent au fost
contractate æi se aflã în
curs de implementare
4 contracte de lucrãri
de construcåii destinate
reabilitãrii sediilor PTF
Jimbolia, Halmeu,
Moraviåa æi Naidaæ
(în valoare totalã
de 9,483,719 euro,
reprezentând aprox.
10 % din bugetul
componentei). În cazul acestor locaåii a fost posibilã lansarea
contractelor de lucrãri în cursul anului 2009, întrucât proiectarea
tehnicã s-a realizat prin intermediul programului PHARE 2004.
La finalul anului 2008, în urma economiilor realizate de
M.A.I. în procesul de contractare a Facilitãåii Schegen, au fost
disponibilizate noi sume, ceea ce determinat lansarea unui
nou exerciåiu de programare. IGPF a formulat æi transmis noi
propuneri de finanåare – agreate de Comisia Europeanã – care
s-au concretizat sub forma unei noi fiæe tehnice introduse în
Planul Indicativ Facilitatea Schengen, respectiv: ,,Optimizarea
capacitãåii PFR de realizare a supravegherii æi controlului
la frontierele externe ale Uniunii Europene”, în valoare de
36.759.100 euro.
Scopul proiectului este de eficientizare a activitãåii operative
de supraveghere æi control la frontierele externe ale Uniunii
Europene, prin modernizarea æi actualizarea dotãrii structurilor
PFR cu echipamente æi mijloace tehnico-logistice specializate
(dispozitive de examinare a documentelor æi biodetecåie,
echipamente pentru controlul autovehiculelor, facilitãåi de
comunicaåii mobile satelitare æi urmãrire a poziåiei GPS prin
satelit, echipamente pentru realizarea sistemului integrat de
supraveghere la fluviul Dunãrea în judeåul Caraæ-Severin,
echipamente de mascare, mijloace æi accesorii individuale de
ordine publicã etc
Din totalul de 107 contracte programate a fi încheiate de PFR
(inclusiv pachetul de proiecte de rezervã), totalizând 211.450.900
euro, pânã în prezent au fost încheiate 35 de contracte în valoare
totalã de aproximativ 65.000.000 euro, reprezentând aproximativ
40% din totalul finanåãrii
alocate.
Având în vedere
termenele foarte stricte de
implementare a Facilitãåii
Schengen, stabilite de
Comisia Europeanã, toate
aceste realizãri cu care
Poliåia de Frontierã se
poate mândri se datoreazã
efortului constant depus
în mod sistematic de
specialiætii IGPF æi care
va continua. Trebuie
remarcate performanåele
profesionale demonstrate
de personalul implicat în
aceastã activitate, de la
toate structurile IGPF, cu
atât mai mult cu cât în
proxima perioadã de timp,
pânã la finalul anului 2010,
dar în special în intervalul
rãmas pânã la finalizarea etapei de contractare – decembrie
2009 - , personalul IGPF va desfãæura o activitate susåinutã ce
va presupune solicitãri intense æi prelungite æi rezistenåã la efort
intelectual în condiåii de presiune a timpului, în vederea atingerii
obiectivelor asumate de IGPF în procesul de implementare a
Facilitãåii Schengen.
Rezultatele foarte bune obåinute de PFR în procesul de
gestionare al Facilitãåii Schengen au fost subliniate æi de misiunea
de evaluare a experåilor Comisiei Europene desfãæurate în
cursul lunii mai 2009. Au fost remarcate procentul semnificativ
de contractare al IGPF, exprimând capacitatea de absorbåie a
fondurilor comunitare, eficienåa sistemului de management æi
control æi buna organizare a activitãåii, reflectatã æi de respectarea
calendarelor asumate, pânã în prezent, precum æi calitatea
profesionalã a resurselor umane, a cãror dedicare specialã au
fãcut posibile aceste realizãri.
Echipa compartimentului Programe din cadrul Serviciului
Schengen æi Programe al IGPF åine sã mulåumeascã tuturor
colaboratorilor din cadrul structurilor specializate ale IGPF
– specialiætii din domeniul naval, tehnic – auto æi patrimoniu
imobiliar din cadrul Serviciului Logistic, specialiætilor din
domeniul comunicaåii æi IT, experåilor cu competenåe juridice
æi financiare – æi, de asemenea, ofiåerilor din structurile
teritoriale de logisticã, marinã, juridic, financiar care au fãcut
parte din comisiile de evaluare a ofertelor æi au analizat cu
maximã exigenåã æi responsabilitate calitatea æi eligibilitatea
ofertelor depuse pentru proiectele/contractele PFR, în
numãr semnificativ. Succesele cu care ne mândrim sunt,
cu siguranåã, rezultatul muncii de echipã æi al respectului
pentru importanåa conætientizatã a fiecãrui segment de
activitate pe care îl presupune managementului proiectelor
cu finanåare comunitarã - o activitate care implicã un grad
extrem de ridicat de rigurozitate în îndeplinirea sarcinilor, o
pregãtire æi experienåã profesionalã solidã æi înalt specializatã,
precum æi o responsabilitate personalã æi profesionalã profund
asumatã.
Anemona PEREÆ,
Serviciul Schengen æi Programe
24
F R O N T I E R A
C o o p e r a r e

Cooperare o r e internaåionalã
n i n a menåine o legãturã directã cu reprezentanåi ai instituåiilor similare
din Uniunea Europeanã (ex. Germania, Spania, Anglia, Franåa,
Finlanda, Italia, Polonia etc.), åãrile vecine (Ungaria, Bulgaria,
Ucraina, Serbia æi Muntenegru), precum æi cu experåi UE, ofiåeri
de legãturã sau reprezentanåi ai misiunilor diplomatice acreditate
în România.
Canalele de cooperare poliåieneascã internaåionalã folosite
de Inspectoratul General al Poliåiei de Frontierã sunt:
schimbul de informaåii efectuat prin centrele æi punctele
de contact înfiinåate;
schimbul de informaåii care se efectueazã direct cu ofiåerii
de legãturã/ataæaåii de afaceri interne desemnaåi de alte state în
România;
schimbul de informaåii realizat prin ofiåerii de legãturã/
ataæaåii de afaceri interne desemnaåi de România în alte state;
schimbul de informaåii care se realizeazã prin intermediul
Centrului de Cooperare Poliåieneascã Internaåionalã - CCPI (în
special cu PNF, INTERPOL, EUROPOL, SIRENE etc.).
Cooperarea internaåionalã la Marea Neagrã
În aprilie 2009, a fost lansat sistemul de observare,
supraveghere æi control al traficului de la Marea Neagrã -
SCOMAR, ce asigurã colectarea æi procesarea datelor culese
cu diferite tipuri de senzori (radare æi camere) æi a informaåiilor
recepåionate prin diferite regimuri de raportare (Vessel Monitoring
System VMS, Automatic Identification System AIS, Long
Range Identification and Tracking of Ships LRIT, Automated
Information and Exchange System AIES), crearea unei imagini
maritime comune æi diseminarea informaåiilor prin mecanismele
prestabilite æi pe principiul „need to know” cãtre diferitele agenåii
/ sisteme la nivel naåional, regional (BSCF) æi european (EPN,
EUROSUR).
