Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

istorie
MARIAN ZIDARU
Poziţia britanică faţă de
problema Basarabiei în vara anului 1940
L
Ex Ponto nr.2, 2008
a începutul verii anului 1940, desfăşurarea operaţiunilor militare a evoluat
nefavorabil pentru aliaţii occidentali ai României. În cursul lunii iunie, armata
germană a înaintat rapid, ocupând Parisul şi provocând, la 22 iunie, capitularea
Franţei. Atacul împotriva Marii Britanii era iminent. 1 Izolarea politică
a României, consecinţă a înţelegerilor secrete sovieto-germane din august
1939, a intrat într-o fază decisivă. Sprijinul, chiar şi moral, al democraţiilor
occidentale, s-a anulat odată cu momentul capitulării Franţei. Din acea clipă
România a rămas la discreţia vecinilor care aveau revendicări teritoriale faţă
de ea : U.R.S.S., Ungaria, Bulgaria sprijinite de Italia şi Germania.
Alianţele externe ale României, clădite de-a lungul a două decenii cu
singurul lor obiectiv: consolidarea statu-quo-ului teritorial şi a independenţei
naţionale erau desfiinţate sau inoperante: Franţa era la pământ şi, potrivit
ambasadorului Thierry, „trebuia să se adapteze şi să primească orice; 2
Polonia era distrusă, Mica Înţelegere lichidată, în timp ce pe Înţelegerea
Balcanică nu se putea conta. De asemenea, Marea Britanie era mai mult ca
niciodată preocupată de organizarea apărării Metropolei şi Imperiului decât
de evenimentele din sud-estul Europei. 3 În această situaţie complexă, atât
Bucureştii cât şi Londra au fost nevoite să opereze o serie de modificări în
politica lor externă, care vor duce la degradarea progresivă a relaţiilor dintre
Marea Britanie şi România, în cursul verii anului 1940. Britanicii au încercat
o apropiere de U.R.S.S., căutând pe diverse căi atragerea sovieticilor în războiul
împotriva Germaniei. Astfel, în 30 mai 1940, se semnalau negocierile
sovieto-britanice de la Moscova; o delegaţie britanică negocia normalizarea
relaţiilor dintre cele două ţări, britanicii făcând unele propuneri ispititoare
URSS. Londra propunea sistarea aprovizionării Reichului cu materii prime
în schimbul recunoaşterii intereselor sovietice la Dunăre şi instaurării unui
control sovietic la Strâmtori. 4
În acest scop, la 12 iunie 1940, Sir Stafford Cripps era numit ambasador
la Moscova. Cu ocazia primirii sale la 1 iulie 1940 de către Stalin, Cripps a
declarat că „guvernul britanic este de părere că Rusia ar putea lua conducerea
statelor din Balcani pentru menţinerea statu-quo-ului în zonă.” 5 Marea Britanie
era dispusă să recunoască dreptul U.R.S.S. la influenţă în ţările dunărene şi
în Balcani. 6 Demersul lui Cripps s-a soldat cu un eşec, deoarece dictatorul
196