Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România 6 m a r t i e 2 0 0 9 ...

c o m e n t a r i i c r i t i c e
Asist, de mai mult\ vreme, la o
rev\rsare de literatur\ f\r\
valoare în spa]iul public,
comparabil\ cu o maree neagr\.
Z\p\ceal\
simpatic\
C O U P E -P A P I E R
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
10
CUM SE SCRIA {I CUM SE CITEA ÎN
ANTICHITATE. Credem, cu infatuarea noastr\
inocent\, c\ întotdeauna s-a scris [i s-a citit a[a cum
se scrie [i se cite[te azi. Fals! În antichitatea
greco-roman\ se practica scriptio-continua, ceea
ce înseamn\ c\ nu existau spa]ii goale între cuvinte,
nici paragrafe, nici semne de punctua]ie (acestea din
urm\ erau folosite foarte rar de scribi). De asemenea,
nu se f\cea distinc]ia între majuscule [i minuscule.
Drept urmare, ca s\ poat\ fi în]elese, textele erau
citite, întotdeauna, oriunde (chiar [i în intimitatea
locuin]ei), cu voce tare. (O [i v\d în imagina]ia
mea pe Carmen Mu[at, plimbându-se prin cas\ cu
România literar\ în mân\ [i declamând fiecare
articol.)
Am g\sit aceste informa]ii, emo]ionante pentru
cine obi[nuie[te s\ scrie [i s\ citeasc\, într-o publica]ie
de înalt\ ]inut\, Revista român\ de istorie a c\r]ii,
într-un studiu semnat de Alexandru Ofrim. Revista
român\ de istorie a c\r]ii, editat\ de Biblioteca
Academiei Române, Biblioteca Central\ Universitar\
„Carol I” [i Biblioteca Na]ional\ a României, este
o adev\rat\ enciclopedie a tip\riturilor, dovedind c\
prin colaborarea bine articulat\ a trei institu]ii de
mare prestigiu se poate ajunge la performan]\ în
munca intelectual\. Articolele din cel mai recent
num\r (num\r dublu, III-IV, de peste 300 de pagini)
merit\ nu numai citite (eventual cu glas tare!), ci [i
studiate. Îmi notez titlurile celor pe care inten]ionez
s\ le recitesc, cu creionul în mân\: Palia de la Or\[tie
– exemplarul de la Biblioteca Na]ional\, Filiala
Batthyaneum de Ileana Dârja, Cartea veche româneasc\
(secolele XVIII-XIX) în colec]iile Bibliotecii
Universit\]ii Na]ionale din Cern\u]i de Olimpia
Mitric, Un exemplar din Metamorfozele lui Ovidiu
în colec]ia de carte veche a Muzeului din Alba Iulia,
pretext de câteva rememor\ri culturale de Doina
Dreghiciu [i Gabriela Mircea, Din colec]ia de carte
veche româneasc\ a Bibliotecii Na]ionale a Austriei
de {tefania {tefan, Ne mai intereseaz\ clasicii?
Chateaubriand în limba român\ de Marina Vazaca.
SCEN| DE DRAGOSTE. „Sânii rebeli, ispititori,
apetisan]i, revolu]i, tremurar\ ca piftia atunci când
Andrei îi eliber\ cu o fin\ delicate]e din chinga
sutienului, dezmierdându-i [i f\cându-[i de lucru,
«profesional», cu dân[ii. Totul parc\ îmbia la înfruptarea
cu l\comie din fructul acela atât de bine pârguit.
Hilde era o tor]\ aprins\. Ardea [i vibra cu toat\
fiin]a, pielea, ud\ de transpira]ie, i se f\cuse ca de
g\in\, iar când, în galopul sim]urilor, se întâmpl\
minunea singular\ a trecerii pragului feciorelnic, ea
scânci înfundat, scrâ[nind din din]i, oftând [i gemând
în\bu[it.”
