Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România 6 m a r t i e 2 0 0 9 ...

9
România
literar\
A p a r e s u b e g i d a U n i u n i i S c r i i t o r i l o r d i n R o m â n i a 6 m a r t i e 2 0 0 9 ( A n u l X L I ) . 3 2 p a g i n i . 4 l e i
editat\ cu sprijinul
F u n d a ] i e i A N O N I M U L
[ i c u s p r i j i n u l
F u n d a ] i e i I N S T I T U T U L
PENTRU LIBER| INI}IATIV|

s u m a r
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
2
Limba care trebuie re`nv\]at\. Osp\] pe timp de cium\
de Aureliu Busuioc – p. 3
CONTRAFORT de Mircea Mih\ie[ – p. 4
Ati vrea s\ tr\i]i o sut\ de ani?
Tiranul [i istericul de Ioana Pârvulescu – p. 5
CRONICA IDEILOR de Sorin Lavric – p. 6
C\rturarul din exil
CRONICA LITERAR| de Cosmin Ciotlo[ – p. 7
Ostaticul istoriei
Poeme pentru Odette de Dumitru Velea – p. 8
SCRISOARE DIN PARIS de Lucian Raicu – p. 9
O fraz\ a lui Canetti
CER{ETORUL DE CAFEA de Emil Brumaru – p. 9
COUPE-PAPIER de Alex {tef\nescu – p. 10
Z\p\ceal\ simpatic\
CARTEA ROMÂNEASC| de Daniel Cristea-Enache – p. 11
Din dragoste
SEMN DE CARTE de Gheorghe Grigurcu – p. 12
Fe]ele autenticit\]ii (II)
Frânturi lusitane de Virgil Mihaiu – p. 12
Un devotat de Al. S\ndulescu – p. 13
Personajul meu sadic de Doina Ru[ti – p. 13
LECTURI LA ZI de Tudorel Urian – p. 14
Istoria lui Big Brother
PREPELEAC de Constantin }oiu – p. 15
P|CATELE LIMBII de Rodica Zafiu – p. 15
Nu vreau s\-l uit de Gabriel Liiceanu – pp. 16-17
Camionul bulgar de Dumitru }epeneag – pp. 18-19
O carte necunoscut\ despre ~mp\ratul Traian
de Mihai Sorin R\dulescu – p. 20
~nainte-merg\torul f\r\ voie de C. Trandafir – p. 21
CRONICA DRAMATIC| de Marina Constantinescu
Fe]ele iubirii – p. 22
~n timp real [i `n eternitate de Liana Tugearu – p. 23
CRONICA FILMULUI de Angelo Mitchievici – p. 24
Aceast\ via]\ sportiv\
CRONICA PLASTIC| de Pavel {u[ar\ – p. 25
Mic dic]ionar de clasici ai sculpturii contemporane
José Viale Moudinho – Casele noi
Traducere [i prezentare de Micaela Ghi]escu – pp. 26-27
Sylvestre Clancier – Trecerea vântului
Traducere de Constantin Ab\lu]\ – p. 27
Lumea cervantin\ de Tudora {andru Mehedin]i – p. 28
MERIDIANE - p. 29
POST-RESTANT de Constan]a Buzea – p. 30
Din poeziile unui pictor: Filip Köllö
PRIN ANTICARIATE de Simona Vasilache – p. 30
Iluzia luptei
LA MICROSCOP de Cristian Teodorescu – p. 31
DIN CARTEA CU FLEACURI de Livius Ciocârlie – p. 31
Capul de oper\
Ochiul magic– p. 32
România literar\ ®
Director: NICOLAE MANOLESCU
Redac]ia:
GABRIEL DIMISIANU – director-adjunct
ALEX. {TEF|NESCU – redactor-[ef
OANA MATEI – secretar general de redac]ie
ADRIANA BITTEL, CONSTAN}A BUZEA,
MARINA CONSTANTINESCU, IOANA PÂRVULESCU –
redactori
Corectur\:
CONSTAN}A BUZEA (pag. 3, 7, 8, 9, 14, 28, 29, 30),
SIMONA GALA}CHI (pag. 10, 11, 15, 18, 19, 22, 31, 32),
ECATERINA IONESCU (pag. 1, 2, 4, 13, 16, 17, 20, 23),
NINA PRUTEANU (pag. 5, 6, 12, 21, 24, 25, 26, 27).
Grafica: MIHAELA ßCHIOPU
Fotoreporter: ION CUCU
Tema num\rului: Câte ceva despre ceea ce nu se uit\
Tehnoredactare computerizat\:
IONELA STANCIU, OANA MATEI, VALENTINA VL|DAN
Introducere texte: GEORGETA GHEORGHIU
Coresponden]i din str\in\tate: RODICA BINDER
(Germania), GABRIELA MELINESCU (Suedia), LIBUŠE
VALENTOVÁ (Cehia)
Funda]ia România literar\, Calea Victoriei 133,
sector 1, cod 010071, Bucure[ti.
Director administrativ: VALENTINA VL|DAN
Secretariat: SOFIA VL|DAN, GHEORGHE VL|DAN
Cont `n lei: BRD-GSG Agen]ia {incai,
RO91BRDE441SV59488894410. Cont `n valut\: BRD-GSG
Agen]ia {incai RO87BRDE441SV59488974410 (USD),
RO37BRDE441SV59489004410 (EUR)
e-mail: romania_literara@yahoo.com;
revistaromanialiterara@gmail.com; http://www.romlit.ro;
tel.: 021. 212.79.86; fax: 021.212.79.81
Imprimat la FED PRINT
Conform prevederilor Statutului, Uniunea Scriitorilor din
România nu este responsabil\ pentru politica editorial\ a
publica]iei [i nici pentru con]inutul materialelor publicate.
România literar\ este membr\ a Asocia]iei
Revistelor, Imprimeriilor [i Editurilor Literare (A.R.I.E.L.), asocia]ie
cu statut juridic, recunoscut\ de c\tre Ministerul
Culturii [i Cultelor.
ISSN 1220-6318

Iat\, mi-am imaginat, s-a terminat
defilarea micilor prin]ese în rochi]e
de brocart de la Versace, a
p\stori]elor în ii de m\tase.
Limba care trebuie
re`nv\]at\
VINE O VREME când lec]iile trecutului
trebuiesc totu[i recitite.
Pe vremuri nu tocmai îndep\rtate [i foarte
sovietice, în era programului (f)alimentar [i
a comas\rii culturilor [i limbilor într-o singur\
(in)cultur\ [i unic\ limb\, mai marele bol[evic
al mioriticului nostru plai, nemul]umit foarte
de randamentul sc\zut al giganticelor cresc\torii
de bovine [i porcine construite conform unor modele [i
proiecte str\ine, foarte capitaliste, ar fi trântit cu pumnul
în mas\ [i ar fi cerut subalternilor s\ fie adus în fa]a
ochilor domniei sale reprezentantul tic\lo[ilor de imperiali[ti
care încercau astfel s\ submineze multilateralitatea
socialismului în Moldavia.
Zis [i f\cut.
- P\i bine, tovar\[e (sau poate „mister”), ar fi întrebat
mai marele pe reprezentant dup\ ce inspectaser\ împreun\
mai multe cresc\torii, de ce vacile imperialiste de la
fermele voastre adaug\ în greutate câte o mie de
grame pe zi, în tmp ce animalele socialiste de la complexele
noastre, durate dup\ proiectele voastre, cresc abia cu
câteva jalnice zeci de grame?...
La care reprezentantul, palid de spaim\, ar fi avut
totu[i îndr\zneala s\ r\spund\ tot cu o întrebare:
- Dar n-a]i încercat s\ le hr\ni]i? Ca la noi?...
Istoria n-a consemnat, din lips\ de importan]\, reac]ia
bossului, istoria re]ine numai principalul, iar principalul
era cuprins plenar în r\spunsul reprezentantului. S\ nu
fi venit str\inul gata speriat cu siberii [i gulaguri ar
mai fi avut multe de spus: ar fi notat c\ în Moldova
sovietic\ proiectele au fost traduse în via]\ cu grave
gre[eli [i inova]ii (!) locale cu scopul de a economisi,
c\ nu se putea cu nici un chip s\ redactezi tu, cump\r\torul
fermei, ceea ce au gândit [i au proiectat zeci de speciali[ti,
s\ mic[orezi pân\ la absurd, tu, expertul în ale leninismului,
cantit\]ile de furaj [i calitatea lor.
