Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România 6 m a r t i e 2 0 0 9 ...

a c t u a l i t a t e a
Preten]ii prea mari
În COTIDIANUL din 27 februarie-2 martie, este adus\
în discu]ie chestiunea spinoas\ a drepturilor de mo[tenire
literar\. Cronicarul î[i aminte[te c\ [i revista noastr\ a
f\cut acest lucru, organizând acum câ]iva ani, la Clubul
Prometheus, o mas\ rotund\ la care au fost invita]i scriitori,
mo[tenitori de scriitori, editori, jurnali[ti, autori de manuale
[colare, profesori, cititori de toat\ mâna. A ie[it la lumin\,
atunci ca [i acum, un conflict pe care îl alimenteaz\, pe
de o parte, neclarit\]ile legii post-decembriste a drepturilor
de autor, iar pe de alt\ parte interesele divergente ale celor
implica]i. Autorii de manuale, de antologii vor ceva,
mo[tenitorii literari vor altceva. Primii vor s\ tip\reasc\
f\r\ opreli[ti [i cât mai ieftin din textele autorilor canonici,
ultimii vor s\ aprobe ei ce s\ se tip\reasc\ [i s\ încaseze
pentru aceasta sume cât mai consistente. Mo[tenitorii lui
Arghezi, ai lui V. Voiculescu par a fi cei mai hr\p\re]i.
Mitzura Arghezi „solicit\ în general editorilor sume
cuprinse între 500 [i 1000 de lei pentru un text“ (v. ce
declar\ directorul Editurii All), iar Andrei Voiculescu
ar fi cerut 20.000 de lei pentru opt versuri, cum au declarat
pentru Cotidianul reprezentan]ii Editurii Corint. Preten]iile
merg îns\ mai departe, chiar foarte departe. Nepotul lui
V. Voiculescu ]ine s\-[i dea avizul nu numai pentru
republicarea textelor bunicului s\u, „ci [i pentru citate,
indiferent c\ e vorba de un vers sau de o strof\“. Ce va
face de acum încolo critica literar\, aceast\ „art\ a cit\rii“?
Ce vor face criticii? Nu mai citeaz\ din clasici pân\ nu
ob]in acordul mo[tenitorilor literari? Parc\ e prea de
tot!
Chiar nu se face!
Miezul ultimului num\r din 2008 al revistei VERSO
îl constituie un dosar-anchet\ realizat de entuziastul Luigi
Bambulea pe tema, Cultura român\ du dehors. Titlul,
hibrid [i juc\u[, face leg\tura, dup\ cum se vede, dintre
românesc [i str\in. Ce i-a pl\cut Cronicarului este c\
aproape fiecare dintre invita]i are un set de întreb\ri
personale, adaptate interlocutorului. Greu de în]eles de
ce totu[i la ultimii trei, Lucian Turcescu, Anca Vasiliu
[i Cristian B\dili]\, regula nu se mai respect\, ei fiind pu[i
sub acelea[i zece întreb\ri comune. Dar asta nu deranjeaz\,
te gînde[ti c\ la cei 17 responden]i (între care Virgil
Nemoianu, Mihai. I. Sp\riosu, Matei Vi[niec, Norman
Manea, Victor Ivanovici, Moshe Idel [.a.) e greu s\ inventezi
cîte un pachet de vreo zece întreb\ri personalizate [i c\,
spre sfîr[it, imagina]ia coordonatorului anchetei s-a epuizat.
Ce nu se mai poate în]elege este cum de redactorii
revistei au permis ca unul dintre responden]i s\-i înjure,
în cadrul anchetei, pe cî]iva dintre ceilal]i invita]i. E ca
[i cum, chemînd oaspe]i la tine acas\, nu intervii cînd
unul îi scuip\ pe ceilal]i, nu-l pofte[ti (politicos!) s\ caute
ie[irea. Las\ c\ te înjur\ [i pe tine! Acest invitat care se
comport\ incalificabil e dl. Cristian B\dili]\. Iat\ r\spunsul
pe care-l d\ C.B. la întrebarea final\, referitoare la cultura
român\ actual\: „În general cultura român\ de azi se poate
rezuma prin trei cuvinte: amatorism, lichelism [i nesemnificativ.