Structura de afaceri europene coordoneazã participarea P.F.R.
la Grupurile de Lucru organizate sub egida Consiliului Uniunii
Europene, cum ar fi: GL Frontiere/Comitetul
Mixt, Reuniunea Comitetului Codului
Frontierelor Schengen, Sesiune de instruire
utilizatori FADO, Reuniunea experåilor tehnici
pe problematica EUROSUR.
De asemenea, la nivelul compartimentului
de afaceri europene sunt elaborate mandate
punctuale, puncte de vedere æi rãspunsuri
la chestionare, acoperind domeniile de
competenåã ale P.F.R., în contextul general al
participãrii României la reuniuni organizate de
etc.), sub coordonarea æi avizarea Direcåiei Schengen – M.A.I.,
respectiv a D.A.E.R.I. – MAI.
Acordul de cooperare între guvernele statelor participante la
Cooperarea Economicã a Mãrii Negre în domeniul combaterii
criminalitãåii, semnat la Kerkyra, la 2 octombrie 1998, precum
æi a Protocolului privind combaterea terorismului, adiåional la
Acordul de cooperare dintre guvernele statelor participante la
Cooperarea Economicã a Mãrii Negre în domeniul combaterii
criminalitãåii, în special a formelor ei organizate, semnat la
Atena, la 3 decembrie 2004, constituie documentele cadru în
baza cãrora se realizeazã colaborarea între statele riverane Mãrii
Negre.
FRONTEX
Cooperarea cu Agenåia Europeanã Frontex se realizeazã
prin intermediul Punctul Naåional de Contact Frontex, înfiinåat
în 2007, la sediul Inspectoratului General al Poliåei de Frontierã,
în cadrul Serviciului Afaceri Europene æi Relaåii Internaåionale, la
solicitarea Agenåiei FRONTEX pentru promovarea æi asigurarea
unei gestionãri corecte æi în bune condiåii a frontierei externe a
Uniunii Europene în zona de responsabilitate.
Cooperarea se structureazã în principal pe urmãtoarele
componente:
Participarea experåilor din România la Operaåiuni Comune;
1. Acordarea de asistenåã operativã rapidã pentru o perioadã
limitatã de timp, sub forma unor echipe de intervenåie rapidã la
frontierã (RABIT);
2. Reåeaua de Patrule Europene (European Patrol Network);
3. Structura de Analizã de Risc a Poliåiei de Frontierã Române
- membrã cu drepturi depline a FRAN;
4. Pregãtirea ofiåerilor de poliåie de frontierã;
5. Echipament tehnic.
De la începutul anului 2008, în baza unui acord încheiat
între Inspectoratul General al Poliåiei de Frontierã æi Agenåia
Europeanã FRONTEX, Æcoala de Formare Iniåialã æi Continuã
priveæte supravegherea æi controlul trecerii frontierelor.
Anul 2008 a reprezentat o intensificare si dezvoltare
substanåialã a colaborãrii Poliåiei de Frontierã Române cu
agenåia FRONTEX, aceasta caracterizând instituåia noastrã drept
un partener important æi un sprijin permanent, ce participã activ
la realizarea proiectelor de securizare a frontierelor externe.
Poliåia de Frontierã Românã participã la operaåiuni comune
sau proiecte pilot desfãæurate sub egida FRONTEX, la toate cele
trei tipuri de frontierã, atât ca invitat, cât æi ca åarã gazdã, aceastã
coordonare operaåionalã dovedindu-se a fi un instrument esenåial
al Uniunii Europene pentru asigurarea solidaritãåii operaåionale
dintre statele membre.
F R O N T I E R A C o o p e r a r e 25

Prioritãåile Poliåiei de Frontierã,
Spaåiul Schengen, dezbãtute în
avut loc æedinåa Consiliului Consultativ Superior al Poliåiei
de Frontierã Române pe trim. II/2009, activitate la care au
participat conducerea IGPF, æefi ai direcåiilor æi serviciilor din
cadrul IGPFR, inspectorii æefi ai structurilor teritoriale æi directorii
Æcolilor P.F.R.
Au rãspuns invitaåiei inspectorului general al PFR de a
participa la lucrãri, chestorul Doru Dumitrescu - adjunct al æefului
Departamentului Ordine æi Siguranåã Publicã al MAI, chestor dr.
Ion Cuhutencu, directorul Direcåiei Generale Control æi Audit
Intern, precum æi prefectul Judeåului Tulcea, ing. Vasile GUDU
Temele aflate pe ordinea de zi au vizat: • analiza fenomenului
infracåional transfrontalier pe semestrul I/2009 æi eficienåa actului
managerial pe linie operativã la nivelul structurilor PFR, rezultatele
obåinute, tendinåele fenomenului infracåional, expunere fãcutã de
comisarul-æef Mihai Brãtan, directorul Direcåiei de Supraveghere
æi Controlul Trecerii Frontierei din IGPF • direcåii de acåiune
referitoare la Programul de relocare a personalului PFR, pânã
æi dupã momentul aderãrii României la spaåiul Schengen, •
activitãåile derulate pentru îndeplinirea obiectivelor asumate de
PFR pentru aderarea la Spaåiul Schengen.
De asemenea, un accent deosebit a fost pus pe stadiul
implementãrii Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei,
aderãrii României la Spaåiul Schengen.
Inspectorul general al PFR, chestorul principal dr. Nelu
Pop, s-a declarat total nemulåumit de implicarea unor æefi ai
Inspectoratelor Judeåene ale Poliåiei de Frontierã în cunoaæterea
cadrelor din subordine, pentru a se putea lua mãsuri eficiente
de prevenire a corupåiei dar æi a evenimentelor negative. De
aceea, a recomandat acestora sã întreprindã controale la unitãåile
subordonate, împreunã cu specialiætii de la resurse umane.
Chestorul principal dr. Nelu Pop a atras atenåia asupra
traficului cu åigãri din judeåele Botoæani, Rãdãuåi, Suceava,
Constanåa, dar æi de la Stamora-Moraviåa æi a dispus intensificarea
acåiunilor pentru combaterea acestui fenomen.
O altã problemã care a fost semnalatã de cãtre inspectorul
general a fost existenåa unor practici neregulamentare în cadrul
Æcolii de la Iaæi æi a dispus rezolvarea de urgenåã a acestor
nereguli, iar ca exemplu pozitiv a fost datã Æcoala de la
Constanåa.
Inspectorul general al Poliåiei de Frontierã Române a åinut
sã mulåumeascã cu aceastã ocazie conducerii Ministerului
Administraåiei æi Internelor, în special domnului vice-primministru
Dan Nica, pentru înfiinåarea Direcåiei Maritime de la
Constanåa æi a transmis conducerii acestei structuri cã se aæteaptã
26
F R O N T I E R A

în perspectiva aderãrii României la
cadrul Consiliului i l u i Consultativ
t rezultate în cel mai scurt timp. De asemenea, a transmis celor
prezenåi cã nu trebuie sã se teamã de sindicate, CNP sau structuri
precum DGA ori SIPI, ci acestea trebuie sã fie considerate
partenere, pentru cã „toåi avem aceleaæi interese”.