Dealtfel, curând dup\ plecarea reprezentantului -
ceea ce trebuia s\ se întâmple s-a [i întâmplat.
Furajele schimbate pe tancuri vechi [i cala[nicovuri în
Etiopia, afacere considerat\ a fi o victorie colosal\ a
interna]ionalismului socialist, s-au dovedit a fi purt\toare
de morbul unei ciume necru]\toare, necunoscute pe
aceste meleaguri. Câteva din fermele construite „economicos”
au fost [terse cu focul de pe fa]a p\mântului, iar
câteva sute de mii de animale – mitraliate [i incinerate
în zone nu mai pu]in periculoase înc\, asemeni Cernobâlului...
Sincer vorbind, eu cred c\ Istoria nu are nici
talent, nici scopuri pedagogice. Are doar moftul de a
se repeta dac\ n-o cite[ti. {i nu e nevoie s-o buchise[ti
– de[i, lucru [tiut, diavolul se pitule[te în am\nunte, -
e bine s\-]i revezi cel pu]in p\catele mai mult sau mai
pu]in istorice. {i aici este principala noastr\ deviere
de la drumul ce ne închipuim c\ îl parcurgem. S-a
f\cut tot posibilul „de sus” ca s\ se uite am\nuntul cu
fermele, s\ se [tearg\ din istorie. Poporul trebuia educat
numai pe baze de triumfalism! La fel s-a procedat cu
Istoria în general: nu ne aranjeaz\ Drago[ cu desc\lecatul,
g\sim alt c\l\re], mai în]eleg\tor, mai apropiat Moscoviei.
Nu ne place b\t\lia de la St\nile[ti, hai s-o prezent\m
ca un triumf al lui Petru cel Mare, f\r\ s\-i amintim
testamentul... Toate acestea – acolo sus. De unde porneau
[i radioul, [i televiziunea, falsificarea istoriei, [i cea mai
ucig\toare arm\ îndreptat\ contra con[tiin]ei na]ionale
bilingvismul...
În Moldavia socialist\, ca [i în restul imperiului,
se politiza orice. Tot. Era suficient s\ protestezi c\
`ntr-un magazin nu ]i se r\spunde în limba în care ai
întrebat (bineîn]eles în limba locurilor!) ca s\-]i
aprinzi paie în cap: bilingvismul – dar într-un singur
sens! – era dominant.
{i iat\, în zilele noastre de (chipurile) independen]\
[i suveranitate unii dintre cunoscu]ii cu care m\ întâlnesc
se plâng c\ foarte mul]i „moldoveni”, [i în special la
]ar\, nu vor s\ admit\ c\ ar vorbi cu ei române[te.
Spre marea bucurie a apologe]ilor moldovenismului
(încurajat dealtfel [i de conducerea ]\rii!)
E vorba de roadele târzii ale bilingvismului. Dac\
prin sate conduc\tori de colhozuri erau trimi[i mai
ales vorbitori de rus\, tractori[tii [i alt personal erau
instrui]i în rus\, [i pân\ la urm\ au iscat un hibrid de
limb\ pe care cei de sus, inclusiv pseudosavan]ii lingvi[ti
s-au gr\bit s-o numeasc\ „moldoveneasc\”, în ora[ele
bine rusificate [i ruralizate dezastrul provocat de bilingvism
n-a trecut nici el neobservat.
Iat\ cam ce aud de la cunoscu]ii care declar\ ferm
c\ limba lor ([i a ]\rii!) este româna:
„Eu sunt precis c\ limba noastr\ este româneasc\.”
„Sunt încrezut c\ limba mea este cea româneasc\
[i tot a[a este primit s\ cread\ [i familia mea.”
„Noi [i acas\ vorbim pe române[te, [i vorbim nu
r\u...”
„Cred c\ constitu]ia este necesar de schimbat,”
{i cu toate c\ nu reprezint pe nimeni, eu, ca vorbitor
de limba român\ a lui Eminescu, a lui Sadoveanu, a
lui Rebreanu [i Creang\, revenit la suprafa]\ din b\ltoaca
bilingvismului înc\ viu (bilingvismul dar [i subsemnatul!)
încerc uneori s\-mi întreb interlocutorii (pesimi[ti?):
„Fra]ilor, dar n-a]i încercat s\ v\ reînv\]a]i limba
dac\ a]i uitat-o?
Sunt atât de pu]ini cei ce nu se jeneaz\ s\ recunoasc\
acest lucru... Iar tinerii care se întorc de la studii din }ar\
– nu sunt a[tepta]i cu bra]ele deschise...
Desigur e mult mai pl\cut, chiar palpitant s\ participi
la greve în ap\rarea limbii pe care crezi c\ o cuno[ti,
s\ strigi slogane [i s\ arunci anateme pe capul conducerii
care vrea s\ ne duc\ în alt\ parte – [i cred c\ nu e
deloc r\u [i acest lucru, – dar e mult mai greu s\ te pui
cu burta pe carte [i prin munc\ asidu\ s\-]i restitui
ceea ce ]i-a fost furat. (Uneori chiar cu `nvoirea ta, de
unde [i p\catul!)
Sunt con[tient de faptul c\ iau prea mult asupra sa,
dar m\ voi lini[ti doar când voi auzi un demnitar vorbind
normal limba ]\rii, sau în parlament nu vor mai fi strecura]i
cunosc\tori de rus\ ([i aceea aproximativ\) [i total
necunosc\tori de limba oficial\ a ]\rii, limb\ în care
se scriu legile!
Limba noastr\, frumoasa noastr\ limb\ româneasc\
nu a[teapt\ declara]ii de dragoste.
Ea a[teapt\ dragostea noastr\.
Osp\] pe timp
de cium\
ANIMALELE-animale nu [tiu ce este [mecheria.
Ele respect\ întru totul litera [i spiritul legii
promulgate de natur\. (Desigur, pentru întregul
regn!) Doar c\ homo sapiens, dotat probabil
din gre[eal\ cu mai mult\ materie cenu[ie, dup\
ce s-a autodeclarat suprema realizare a crea]iei
a înlocuit cuvântul „{mecherie” cu „amendament” – a
garnisit legea general\ cu atâtea amendamente încât am
ajuns unde-am ajuns...
Luând în discu]ie tema asta e foarte greu s\ te opre[ti:
are prea multe ramifica]ii [i conexiuni. E cum ai încerca
s\ cercetezi m\runtaiele unui celular înarmat doar cu un
cu]it.
E de datoria speciali[tilor s\ aprofundeze. Voi încerca
doar s\ vin cu exemplul foarte gr\itor al unu turnir din
cele pe care nici elefan]ii, nici urangutanii nu ar fi în
stare s\ le organizeze, de[i scopul lui ar fi, cic\, îmbun\t\]irea
calit\]ii speciilor...
Autori ai turnirului [i juc\tori – oamenii. Specia
uman\...
Aflu din ziare [i de la TV c\ se organizeaz\ un mare
concurs mare – „Mini Miss”. P\rin]ii doritori de a-[i
înscrie odraslele care nu au dep\[it cinci ani (progenitura,
nu p\rin]ii!) se pot adresa la... pân\ pe data de...pentru
preselec]ie.
Recunosc c\ nu m-am gândit imediat la cei peste
[aptezeci-optzeci la sut\ din copiii ]\rii, cei de vârsta
preselec]iona]ilor, care nu [tiu ce înseamn\ gr\dini]a
[i nu au nici perspectiva de a o [ti, [i care, dac\ nu se
scald\ câtu-i ziulica în colbul uli]elor l\sa]i de capul
lor - p\zesc bobocii pe toloac\ în a[teptarea amurgului
când vor veni p\rin]ii de la tras sapa s\ le fac\ un bor[...
a c t u a l i t a t e a
Desen de LINU
Nu m-am gândit nici la neru[inarea celor unu sau doi
la sut\ dintre p\rin]ii ce nu vor ezita s\ etaleze în
v\zul tuturor m\t\surile [i bijuteriile odraslelor, când
[tiu c\ mii [i mii de virtuale „mini-miss” abia dac\ î[i
pot acoperi goliciunea cu second hand...
