Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România 6 m a r t i e 2 0 0 9 ...

c o m e n t a r i i c r i t i c e
Acribia Dorei Mezdrea [i cultul pentru exactitatea
nem\sluit\ a informa]iei împrumut\ volumului
profilul unei lucr\ri de referin]\ în privin]a
cunoa[terii exilului românesc.
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
6
CONDI}IA ca un intelectual s\ supravie]uiasc\
mor]ii este ca posteritatea s\-i pomeneasc\
numele. F\r\ o memorie pe care urma[ii s\
i-o între]in\ pe cale cultural\, spectrul i se va
stinge implacabil. În fond, dac\ actul de a
sfida timpul chiar are un sens sub unghi
omenesc, atunci el const\ în na[terea unui
punct de rezisten]\ în mijlocul unor curen]i
turbionari: totul curge [i se destram\ în matca
istoriei, doar din loc în loc apar cheaguri st\t\toare.
Aceste cheaguri sunt nodurile de cristalizare a ierarhiilor
culturale, sunt reperele retrospective ale aten]iei colective.
Sunt numele pe care le rostim atunci cînd vrem s\ ne
facem o imagine despre trecut. {i astfel, a le invoca nu
e doar un stimul menit a ne p\stra ]inerea de minte,
ci e chiar condi]ia existen]ei lor. Le treze[ti la via]\
amintindu-]i de ele. În schimb, a nu le invoca înseamn\
a le îneca în curgerea uit\rii.
Dintre editorii care [i-au f\cut un merit din a smulge
intelectuali interbelici din sorbul amneziei, numele
Dorei Mezdrea trebuie pomenit cu prec\dere. Sunt cel
pu]in trei filozofi c\rora cercet\toarea noastr\ le-a scos
numele din neant: Vasile B\ncil\, Simion Mehedin]i
[i Dumitru Cristian Amz\r. Dar marele ei merit e legat
de Nae Ionescu. E îndeajuns s\ ne amintim de monografia
pe care i-a dedicat-o profesorului, un document
impresionant ca putere de cuprindere a informa]iei, ca
s\ ne facem o idee despre anvergura Dorei Mezdrea.
Numai c\, scotocind în arhive publice sau private, în
vrafuri de coresponden]\ [i în ziare de epoc\,
doamna Mezdrea a ales s\ fie genul de cercet\toare
prin excelen]\ invizibil\. N-o ve]i vedea luînd cuvîntul
la mese rotunde, la lans\ri de carte sau la întruniri
mondene, [i asta nu pentru c\ [i-ar fi f\cut din modestia
ostentativ\ un paravan al orgoliului ascuns, ci
fiindc\ are alt\ scar\ de valori decît cea uzual\: în sinea
ei î[i raporteaz\ munca la o instan]\ în a c\rei raz\
nu încap onorurile publice [i r\spl\]ile obi[nuite. Pe
scurt, e o apari]ie neobi[nuit\ într-o lume dominat\ de
veleitari cu patalama.
În ultima vreme, filozoful asupra c\ruia Dora
Mezdrea s-a aplecat cu gîndul de a-l reda integral
publicului este primul traduc\tor român al Criticii
ra]iunii practice, Dumitru Cristian Amz\r. Ca mul]i
dintre intelectualii care au îngro[at rîndurile exilului
românesc postbelic, imaginea lui postum\ e firav\ pîn\
la nefiin]\. Un gol de informa]ii îi înconjoar\
numele, de unde [i indiferen]a endemic\ cu care îi este
întîmpinat\ opera. Dar cele trei volume pe care Dora
Mezdrea le-a scos pîn\ acum din Amz\r – Jurnal berlinez
(2005) Rînduiala (2006) [i Din istoria rela]iilor românogermane
(2008) – ne pun la îndemîn\ destule cuno[tin]e
pentru a putea reface traseul biografic al autorului.