Excep]iile sunt rare. Exist\ anumite grupuri de presiune,
alc\tuite din in[i înseta]i de notorietate, f\r\ absolut nici
un sim] al culturii adev\rate, care au monopolizat aproape
totul. Nu le mai men]ionez pentru c\ m-am plictisit – [i
oricum nu va avea nici un efect. Al\turi de amnezie
nesim]irea este motorul istoriei la români. Faptul c\ al\turi
de oameni serio[i, precum Matei C\linescu sau Basarab
Nicolescu, cere]i opinia unor simpli carieri[ti români
precum T. Baconsky sau M. Cârneci, care au o foarte
ochiul magic
vag\, nesemnificativ\ leg\tur\ cu Occidentul, dovede[te
marasmul [i lipsa criteriilor de ierarhizare, care domnesc
înl\untrul spa]iului cultural românesc. Facem metafizic\
pîn\ la delir, dar habar n-avem s\ încropim o bibliografie
la finalul unei teze de doctorat“. Preciz\m c\ dl. Matei
C\linescu nu este între invita]i (cu cine l-a confundat oare
dl. B\dili]\?). C. B. se comport\, cum se vede, foarte
civilizat [i occidental: face teorii ale conspira]iei, î[i înjur\
colegii [i pe redactorii revistei, d\ lec]ii tuturor. O fi [tiind
dumnealui s\ încropeasc\ „o bibliografie la finalul unei
teze de doctorat“ (mare filozofie, nobil\ aspira]ie!), dar
e clar c\ nu [tie s\ se poarte!
Curajul op]iunii
Propunând o anchet\ privitoare la cele mai frumoase
c\r]i ale ultimelor dou\ decenii, Lumini]a Marcu are, în
editorialul recentului num\r din NOUA LITERATUR|,
o idee prin ea îns\[i frumoas\. S\ evi]i, în chestiunea
topurilor de volume, adjective precum competitiv, puternic,
interesant, performant, profund, remarcabil, tulbur\tor,
important, rezistent, insolit, original [.a.m.d. constituie,
în perioada de violen]\ mediatic\ pe care-o travers\m, un
act de curaj. Cronicarul nu în]elege, totu[i, de ce exigenta
autoare î[i ia m\suri sporite de precau]ie pentru situa]ia
acelor responden]i care vor evita nominaliz\rile tran[ante,
c\ci, dincolo de criteriile ascensiunilor sociale, spiritul
critic, spune ea, trebuie s\ primeze. Acela[i Cronicar
subscrie f\r\ vreo nuan]\: „Cât despre frica de a-]i face
du[mani, de a-]i crea antipatii pentru c\ ai ales o carte sau
alta, aceasta e în firea lucrurilor. Cine nu în]elege s\
intre în acest joc, mai bine s\ nu mai vorbeasc\
niciodat\ public. Dispre]uiesc r\spunsurile de tipul «nu
vreau s\ nominalizez ca s\ nu uit pe cineva». E un egoism
enorm la mijloc [i o fug\ de responsabilitate. Da, îmi
asum o list\, numesc ni[te titluri, ni[te autori. Poate m\
în[el, poate am s\ revin cândva asupra ei, poate am s\
adaug al]ii. Important e s\-mi asum preferin]ele [i s\
numesc ni[te scriitori care poate m-au ajutat prin scrisul
lor. {tiu c\ ne vom lovi de foarte multe fandoseli [i de
despicarea firului în patru. Dar ne asum\m acest lucru.“
{i, pentru ultima dat\, acela[i Cronicar le explic\, tacticos,
celor care nu se vor g\si pe liste faptul c\ nici un critic
literar nu-[i concepe mizele t\ind, partinic, dintr-o
gam\ de op]iuni enorm\, ci ad\ugând, pe foaia la fel de
alb\ ca a oric\rui scriitor, date elementare de pe prima
copert\, selectate de memoria lui organizat\ valoric. De
pild\, ca s\ intru în conven]ia sugerat\ de Noua literatur\,
optez pentru Constantin Acosmei [i pentru unica sa carte,
Juc\ria mortului. Va urma.
