Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România 6 m a r t i e 2 0 0 9 ...

m e r i d i a n e
Se l\sase s\ moar\ f\r\ s\ se plâng\, de
aceea[i boal\, dar cu buzele strânse,
nerostind nici un cuvânt, nici m\car o
monosilab\, un vaiet, nimic.
José Viale Moutinho
Casele noi
PROZATOR, poet, îngrijitor de edi]ii clasice,
portughezul José Viale Moutinho (n.1945),
c\ruia cunoscutul romancier Urbano Tavares
Rodrigues i-a remarcat „notabila capacitate
de creare de atmosfer\ aliat\ cu arta de a
povesti“, a publicat, începând din 1968, mai
multe volume de proz\ scurt\, dou\ romane, Los
Moros (2000) [i Entre Povo e Principais (ed.a 2-a, 2003),
precum [i câteva culegeri de poezii. Majoritatea titlurilor
sale au fost încununate cu diferite premii, iar o mare
parte din opera sa este tradus\ în italian\, german\,
spaniol\, bulgar\, rus\, sloven\, galician\, catalan\,
maghiar\ etc.Are totodat\ o vast\ oper\ dedicat\
copiilor, bazat\ în principal pe tradi]ia popular\
portughez\.
Povestirea de mai jos, apar]inând volumului Já
os Galos Pretos Cantam („Coco[ii negri cânt\ deja“),
2003, este o mostr\ a artei lui Viale Moutinho de a
reînvia, cu mare economie de mijloace, scene dintr-o
lume apus\, lumea rural\ pe cale de dispari]ie pretutineni,
ca [i la noi.
DE CEALALT| parte a coridorului urletele cumnatei.
O chinuiau durerile. Cât timp va mai rezista
Ludovina? A ridicat din umeri, pân\ la urm\
supravie]uise surorii ei. Dar Encarnação se l\sase
s\ moar\ f\r\ s\ se plâng\, de aceea[i boal\,
dar cu buzele strânse, nerostind nici un cuvânt,
nici m\car o monosilab\, un vaiet, nimic. {i neacceptând
decât un pahar cu lapte diminea]a [i altul la jum\tatea
dup\-amiezii. Bineîn]eles, [i comprimatele devenite
inofensive, injec]iile. Pe când Ludovina nu era capabil\
s\ suporte durerile, ceea ce o ucidea rozând-o. Chiar el îi
f\cea injec]iile [i vedea c\ nimic nu mai avea efect. Inima
era cea care o obliga s\ mai r\mân\ în via]\. În via]\?
Adic\ doar s\-[i a[tepte sfâr[itul [i gata, în timp ce
conacul se mistuia, arzând lemnele în sob\. Lemne? Bu[teni
de stejar [i de pin, buc\]i de mobile desmembrate, mai
ales fotolii, lemne care se aflau pe acolo. Prin od\i, s\li
[i coridoare se r\spândea fumul, fumul în]epa la ochi, [i
de câte ori nu trimisese vorb\ în târg ca s\ vin\ cineva s\
cure]e sobele? Temperaturile sc\zute din iarna aceea obligau
s\ se men]in\ aprinse toate focurile. {i mai era un re[ou
la picioarele lui [i altul în camera cumnatei, lâng\ care
mo]\ia Amoroso, pitic [i coco[at, pe care îl ceruse cu
împrumut de la p\rintele Custódio, ca s\ o îngrijeasc\
pe Ludovina. Amoroso îi d\dea comprimatele, pu]ina
mâncare pe care o accepta sau reu[ea s\ o înghit\, îi punea
plosca [i pe urm\ se ducea s\ o de[erte în fosa din
26
spatele casei, ve[nic t\cut, ca [i cum nu [i-ar fi p\r\sit
niciodat\ somnolen]a în care p\rea s\ tr\iasc\. Purta ni[te
m\nu[i de bumbac albe, pe care le schimba de multe ori
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
pe zi, de altfel lâng\ [emineul din salon atârnau întotdeauna
asemenea m\nu[i, acolo se uscau [i apoi le c\lca el însu[i,
cu gesturi rapide. Ludovina vedea doar ni[te degete
luminoase îngrijind-o. O fi ]ipând oare de fric\? O fi luând
acele mâini imaculate drept mâinile vreunui zeu care o
înconjura cu tandre]e înainte de a o duce pân\ la urm\ în
adâncimi?
Acum [edea el acolo, încercând s\ citeasc\ un ziar, dar
cum s\ citeasc\ un ziar care data de trei, patru zile? La
ce i-ar servi? Ziarele soseau de la Porto, la început îl
interesau, dar pe urm\ tot ce citea începea s\ se distan]eze
de via]a din sat, mai ales de tot ce mai putea supravie]ui
în casa aceea. Adev\rul e c\ la început citea, chiar cu o
oarecare l\comie, dar nu a durat mult pân\ când, tot mai
rar, nu f\cea decât s\ al\ture literele, s\ se piard\ în
fotografii, mai ales în fotografii de r\zboi, informa]ia
nu mai avea sens, cu atât mai mult cu cât era de ajuns s\
intre o albin\ în sala unde citea ca s\-l pun\ în defensiv\.