Invitat la lucrãri, æeful Serviciului Prevenire din cadrul DGA,
cms- æef Paul Milodin a felicitat Poliåia de Frontierã pentru cã
în ultimele 5 luni nu s-au înregistrat fapte de corupåie, dar a
subliniat faptul cã trebuie îmbunãtãåitã percepåia cetãåeanului
asupra Poliåiei æi a structurilor din MAI. Reprezentantul DGA a
proiectat un film realizat de Serviciul Prevenire despre un caz
celebru de corupåie, soluåionat de ofiåerii anticorupåie.
Chestorul Doru Dumitrescu - adjunct al æefului
Departamentului Ordine æi Siguranåã Publicã a felicitat Poliåia de
Frontierã pentru modul în care a reuæit sã treacã peste momentul
1 mai, reorganizarea aducând eficientizarea sistemului,
eliminarea paralelismelor dintre structuri. Reprezentantul
DOSP a accentuat faptul cã trebuie sã se dea o mai mare
importanåã pregãtirii personalului.
Chestorul dr. Ion Cuhutencu - Directorul Direcåiei
Generale Control æi Audit Intern a prezentat activitatea
direcåiei, precum æi activitatea de auditare a Poliåiei de
Frontierã. Rezultatele æi concluziile acesteia au constituit
baza pentru reforma instituåionalã de la 1 mai 2009.
Domnia sa a îndemnat æefii structurilor PFR din teritoriu
sã cearã consiliere, ajutor de la specialiætii direcåiei pe
care o coordoneazã, pentru gãsirea unor soluåii optime la
problemele care apar. De asemenea, a arãtat faptul cã este
imperios necesar sã se realizeze proceduri, pentru a facilita
activitatea poliåiætilor de frontierã din teritoriu, remarcând
totodatã cã „procedurile nu sunt documente care stau în
fiæet”.
Directorul Direcåiei Resurse Umane, cms-æef Ion Sima,
a prezentat programul redistribuirii personalului de la
frontierele interne, în cele douã etape, pânã în aprilie 2011
(program prezentat în paginile Revistei Frontiera).
Comisarul-æef Andrei Voicu, æeful Serviciului Schengen
æi Programe, a prezentat, pe scurt, calendarul evaluãrilor
Schengen æi a subliniat faptul cã mai sunt probleme de ordin
logistic, îndeosebi legate de infrastructurã, clãdiri dar æi de
mobilitate. Însã problemele cele mai mari sunt cele legate
de pregãtirea personalului - „evaluarea în domeniul Schengen
nu se face conducerii inspectoratelor judeåene sau IGPF-ului, ci
se face la nivel operativ. Personalul va fi evaluat atât la frontiera
verde cât æi în puncte. Evaluarea se va face simplu, concret, pe
teren æi se va merge pe activitate practicã”. Chestorul principal
Nelu Pop a concluzionat cã trebuie sã se intensifice pregãtirea
personalului, sã se dea testãri din legislaåia Schengen, astfel
ca, pânã la momentul evaluãrilor, fiecare om sã ætie ce are de
fãcut.
Directorul Direcåiei de Comunicaåii æi Tehnologia Informaåiei,
comisarul-æef Silviu Mitu, a tras un semnal de alarmã asupra
scurgerii de informaåii clasificate, din cauza utilizãrii incorecte æi
nerespectãrii normelor de protecåie a datelor în computerele din
unitãåile Poliåiei de Frontierã, æi a avertizat cã se poate merge pânã
la propunerea ridicãrii dreptului de acces la informaåii clasificate
pentru cei care au incidente de securitate informatizate.
Comisarul-æef Andreea Niculiu, æeful Serviciului Afaceri
Europene æi Relaåii Internaåionale, a ridicat mai multe subiecte de
interes, între care problema lipsei structurilor de Topografie din
teritoriu, în noile condiåii de preluare a administrãrii culoarului
de frontierã de cãtre Poliåia de Frontierã.
S-au mai dezbãtut probleme legate de logisticã æi financiar,
luând cuvântul comisarul-æef Marian Alexe, contabil-æef al IGPF
æi comisarul-æef Radu Darius Enescu, æeful Serviciului Logistic.
Directorul Direcåiei UMP, comisarul Florin Marius Dumitru
a prezentat stadiul realizãrii æi implementãrii SISF, atrãgând
atenåia cã existã un factor de risc æi anume cel legat de reducerea
numãrului de funcåii în aparatul logistic. Ofiåerii care lucreazã
în domeniul logisticii sunt supuæi unui volum foarte mare de
muncã æi au rãspunderea unor contracte cu sume foarte mari în
euro æi, de aceea, sunt foarte mulåi cei care doresc sã plece de
la aceste structuri.
La finele lucrãrilor, IJPF Tulcea a organizat o aplicaåie practicã
în cooperare cu SRI, Jandarmerie, Poliåie æi DGIPI, ce a evidenåiat
eficienåa supravegherii frontierei în zona de competenåã, având
în vedere importanåa securizãrii frontierei de la Marea Neagrã
æi Delta Dunãrii.
A fost un amplu exerciåiu tactic pe linie informativ-operativã,
privind modul de acåiune al echipajelor Poliåiei de Frontierã, atât
de pe apã cât æi de pe uscat, pentru interceptarea æi reåinerea unor
grupuri de contrabandiæti cu åigãri. La exerciåiu, care a avut loc în
Delta Dunãrii, au fost implicaåi lucrãtori de la Detaæamentul de
Sprijin Operativ al IJPF Tulcea æi de la SPF Pardina æi s-a folosit
tehnica din dotare – autoturisme de teren, ATV-uri, æalupe de
intervenåie rapidã, precum æi æalupe de patrulare.
Exerciåiul a constat în simularea reåinerii unui grup de
contrabandiæti cu åigãri, inclusiv prin folosirea focurilor de armã.
Infractorii se aflau într-un autoturism în apropirea frontierei æi
nu îæi justificau prezenåa în zonã, fiind verificaåi de o patrulã a
Poliåiei de Frontierã. În acest timp, de pe malul celãlalt, o barcã
încãrcatã cu åigãri de contrabandã a încercat sã ajungã la mal,
dar a fost interceptatã de o æalupã rapidã a Poliåiei de Frontierã.
Traficanåii au fost imobilizaåi de echipajele de intervenåie ale
Poliåiei de Frontierã, care au fãcut uz de armã executând foc în
plan vertical, evident cu cartuæe de manevrã.
Simularea a demonstrat atât excelenta pregãtire a celor
implicaåi cât æi buna coordonare æi conlucrare a structurilor de
ordine æi siguranåã publicã.
Iulian PUICÃ
F R O N T I E R A A n a l i z ã 27

MARAMUREÆ – PÃMÂNT AL CREDINÅEI
În ziua de 2 iulie a.c., la sediul IJPF Maramureæ a avut loc slujba de târnosire
a bisericii din lemn cu hramul ,,Sfântul Voievod Ætefan cel Mare”, ridicatã în
incinta inspectoratului între anii 2008-2009 de poliåiætii de frontierã conduæi de
comisarul-æef Laurenåiu Batin, inspectorul-æef.