Numerotare ilicit\
Consistent [i f\r\ doar [i poate atr\g\tor con]inutul
num\rului 4 pe 2008 al revistei MANUSCRIPTUM. Din
coper]ile ei ne întîmpin\ pagini cu [i despre Bacovia,
Cioculescu, Cre]ia, Dimov, Ierunca, Eliade, Monica
Lovinescu, Noica sau Paleologu. O nedumerire procedural\
îl bîntuie totu[i pe Cronicar: dac\ Manuscriptum a
ajuns la num\rul patru pe 2008, unde sunt cele trei numere
anterioare? Au ap\rut pe ascuns, în condi]ii de samizdat
sau, caz [i mai fericit, cererea fiind uria[\, au disp\rut
chiar în ziua în care au fost difuzate, l\sîndu-i pe al]i cititori
cu pofta neîmplinit\?
Un ne-loc
Un articol extrem de incitant a postat recent, pe siteul
de cultur\ LITERNET, eseistul mereu informat, în
trend, care este Bogdan Ghiu. El pleac\ de la o carte a
etnologului francez Marc Augé intitulat\ Non-lieux.
Introduction à une anthropologie de la surmodernité; [i
nu omite s\ rezume teoria care o subîntinde.
Ce este un non-loc, un ne-loc? Unul dintre acele „spa]ii
de anonimat“ ce prolifereaz\ în societatea postmodern\:
autostr\zi, pasaje, g\ri, aeroporturi, sta]ii de metrou…
Sau chiar mijloacele de transport: automobile, trenuri,
avioane, metrouri… Nu mai pu]in, marile lan]uri hoteliere
cu camere inter[anjabile. În fine, taberele de tranzit pentru
refugia]i [i imigran]i. Ne-locul este un fragment de spa]iu
urban strict utilitar, „neutru, nemarcat, mort, f\r\ nicio
urm\, depersonalizat“.
Un exemplu autohton? Se întinde la picioarele noastre:
Pasajul Universit\]ii din Bucure[ti, proasp\t reconfigurat
[i în care nu po]i, pur [i simplu, s\ te opre[ti pentru mai
mult de cinci minute. Lumea vine [i trece, oamenii apar
din subteran [i se îndreapt\ spre sc\rile rulante exterioare;
sau invers, vin de afar\ [i se pierd imediat în subteran.
E un spa]iu de trecere accelerat\, un spa]iu prin care
aproape c\ se fuge.
Inclusiv vânz\torii ambulan]i, nostalgici dup\ atmosfera
vechiului Pasaj („un loc aglomerat, mirositor, plin de
culoare, de-a dreptul mizer“), s-au risipit care-ncotro. Ce
mai po]i s\ vinzi – [i cui? – într-un ne-loc?
În schimb, se pot scrie c\r]i interesante ([i articole
pe m\sur\) despre tema respectiv\…
Cronicar
Talon de abonare `ncep`nd cu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
abonament trei luni (13 numere) - 50 lei
abonament [ase luni (26 numere) - 96 lei
abonament un an (52 numere) - 195 lei
Abonamente 2009
Nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prenume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
str. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . nr. . . . . . bl. . . . . . sc. . . . . . et. . . . . . ap. . . . . . .
sector. . . . . . . localitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . cod po[tal. . . . . . . .jude]. . . . . . . .
telefon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
România literar\
~ncep`nd cu 1 ianuarie 2009, abonamentele se `ncheie exclusiv prin Zirkon Media!
Completa]i [i trimite]i talonul de abonare pe adresa: Zirkon Media S.R.L. str. Pictor
Hârlescu nr. 6, sector 2, Bucure[ti, 022195. Tel.: 255.19.18, 255.18.00.
Plata se face prin mandat po[tal sau prin Ordin de plat\ `n contul:
RO14 RNCB 0089 0037 2253 0001 - BCR - Th. Pallady.
Pentru institu]ii bugetare contul este: TREZ 7035 069X XX00 1197 - Trezorerie/sector 3.
Cititorii din str\in\tate sunt ruga]i s\ trimit\ mandat po[tal `n valoare de 230 euro sau
300 USD pentru un an. V\ rug\m s\ trimite]i prin po[t\ o copie a mandatului [i adresa dumneavoastr\
complet\.
Pentru abona]ii din ]ar\ [i str\in\tate care au `ncheiat `n anii trecu]i abonamente
direct la redac]ie, r\m`ne valabil\ adresa: dir. adm. Valentina Vl\dan, Funda]ia România
literar\, Calea Victoriei 133, sector 1, Bucure[ti, cod 010071, OP 22.