N\scut pe 21 octombrie 1906 într-o familie de ]\rani
înst\ri]i din jude]ul Arge[, D. C. Amz\r a urmat cursurile
Facult\]ii de Litere [i Filozofie din Bucure[ti între 1926
[i 1930. Din prim\vara lui 1930 începe s\ se îngrijeasc\
de editarea cursurilor de metafizic\ ale lui Nae Ionescu,
corectînd stenogramele studen]ilor [i introducînd
paragrafe numerotate, pentru ca în ianuarie 1931 s\
plece în Germania cu o burs\ de studii, unde va sta
pîn\ în prim\vara lui 1934. În Germania va audia la
Freiburg cursurile lui Heidegger (1932-1934),
despre care avea s\-[i noteze peste zece ani în jurnal:
„Mi-aduc aminte c\ una din obiec]iile pe care le aducea,
în cursurile sale, Heidegger filozofiei lui Descartes era
lipsa complet\ a oric\rei perspective istorice. Descartes
filosofeaz\ în absolut. Cred c\ prima oar\ acest\ învinuire
i-a fost adus\ lui Kant, [i anume de c\tre contemporanul
[i cet\]eanul s\u, Hamman, magul Nordului. Acesta
era unul din motivele pentru care Nae Ionescu
spunea c\ filosoful de la Königsberg încheie o epoc\
în istoria spiritului. De altfel se [tie c\, între Kant [i
Hamman, Nae Ionescu prefera [i iubea pe cel din urm\.“
Întors în ]ar\, public\, împreun\ cu Raul Vi[an,
traducerea Criticii ra]iunii pure. Volumul este
prefa]at de Nae Ionescu („Not\ introductiv\ asupra
Ra]iunii practice“) [i cuprinde un expozeu despre „Via]a
lui Kant“ semnat de C. R\dulescu-Motru. Volumul
va fi recenzat de Noica în Revista Funda]iilor Regale
C\rturarul
din exil
Dumitru Cristian Amz\r, Rînduiala, legea l\sat\
lumii de Dumnezeu, edi]ie îngrijit\ de Dora
Mezdrea [i Dinu D. Amz\r, Ed. România Press,
2006, 346 pag.
din iulie 1935: „Orice traducere nou\ din Kant este
binevenit\. Traducerea Criticei ra]iunei practice îns\
nu mai putea întîrzia mult\ vreme. Trebuie s\ mul]umim
d-lor Amz\r [i Vi[an c\ s-au gr\bit s\ ne-o dea, întregind
astfel seria t\lm\cirilor de prim ordin din Kant. […]
Avem traduse criticile lui Kant aproape în întregime.
Din nefericire, traducerile sunt inegale [i, dup\ cum
afirm\ [i d-l Amz\r în prefa]a pe care o semneaz\ la
Critica ra]iunei pratice, ele sînt f\cute în chipuri deosebite,
dup\ fiecare autor. Trebuie s\ ar\t\m astfel c\, de[i
eminent cunosc\tor al lui Kant, d-l Traian Br\ileanu,
de pild\, nu e prea bun cunosc\tor al limbii române[ti.
{i de aceea traducerea d-sale trebuie ref\cut\ în întregime
[i f\r\ îndurare.“ („O nou\ traducere din Kant“, în vol.
Moartea omului de mîine, p. 211, Humanitas, 2004).
În 1935 D. C. Amz\r întemeiaz\, al\turi de
Ernest Bernea, Ion Ionic\ [i Ion Samarineanul, revista
Rînduiala. Revista se vinde precump\nitor pe baz\
de abonamente [i este sus]inut\ financiar de contribu]iile
personale ale lui P. P. Negulescu, Nae Ionescu, Octav
Onicescu, Constantin Floru [i I. Conea. Rînduiala va
ap\rea pîn\ în 1937, an în care Amz\r pleac\ din nou
în Germania în vederea preg\tirii tezei de doctorat. La
Berlin va avea, ca profesori de sociologie [i etnologie,
pe Werner Sombart [i R. Thurnwald [i, în domeniul
filologiei romanice, pe Ernst Gamillscheg. Aici va
înfiin]a „Cercul de Studii Româno-German“, germenele
a ceea ce peste doi ani va deveni, sub conducerea lui
Sextil Pu[cariu, Institutul Româno-German din Berlin.
În 1939 Amz\r se c\s\tore[te cu sora lui Ernest Bernea,
Maria Bernea, [i-[i continu\ studiile doctorale la Berlin.