La ceremonial, oficiat de PreaSfinåitul Iustin Hodea Sigheteanul, arhiereu vicar
al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureæului æi Sãtmarului, înconjurat de un
sobor de preoåi æi diaconi, au participat, alãturi de poliåiæti de frontierã din judeå,
familiile acestora, prieteni, cetãåeni din Sighet, oficialitãåi ale judeåului precum
prefectul Sandu Pocol, preæedintele Consiliului Judeåean Maramureæ Mircea Man,
primarul Municipiului Sighetu Marmaåiei, profesoara Eugenia Godja, senatorii
Gheorghe Mihai Bârlea æi Liviu Titus Paæca, deputaåii Cãtãlin Cherecheæ æi Vasile
Berci, alåi reprezentanåi ai autoritãåilor publice locale æi judeåene æi, în calitate de
invitat special, celebrul actor æi poet Dorel Viæan.
La iniåiativa comisarului-æef Laurenåiu Batin, în iunie 2008 s-a turnat fundaåia,
iar pe data de 2 iulie anul trecut s-a pus piatra de temelie a bisericii din lemn, în
stil maramureæean, din incinta IJPF Maramureæ.
Ideea ctitoririi a fost susåinutã de conducerea IGPF, prin inspectorul general, chestor
principal dr. Nelu Pop, care prin demersuri la Ministerul Administraåiei æi Internelor,
Ministerul Culturii æi Cultelor æi Patriarhia Ortodoxã a obåinut sprijin prin hotãrâre de
guvern, mai precis douã miliarde de lei vechi, derulaåi prin Primãria Sighet.
De asemenea, poliåiætii de frontierã maramureæeni au contribuit, benevol, cu
diferite sume de bani, iar Biroul teritorial al SNPPC æi IPA Maramureæ au sprijinit,
la rândul lor, acest frumos proiect.
28
F R O N T I E R A
E v e n i m e n t

F R O N T I E R A
E v e n i m e n t
29

„Dupã o muncã intensã æi foarte
concentratã, în mai puåin de un an
de zile s-a construit aceastã minunatã
catedralã de lemn, din incinta Poliåiei
de Frontierã. Astãzi, cu ajutorul lui
Dumnezeu, rugãciunile ocrotitorului
Poliåiei de Frontierã - pentru cã
Ætefan cel Mare a apãrat ca nimeni
altul fruntariile åãrii, de aceea este
protectorul acestei instituåii prestigioase
æi glorioase în istoria poporului nostruau
dus la sfinåirea acestei biserici
æi au închinat-o lui, aæa cum el a
închinat atâtea biserici æi mãnãstiri lui
Dumnezeu. La rândul ei, dupã 500
de ani, Biserica Ortodoxã l-a trecut în
rândul sfinåilor, ctitor de locaæuri sfinte æi apãrãtor al dreptei credinåe
æi valori de Dumnezeu... Am cinstit astãzi ceea ce Sfântul Sinod a
consacrat, pe acest mare voievod æi domnitor al românilor, pe care
nu întâmplãtor l-a aæezat sã fie cinstit în ziua de 2 iulie, când în
calendar este sãrbãtoarea închinatã aæezãrii în raclã a veæmintelor
Maicii Domnului. Aceastã legãturã nu este întâmplãtoare, pentru cã
veæmintele voievodale ale marelui voievod æi domnitor al Moldovei
erau binecuvântate æi sfinåite de ascultarea de legea lui Dumnezeu,
de porunci, de legile æi demnitatea poporului român, de prestigiul
æi unitatea lui, pe care le apãra... Pentru prima datã în România, o
instituåie
care este succesoare a apãrãrii fruntariilor æi a graniåelor
- chiar dacã acum ele s-au cam spiritualizat,
nu s-au desfiinåat ca identitate æi ca neam,
æi nici nu trebuie sã se desfiinåeze æi sã se spiritualizeze
în aæa fel încât sã uitãm ce identitate, ce limbã, ce credinåã
avem – instituåia Poliåiei de Frontierã
ridicã o bisericã în incintã.
Iatã cã Maramureæul e dãtãtor de ton,
pentru cã este un pãmânt al credinåei.
Ætefan æi-a recunoscut rãdãcinile în
Maramureæul Voievodal,
prin Bogdan I cel Bãtrân Întemeietorul,
care a dat dinastia Muæatinilor,
æi a temeluit Åara Moldovei la 1359.
Pentru rugãciunile lui
æi actele lui de vitejie, sã ne ocroteascã Dumnezeu,
Maica Domnului æi toåi sfinåii, Amin!
Slavã Tatãlui, Fiului æi Sfântului Duh, Amin! “
- PreaSfinåitul Iustin Hodea Sigheteanul
30
F R O N T I E R A

F R O N T I E R A
Evenimentul s-a încheiat
cu un spectacol artistic
interpretat de cãtre Nicolae
Furdui Iancu, Traian æi Valeria
Codoreanu Ilea, Viorica
Macovei, Marius Ciprian
Pop, Alexandru Pugna, Anuåa
Motofelea, Florentina æi Petre
Giurgi, Grupul „Marmaåia”
æi Ansamblul Folcloric
„Pintea Viteazu” al Poliåiei
de Frontierã Maramureæ.
Coordonatori ai spectacolului
au fost Florentina æi Petre
Giurgi, ultimul fiind æi æeful
Casei de Culturã a Poliåiei de
Frontierã Maramureæ
E v e n i m e n t
31

Echipa de meæteri a fost formatã din poliåiæti de frontierã
– Ion Arba, Vasile Ananie, Ioan Sav, Ioan Buftea, Felician
Sima, Cristian Baias, Dumitru Botizan, Florin Malearciuc,
Vasile Trifoi, Codruå Æimon, Ioan Rednic, Ioan Pop, Ioan
Grumar, Mihãiåã Hotima, Adrian Mihu, pricepuåi în sculpturã
æi construcåii tradiåionale åãrãneæti, conduæi de meæterii
Grigore æi Vasile Hotico, din localitatea maramureæeanã
Ieud. Arhitectul este vestitul Dorel Cordos, iar coordonatorul
echipei a fost comisarul Nicolae Mircea, lucrãtor în cadrul
IJPF Maramureæ. Au mai ajutat Mihai Bledea æi Alexandru
Kovacs.
Biserica din lemn are cel mai mare pridvor sculptat din
Maramureæ æi mãsoarã 41 de metri înãlåime.
Dupã ce s-a pus piatra de temelie
s-a trecut la pregãtirea materialului æi
îmbinarea pereåilor. În perioada de iarnã
s-a cãutat lemn, care a fost prelucrat æi
uscat. În aprilie 2009 s-a trecut la partea
de deasupra acoperiæului. Concomitent cu
executarea pereåilor s-a fãcut sculptarea
pridvorului æi a stâlpilor de susåinere a
balconului pentru cor. În acelaæi timp a
încolåit ideea construirii unui gard, pentru a
se crea un ansamblu – format din bisericã,
troiåã, poartã, gard. A fost construit unul din
nuiele, spre pavilionul IJPF. Acesta nu a fost
încã terminat, din cauza lipsei materialului
– alunul – în toamnã fiind prevãzutã o
nouã operaåiune de împletire – numai
toamna, când nuiaua de
alun este moale, ea poate
fi împletitã.