R\zboiul n-avea decât s\ se desf\[oare în Europa, în
Extremul Orient, dar satul acela în ce parte a lumii o fi
figurând? În Trás-os-Montes, dar la grani]\, dincolo de
mun]i, f\r\ ie[ire, f\r\ [osele, f\r\ altceva decât canicul\
vara [i viscole iarna. Cât de mult se îndep\rtase de
lume! Iar când ningea era ca [i cum o armat\ s\lbatic\ i-
ar fi asediat, ca [i cum durerile reumatice s-ar fi intensificat
la to]i cei care tr\iau la conac [i ar fi sechestrat tot [i pe
to]i.
Pân\ la urm\, ce interes putea s\ reprezinte restul lumii
în Avinhão? Toate terenurile din sat apar]ineau Caselor
Noi, dar p\mânturile erau neproductive iar fostele Case
Noi deveniser\, de mult, case vechi, de fapt era doar o
c\soaie-conac aproape c\zut\ în ruin\. Octávio se l\sase
înfrânt de nenorociri. Din sat emigraser\ to]i cei care
putuser\, locuiau acum acolo numai b\ie]ii de pe
timpul lui, acum to]i b\trâni, îi spuneau domnule doctor
de câte ori îl vedeau, [i îl vedeau rar, dar preferau s\ se
duc\ la cei doi medici din târg decât s\-i bat\ lui la u[\,
mai ales de când murise Encarnação. Dac\ nu s-a priceput
s\-[i trateze so]ia, cum s\ ne trateze pe noi? {i a fost un
timp când îi aduceau pân\ [i animale ca s\ le vindece,
iar el le d\deau toate mostrele farmaceutice pe care le
primea prin po[t\. Dar acum pân\ [i laboratoarele îl uitaser\,
reprezentan]ii de propagand\ medical\ nu-l mai vizitau,
desigur nici nu mai [tiau dac\ era înscris în Ordinul medicilor.
E adev\rat c\ în timpul bolii so]iei sale încetase s\ mai
pl\teasc\ ce nu era necesar. Vânduse frumoasele mobile
din sufragerie, dou\ paturi cu c\p\tâiul sculptat, obiecte
de familie, tablouri, printre care trei portrete ale bunicilor,
se descotorosise de bunuri, p\mânt nu a vrut nimeni s\-i
cumpere, [i nici a[a nu reu[ise s\-[i salveze so]ia. Iar
cumnata z\cea acum acolo, doborât\ de aceea[i boal\
fatal\, urlând, speriind îngerii [i arhanghelii de la por]ile
raiului.
Dar p\mânturile so]iei sale, p\mânturile familiei Corval?
Octávio trecea lupa enorm\ peste literele ziarului, care
se contorsionau în fa]a bie]ilor s\i ochi. Se p\rea c\ ziarele
nu erau scrise, c\ nu spuneau nimic, c\ literele erau
acolo doar a[a, f\r\ nici o noim\, compacte sau r\sucinduse,
în func]ie de distan]a de la care le privea. Ca [i cum
ziarele ar fi strigat f\r\ ca s\ se perceap\ ceva. Niciodat\
nimeni din Casele Noi nu fusese dus la cimitirul satului,
dar întotdeauna, chiar [i în timpul legilor contra înmormânt\rilor
din biserici, întotdeauna î[i g\siser\ odihna ve[nic\ sub
lespezile capelei Caselor Noi, de cealalt\ parte a pie]ei din
fa]a conacului. Acolo dedesubt trebuie s\ fi fost o
imens\ cript\ înghe]at\, pentru c\ niciodat\ mirosurile nu
urcau când se ridica dala de pe mormintele colective, a
c\ror intrare era chiar în fa]a altarului.
La început, capela casei se afla acolo unde cei din
sat asistau la mis\, dar pe urm\ primul paroh care nu
apar]inea familiei, p\rintele Noé Santos, din Cabeceiras
de Basto, când a aflat c\ înc\ se mai f\ceau înmormânt\ri
în capel\, a pl\nuit [i a reu[it s\ pun\ s\ se construiasc\
o biseric\ la cel\lalt cap\t al satului, pl\tind unui brazilian
din Avinhão de care nu-[i mai amintea nimeni [i care
r\m\sese acolo doar în scripte. Numele lui d\inuia gravat
pe u[a micu]ei biserici, ceea ce p\rea s\ îi garanteze intrarea
în Împ\r\]ia Domnului. Umbla zvonul c\ pentru a-l
jefui î[i ucisese singurul patron pe care îl avusese, în jungla
Amazoniei, [i c\ a[a î[i isp\[ea acum remu[c\rile, spre
nemul]umirea celor patru nepo]i. Emigran]ii în cele germanii,
fran]e [i aragonii nu erau atât de m\rinimo[i cât remu[c\rile
brazilianului, personaj ce p\rea s\ fi venit din trecut. Ceilal]i
ap\reau vara [i de Cr\ciun, dar plecau repede l\sând o
dâr\ de gunoi incomparabil, în cantitate [i calitate, cu
cel produs în Avinhão în timpul majorit\]ii anului.