Nu m-am gândit nici la marele chiolhan pl\nuit a
se petrece pe timp de cium\. M-am gândit mai întâi [i
întâi la micu]ele inocente împinse pe podiumul c\ptu[it
cu catifele pe banii unor ta]i nu tocmai normali [i vanitatea
unor mame infantile, [i `ndemnate s\ maimu]\reasc\
maimu]ele-vedete (parc\ mature!) oferite pân\ la satura]ie
de TV-uri.
Iat\, mi-am imaginat, s-a terminat defilarea
micilor prin]ese în rochi]e de brocart de la Versace, a
p\stori]elor în ii de m\tase, în fote brodate cu fir de
aur [i în opincu]e de marochin cu tocuri înalte, a
miniconteselor ambalate în crepde[in cu trene de la
madam Ricci... Iat\, mi-am zis, fe]ele crispate ale mamelor,
zâmbetele superioare ale ta]ilor – la amintirea sumelor
scrise pe cecuri, lacrimile de `nduio[are ale bunicilor
[i clientelei...
În a[teptarea deciziei juriului.
{i iat-o, în sfâr[it, fericita câ[tig\toare ia loc pe tron,
peste bucli[oarele asupra c\rora a trudit câteva ore madam
Mimi i se pune coroni]a cu perle. Sala explodeaz\ de
aplauze [i ova]ii, Fa]a, p\n\ mai adineaori crispat\, se
destinde într-un zâmbet uria[, repetat de acas\, celelalte
fe]e, toate, iau aspectul unei disper\ri nemaipomenite:
cum o s\-[i priveasc\ în ochi prietenele, cum o s\ coboare
cu capul sus din Lexusul cu [ofer în livree, cum o s\
intre a[a în buticul lui Cardin?...
Catastrof\!
Spun oamenii competen]i c\ absoluta majoritate a
criminalilor a avut o copil\rie trist\. Au fost fie lipsi]i
de p\rin]i, au avut p\rin]i iresponsabili, au fost l\sa]i pe
seama str\zii sau abuza]i sexual. Crima nu este decât
ecoul târziu al unei astfel de copil\rii.
Crima ]ine, în primul rând, de [ocul tr\it de copilul
nefericit, este r\spunsul pe care copilul îl d\ societ\]ii
care l-a neglijat.
{i acum, iubite cititorule, hai s\ ne îmagin\m care
este [ocul aplicat psihicului necopt al unui omule] preg\tit
zile multe pentru triumf, când în locul victoriei acesta
afl\ c\ nu el este cel mai frumos, cel mai talentat, cel
mai iubit, cel mai...cel mai... Când vede c\ nu pe al lui
– pe alt c\pu[or s-a pus coroni]a cu perle. C\ alt fundule]
a ocupat tronul „celui mai”... C\ el e la fel cu ceilal]i
treizeci – cincizeci de concuren]i. {i c\ tot câ[tigul e o
cutie de bomboane din care are acas\ cu sacul...
Memoria copilului este fantastic\. {i imprevizibile
sunt urm\rile unei situa]ii în care noi, p\rin]ii iubitori,
îl `mpingem cu bun\ [i stupid\ [tiin]\.
Iar în vremea aceasta, vulpi[oarele [i tigri[orii, iedu]ii
[i elef\n]eii joac\ tontoroiul pe unde-i prinde vremea,
sub privirile atente [i pline de dragoste ale p\rin]ilor care
nici pe cap nu le pun coroni]e cu perle, [i nici nu-i poart\
în piei sau bl\nuri second hand.
Nu prea progreseaz\ cea de a doua jum\tate a regnului
animal...
Nu chiar de mult am asistat la prima zi de [coal\ a
unor micu]i din clasa întâia. Printre cei vreo treizeci
de puradei se eviden]iau doi b\ie]a[i îmbr\ca]i în...
smochinguri. Erau simpatici dar ar\tau ca doi mici
chelneri într-un restaurant de mâna a doua.
Îndrum\-i, Doamne, pe p\rin]ii care nu [tiu ce fac!.
Aureliu BUSUIOC
3
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009

a c t u a l i t a t e a
L-am v\zut de nenum\rate ori parcurgând în
pas alert str\zile Timi[oarei [i l-am surprins,
nu o dat\, alergând dup\ tramvai. {i asta
dup\ ce împlinise nou\zeci de ani!
A]i vrea s\ tr\i]i o sut\ de ani?
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
4
A
NAVI ÁDÁM a fost un om adorabil.
L-am cunoscut în urm\ cu vreo trei
decenii, când era deja unul din seniorii
scriitorimii din Banat. Agil, întotdeauna
zâmbitor, era preg\tit în orice clip\ s\
fac\ o glum\, împr\[tiind acea bun\-
dispozi]ie [i acea bun\tate a oamenilor
pentru care existen]a nu mai are secrete,
iar zbaterea steril\ a r\u-tr\itorilor li se
pare ceva nesuferit. Afost, în sensul deplin al cuvântului,
un om de spirit. Tr\ia în bucurie [i r\spândea în jur
bucurie. Nu e pur\ întâmplare faptul c\ în ultimii ani se
apropiase de {erban Foar]\, în care g\sise partenerul
ideal al nesfâr[itelor calambururi [i nest\vilitelor investig\ri
în zona ludicului. Traducerile din poezia lui Anavi Ádám,
datorate lui {erban Foar]\ [i lui Ildiko Gábos, pun în
eviden]\ un tip uman rar: cel a c\rui identitate provine
din [tiin]a de a masca gravitatea în poant\ [i suferin]a
în zâmbet. Anavi Ádám s-a identificat cu valorile
unui modernism relaxat, transpus într-o cuceritoare
pl\cere de-a tr\i.
În 1999, când a împlinit nou\zeci de ani, am hot\rât
s\-l s\rb\torim, la Timi[oara, în fiecare an de ziua sa.
Evenimentul intrase între activit\]ile fixe, indiscutabile,
ale Filialei Uniunii Scriitorilor. Umorul, zburd\lnicia
[i savoarea comunic\rii f\ceau din aceste întâlniri
veritabile evenimente, de la care era un p\cat s\ absentezi.
Ironia viforoas\, galanteria subtil\, vizibil\ în felul
ceremonios-[\galnic de a trata femeile, dialogul nez\g\zuit
f\ceau din orice întâlnire cu Anavi Ádám un prilej de
încântare. L-am v\zut de nenum\rate ori parcurgând în
pas alert str\zile Timi[oarei [i l-am surprins, nu o
dat\, alergând dup\ tramvai. {i asta dup\ ce împlinise
nou\zeci de ani! L-am întrebat, evident, în mai multe
rânduri în ce const\ secretul acestei vitalit\]i nemaiîntâlnite.
Într-o zi, în redac]ia revistei „Orizont”, a decis s\ ne
dezlege, Adrianei Babe]i [i mie, marele mister: „Dragii
mei, e simplu: secretul e s\ nu te înfrânezi de la nimic,
s\ nu pui la suflet nimic, s\ prime[ti orice lovitur\ cu
senin\tate!”
Banalit\]i, ve]i spune. Dar e vorba tocmai de acele
banalit\]i pe care neglij\m, irita]i [i cusurgii, s\ ni le
asum\m. Curiozitatea vie, aten]ia neobosit\, mobilizarea
constant\ a energiilor sunt re]ete la îndemân\, dar
dispre]uite de fiecare dintre noi. Nu g\sesc titlu de carte
mai nepotrivit pentru a ilustra via]a lui Anavi Ádám
decât Un veac de singur\tate. Anavi Ádám a tr\it un
veac plin, în care n-a fost singur nici o clip\. Astat mereu
cu ochii deschi[i, dialogând însufle]it cu strania lume
prin care a trecut. Numai faptul c\ a fost martorul a dou\
r\zboaie mondiale, al triumfului [i c\derii comunismului
[i nazismului, al însp\imânt\toarelor crize economice
m\ înfioar\ într-un fel pe care nu [tiu s\-l descriu.