Sã menåionãm cã æi
acest meæteæug a fost
învãåat de colegii noætri de
la profesorul Ioan Bãbuå,
din Vadul Izei.
Spre sfâræitul lunii mai
a fost ridicat turnul, pe
piloni speciali din lemn,
de 41 m înãlåime, care în
vârf are montatã o cruce
din fier forjat æi tablã de
cupru. S-a trecut la drãniåit
(acoperit cu draniåã sau
æiåã, æindrilã), bãtânduse
aproximativ 80.000
de bucãåi la acoperiæ.
S-a instalat paratrãznetul
æi s-au bãtut bolåile æi
podurile.
Încã 15.000 de æiåe
s-au bãtut la gardul din
faåa inspectoratului, aflat în armonie
cu poarta maramureæeanã, biserica æi
troiåa sculptatã de meæterul Pãtru Godja
Pupãzã. Între elementele care le leagã se
numãrã funia æi elementele de sculpturã
(colåurile - liniile „tãiate”), simboluri ale
continuitãåii, respectiv perfecåiunii. Poarta
a fost realizatã de cãtre subinspectorul
Ætefan Æteå.
Fundaåia bisericii æi a gardului este
32
pavatã cu piatrã de carierã, de Runcu. În partea stângã a
bisericii au fost sculptate în trunchi de arbore 12 scaune
domneæti, dupã numãrul apostolilor.
În totalitatea lor, lucrãrile au fost fãcute respectânduse
tradiåia maramureæeanã, sub îndrumarea permanentã a
Episcopiei Maramureæului, a Arhiereului Vicar Iustin Hodea
Sigheteanul, legãtura dintre Episcopie æi IJPF fãcându-se prin
preotul Vasile Grigor, cel care l-a ajutat pe comisarul Mircea
în coordonarea activitãåilor.
Au fost sfinåie æi cele trei clopote, care vor fi amplasate
în turn.
F R O N T I E R A
„Am vrut sã
facem ceva pentru
sufletul nostru æi al
familiilor noastre,
pentru toåi locuitorii
municipiului nostru,
precum æi pentru
toåi cei care vor sã
ne treacã pragul
pentru un moment
de reculegere æi
rugaciune” –
comisar-æef
Laurenåiu Batin,
æeful IJPF
Maramureæ
E v e n i m e n t

O ZI, O NOAPTE, O VIAÅÃ
de Anton GAGIU
Obiænuiam sã fac aæa de mult timp. Era felul meu de a mi controla
subordonaåii. Plecam intempestiv fie de acasã, fie de la birou æi, dupã
câteva zeci de kilometri, ajungeam la... locul faptei, adicã acolo unde
grãnicerul topeæte timpul, pentru cã el nu ætie când e noapte sau zi,
ci doar unde este hotarul, de unde începe respiraåia åãrii, unde ai lui,
cei pe care-i poartã în inimã, trudesc, iubesc sau se odihnesc. Pentru
grãnicer åara e orizontul permanent de sub ochii lui, îmbrãåiæarea aceea
eternã dintre cer æi pãmânt sau dintre marea cea mare æi luna plinã, o
portocalã în mâna universului. Obiænuinåa mea era, de fapt, starea prin
care comunicam cu cei ce mã fãceau sã trãiesc bucuria de a deschide
uæa prin care patria pãtrundea în sufletele celor care-i zidesc ziua de
mâine.
Era o noapte de smoalã, dacã-mi întindeam mâna în aer nu-mi
vedeam vârful degetelor. Nu era nevoie sã mã însoåeascã nimeni de la
subunitatea în raionul cãreia mergeam, pentru cã ætiam potecile, cãrãrile
æi bornele dupã mirosul pe care-l lãsau în aerul dimineåii de primãvarã
timpurie. Aveam în faåa ochilor æi locurile în care ar fi trebuit sã gãsesc
posturile în misiune. Singur, singur (aæa gândeam eu cã e cel mai eficient
control inopinant), dar ætiam parola pentru ziua respectivã, îl intrebasem
într-o doarã pe locotenentul Sturzu, comandantul de subunitate ieri pe la
prânz, altfel riscam sã fiu tãvãlit. Am lãsat maæina lângã cimitirul pãrãsit,
reper de cruci albe æi pietre sub care zac trupuri æi amintiri. Apoi, la
adãpostul nopåii, am pãtruns pe drumul de care.
Îmi propusesem ca, pânã când se ivesc zorile sã verific cel puåin douã
sau trei posturi pe locul de serviciu. Pãmântul, sub tãlpile bocancilor
mei, pãrea ca un aluat, din care obiænuia mama sã-mi prepare o pâine ce
mirosea a grâu proaspãt sau a flori de mac. Îmi era prieten, dar æi duæman,
pentru cã umezeala din trupul sãu mã întârzia din drumul cãtre åinta pe
care o aveam. Undeva în dreapta zãream luminile de la æantierul naval,
în stânga strãluceau neoanele din punctul pentru trecerea frontierei, iar
eu mergeam printre aceste lumini ca un boå de întuneric cãtre o zare
ascunsã vederii mele, dar bãnuitã undeva. Nu aveam la mine armã sau
lanternã, aveam doar mintea care nu-mi dãdea pace, fãcea fel de fel
de planuri æi mai aveam...da, inima pe care o simåeam cum cautã în
piept un loc pentru odihna de care avea nevoie. Era îndeajuns? Dupã
mai bine de jumãtate de orã de mers pe poteca pe care doar o bãnuiam
prin întuneric, ajuns la întretãierea a douã canale de irigaåii, aici, dupã
ætiinåa mea ar fi trebuit sã dau peste un post, dar...am dat doar peste o
liniæte care-mi rãsuna în urechi ca o melodie pe care nu o înåelegeam.
Am mai parcurs câåiva zeci de paæi æi, deodatã, am auzit un zgomot în
stânga mea... „Stai, parola!”, mi-a rãsunat în urechi strigãtul grãnicerului
care, cu siguranåã mã ghicise, îmi intuise silueta prin negura nopåii æi
avusese timp sã ocupe o poziåie avantajoasã pentru a mã opri din drumul
meu. Am pronunåat parola æi deodatã am devenit æef æi subordonat. Nu
era singur, al doilea grãnicer ocupa un loc de serviciu la distanåã de
douãzeci de metri de noi.
-De ce nu eraåi acolo, la întretãierea celor douã canale de irigaåii?
Nu acela era locul de serviciu?
-Da, dar v-am vãzut silueta æi am executat manevra pe care aåi vãzuto,
mi-a spus grãnicerul sigur pe el.
-Tu glumeæti cu mine ostaæ, cum sã mã vezi pe întunericul ãsta?
Întrebarea mea nu l-a derutat deloc, ci...
-Domnule comandant, staåi aici în locul meu aæa cum m-aåi gãsit pe
mine, iar eu am sã merg la treizeci de metri pe direcåia pe care aåi venit
dvs. Avusese dreptate, chiar aæa, în întunericul acela pe care puteai sã-l
tai cu cuåitul, am zãrit silueta ostaæului, iar eu care am aæteptat sã mã
izbesc pe traseu de un grãnicer neatent!
