Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România 6 m a r t i e 2 0 0 9 ...

c o m e n t a r i i c r i t i c e
EACCEPTÎND a se plasa pe terenul
Nunei filosofii care depreciaz\ via]a
sensibil\, care pune în parantez\
subiectivitatea în favoarea unor adev\ruri
„superioare“, „pure [i eterne“ cum spune,
ricanînd, Nietzsche, autorul Silogismelor
am\r\ciunii î[i moaie condeiul în cerneala
morali[tilor. O segmentare a medita]iei
sale îi acord\ aerul unei confesiuni
literare, fruct al discontinuit\]ii umorale,
reac]ie permanent\ la „sistem“, sumisiune
la condi]ia jurnalului, care posed\ „filosofia“ sa proprie.
În cadrul acesteia, o chestiune esen]ial\ e cea a sincerit\]ii.
În ce m\sur\, explicîndu-se pe sine cu obstina]ie, oscilînd
între îndoial\ [i furoare proclamativ\, între umilin]a
inscien]ei [i un vehement voluntarism, poate fi
socotit Cioran sincer? E justificat\ o asemenea chestiune?
Caracterul autentic (adev\rul moral) al spuselor lui
Cioran a fost nu o dat\ pus sub semnul întreb\rii, nu
doar din pricina unor opozi]ii dintre propozi]iile operei
sale, ci [i din cea a unor aparente inadverten]e dintre
oper\ [i biografie. Teoretizînd sinuciderea, Cioran n-a
pus-o în aplicare, desconsiderînd via]a într-o manier\
budist\, [i-a îngrijit cu pedanterie trupul, blamînd stilul,
a devenit unul din stili[tii de seam\ ai literelor franceze,
celebrînd avantajele anonimatului a urcat pe treptele
gloriei etc. N-a fost prin urmare nihilismul s\u exclusiv
o afectare? Sub înf\]i[area unor asemenea balans\ri nu
tocmai comune, pare totu[i a se g\si un scepticism ce
s-a pus în scen\ în chip spontan: „M\cinat de contradic]ii,
scrie Mircea A.Diaconu, Cioran însu[i tr\ie[te cu obsesia
[i spaima ipocriziei lumii [i deopotriv\ a propriei ipocrizii,
despre care scrie cu o furie rebel\, cu nelini[te,
uneori cu umor. Ipocrizia lui e, oricum, semnul unei
crize, tr\ite cu maximum de luciditate, care instituie
realitatea dureroas\ c\ eu este (sau pare a fi) un altul,
în nici un caz al unei deliber\ri. La drept vorbind, Cioran
se exploreaz\ pe sine însu[i cu acuitate, fiind interesat
nu de «doctrine», ci de «realit\]i sau tr\iri»“. Aceast\
criz\ îl face uneori pe gînditor s\ se goleasc\ de propriai
identitate, s\ se perceap\ „exterior problemelor omene[ti“,
ca un soi de str\in. Angoasat de impresia unui „absurd“
ce structureaz\ „acest conglomerat uman“, Cioran nu
preget\ a se da în spectacol, dorlotîndu-se în ipostaza
de impostor: „Ori de cîte ori sunt întrebat ce profesie
am, abia m\ ab]in s\ r\spund : escroc multilateral“. Nu
e vorba de-o mistificare ticluit\, ci de-o dedublare astfel
efectuat\ încît o parte a entit\]ii în cauz\ ar reprezentao
vidul. Iat\ o anecdot\ elocvent\: „Deun\zi, la familia
Collin, spuneam c\ to]i românii sunt ni[te impostori.
Mounir Hafez m\ întreab\: «V\ socoti]i [i dumneavoastr\
unul?» – «Într-un sens, da», i-am r\spuns, f\r\ s\-mi
pot preciza gîndul. A[ fi vrut s\-i spun c\ impostor e
orice om care, din exces de luciditate sau din alt motiv,
Fe]ele
autenticit\]ii (II)
Mircea A. Diaconu, Cui i-e fric\ de Emil Cioran?,
Ed. Cartea Româneasc\, 2008, 272 pag.
nu e în stare s\ se identifice cu ceva. În mintea mea,
impostor nu este acela care, în chip deliberat, se d\ drept
ceea ce nu e, ci acela care nu poate coincide cu nimic,
care p\streaz\ o prea mare distan]\ fa]\ de tot ceea ce
face ca s\ nu mai poat\ incarna o atitudine sau o idee.
E omul simulacrelor, nu atît în chip voit, cît fatal. Se
cuvine ad\ugat c\, în limbaj curent, nu asta în]elegem
prin impostur\, care înseamn\ întotdeauna voin]a
de-a în[ela“.