Anavi Ádám a plecat în lumea celor drep]i cu trei
zile înainte de a împlini o sut\ de ani. Sunt sigur c\
mucalitul din el s-ar fi amuzat de aceast\ macabr\ glum\
a Divinit\]ii. A fost pân\ în ultima clip\ senin, vesel,
plin de energie. A murit privind pe geam — încântat
de ideea c\ urma s\ fie s\rb\torit pe 26 februarie pentru
trecerea în al doilea veac de existen]\. O moarte fericit\,
f\r\ îndoial\ — a[a cum i-a fost [i via]a. „Nu pune la
suflet” — avea obiceiul s\ spun\, mul]umit c\ la
vârsta lui cu adev\rat matusalemic\ era s\n\tos, în stare
s\ scrie [i s\ citeasc\, s\ recite, s\ cânte, p\strându-[i
mintea limpede [i judecata ager\. E nevoie de o imens\
disponibilitate, de o enorm\ curiozitate [i de-o neobi[nuit\
candoare pentru a te adapta la atâtea derapaje istorice
prin câte i-a fost dat s\ treac\. }in minte însufle]irea
cu care vorbea, acum câ]iva ani, despre schimbarea de
locuin]\: p\r\sea casa în care locuise de când lumea
pentru a se muta într-un apartament mic din centrul
Timi[oarei. Asemeni unui celebru personaj dintr-un
roman al copil\riei, Pollyanna, [tia s\ g\seasc\
motive de încântare în cele mai dezagreabile secven]e
ale cotidianului.
L-am admirat pe Anavi Ádám [i pentru c\ sim]eam,
instinctiv, c\ eu apar]in unei cu totul alte categorii mentale.
Nu fac parte dintre cei care se adapteaz\ f\r\ probleme.
Nu sunt comunicativ, nu asimilez cu u[urin]\ noul, nu
m\ intereseaz\ experimentarea neobi[nuitului [i explorarea
necunoscutului. Sunt fericit s\ m\ mi[c odat\ cu lumea
în care m-am n\scut (chiar [i atunci când, împreun\
cu ea, m\ mi[c într-o direc]ie gre[it\!), nu vreau s\
retr\iesc nici o secund\ din trecut [i nici s\ avansez în
viitor atât de mult încât s\ fiu contemporanul unei
genera]ii pe care presimt c\ n-a[ în]elege-o, iar dac\
a[ în]elege-o, a[ dezaproba-o.
Începe s\ m\ deranjeze bascularea violent\ a întregii
noastre civiliza]ii în direc]ia plezirismului deocheat,
complet lipsit de haz, m\ scoate din ]â]âni superficialitatea
[i lipsa de proiect a tinerilor. V\d în ei produse
defecte ale unei lumi defecte: fie abandoneaz\ lupta
de la primele înfrângeri, fie calc\ în picioare tot ce nu
corespunde arivismului frenetic pe care-l profeseaz\.
Nu m-ar interesa, a[adar, s\ tr\iesc dincolo de orizontul
previzibil, al oamenilor pe care-i frecventez de
decenii [i care continu\ s\ reprezinte pentru mine
umanitatea. Detest tr\itul abstract, prin procur\, comunicarea
de la „catedr\” [i dispari]ia din ceea ce facem clip\ de
clip\ [i ceas de ceas a unui inanalizabil, dar esen]ial,
human touch.
Mi-au fost întotdeauna antipatice personajele care
încercau s\ se sustrag\ eroziunii timpului, de la Faust
la Dorian Gray. Nu cred c\ lucrul cel mai important al
vie]ii noastre e asigurarea nemuririi, ci felul în care
reu[im (dac\ reu[im!) s\ d\m sens efemerului. Asta
nu înseamn\ c\ joc totul la ruleta lui carpe diem, c\
m-ar impresiona mai mult indivizii care ard ca o flac\r\,
tr\ind f\r\ rest. Adev\rul e c\ nu am un proiect existen]ial
limpede, c\ improvizez masiv [i m\ las târât de val,
c\ leneveala mi se pare adeseori o bun\ solu]ie, comparabil\
cu orice isprav\ de r\sunet. M\ deprim\, pe de alt\ parte,
risipirea prosteasc\ a timpului, ceasul pe care nu pot
s\-l decontez acceptabil.
Ca s\ tr\ie[ti o sut\ de ani, cred c\ e obligatoriu,
Recunoa[teri
în primul rând, s\-]i dore[ti s\-i tr\ie[ti. S\ fii curios
cum va ar\ta lumea dincolo de ceea ce deja [tii, în datele
ei generale, despre ea. Nu fac parte din aceast\ categorie.
De ani buni, nu-mi doresc decât s\ rev\d locurile în care
m-am sim]it bine [i oamenii care mi-au pl\cut cândva.
E, desigur, semnul sigur c\ nu mai a[tept multe
lucruri de la via]\, c\ partea bun\ a existen]ei mele se
întinde în urm\. Am avut norocul, în ultimii dou\zeci
de ani, s\ v\d câteva din ora[ele fabuloase ale
planetei. De ce-a[ fi curios s\ le multiplic? Dac\ era
dup\ mine, Everestul r\mânea necucerit [i groapa
Mariannelor neinvestigat\. N-am stof\ de pionier [i nici
pl\ceri de colec]ionar. M\ bucur mai mult s\-mi aduc
aminte de cele câteva lucruri minunate care mi s-au
întâmplat decât s\ visez cu ochii deschi[i situa]ii despre
care [tiu c\ nu-mi vor aduce nici pe departe bucuria
resim]it\ în trecut.
Fac o singur\ excep]ie de la aceast\ regul\: în privin]a
c\r]ilor. Oricât încerc, nu reu[esc s\ diminuez curiozitatea
pe care-o am în raport cu litera tip\rit\. Din acest
punct de vedere, sunt borgesian pân\-n vârful unghiilor:
pentru mine, paradisul nu poate exista decât într-o
înc\pere plin\ cu c\r]i ori în rafturile ticsite ale unei
libr\rii. Am avut norocul s\ petrec multe ore într-o astfel
de întrupare terestr\ a Raiului. E o libr\rie (se spune
c-ar fi cea mai mare din lume) din New York, de pe
Broadway, numit\ Strand.
Nu sunt bântuit de angoasa mor]ii, dup\ cum n-am
nici o voluptate s\ m\ despart de lumea asta mizerabil\.
În rarele momente când diverse „dezagremente” ale
vie]ii (cum spunea Alexandru Paleologu) m\ trag de
mânec\, reamintindu-mi c\ nu sunt nemuritor, am o
strângere de suflet mai degrab\ în raport cu c\r]ile decât
cu oamenii. Îmi arunc privirea pe rafturile strivite sub
greutatea c\r]ilor din camera în care scriu aceste rânduri
[i nu pot s\-mi reprim un început de durere surd\. E
b\nuiala perplex\ în fa]a a ceea ce prinde conturul tot
mai ferm al certitudinii: c\ n-am s\ le pot citi pe toate
niciodat\.
Rezult\, sper, limpede din cele de mai sus c\ nu
aspir, nu pl\nuiesc [i nu vreau s\ tr\iesc o sut\ de ani.
Mi s-ar p\rea convenabil s\ m\ opresc, precum un ceas
de precizie, tras la timp, la nou\zeci [i nou\! •
CRONICARUL a deschis cu pl\cere num\rul omagial, din noiembrie
2008, al revistei de cultur\ INTERFEREN}E, din Caransebe[, dedicat
doamnei Cornelia {tef\nescu, cet\]ean de onoare al Caransebe[ului.
