Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

sociale/materiale îl înstrăinează din nou într-o lume care nu mai pune mare
preţ pe ele.
În finalul romanului Paşadia (cu ura sa faţã de tot ce-i românesc) moare,
iar Pantazi (cosmopolitul aflat în permanentă călătorie) părăseşte ţara. În
Sub pecetea tainei stilurile nobiliare ale lui Paşadia şi Pantazi dispar, aşa
cum în Craii… dispăruse exotismul stilistic al lui sir Aubrey din Remember.
Rămâne discursul Povestitorului, re-înrădăcinat în Bucureşti şi la Sionu. În
pragul morţii, conflictul interior pare a se fi rezolvat prin eliminarea celor două
ipostaze „exotice” ale sinelui.
1
Schimbãrile vestimentare îşi au, şi ele, semnificaţia lor. În tinereţe, Mateiu afişa
în escapadele sale berlineze sau bucureştene o costumaţie extravagantã (haine de
catifea violetã, mănuşi fine iarna etc.) pentru ca în anii maturitãţii sã fie evocat ca un
gentlemen rigid şi ţeapãn, purtând haine „corecte” şi ostentativ de modã veche sau –
dupã observaţia lui Barbu Brezianu – „corect uzate”.
Ex Ponto nr.2, 2008
89