-Cum e? am întrebat dupã ce am am primit rãspuns la alte întrebãri
tehnice (cine le-a dat misiunea, ce anume le-a spus concret, când au
ajuns pe locul de serviciu etc).
-Pe întuneric intens e riscant sã executãm misiunea în miæcare, v-am
arãtat cã din punct fix avem æanse sã observãm totuæi ceva, pe când din
miæcare am fi putut da nas în nas cu infractorii. Avea dreptate. De la
acel grãnicer am învãåat cã niciodatã la frontierã nu ætii totul, permanent
ai ceva de învãåat æi încã de la cei care abia trecuserã în clasa a doua a
grãniceriei. Urmãtorul post trebuia sã-l gãsesc la aproape un kilometru
de locul în care primisem o lecåie de grãnicerie.
Traseul meu trecea numai pe o potecã paralelã cu linia de frontierã,
nu mã puteam abate pentru cã riscam sã mã rãtãcesc, reperele mele,
luminile despre care vorbeam la început nu mai apãreau la orizontul
nopåii, singurul reper îmi rãmãsese mintea unde derulam traseul pe care-l
urmam æi pe care-l vãzusem de zeci de ori pe luminã. Dupã aproape o
jumãtate de orã de mers am pãtruns într-o vale care peste o lunã avea
sã devinã un colå de rai, dupã ce avea sã se umple de vegetaåie æi de
flori. O aripã de vânt primãvãratic a adus spre mine...sunete. Erau voci
omeneæti, æoapte æi nu erau ale ostaæilor pe care speram sã-i gãsesc pe
locul de serviciu, ci...da, era æi o voce de femeie. Echipamentul meu
era unul adecvat misunii pe care o efectuam, aæa cã mi-am unit trupul
cu pãmântul chiar în locul în care mã aflam, orice miæcare ar fi putut
deconspira prezenåa mea în acel loc. Grãnicerul care mi-a dat o lecåie
avusese dreptate. De la nivelul solului am sesizat miæcarea a douã siluete
care aveau direcåia de mers chiar spre mine. Nu-mi puteam da seama
la ce distanåã de frontierã eram, intuiam doar ca sunt la câteva sute de
metri...douã, trei, poate mai mult, deci acele douã siluete veneau de
pe teritoriul statului vecin. Aæa cã...nu trebuia sã aætept sã intervinã un
alt post aflat în apropiere, pentru cã riscam sã-i pierdem. Fãrã sã-mi
propun devenisem æi eu un post în dispozitivul de pazã al lui Sturzu. În
momentul în care cele douã siluete au ajuns la câåiva paæi de locul în
care mã aflam mi-am auzit vocea pronunåând...
„Stai, stai cã trag!” De tras nu avem cu ce, dar vocea era hotãrâtã, pe
efectul surprizei scontasem, ar fi putut fi o armã mai adevãratã decât cea
adevãratã. Siluetele au încremenit de parcã instantaneu fuseserã turnate
din întuneric. Trebuia sã mã apropii, sã simulez cã-i percheziåionez,
deæi era deosebit de periculos, pentru cã nu aveam nici lanternã, dar
apropiindu-mã de cele douã siluete am încremenit, aveam în faåa mea
o pereche umanã, un bãrbat æi o femeie, în aproape douãzeci de ani de
grãnicerie nu reåinusem la frontierã o femeie, „infractorii mei” fuseserã
numai bãrbaåi. Dar... „pentru orice existã un început”, mi-am zis, în timp
ce le-am zis în ce direcåie s-o ia. N-au priceput. Am priceput eu, însã, cã
erau strãini, aæa cã le-am zis în englezã „go way”! În zori am ajuns cu
ei la subunitate. Locotenentul Sturzu, care era la continuitate, a devenit
stanã de piatrã când m-a vãzut intrând pe poarta subunitãåii însoåind douã
persoane strãine. Deæi eram obosit, plin de noroi, înfometat, doream cu
ardoare sã discut cu acei oameni, simåeam cã voi avea ocazia sã aud o
poveste terifiantã a douã destine...
„Suntem albanezi, absolvenåi ai facultãåii de arhitecturã din Tirana,
iatã, avem aici lucrãrile noastre (au întins pe masa la care mã aflam
schiåe, proiecte, desene, picturi pe care le aveau într-un rucsac). Am
plecat pentru cã nu am mai suportat teroarea la care sunt supuæi tinerii
din åara noastrã, am lãsat acolo pãrinåi, prieteni, amintiri, viaåa noastrã
de pânã acum, am luat cu noi speranåele æi gândurile de viitor pe care
dorim sã le împlinim oriunde, chiar æi aici în åara dvs”.
Îi priveam cu admiraåie, dar æi cu milã, pentru cã ætiam ce-i aæteaptã,
sã-i predau grãnicerilor din åara vecinã, aæa prevedea acordul de
frontierã. Cu admiraåie îi priveam pentru curajul de care au dat dovadã,
acela de a trece mai multe frontiere pentru a fugi de prigoanã spre
libertate. Ætiam ce înseamnã libertatea pentru cã eu însumi simåisem
pe pielea mea lipsa ei, iar de ceva timp, firav încerca sã mijeascã æi pe
plaiurile noastre. Povestea lor îmi rãsuna în urechi ca un ecou al propriei
mele dureri æi neîmpliniri. Æi acum regret cã pentru oamenii aceia care
au foråat barierele libertãåii nu am putut sã fac nimic pentru a-i scoate
din situaåia în care se aflau. Însã, nu mi-am încãlcat principiile. Cei doi
albanezi au fost returnaåi grãnicerilor vecini aæa cum prevedea acordul
de cooperare. La despãråire, când semnam procesul verbal cu grãnicerii
vecini, am mai avut puterea sã privesc spre ei... Doamne ce am citit
în ochii lor nu am sã uit niciodatã. Æi acum acei ochi mã urmãresc în
peregrinãrile mele prin viaåã.
Dacã i-aæ mai întâlni vreodatã le-aæ spune doar cã... eu înainte de a
fi om, atunci am fost un slujbaæ al statului, æi nu luam decizii în numele
meu, ci în numele lui. Eu nu eram Napoleon sã spun „Statul sunt eu!”
F R O N T I E R A
R e m e m b e r
33

Cinste eroilor noætri
Constantin Muæat
Eroul caporal grãnicer
S-a nãscut în 1890 la Domneæti-Ilfov æi în 1906 a ajuns în
comuna Crucea, satul Floroaica. A fost apoi croitor în Bucureæti,
iar în 1911 a fost înmatriculat la Cercul de recrutare Ialomiåa,
din Cãlãraæi, fiind repartizat iniåial la Regimentul de Infanterie
„Fraåii Basarab” Dobrogea æi apoi la Regimentul 2 Grãniceri.
Dacã lucrurile ar fi mers normal, la 1 noiembrie 1914 ar fi trebuit
sã fie lãsat la vatrã.