Felul în care se comport\ Cioran, dat fiind acest
Teoretizînd sinuciderea, Cioran n-a
pus-o în aplicare, desconsiderînd
via]a într-o manier\ budist\, [i-a
îngrijit cu pedanterie trupul.
deficit de autenticitate, ]ine de un lirism sui generis.
Gînditorul proiecteaz\ asupra celorlal]i propriul s\u
sim]\mînt de deple]iune: „În toate [i în to]i simt impostura,
peste tot v\d iluzie [i minciun\. În consecin]\,
rela]iile mele cu ceilal]i sunt grav compromise. Cînd
întîlnesc un om adev\rat, primul impuls este s\ cred
c\-i o neîn]elegere sau c\ am halucina]ii“. Se afl\ la
mijloc o diferen]\ de con[tientizare: „Ceilal]i nu au
sentimentul de a fi ni[te impostori – de[i sunt; cît despre
mine... sunt tot atîta ca [i ei, îns\ o [tiu [i suf\r pentru
asta“. Cabotinajul, simulacrul, clovneria sunt solu]iile
de moment ce se absolv\ prin regia lor dramatic lucid\:
„S-o faci pe saltimbancul în situa]ia mea, nefericit [i
trist pîn\ la depravare!“. În consecin]\, o lunecare pe
toboganul „decaden]ei“, ce-i provoac\ nostalgia unei
vîrste netrucate, cea a tinere]ii, singura care-i p\stra
identitatea. Pe cînd scria Cartea am\girilor, îi era team\
s\ sfîr[easc\ drept ... „întemeietor de religie“: „La Berlin,
la München, am tr\it extazuri frecvente – ce vor r\mîne
pentru totdeauna culmile vie]ii mele. De atunci, n-am
avut decît simulacre“. Deci o amar\ sinceritate, o
autenticitate a inautenticit\]ii ce anuleaz\ „impostura“:
„Dac\ n-a[ crede în autenticitatea obsesiilor mele,
m-a[ socoti cel mai mare impostor din cî]i au fost
vreodat\“. Ori disociativ: „Impostura se manifest\ acolo
unde excesul de luciditate nu e înso]it de con[tiin]a
nefericirii“. La un moment dat, binomul sinceritateipocrizie
e supus unei mi[c\ri speculative care diminueaz\
crisparea etic\. Vulnerabilit\]ii proprii îi ia locul
vulnerabilitatea lumii, care are menirea a scuza forma
de precaritate a eului. „M\ gîndesc tot mai mult la
suferin]ele ce n-au nici un sens, ce nu servesc la
nimic, [i m\ revolt contra iluziei cre[tine ce le
confer\ tuturora o mare, o adînc\ semnifica]ie“. Con[tien]a
delicatelor dezechilibre principiale aspir\ la a stabili
echilibruri afective, sub semnul suferin]ei expiatoare:
„Suferin]a e aceea care d\ valoare extravagan]ei,
r\scump\rînd-o. C\ci f\r\ suferin]\, ea nu-i decît
bufonerie“. E un joc de oglinzi ideatice, cu un considerabil
cî[tig literar. Substratul lor pare a fi aceea[i intui]ie
nietzschean\ a „erorii fundamentale“ a c\rei proiec]ie
în în]elegere „nu înseamn\ a suprima gre[eala“. Totul
e posibil [i totul imposibil în lumea ra]iocin\rii ca [i a
confesiunii noastre, în acord sau în dezacord cu
comportamentul nostru, cu contextul mundan. De re]inut
c\ „marele cinic“ care a fost, p\relnic, Cioran era un
ins s\ritor, care nu ezita a-i consilia, a-i ajuta pe cei
afla]i în nevoie, figurînd în societate cu fizionomia unui
logoreic bonom. Dac\ am persevera în a-l trata drept
ipocrit pe doctrinarul sinuciderii netraduse în act [i
pe „blasfematorul“ f\r\ pereche din Demiurgul cel R\u,
dar care î[i recunoa[te un fond religios, am nesocoti
o alt\ aser]iune a lui Nietzsche, conform c\reia „ipocrizia
e o condi]ie necesar\ a bun\t\]ii“. •
12România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
Frânturi lusitane
Num\rul 1000
ÎN SUMBRII ANI 1980, ai regimului totalitar [i
izola]ionist ce se înst\pânise peste România, dispuneam
de o unic\ modalitate de acces la actualitatea cultural\
portughez\: Jornal de Letras, Artes e Ideias, mai
cunoscut sub sigla JL. Titlul îmi sugera oarecari
rezonan]e, peste spa]ii [i timp, cu romantica Foaie
pentru minte, inim\ [i literatur\, editat\ la Bra[ov de
c\tre George Bari]iu [i Iacob Mure[anu între 1835–1865.