Unul din editorii care au f\cut istorie, [i un scriitor [i cercet\tor nu
mai pu]in de pre]uit. F\cînd oarece risip\ de striden]e, amestecînd
fotografii de familie cu coperte de edi]ii [i de volume, cu documente,
facsimile etc., acest num\r-album, marcat de momentul emo]ional, av`nd toate
cî[tigurile unui gest rar [i mi[c\tor, e un colaj de via]\ pe oper\. Dosarul pe
care-l prefa]eaz\ Ioan Cojocaru, directorul Casei Municipale de Cultur\ „George
Suru” din Caransebe[ (sub a c\rei egid\ apare revista), cu o amintire liric\, îi
pune al\turi pe cei cu care Cornelia {tef\nescu a lucrat, Eugen Simion, Teodor
Vârgolici, ori Cornel Ungureanu, [i pe cititori care, f\r\ s-o fi cunoscut, simt
nevoia unei m\rturisiri aniversare. Interviul, realizat de Dorina {ovre, o recidiv\,
afl\m, dup\ [ase ani, completeaz\ un profil de om de carte. Reg\sindu-se în
c\r]i, dar, nu mai pu]in, în oameni. Într-o anumit\ atitudine, de a se ar\ta în
lume „deloc obosit\”. În vie]ile noastre obositoare, a te recunoa[te, tot acela
de odinioar\, [i a fi, din cînd în cînd, [i recunoscut, e un semn care chiar
conteaz\.

Pentru Platon, realitatea în ansamblu e un
„mare mesaj” retransmis de mai multe ori, ca
de la original la copie [i iar\[i la copia copiei,
cu pierderea (zgomotul) corespunz\toare.
s a l o n l i t e r a r
Andrei Cornea
Tiranul [i istericul
Destinatar: Ioana Pârvulescu
Drag\ Ioana,
A-L CITI pe Platon cu aten]ia îndreptat\ la ceea
ce nume[ti „trucurile literare” poate fi justificat,
iar dac\ demersul e practicat în modul t\u
agreabil [i instructiv, merit\ pe deplin: Platon
este un des\vîr[it artist, iar „trucurile” sale –
în cazul de fa]\, retransmiterea repetat\ a unui
mesaj prin intermediul mai multor interpu[i – sînt
de mare efect. {i e salutar c\ le-ai semnalat doctorilor
[i doctoranzilor de la Facultatea de Filosofie: unele
persoane de aici sînt, dup\ cum remarci, prea crispate
[i, a[ ad\uga, s-au obi[nuit s\ cread\ c\ ideile mari nu
se pot exprima decît în jargon [i c\ vorbele frumoase
sînt a[a cum se spune c\ sînt fetele blonde: seci la
minte. Dar cel pu]in în cazul lui Platon (de ce nu [i
al fetelor?) disjunc]ia e fals\.
Platon este deci un mare artist [i scriitor. E autorul
unor dialoguri debordînd de via]\, al unor personaje
admirabil portretizate, al unor mituri de o mare frumuse]e,
[i, desigur, nu în ultimul rînd, al „trucurilor” despre
care ai vorbit.
Totu[i, s\ nu cread\ cineva c\ asta e totul (desigur
c\ tu nu crezi asta, dar unii ar putea s\-]i în]eleag\
eronat textul – cei care, cum spui, au pierdut „grundul
filosofic”), ba nici m\car c\ e cel mai important. C\ci
Platon este, înainte de toate, un filosof, poate cel
mai mare, cine [tie? La el literatura nu-i decît vehiculul
bine calibrat al ideii filosofice. Fapt valabil [i în cazul
procedeului despre care ai vorbit: retransmiterea
intermediat\ a mesajului, ceea ce exemplifici în Banchetul
[i în Timaios. Explica]ia procedeului? Multipl\ probabil:
tu îns\]i evoci unele ipoteze (una chiar a mea mai
veche, la care nu mai ]in în mod deosebit) – esoterice,
sociale, istorice. Dar acum vreau s\ încerc o alt\
interpretare, care mi se pare cea mai plauzibil\: cea
pur filosofic\. Pe scurt, sus]in c\ procedeul literar în
cauz\ reflect\ [i chiar „pune în scen\”, ca la teatru,
filosofia platonic\; este, cum ar veni, o „desf\[urare”
personificat\ a îns\[i structurii profunde a realit\]ii,
a[a cum o vedea aceast\ filosofie.
PENTRU Platon, realitatea în ansamblu e un
„mare mesaj” retransmis de mai multe ori,
ca de la original la copie [i iar\[i la copia
copiei, cu pierderea (zgomotul) corespunz\toare.
Exist\, a[adar, un „drum în jos”, al degrad\rii
mesajului, pe care îl parcurge natura pretutindeni:
în lumea cunoa[terii, în cea fizic\, în societate, în
istorie. Dar exist\ [i „un drum în sus” – o posibilitate
de recuperare a mesajului ini]ial [i mai ales a sensului
s\u. Este ceea ce ar trebui s\ facem fiecare dintre
noi, suind de la copie la original, [i apoi la originalul
acesteia etc. Este – ai în]eles imediat – exact ceea ce
propune Socrate (sau Diotima) în Banchetul. Nu e deci
o întîmplare c\ mizanscena literar\ a unora dintre
dialoguri reflect\ structura presupus\ a lumii; de aceea,
„ecranarea” prin intermediere a spuselor originare e
departe de a fi un procedeu literar gratuit: a-i
în]elege bine semnifica]ia înseamn\ deja a accede în
miezul filosofiei platoniciene. {i aten]ie: nu e vorba
în multe cazuri atît despre „mesaj” în litera lui, care
poate fi conservat\ destul de exact, cît despre sensul
s\u, tot mai obnubilat, pe m\sura îndep\rt\rii de surs\.
Care sînt îns\ etapele ontologice principale ale
„drumului în jos” – ale degrad\rii „marelui mesaj”, [i
cîte sînt ele? Punînd cap-la-cap, de pild\, cîteva pasaje
din Republica (alegoria liniei divizate, 510d-511e,
mitul Pe[terii, 514a-517a), ele ar fi: 1) Unul sau Binele
(originalul absolut); 2) Ideile - unicate fiecare [i eterne;
3) formele [i numerele matematice - multiple dar
eterne); 4) lucrurile senzoriale - multiple [i pieritoare;
5) reflexiile [i imaginile acestora în ap\, umbrele, dar
[i imaginile artificiale, precum imita]ia poetic\ [i
artistic\ – multiple, pieritoare [i inconsistente. Supriz\,
nu-i a[a? Sînt cinci cu totul, dintre care un original
perfect – Binele – [i patru imita]ii tot mai degradate
– dou\ în inteligibil, dou\ în sensibil. Ultima se afl\
– cum spui c\ sus]ine Yona Friedman – cumva în
apropierea „punctului critic”, al pierderii mesajului în
nefiin]\: mai „jos” nu se poate! (E[ti sigur\ c\ nu l-a
citit pe Platon?)
© Ioana Pârvulescu
S\ vedem îns\ corespondentul politico-social al
acestei structuri a realului. Timaios (ca [i Critias ) sînt
prezentate ca o continuare a discu]iei din ajun, în
decursul c\reia personajul Socrate alc\tuise proiectul
Statului ideal. Este, cum [tii, con]inutul Republicii.
Or, în Republica, dup\ ce a analizat alc\tuirea acelui
Stat perfect – cu paznicii s\i, cu comunitatea femeilor
[i copiilor, cu filosofii-regi – Platon descrie [i patru
forme tot mai degradate de stat, fiecare decurgînd din
cel anterior [i imitînd tot mai r\u originalul: statul
aristocratic, statul oligarhic, cel democratic [i cel
tiranic. Lor le corespund [i patru tipuri umane, tot mai
dec\zute, fiecare om paradigmatic fiind feciorul unuia
mai bun decît el: aristocratul, oligarhul, democratul [i
tiranul. Dac\ la cele patru forme de stat [i la cele patru
de oameni ad\ug\m, pe de o parte, statul perfect, pe
de alt\ parte, omul perfect, adic\ filosoful, descoperim
[i în domeniul politic exact cele cinci etape ale declinului
„mesajului” originar.
Ce se întîmpl\ îns\ în Timaios? Socrate î[i dore[te
ca cele descrise static [i teoretic în ajun, în Republica,
s\ capete o fiin]are istoric\, s\ le „vad\ mi[cîndu-se
[i luîndu-se la întrecere, fiecare dup\ puterile sale.”