Este printre primii soldaåi care trec frontiera nedreaptã pe
Carpaåi. O misiune cu adevãrat istoricã, fiindcã se aflã printre cei
dintâi ostaæi români ce pun piciorul în Ardeal dupã ce sfãrâmã,
în cea dintâi noapte de rãzboi, stâlpul de graniåã de la Klein, în
Predeal.
În ziua de 16 decembrie 1916, batalionul lui Muæat, trecut
în componenåa Regimentului 2 Grãniceri, comandant fiind
maiorul Grigore Vasilescu, se aflã prins într-o încleætare aprigã
cu inamicul la Râpa Roæie, lângã Soveja. Grãnicerii urcã anevoie
povârniæul, zãpada le alunecã sub picioare, dar ei nu zãbovesc
nici o clipã. Unii cad pentru totdeauna. Soldatul Muæat mai fusese
lovit de glonå, dar uæor. Refuzase evacuarea, considerând rana
„o zgaibã”. Nu-i este teamã de moarte. Grenadier neîntrecut,
el aruncã una dupã alta, cu iuåeala fulgerului, grenade asupra
tranæeei inamice. Dar, iatã cã la un asalt, tocmai în clipa când se
pregãteæte sã sarã într-o groapã, nu departe de el explodeazã un
obuz. Simte în umãrul stâng ceva ca un fier ars; fãcând eforturi
supraomeneæti, continuã sã înainteze. Dupã câåiva paæi, puterile îl
pãrãsesc, mâna stângã atârnã fãrã vlagã pe lângã corp, sfârtecatã
de o schijã de oåel. Îæi pierde cunoætinåa.
Evacuat la Iaæi solicitã, dupã amputarea braåului, sã
nu fie reformat æi sã fie trimis în mijlocul camarazilor.
Spunea cã poate arunca grenade, cu o mânã, în duæman.
I se acceptã æi este primit ca un erou de camarazi.
Regele Ferdinand scria în „Monitorul Oastei”, în 1917,
referindu-se la caporalul de grãniceri Constantin Muæat:
„Cu multã bãrbãåie æi însufleåit de cele mai frumoase
sentimente de dragoste de åarã, numitul soldat a stãruit
sã nu fie reformat æi sã fie retrimis pe front, ca aruncãtor
de bombe, având mâna dreaptã în bunã stare”. Cea
stângã îi fusese retezatã în luptele de la Oituz.
Oituz, 31 iulie 1917. Punctul trigonometric Coæna
(cota 789). Ostaæii Companiei 6 din Regimentul 2
Grãniceri se avântã într-un iureæ puternic spre poziåiile
germane.
Caporalul Muæat se afla în fruntea grupei sale.
„Grenade, bãieåi! Daåi grenade! Înainte! Nu vã lãsaåi”, aæa
îæi îndemna mereu camarazii. Când cota este cuceritã,
un glonå vrãjmaæ îi sfredeleæte pieptul. Cuprins de fiorii
moråii, Muæat mai strigã odatã: „Înainte bãieåi!” Trupul
sãu încordat rãmâne, în eternitatea clipei, avântat spre liniile
duæmane, cu singura-i mânã, dreaptã, aåintitã înainte, cum i-a
încremenit dupã aruncarea ultimei grenade …
Numele æi faptele lui Constantin Muæat au fost scrise cu litere
de aur în cartea de onoare a neamului românesc, iar urmaæii
acestuia nu uitã sã-æi pomeneascã, în fiecare an, eroul.
Sãrbãtoare în Bãrãgan, la Vâlcelele æi Floroaica
A devenit o tradiåie pentru locuitorii comunei Vâlcelele
æi a satului Floroaica, din judeåul Cãlãraæi, ca de sãrbãtoarea
Înãlåãrii Domnului æi Ziua Eroilor, în frunte cu primarul Vasile
Iliuåã, preoåi æi dascãli sã se adune cu toåii, în straie de sãrbãtoare,
sã-æi cinsteascã eroii la cele douã monumente din comunã. A
devenit, în aceste aæezãri, tradiåie æi prezenåa, alãturi de localnici,
a poliåiætilor de frontierã cãlãrãæeni, dar æi a unor ofiåeri în
rezervã, care au condus trupele de grãniceri æi, ulterior, Poliåia
de Frontierã.
Anul acesta ne-au însoåit sã reprezentãm instituåia Poliåiei de
Frontierã generalul-locotenent cu trei stele Ioan Bãlãei, fost prim
locåiitor al comandantului Trupelor de Grãniceri æi, ulterior, æef
al Corpului de Control al Ministrului de Interne æi contraamiralul
Anatolie Zemba, fost comandant al Gãrzii de Coastã. La
monumentele din Vâlcelele æi Floroaica, pe durata desfãæurãrii
festivitãåilor au asigurat garda poliåiæti de frontierã conduæi de
æeful IJPF Cãlãraæi, comisarul-æef Vasile Mãrgineanu.
Pentru ca aceastã aæezare sã-æi cinsteascã eroii æi pentru
a se putea spune generaåiilor viitoare ce sacrificiu a fãcut
grãnicerul-caporal grenadier Muæat æi ceilalåi eroi ai satului din
toate timpurile, un fiu al satului, devenit Cetãåean de Onoare al
Comunei, colonelul Dumitru Rãducanu, a sacrificat timp, efort,
sãnãtate æi bani.
Într-o vreme nebunã, în care se aleargã dupã afaceri æi
profituri, colonelul Rãducanu a avut timp sã-æi aminteascã de
cei care, cu preåul jertfei supreme, æi-au apãrat neamul æi glia
strãbunã.
Domnia sa spunea: „Ceea ce sunt astãzi æi tot ceea ce
34 F R O N T I E R A
E v e n i m e n t

am realizat le datorez Armatei Române. Eu nu pot sã nu fiu
recunoscãtor Armatei, pentru cã, fãrã ea, nu aæ fi fost nimic, adicã
nu mi-aæ fi împlinit vocaåia æi idealurile. De aceea, atât cât voi
mai putea crea, o voi preamãri æi o voi respecta. Armata a fost,
este æi va rãmâne dragostea, credinåa æi speranåa mea. Armata a
fost æi este sufletul acestei åãri æi noi, toåi, îi datorãm existenåa, îi
datorãm respectul æi, mai ales, devotamentul”.
Monumentul de la Floroaica a fost dezvelit în ziua de 30
octombrie 1994, bustul eroului fiind opera sculptorului Florin
Mustea, de la Studioul de Arte Plastice al Armatei. Este din bronz,
iar soclul statuii este din beton mozaicat.
În ziua de 28 mai 1998, moment al cinstirii eroilor neamului
românesc, pe soclul monumentului au fost montate crucea æi
placa omagialã, pe care sunt imortalizate numele fiilor satului
jertfiåi pe altarul datoriei militare în rãzboaiele din 1316-1318
æi 1941-1945.
Vã mãrturisesc cã ai o senzaåie deosebitã când eæti martorul
românismului la sãrbãtoarea Înãlåãrii Domnului æi Ziua Eroilor,
alãturi de primarul Vasile Iliuåã, de preoåi æi dascãli, de poliåiæti
de frontierã, copii æi puåinii veterani care mai sunt printre noi,
pentru a da onorul æi cinstea cuvenitã eroilor neamului.