Moartea lui Nae Ionescu (15 martie 1940) îi prilejuie[te
urm\toarea însemnare: „Încerc pentru prima dat\ în
via]\ sentimentul unui copil r\mas orfan. Nu ajunsesem
s\ fim prieteni, nu [tiu cît [i cum ]inea la mine, dar
eu l-am considerat [i l-am sim]it întotdeauna ca pe tata,
m-am dus la el ca la propriul meu tat\. Nu pentru cît
m-a ajutat, ci din cauza unui adînc sentiment de familie
spiritual\ pe care-l aveam fa]\ de el.“ (p. 18)
Pe 20 septembrie 1940, într-o scrisoare c\tre
Constantin Noica, Amz\r îi sugereaz\ înfiin]area
Societ\]ii culturale „Nae Ionescu“. Proiectul va lua
fiin]\ dup\ un an, în luna octombrie, avîndu-i ca membri
fondatori pe Noica, Vulc\nescu, Petre }u]ea [i Constantin
Floru. În ianuarie 1941, Emil Cioran, aflat în drum spre
Paris, se opre[te la Berlin, unde le împ\rt\[e[te lui
Amz\r [i Noica desf\[urarea ostilit\]ilor la care fusese
martor în cursul Rebeliunii legionare. Noica, aflat ca
cercet\tor la Institutul Româno-German, î[i petrece
primele luni din 1940, al\turi de Amz\r, la Berlin, apoi
se întoarce în ]ar\. În 1942, cu prilejul conferin]ei lui
Mircea Djuvara la acela[i institut, Amz\r îl cunoa[te
pe Carl Schmitt: „Singurul – [i mare – cî[tig a fost
pentru mine cuno[tin]a cu Carl Schmitt, care m-a poftit
pentru ziua de joi, 22 ianuarie, la el acas\. Personalitatea
lui Nae Ionescu, despre care i-am vorbit, îl intereseaz\
foarte aproape.“ (p. 20)
Pe 10 mai 1944, Amz\r ]ine la Freiburg conferin]a
intitulat\ Der Kampf gegen den Bolschewismus im
Spiegel der rumänischer Dichtung („Lupta împotriva
bol[evismului oglindit\ în poezia român\“). Din auditoriu
face parte Martin Heidegger. „La conferin]\, public
universitar, prefectul poli]iei, fostul meu profesor,
Heidegger. Foarte c\lduros prezentat de Prof. Langendorf,
care mi-a mul]umit [i la sfîr[it în termenii cei mai calzi.
La Freiburg mi-am reamintit împreun\ cu Profesorul
Heidegger de diferi]i colegi ai mei din vremea cînd am
studiat acolo.“ Pe 24 iulie 1944 este revocat de
Mihai Antonescu din func]ia de secretar de pres\ la
Lega]ia Român\ din Berlin, prilej cu care noteaz\:
„Sper c\ primul ministru va sfîr[i prin a-[i da seama
c\ tot ce s-a f\cut `n Germania temeinic ca propagand\
româneasc\ se datore[te 90% mie [i îmi va da în cele
din urm\ posibilitatea s\ lucrez […] în domeniul
apropierii suflete[ti dintre Germania [i România – o
temelie pe care se va putea construi mai tîrziu [i în caz
de victorie, [i în caz de înfrîngere.“ (p. 22)
Dup\ capitularea Germaniei, Amz\r r\mîne în zona
aflat\ sub ocupa]ie american\. Pred\ cursuri cu tematic\
româneasc\ la universit\]ile din München [i Mainz,
iar în 1948 înfiin]eaz\, al\turi de V. Mih\ilescu, Biblioteca
Român\ de la Freiburg. Disensiunile dintre românii
afla]i în exilul german, dar mai ales num\rul crescînd
de ortodoc[i care se converteau la catolicism din ra]iuni
de supravie]uire social\, d\ na[tere unei polemici
gazet\re[ti între D. C. Amz\r [i George Racoveanu.
Tema polemicii: rela]ia ortodoc[ilor cu greco-catolicii.
Cazul lui Racoveanu, proasp\t convertit la catolicism,
îi prilejuie[te lui Amz\r cuvinte grele. Pe 15 mai 1963
î[i d\ doctoratul la Universitatea din Mainz [i devine
colaborator al Enciclopediei Brockhaus, redactînd
articolele privitoare la România. }ine numeroase cursuri
[i conferin]e la Mainz, Freiburg [i Wiesbaden.
Moare pe 10 martie 1999 la Sigmaringen.
Informa]iile le-am preluat din biografia cu care
Dora Mezdrea [i Dinu Amz\r (fiul lui D. C. Amz\r)
deschid volumul Rînduiala, o antologie de articole,
studii [i însemn\ri avînd toate aceea[i tr\s\tur\ definitorie:
spa]iul cultural, religios sau politic românesc.
Acribia Dorei Mezdrea [i cultul pentru exactitatea
nem\sluit\ a informa]iei împrumut\ volumului profilul
unei lucr\ri de referin]\ în privin]a cunoa[terii exilului
românesc. •