Acest pasaj l-am transcris din romanul cu un titlu
cutremur\tor, Chemarea destinului, publicat de
Gheorghe Stancu la Editura Almarom din Râmnicu-
Vâlcea. Las la o parte folosirea stângace a limbii
române: sâni „revolu]i” (la o fecioar\?!), delicate]e
„fin\” (ar putea fi [i grosolan\?), prag „feciorelnic”
([i pragul era feciorelnic, nu numai Hilde? poate
c\ autorul s-a gândit la un „prag al fecioriei”...). Dar
scena de dragoste în sine este neverosimil\. Cum
putea s\ se mobilizeze Andrei ca s\ o ajute s\ treac\
„pragul feciorelnic” pe o fat\ cu sâni care tremur\
ca piftia [i cu o piele ud\ de transpira]ie, care i se
mai [i face ca de g\in\?
M|RTURISIRE. În ultimii ani am citit mai mult
de o mie de c\r]i proaste. Despre patru-cinci sute
dintre ele am scris în diverse reviste [i am vorbit la
radio. Dou\ sute cincizeci din scurtele mele comentarii
critice vor ap\rea în curând într-un volum.
De ce m-am angajat în aceast\ ac]iune neglorioas\,
dezaprobat\ de unii cunoscu]i ai mei (care consider\
c\ o carte proast\ trebuie trecut\ sub t\cere)?
Dintr-o pl\cere pervers\ de a r\scoli în mald\rele de
de[euri ale literaturii? Din dorin]a de a-mi afirma
superioritatea, r\nind sensibilitatea unor autori lipsi]i
de talent? Nici vorb\ de a[a ceva. Am f\cut-o ([tiu
c\ sun\ demagogic; în România, în momentul de
fa]\, tot ce e frumos [i cinstit sun\ demagogic)
dintr-un sentiment al datoriei.
Asist, de mai mult\ vreme, la o rev\rsare de
literatur\ f\r\ valoare în spa]iul public, comparabil\
cu o maree neagr\. Nu este vorba de excep]ii nefericite,
u[or de ignorat, ci de un adev\rat fenomen, care
m\re[te r\ul de care sufer\ oricum în prezent literatura
român\: sc\derea vertiginoas\ a num\rului de cititori
ai ei.
Prin firea mea, nu pot s\ asist f\r\ s\ reac]ionez
în vreun fel la distrugerea a ceva important – în cazul
acesta, la distrugerea prestigiului de care se bucur\
literatura, la noi, de aproape dou\ sute de ani.
Drept urmare, am hot\rât s\ intervin, cu mijloacele
modeste de care dispun, identificând [i examinând
atent fiecare carte proast\ în parte ([i nu perorând
împotriva fenomenului în general, ceea ce nu ar folosi
nim\nui, întrucât fiecare autor de maculatur\ ar crede
c\ m\ refer la altcineva decât la el).
Nu am nici o pl\cere s\ pun pe cineva la zid. {i
nici n-o fac. Îi stimez pe to]i aceia care scriu, fie [i
tâmpenii, pentru faptul în sine c\ scriu. C\ aspir\
la ceva mai înalt decât via]a prozaic\ de fiecare zi.
Campania pe care o duc nu este îndreptat\ împotriva
lor, ci împotriva c\r]ilor lor. Mi-a[ dori chiar ca ei
s\ mi se asocieze, deta[ându-se de ceea ce au scris
[i trecând de aceea[i parte a baricadei cu mine,
dintr-un devotament sincer fa]\ de literatur\.
În sfâr[it, mai exist\ un motiv care m-a f\cut s\
pierd atâta timp cu citirea unor scrieri ratate, un motiv
care nu mai ]ine de sim]ul r\spunderii, ci de o pl\cere
a spectacolului. C\r]ile pe care le-am parcurs constituie
un carnaval al prostiei omene[ti, al prostiei care
st\ ascuns\ în fiecare om, prost sau inteligent, [i
a[teapt\ s\ se manifeste cu exuberan]\. Îmi place,
recunosc, s\ privesc acest spectacol, imprevizibil,
Desen de LINU
pitoresc, [i s\ râd orgiastic. Toat\ via]a mi-a pl\cut
s\ râd, nu de cineva, ci cu cineva de ceva. S\ râd, de
data aceasta, cu cititorii [i, cu pu]in noroc, chiar cu
autorii în cauz\, de tot felul de combina]ii de cuvinte
care seam\n\ cu literatura, dar nu sunt literatur\.