(20b,) Zis [i f\cut: Critias începe s\ relateze (în prima
parte a dialogului Timaios, [i apoi, în Critias, r\mas
neterminat, spre disperarea atlantofililor) povestea
str\veche a r\zboiului dintre cetatea perfect\, Atena
ancestral\, [i cetatea dec\zut\, tiranic\ – Atlantida. S\
facem ipoteza c\ fiecare intermediar al pove[tii
întruchipeaz\, sau „joac\” pe unul dintre „oamenii
paradigmatici” descri[i mai sus [i „cu o zi înainte”,
intermediari care, de[i transmit literal mai departe
povestea, îi în]eleg tot mai pu]in sensul originar, fiind
de aceea tot mai pu]in capabili s\ tr\iasc\ a[a cum
acesta le-o cere. Ei bine, observ\m c\ exist\ într-adev\r
o leg\tur\ între personajele „lan]ului hermeneutic” din
Timaios [i oamenii paradigmatici [i cet\]ile lor din
Republica:
Primul intermediar al „mesajului” atenienilor
str\vechi este preotul egiptean. Or, Egiptul p\rea s\ fi
fost – în ochii grecilor [i ai lui Platon – o societate
„aristocratic\”, cu caste ereditare separate, o cetate
totu[i inferioar\ cet\]ii perfecte din Republica, ca [i
Atenei primordiale, a[a cum admite [i preotul. A[adar,
avem primul nivel al declinului. Al doilea e reprezentat
chiar de Solon [i de Atena din epoca sa (finele sec.VII)
c\reia el îi d\ legile: acelea ale oligarhiei, orînduirea
în care averea, [i nu na[terea, devine decisiv\ pentru
ocuparea magistraturilor. Al treilea nivel e dat de Critias
cel B\trîn, care [tia povestea de la tat\l s\u, Dropides,
prietenul lui Solon. El e „omul democratic”, contemporan,
la b\trîne]e cel pu]in, cu Atena democratic\ a lui
Miltiade [i Temistocle. Urmeaz\ în fine, nepotul
acestuia, Critias cel Tîn\r, de la care afl\ istoria Socrate,
Timaios [i Hermocrates. Îns\ Critias cel Tîn\r urma
s\ fie unul dintre conduc\torii sumbrului regim tiranic
al celor Treizeci (404-403): iat\-l întruchipat [i pe
„omul tiranic”.
A[adar: Atena din str\vechime, Egiptul aristocratic,
Atena lui Solon oligarhic\, Atena democratic\, Atena
tiranic\: exact personificarea istoric\ a celor cinci cet\]i
din Republica! S\ ne mai mir\m atunci c\ Platon
las\ ca „mesajul” s\ fie intermediat? {i nu ne sugereaz\
el totodat\ c\ e mai u[or de salvat litera decît tîlcul
s\u, pe care de obicei îl neglij\m, a[a cum a f\cut [i
Critias tiranul, de[i îl avea la îndemîn\ în chiar mo[tenirea
p\rinteasc\?
CÎTEVA vorbe [i despre Banchetul. De data
aceasta, succesiunea intermediarilor pare s\
„teatralizeze”, în acelea[i „cinci episoade”, nu
politicul, ci existen]ialul [i epistemicul,
toate izomorfe de altminteri: întîi Zeul,
întruchiparea Frumosului absolut; urmeaz\, în
direct\ leg\tur\ cu el, Diotima, preoteasa din Mantineea,
care preia „mesajul” iubirii divine; apoi Socrate,
daimonicul, intermediar între zei [i oameni, care [tie
înc\ ce este iubirea, nu pentru trupuri [i lucruri, ci
pentru Idei. Urmeaz\, la nivelul patru, Aristodem, care
îl maimu]\rea pe Socrate în toate cele, umbînd chiar
descul] precum filosoful. Îl iubea înfocat pe Socrate,
dar din mimetismul lui ridicol se vede cît de departe
era deja de în]elegerea iubirii pentru Frumosul
etern!
În sfîr[it, pe locul al cincilea, Apolodor, cel care
a relatat ultimul scena banchetului lui Agathon. C\
acesta, care se auto-caracteriza ca „omul cel mai zadarnic
din lume” (173a), avea foarte pu]in acces la tîlcul
spuselor lui Socrate, ne d\m seama [i din alt dialog,
anume din Phaidon: de[i Socrate le ceruse discipolilor,
prezen]i în închisoare [i asistîndu-l în ultimele ceasuri
ale vie]ii, s\-[i p\streze calmul [i voio[ia, [tiind c\
moartea nu e un r\u, c\ci sufletul – tocmai le-o
demonstrase - e nemuritor, ace[tia nu-[i puteau st\pîni
tulburarea [i plînsetul. Dintre ei cel mai nes\buit, în
ochii lui Socrate, se purtase tocmai Apolodor: dup\
ce Socrate b\u cupa de otrav\, acesta „începu s\
hohoteasc\ de durere [i de mînie”... Bietul Apolodor,
zadarnic [tia el pe dinafar\ vorbele lui Socrate, dac\
în ceasul de cump\n\ r\m\sese numai cu isteria!
La Platon filosofia [i literatura se întregesc m\iestrit.
Totu[i vom fi de acord s\ punem filosofia mai întîi!
Altminteri, risc\m [i noi, precum Critias tiranul, precum
Apolodor istericul, ca, p\strînd litera, frumoasa liter\
a „mesajului”, s\-i uit\m încet-încet tîlcul... •
Nota redac]iei:
Textul domnului Andrei Cornea este un r\spuns la
Dragostea [i Atlantida, serie de dou\ articole
ap\rute la aceast\ pagin\ `n numerele 5 [i 6 ale
României literare.
5România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009

c o m e n t a r i i c r i t i c e
Acribia Dorei Mezdrea [i cultul pentru exactitatea
nem\sluit\ a informa]iei împrumut\ volumului
profilul unei lucr\ri de referin]\ în privin]a
cunoa[terii exilului românesc.
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
6
CONDI}IA ca un intelectual s\ supravie]uiasc\
mor]ii este ca posteritatea s\-i pomeneasc\
numele. F\r\ o memorie pe care urma[ii s\
i-o între]in\ pe cale cultural\, spectrul i se va
stinge implacabil. În fond, dac\ actul de a
sfida timpul chiar are un sens sub unghi
omenesc, atunci el const\ în na[terea unui
punct de rezisten]\ în mijlocul unor curen]i
turbionari: totul curge [i se destram\ în matca
istoriei, doar din loc în loc apar cheaguri st\t\toare.
Aceste cheaguri sunt nodurile de cristalizare a ierarhiilor
culturale, sunt reperele retrospective ale aten]iei colective.
Sunt numele pe care le rostim atunci cînd vrem s\ ne
facem o imagine despre trecut. {i astfel, a le invoca nu
e doar un stimul menit a ne p\stra ]inerea de minte,
ci e chiar condi]ia existen]ei lor. Le treze[ti la via]\
amintindu-]i de ele. În schimb, a nu le invoca înseamn\
a le îneca în curgerea uit\rii.
Dintre editorii care [i-au f\cut un merit din a smulge
intelectuali interbelici din sorbul amneziei, numele
Dorei Mezdrea trebuie pomenit cu prec\dere. Sunt cel
pu]in trei filozofi c\rora cercet\toarea noastr\ le-a scos
numele din neant: Vasile B\ncil\, Simion Mehedin]i
[i Dumitru Cristian Amz\r. Dar marele ei merit e legat
de Nae Ionescu. E îndeajuns s\ ne amintim de monografia
pe care i-a dedicat-o profesorului, un document
impresionant ca putere de cuprindere a informa]iei, ca
s\ ne facem o idee despre anvergura Dorei Mezdrea.
Numai c\, scotocind în arhive publice sau private, în
vrafuri de coresponden]\ [i în ziare de epoc\,
doamna Mezdrea a ales s\ fie genul de cercet\toare
prin excelen]\ invizibil\. N-o ve]i vedea luînd cuvîntul
la mese rotunde, la lans\ri de carte sau la întruniri
mondene, [i asta nu pentru c\ [i-ar fi f\cut din modestia
ostentativ\ un paravan al orgoliului ascuns, ci
fiindc\ are alt\ scar\ de valori decît cea uzual\: în sinea
ei î[i raporteaz\ munca la o instan]\ în a c\rei raz\
nu încap onorurile publice [i r\spl\]ile obi[nuite. Pe
scurt, e o apari]ie neobi[nuit\ într-o lume dominat\ de
veleitari cu patalama.