Cu mare efort, Octávio Cerdeira a reu[it s\ deschid\
u[a garajului. Ploua cu g\leata, ploua cum plou\ doar în
Avinhão în luna noiembrie, sim]ea cum apa îi biciuia p\l\ria
cu borurile largi c\zute [i pelerina, î[i ridica anevoie galo[ii,
intrând în vechile grajduri ale Caselor Noi. În fa]a lui se
afla Chevrolet-ul negru plin de p\mânt [i de paie, [i cu
siguran]\, dac\ l-ar pune în func]iune, s-ar trezi fantomele
care de atâta timp st\teau acolo adormite. În dreapta,
stivuite, canistrele cu combustibil. A încercat s\ scoat\
una, dar p\reau lipite unele de altele. {i a v\zut chipul
fiului s\u Filipe, în diminea]a când îi ap\ruse în
Avinhão, pe o motociclet\ cu ata[, el [i cu Gonçalves
Norte, s\ fi fost 26 sau 27 aprilie 1974 1) [i vremurile
erau agitate. Voiau s\ treac\ frontiera în chiar clipa
aceea, doi ofi]eri din MFA 2) porniser\ deja pe urmele
lor. Encarnação [i Ludovina [i-au unit puterile ca s\ le
preg\teasc\ ceva de-ale gurii [i haine, el i-a dus cu ma[ina
la Canta la Rana, primul sat de cealalt\ parte a grani]ei,
i-a încredin]a primarului, un vechi prieten de pe timpul
R\zboiului Civil. Îl salvase pe când îl c\utau anarhi[tii
la sfâr[itul lui iunie 36.
Acesta dormise mai multe luni în garaj, într-o ascunz\toare,
pân\ ce trupele lui Franco au ajuns în sat [i, atunci, a plecat
s\ se al\ture celor de culoarea lui politic\. Insistase ca
doctorul s\-l înso]easc\, fiindc\ voia s\-l prezinte, dar
acesta refuzase. În definitiv, nu f\cuse altceva decât s\-i
salveze via]a dintr-un sentiment umanitar, nu se sim]ea
la îndemân\ cu fasci[tii aceia de categoria a treia, care îi
înconjurau pe Franco [i pe generalul Mola, ba chiar îi
antipatiza pe ei în mod special.
În mai 1972, Octávio Cerdeira îi trimisese o scrisoare
dur\ fiului s\u pentru c\ acceptase postul de [ef de cabinet
al ministrului, cu atât mai mult cu cât era vorba de un vechi
coleg al s\u de c\min de la Universitatea din Coimbra,
Gonçalves Norte, dintotdeauna atât de entuziasmat de
salazarism. Era cunoscut\ anecdota c\ îi ceruse o audien]\
lui Henrique Trindade Coelho 3) ca s\-i permit\ s\ s\rute
fotografia pe care i-o oferise Mussolini cu dedica]ie. Ei
bine, fiul autorului Amorurilor mele 4) a fost surprins de
cererea tân\ruluii student la Drept [i nu numai c\ i-a permis
s\ fac\ acel gest, dar i-a [i trimis o reproducere a fotografiei
dictatorului, aplicându-i o dedica]ie a sa. Pe atunci se
r\ciser\ rela]iile dintre cei doi studen]i. L-a rev\zut, ciufulit,
tremurând, strângând în mâini un s\cule] în care p\rea
s\ p\streze ceva de pre] [i, pân\ la urm\, erau doar o pereche
de papuci de antilop\.
Un urlet, din acele urlete care ies din str\fundurile
corpurilor celor mai desc\rnate, dar au for]a brut\ a unui
iatagan ce spintec\ trupuri [i pietre, por]i [i grilajuri, un
asemenea urlet a str\b\tut toate od\ile [i s\lile Caselor
Noi [i a ajuns, teribil, pân\ în garaj, r\sturnând canistra
de combustibil pe care Octávio Cerdeira încerca s\ o
desprind\ de celelalte. Revenind la u[a de intrare, medicul
l-a z\rit pe Amoroso, cu c\p\]âna lui înclinat\ spre stânga,
bâiguind ceva. N-a avut nevoie de cuvintele servitorului
ca s\ [tie c\ dac\ acesta se afla atunci acolo era pentru
c\ urletul cumnatei însemna desp\r]irea ei de lume. Indecent\,
spre deosebire de Encarnação, sora ei, întotdeauna atât de
blajin\ în via]\ ca [i la boal\ [i blând\ la moarte, Ludovina
sfâr[ise r\u. {i deodat\ el [i-a dat seama cum se cufundase
totul în t\cere, cum îns\[i ploaia, cu câteva clipe înainte
atât de puternic\, se oprise. S-a aplecat s\ ridice canistra
cu combustibil, a pus-o din nou pe stiv\. Nu mai era nevoie
s\ se duc\ în târg sau la ora[ pentru nimic. Amoroso
trimisese pe cineva în centrul satului dup\ o persoan\ care