Ca devorator de reviste ce sunt, procurarea vreunui
num\r din JL reprezenta o adev\rat\ expedi]ie, încununat\
uneori de ob]inerea trofeului râvnit. Câteva exemplare,
primite cadou de la marii no[tri lusitani[ti Marian Papahagi
[i Mihai Zamfir, mai troneaz\ în insondabila, cosmopolita
[i pr\fuita aglomera]ie de hârtie tip\rit\ cu care coabitez.
Nu pot uita nici generozitatea traduc\torului Aurel
Covaci: la scurt timp înainte de a muri, în anii 1990,
mi-a permis s\ m\ înfrupt din colec]ia sa de JL.
Am fost întotdeauna con[tient de importan]a publica]iilor
pentru men]inerea spiritului viu al unei culturi. De aceea,
m\ bucur s\ fiu martor – de data asta, din apropiere –
la apari]ia num\rului 1000 al celei mai importante reviste
portugheze marcând tranzi]ia
dintre secolele 20 [i 21.
Actualmente JL apare bilunar,
cu câte 60 de pagini/num\r,
într’un format asem\n\tor
României literare. Indubitabil,
principalul merit pentru
continuitatea, consecven]a,
deschiderea ideatic\, reprezentativitatea
în spa]iul lusofoniei
[i multe alte calit\]i ale
acestei publica]ii, revine
fondatorului [i directorului ei, José Carlos de Vasconcelos.
Momentul lans\rii – martie 1981 – fusese ales în contra
curentului general, când suplimentele literare ale
cotidianelor disp\ruser\, iar prezen]a culturii în massmedia
autohtone ajunsese la limita inferioar\. Tenacitatea
cu care J.C.V. a crezut în valorile spirituale [i a [tiut
s\ le impun\ s-a v\zut recompensat\ printr-un enorm
succes de public; în scurt timp, JL devenea o marc\
de prestigiu. Traversând cu succes o epoc\ deloc fast\
pentru arta scrisului, acest literat a reu[it s\ men]in\
stabilitatea ambarca]iunii de hârtie pe care continu\
s-o conduc\ [i azi, în buna tradi]ie a str\bunilor s\i
navigatori prin intemperiile oceanice. În bilan]ul s\u,
Carlos de Vasconcelos releveaz\ câ]iva factori ce pot
explica permanen]a unei reviste (peste 40.000 de pagini
ap\rute timp de 28 de ani reprezint\, în context portughez,
o performan]\ f\r\ egal): în primul rând, scrie editorialistul,
„independen]a fa]\ de toate puterile – politice, economice,
sociale, impresariale, dar [i cele (adeseori mai influente
în acest domeniu) ]inând de grup, [coal\, «parohie»,
lobby, marketing, chiar [i «gust»... Nefiind [i neadmi]ând
a fi portavoce sau organ al nici unei mi[c\ri, asocia]ii,
al nici unui curent estetic, avem întotdeauna drept obiectiv
s\ privilegiem numai calitatea, refuzând s\ ne orient\m
dup\ focurile de artificii ale modelor, «leilor de
salon» [i «intereselor» ce infesteaz\ uneori literele,
artele, lumea culturii în general.” Asemenea concep]ii
se conjug\ cu pluralismul în materie de idei, genera]ii,
op]iuni literare [i artistice etc. JL promoveaz\ un benefic
echilibru între valorile recunoscute [i cele în curs de
afirmare ale culturii portugheze. Un semn vizibil al
fericitei continuit\]i este [i coperta, conceput\ de acela[i
João Abel Manta, graficianul revistei de la înfiin]are
pân\ în prezent.
În fine, înc\ un aspect inconturnabil: consecven]a
cu care publica]ia ghidat\ de José Carlos de Vasconcelos
s-a angajat în favoarea ideilor lusofoniei – marele atú
ce face din portughez\ o limb\ de proiec]ie universal\.
De aceea, nu e de mirare c\, dup\ saluturile lui Aníbal
Cavaco Silva, pre[edinte al Portugaliei, [i José Manuel
Durão Barroso, pre[edinte al Comisiei Europene, în
num\rul aniversar e publicat\ la loc de onoare interven]ia
elogioas\ a lui Lauro Moreira, ambasador al Braziliei
pe lâng\ CPLP (Comunitatea ]\rilor de Limb\ Portughez\).
Virgil MIHAIU