În ultima vreme, filozoful asupra c\ruia Dora
Mezdrea s-a aplecat cu gîndul de a-l reda integral
publicului este primul traduc\tor român al Criticii
ra]iunii practice, Dumitru Cristian Amz\r. Ca mul]i
dintre intelectualii care au îngro[at rîndurile exilului
românesc postbelic, imaginea lui postum\ e firav\ pîn\
la nefiin]\. Un gol de informa]ii îi înconjoar\
numele, de unde [i indiferen]a endemic\ cu care îi este
întîmpinat\ opera. Dar cele trei volume pe care Dora
Mezdrea le-a scos pîn\ acum din Amz\r – Jurnal berlinez
(2005) Rînduiala (2006) [i Din istoria rela]iilor românogermane
(2008) – ne pun la îndemîn\ destule cuno[tin]e
pentru a putea reface traseul biografic al autorului.
N\scut pe 21 octombrie 1906 într-o familie de ]\rani
înst\ri]i din jude]ul Arge[, D. C. Amz\r a urmat cursurile
Facult\]ii de Litere [i Filozofie din Bucure[ti între 1926
[i 1930. Din prim\vara lui 1930 începe s\ se îngrijeasc\
de editarea cursurilor de metafizic\ ale lui Nae Ionescu,
corectînd stenogramele studen]ilor [i introducînd
paragrafe numerotate, pentru ca în ianuarie 1931 s\
plece în Germania cu o burs\ de studii, unde va sta
pîn\ în prim\vara lui 1934. În Germania va audia la
Freiburg cursurile lui Heidegger (1932-1934),
despre care avea s\-[i noteze peste zece ani în jurnal:
„Mi-aduc aminte c\ una din obiec]iile pe care le aducea,
în cursurile sale, Heidegger filozofiei lui Descartes era
lipsa complet\ a oric\rei perspective istorice. Descartes
filosofeaz\ în absolut. Cred c\ prima oar\ acest\ învinuire
i-a fost adus\ lui Kant, [i anume de c\tre contemporanul
[i cet\]eanul s\u, Hamman, magul Nordului. Acesta
era unul din motivele pentru care Nae Ionescu
spunea c\ filosoful de la Königsberg încheie o epoc\
în istoria spiritului. De altfel se [tie c\, între Kant [i
Hamman, Nae Ionescu prefera [i iubea pe cel din urm\.“
Întors în ]ar\, public\, împreun\ cu Raul Vi[an,
traducerea Criticii ra]iunii pure. Volumul este
prefa]at de Nae Ionescu („Not\ introductiv\ asupra
Ra]iunii practice“) [i cuprinde un expozeu despre „Via]a
lui Kant“ semnat de C. R\dulescu-Motru. Volumul
va fi recenzat de Noica în Revista Funda]iilor Regale
C\rturarul
din exil
Dumitru Cristian Amz\r, Rînduiala, legea l\sat\
lumii de Dumnezeu, edi]ie îngrijit\ de Dora
Mezdrea [i Dinu D. Amz\r, Ed. România Press,
2006, 346 pag.
din iulie 1935: „Orice traducere nou\ din Kant este
binevenit\. Traducerea Criticei ra]iunei practice îns\
nu mai putea întîrzia mult\ vreme. Trebuie s\ mul]umim
d-lor Amz\r [i Vi[an c\ s-au gr\bit s\ ne-o dea, întregind
astfel seria t\lm\cirilor de prim ordin din Kant. […]
Avem traduse criticile lui Kant aproape în întregime.
Din nefericire, traducerile sunt inegale [i, dup\ cum
afirm\ [i d-l Amz\r în prefa]a pe care o semneaz\ la
Critica ra]iunei pratice, ele sînt f\cute în chipuri deosebite,
dup\ fiecare autor. Trebuie s\ ar\t\m astfel c\, de[i
eminent cunosc\tor al lui Kant, d-l Traian Br\ileanu,
de pild\, nu e prea bun cunosc\tor al limbii române[ti.
{i de aceea traducerea d-sale trebuie ref\cut\ în întregime
[i f\r\ îndurare.“ („O nou\ traducere din Kant“, în vol.
Moartea omului de mîine, p. 211, Humanitas, 2004).
În 1935 D. C. Amz\r întemeiaz\, al\turi de
Ernest Bernea, Ion Ionic\ [i Ion Samarineanul, revista
Rînduiala. Revista se vinde precump\nitor pe baz\
de abonamente [i este sus]inut\ financiar de contribu]iile
personale ale lui P. P. Negulescu, Nae Ionescu, Octav
Onicescu, Constantin Floru [i I. Conea. Rînduiala va
ap\rea pîn\ în 1937, an în care Amz\r pleac\ din nou
în Germania în vederea preg\tirii tezei de doctorat. La
Berlin va avea, ca profesori de sociologie [i etnologie,
pe Werner Sombart [i R. Thurnwald [i, în domeniul
filologiei romanice, pe Ernst Gamillscheg. Aici va
înfiin]a „Cercul de Studii Româno-German“, germenele
a ceea ce peste doi ani va deveni, sub conducerea lui
Sextil Pu[cariu, Institutul Româno-German din Berlin.
În 1939 Amz\r se c\s\tore[te cu sora lui Ernest Bernea,
Maria Bernea, [i-[i continu\ studiile doctorale la Berlin.
Moartea lui Nae Ionescu (15 martie 1940) îi prilejuie[te
urm\toarea însemnare: „Încerc pentru prima dat\ în
via]\ sentimentul unui copil r\mas orfan. Nu ajunsesem
s\ fim prieteni, nu [tiu cît [i cum ]inea la mine, dar
eu l-am considerat [i l-am sim]it întotdeauna ca pe tata,
m-am dus la el ca la propriul meu tat\. Nu pentru cît
m-a ajutat, ci din cauza unui adînc sentiment de familie
spiritual\ pe care-l aveam fa]\ de el.“ (p. 18)
Pe 20 septembrie 1940, într-o scrisoare c\tre
Constantin Noica, Amz\r îi sugereaz\ înfiin]area
Societ\]ii culturale „Nae Ionescu“. Proiectul va lua
fiin]\ dup\ un an, în luna octombrie, avîndu-i ca membri
fondatori pe Noica, Vulc\nescu, Petre }u]ea [i Constantin
Floru. În ianuarie 1941, Emil Cioran, aflat în drum spre
Paris, se opre[te la Berlin, unde le împ\rt\[e[te lui
Amz\r [i Noica desf\[urarea ostilit\]ilor la care fusese
martor în cursul Rebeliunii legionare. Noica, aflat ca
cercet\tor la Institutul Româno-German, î[i petrece
primele luni din 1940, al\turi de Amz\r, la Berlin, apoi
se întoarce în ]ar\. În 1942, cu prilejul conferin]ei lui
Mircea Djuvara la acela[i institut, Amz\r îl cunoa[te
pe Carl Schmitt: „Singurul – [i mare – cî[tig a fost
pentru mine cuno[tin]a cu Carl Schmitt, care m-a poftit
pentru ziua de joi, 22 ianuarie, la el acas\. Personalitatea
lui Nae Ionescu, despre care i-am vorbit, îl intereseaz\
foarte aproape.“ (p. 20)
Pe 10 mai 1944, Amz\r ]ine la Freiburg conferin]a
intitulat\ Der Kampf gegen den Bolschewismus im
Spiegel der rumänischer Dichtung („Lupta împotriva
bol[evismului oglindit\ în poezia român\“). Din auditoriu
face parte Martin Heidegger. „La conferin]\, public
universitar, prefectul poli]iei, fostul meu profesor,
Heidegger. Foarte c\lduros prezentat de Prof. Langendorf,
care mi-a mul]umit [i la sfîr[it în termenii cei mai calzi.