Nu întâmpl\tor, am l\sat deoparte c\r]ile mediocre,
anoste, nerelevante [i le-am preferat pe cele de o
stupiditate expresiv\. Sunt [i excep]ii, consemnez
uneori [i ceea ce este doar [ters [i u[or de uitat, dar
în prim-plan aduc de cele mai multe ori prostia
spectaculoas\.
IOAN BUDUCA, LAMPA {I FLUTURII. Ioan
Buduca scrie în ziarul Ziua: „Când îl auzi, uneori,
în câte o emisiune televizat\ vorbind despre Eminescu,
î]i dai seama c\ Alex {tef\nescu nu practic\,
despre acest subiect, judecata unui critic literar, ci
pe aceea a unui taliban într-o discu]ie despre Coran.
«Fa]\ de Eminescu, ceilal]i poe]i români nu sunt
decât ni[te fluturi în jurul l\mpii», zicea odat\. «Cum,
adic\, Blaga ar fi doar un fluture orbit de lumina
eminescian\?» – l-am întrebat, dar emisiunea o [i
luase în alt\ direc]ie, ca la orice talk-show, unde
maioneza se leag\ [i se dezleag\ de dou\ ori pe
minut.”
Cuvintele pe care Ioan Buduca mi le atribuie [i
pe care, simulând rigoarea, le scrie între paranteze,
eu nu le-am spus niciodat\, la nici un talk-show. {i
nici nu s-ar fi putut s\ le spun, întrucât nu gândesc
atât de simplist. Am spus cu totul altceva, remarcând
o situa]ie înduio[\toare [i comic\ în acela[i timp, o
secven]\ din comedia (uneori macabr\) a existen]ei:
c\ multe dintre mormintele unor scriitori din cimitirul
Bellu se „înghesuie” în jurul mormântului lui Eminescu,
ca [i cum ar vrea s\ fac\ atingere cu el [i s\ se
contamineze de glorie. De unde fluturi? {i de unde
lamp\?
Sunt tentat, acum, s\ fac glume pe seama fluturilor
din mintea lui Ioan Buduca sau a l\mpii care îi fileaz\.
Dar m\ ab]in [i presupun, cu în]elegere, c\ acuza]ia
fantezist\ îndreptat\ împotriva mea a fost formulat\
într-un moment de z\p\ceal\ simpatic\.
NU-MI MAI TRIMITE}I ÎNCERC|RI LITERARE!
De[i am fost foarte explicit în num\rul trecut, constat
c\ nu m-am f\cut în]eles [i revin. La aceast\ rubric\
din România literar\, intitulat\ Coupe-papier,
NU r\spund tinerilor care îmi trimit încerc\ri literare.
Cei care vor s\-mi afle opinia în leg\tur\ cu
textele lor îmi pot scrie pe adresa: Alex. {tef\nescu,
la redac]ia revistei Flac\ra, Pia]a Presei Libere nr. 1,
sector 1, Bucure[ti. Dac\ au computer [i acces la
Internet, pot folosi [i adresa de e-mail
alex2108145@yahoo.com. În ambele variante,
r\spunsurile le vor primi în paginile revistei Flac\ra.
Tot acolo voi reproduce, selectiv, fragmente din
scrierile lor (poezie, proz\, teatru, critic\ literar\,
eseistic\ etc.).
Avantajul? La România literar\ sunt de o
severitate însp\imânt\toare. La Flac\ra m\ entuziasmez
u[or [i dau dovad\ de îng\duin]\. •