Un erou al vremurilor noastre
Anul acesta, însã, la Floroaica ne-am simåit mai singuri,
datoritã faptului cã lipsea din mijlocul nostru sufletul
întrunirilor, colonelul Rãducanu, cel care
cu mult timp înainte se ocupa cu mare
drag de toate pregãtirile, împreunã cu
primarul Vasile Iliuåã. Ne-am rugat, în
acele momente, cu toåii, pentru sãnãtatea
sa, pentru a-i da putere sã treacã peste acea
grea încercare. Primarul Vasile Iliuåã ne-a
povestit urmãtoarele: „dupã ce mi-am luat
în primire „scaunul”, primul om care mi-a
deschis uæa a fost un colonel care m-a luat
tare. Gata, domnule, de acum dumneata
trebuie sã faci ceva pentru oamenii de aici,
pentru satul Floroaica. M-a luat precum în
armatã un comandant subordonatul. Æi-aæa
a început o prietenie bazatã de respect, pe
valori, pe dragostea faåã de semeni, faåã de
istorie, faåã de åarã.”
Umblând prin åarã, în diverse misiuni,
am simåit cum viaåa mã înconjoarã de
oameni diferiåi, de oameni buni æi oameni
mai puåin buni, de oameni care se gândesc
la semenii lor æi ceilalåi, care sunt mãcinaåi
numai de interese personale, de goanã dupã înavuåire, chiar
dacã asta înseamnã sã facã rãu altuia sau altora. Vedem cum
minciuna ridicã ziduri din ce în ce mai groase în jurul nostru,
slãbind justiåia, armata, ordinea publicã, biserica, sãnãtatea ori
educaåia.
Cel despre care vorbim astãzi, pe care-l pomenim a fost æi
rãmâne în amintirea noastrã, a celor care l-am cunoscut, drept un
om cu totul æi cu totul deosebit, un om care a luptat toatã viaåa
pentru ceilalåi, pentru cei din jur æi chiar pentru necunoscuåi, iar
mãrturie stau fapte precum donaåii æi ajutoare pentru Bisericã,
copii, bãtrâni. Exemplul cel mai elocvent este unul pe care puåini
oameni care trãiesc din puåin l-ar face, acela de a dona, timp de
un an, jumãtate din solda de colonel pentru achiziåionarea unei
case parohiale în satul natal, în cazul domniei sale Floroaica.
Aæ îndrãzni sã spun cã poate vorbim de un sfânt, un spirit nobil
cãruia vã mãrturisesc cã am rãmas impresionat de onorul pe care
Sfânta Bisericã i l-a acordat la trecerea la viaåa veænicã.
L-am cunoscut pe colonelul Rãducanu în mijlocul românilor
din Vâlcelele, din Câmpia Bãrãganului, acolo unde a reuæit, ajutat
de un primar deosebit, sã lase mãrturie vremurilor æi generaåiilor
viitoare faptele de vitejie, sacrificiul fãcut de vâlceleni pentru a-æi
apãra neamul æi glia strãbunã.
În urmã cu 2-3 ani, colonelul Rãducanu a început
F R O N T I E R A
R e m e m b e r
„operaåiunea tunurile” – aæa îi spuneam noi, în redacåie, când
ne consultam cu dânsul referitor la demersurile æi greutãåile
pe care le întâmpina în aceastã idee, de a obåine, din partea
Ministerului Apãrãrii Naåionale, douã tunuri. Cu tenacitate, pe
toate cãile posibile æi imposibile a luptat pentru ca monumentul
de la Floroaica sã fie strãjuit de asemenea douã tunuri. Anul
acesta a reuæit æi i-a sunat pe toåi cei care ætiau despre aceastã
nãzuinåã, pentru a-æi savura împlinirea. Am fost apoi loviåi de
vestea îmbolnãvirii colonelului Rãducanu, iar dupã eveniment
de cea a trecerii în nefiinåã.
Din nefericire, nu a mai apucat sã-æi vadã Floreætenii la
monumentul care, prin cele douã tunuri amplasate lângã statuia
eroului simbol al Bãrãganului, capãtã rangul de monument
militar naåional.
Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!
IN MEMORIAM: Colonel (r.) Dumitru Gheorghe
Rãducanu - farmacist primar, s-a nãscut la 2 septembrie
1927 în satul Floroaica, comuna Vâlcelele, judeåul Cãlãraæi.
Cu o activitate de peste 42 de ani în slujba Armatei Române,
ca: farmacist æi æef de laborator la Spitalul Militar Buzãu în
1951, farmacist adjunct al Regiunii a II-a Militarã, Bucureæti,
Secåia Farmacie 1952, mutat la Policlinica Garnizoanei
Bucureæti, unde pânã în 1981 a ocupat funcåiile: farmacist,
farmacist principal, farmacist superior, farmacist primar,
æef laborator microproducåie, æeful farmaciilor militare
din Garnizoana Bucureæti - Farmacia Policlinicii Centrale
M.Ap.N.; Farmacia M.Ap.N. S-a pensionat la
cerere, la vârsta de 62 de ani, dupã o perioadã
de activitate de peste 42 de ani.
De-a lungul anilor, atât în activitate, cât
æi în rezervã a avut nenumãrate realizãri
importante în viaåa socialã æi militarã, dintre
care amintim:
• 1981 -1984 - a introdus pentru prima
oarã în Armata Românã sistemul computerizat
de evidenåã a medicamentelor, în colaborare
cu Centrul de Calcul al Armatei.
• membru fondator al Asociaåiei medicilor
æi farmaciætilor militari - A.M.F.O.R., carnet
nr. 150 / 1991;
• membru fondator al Societãåii de Istorie
a Farmaciei, carnet nr. 15 /1991;
• membru al Societãåii de Istorie a
Farmaciei din Barcelona, carnet nr. 12
/1993;
• membru al Societãåii Internaåionale de
Istorie a Farmaciei;
• a ajutat Biserica Ortodoxã Românã
în anii 1988, 1993, 1996, 2002 æi 2006 la prepararea
Sfântului æi Marelui Mir în calitate de farmacist specialist
consultant;
• a fost distins cu ordine æi medalii ale României, a
primit Crucea Patriarhalã a Bisericii Ortodoxe Române
pentru merite deosebite.
• Film Antena 3 referitor la ziua de 1 Iunie 2006, zi cu
triplã semnificaåie - Înãlåarea Domnului, Ziua Eroilor, Ziua
Internaåionalã a Copilului
• În 1982 a donat pentru cumpãrarea Casei parohiale
a Bisericii din Floroaica, timp de un an de zile, o jumãtate
din solda lunarã de colonel.
• A donat Mãnãstirii Dridu materiale de uz gospodãresc
în valoare de circa 12 milioane lei;
• A scris 11 cãråi æi a publicat numeroase articole;
• În anul 1994, cu sprijinul autoritãåilor locale æi
judeåene, al sponsorilor români æi buni creætini, cu
multã perseverenåã æi o substanåialã contribuåie moralã
æi financiarã, a ridicat în satul natal, Floroaica, judeåul
Cãlãraæi, statuia Eroului Naåional Constantin Muæat.
Marius IONESCU
Iulian PUICÃ
35