Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

decadentismul românesc
ANGELO MITCHIEVICI
Thalassa şi dionisiile macedonskiene
Î
n istoria romanului, Thalassa lui Alexandru Macedonski împărtăşeşte
destinul cărţilor întârziate care deşi fac corp comun cu epoca în care au
fost scrise văd lumina tiparului când momentul lor s-a dus. Relaţia de
continuitate a lui Macedonski cu romantismul şi poetul maximei realizări
a esteticii romantice, Eminescu, a făcut obiectul a numeroase studii,
însă foarte puţine cele care pun în ecuaţie această filiaţie cu privire la
singularul roman macedonskian. Mihai Zamfir vede relaţia dintre proza
eminesciană, romantică şi cea macedonskiană, „decadentă”, luându-şi
totuşi precauţiile ghilimelelor. „În linie străromantică, mitică şi filozofică,
proza eminesciană compune cu cea „decadentă” şi ornamentală macedonskiană
un destin paralel.” 1 Ceea ce criticul identifică drept „poem” central,
ce obnubiliează punerea în scenă, constituie uneori nucleul decadent al
prozei macedonskiene. Macedonski reprezintă unul dintre acei scriitori
care reflectă dinamica culturală a unei epoci, încearcând genuri diferite,
este şi prozator, dar şi critic, poet, dar şi romancier. În ceea ce priveşte
proza, scriitorul este un pionier, însă, din păcate, singurul său roman intră
tardiv în circuitul de lectură românesc cum se va întâmpla şi cu Lunatecii
lui Ion Vinea. Dezamăgit probabil de succesul modest pe care-l obţine în
Franţa, - romanul se dorea o carte de vizită franceză a autorului depeizat
-, el îi amână publicarea.
În 1902, Macedonski îşi grupează proza în volumul Cartea de aur 2 care
aşa cum notează „discipolul” care o prefaţează ultra-elogios: „Cartea de
aur ce se publică astăzi, este pictură şi viaţă.” 3 Faptul devine semnificativ
pentru dubla condiţie pe care o asumă Macedonski în prozele sale, cea
artistă, înrudită cu plastica, şi tonul descriptiv al multora din povestiri va fi
redat prin scriitura artistă, deloc străină de stilul Secession cu volutele şi
arabescurile sale, – aurul este metalul alchimic al decorativismului secesionist,
ilustrat emblematic de un Gustav Klimt -, şi cea realist-naturalistă
a prozatorului conectat la problemele contemporane. Poetul îşi construieşte
singur panegiricul, oferind în prefaţă prin o serie de voci auctoriale
deghizate în discipoli pentru a nu bate la ochi, o carte de vizită care se
vrea impresionantă pornind de la genealogia prestigios-nobiliară ranforsată
şi prin căsătorie, „căsătorit cu Anna Rallet, coborâtoare din Ghika, din
Ex Ponto nr.2, 2008
75