La Freiburg mi-am reamintit împreun\ cu Profesorul
Heidegger de diferi]i colegi ai mei din vremea cînd am
studiat acolo.“ Pe 24 iulie 1944 este revocat de
Mihai Antonescu din func]ia de secretar de pres\ la
Lega]ia Român\ din Berlin, prilej cu care noteaz\:
„Sper c\ primul ministru va sfîr[i prin a-[i da seama
c\ tot ce s-a f\cut `n Germania temeinic ca propagand\
româneasc\ se datore[te 90% mie [i îmi va da în cele
din urm\ posibilitatea s\ lucrez […] în domeniul
apropierii suflete[ti dintre Germania [i România – o
temelie pe care se va putea construi mai tîrziu [i în caz
de victorie, [i în caz de înfrîngere.“ (p. 22)
Dup\ capitularea Germaniei, Amz\r r\mîne în zona
aflat\ sub ocupa]ie american\. Pred\ cursuri cu tematic\
româneasc\ la universit\]ile din München [i Mainz,
iar în 1948 înfiin]eaz\, al\turi de V. Mih\ilescu, Biblioteca
Român\ de la Freiburg. Disensiunile dintre românii
afla]i în exilul german, dar mai ales num\rul crescînd
de ortodoc[i care se converteau la catolicism din ra]iuni
de supravie]uire social\, d\ na[tere unei polemici
gazet\re[ti între D. C. Amz\r [i George Racoveanu.
Tema polemicii: rela]ia ortodoc[ilor cu greco-catolicii.
Cazul lui Racoveanu, proasp\t convertit la catolicism,
îi prilejuie[te lui Amz\r cuvinte grele. Pe 15 mai 1963
î[i d\ doctoratul la Universitatea din Mainz [i devine
colaborator al Enciclopediei Brockhaus, redactînd
articolele privitoare la România. }ine numeroase cursuri
[i conferin]e la Mainz, Freiburg [i Wiesbaden.
Moare pe 10 martie 1999 la Sigmaringen.
Informa]iile le-am preluat din biografia cu care
Dora Mezdrea [i Dinu Amz\r (fiul lui D. C. Amz\r)
deschid volumul Rînduiala, o antologie de articole,
studii [i însemn\ri avînd toate aceea[i tr\s\tur\ definitorie:
spa]iul cultural, religios sau politic românesc.
Acribia Dorei Mezdrea [i cultul pentru exactitatea
nem\sluit\ a informa]iei împrumut\ volumului profilul
unei lucr\ri de referin]\ în privin]a cunoa[terii exilului
românesc. •

Definitorie pentru autorul Manualului întâmpl\rilor, dar
secundar\ în optica celor mai mul]i comentatori, e plasarea
scrierilor sale într-un trecut istoric – subliniez, înaintea [i
înapoia parantezei, ambii termeni – pasibil de balcanism.
DE CÂ}IVA ANI buni, {tefan Agopian
se remarc\, în publicistica pe care-o
practic\ în Academia Ca]avencu, drept
un acerb comentator de istorii literare.
Omul nu iart\ nimic, iar atunci când
î[i îng\duie câte-o pauz\, se investe[te,
la fel de încrâncenat, de[i f\r\ aplica]ie
teoretic\, în experimente ce ]in de
acela[i laborator al posterit\]ii. Serialul
despre Nichita St\nescu, pe care,
simptomatic, refuz\ s\-l editeze într-un volum autonom,
e [i el, pân\ la urm\, o asemenea risipire monahal\,
cu gând diacronic ascuns, a voca]iei de prozator.
Mul]i pun faptul pe seama umorilor personale, avându-
[i poate dreptatea lor, dar omi]ând s\ chestioneze,
m\car en passant, exclusivismul metodologic. Cum
de ]âfna lui Agopian r\mâne apatic\ în situa]ia c\r]ilor
care nu au nici în clin, nici în mânec\ cu un ra]ionament
de tip istoric ? M\ îndoiesc c\, bun\oar\, complicata
lui mecanic\ demolatoare nu s-ar l\sa pus\ în func]iune
de, s\ zicem, un demers urgent sincronic de tip
structuralist. De aceea, alian]a de tradi]ie, începând
din 1979, de la Ziua mâniei, cu Eugen Negrici mi
se pare mai degrab\ o form\, convenabil\ diplomatic,
de armisti]iu.
Fiindc\ ce stipuleaz\ din unghi cronologic acesta
din urm\, în încercarea de a dep\[i umbra propriilor
glose stilistice, se dovede[te, prin simplism, departe
chiar de p\rerile paradoxale ale lui Agopian, [i
deci incongruent cu spiritul acestora. Transcriu o idee
care, lansat\ într-un studiu anterior, reapare ast\zi în
prefa]a Operelor de la Polirom: „C\r]ile lui Agopian
reprezint\ o victorie a imagina]iei creatoare [i veriga
lips\ a evolu]iei prozei noastre dominate vreme de
un secol [i jum\tate de redare [i memorie, o proz\
rareori aflat\ în zona fic]iunii [i care e s\rac\ în
produse ale fanteziei pure. Romanele sale constituie
un punct extrem al procesului de emancipare treptat\
a prozei române[ti, nu numai fa]\ de dogmatismul
realismului socialist al anilor ’50, ci [i fa]\ de rigorile
realismului canonic în general. Mult\ vreme,
pentru scriitorii no[tri obseda]i de reg\sirea unei
atmosfere de crea]ie cât de cât asem\n\toare celei
interbelice, revenirea la normalitate a însemnat la
început reînv\]area alfabetului prozei, mai precis,
recâ[tigarea dreptului de a scrie o proz\ realist\ cu
tehnici narative [i tipologii tradi]ionale [i cu o tematic\
social\ sau psihologic\ f\r\ implica]ii politice
periculoase.” (pag. 15)
Iat\ o prejudecat\ critic\ în toat\ splendoarea
ei! Cursiv\ fiind, r\mâne, cu dic]ionarele în fa]\, s\
i se probeze acoperirea. Sunt sigur c\, de vreme ce
a enun]at teoria expresivit\]ii involuntare, Eugen
Negrici [tie bine cât de relativ\ e încercarea de a
clasifica radical nu fapte clare, ci tendin]e aparente.
Întâmplarea, în cazul acestora, poate mina oricând,
sub umbrela protectoare a lipsei de inten]ie, un scenariu
altminteri coerent. Mai ales atunci când exist\, pentru
a subsuma excep]iile invocate de prefa]ator, un concept
de felul nara]iunii – ocolesc, extenuat de frecven]a
cuvântului în fragmentul reprodus, cuvântul „proz\”
– poematice.
În fine. Eroarea pe care o comite Negrici e una,
din fericire [i ca de obicei, prin lips\, nu prin
adaos. Neinventând fantast nimic, el nu inventariaz\,
în schimb, scrupulos chiar totul. Definitorie pentru
autorul Manualului întâmpl\rilor, dar secundar\ în
optica celor mai mul]i comentatori, e plasarea scrierilor
sale într-un trecut istoric – subliniez, înaintea [i
înapoia parantezei, ambii termeni – pasibil de balcanism.
Cele dou\ volume de Opere (respectând, de binede
r\u, în premier\ pentru colec]ie, succesiunea
edi]iilor) confirm\ în am\nun]ime dubletul de atribute,
de la primul, care cuprinde Însemn\ri din Sodoma,
Drumul, Republica pe e[afod, Ziua mâniei [i Manualul
întâmpl\rilor pân\ la cel de-al doilea, alc\tuit, scurt,
din Sara, Tobit [i Fric. Limita maxim\ la care
Ostaticul
istoriei
{tefan Agopian, Opere I. Însemn\ri din
Sodoma. Drumul. Republica pe e[afod. Ziua
mâniei. Manualul întâmpl\rilor. Tache de
catifea, Prefa]\ de Eugen Negrici, Editura
Polirom, 2008, 740 pag.
tinde, cronologic, Agopian nu înainteaz\ dincolo
de 1916. Grani]a, situat\ în plin belle époque provincial,
e matein\. Iar teritoriul, aproximativ acela[i cu cel
circumscris de Ghica sau de Sion. S-ar p\rea c\
scriitura elaborat\ nu se poate conjuga decât cu epocile
care, în literatura noastr\, au creat-o dintr-un neobi[nuit
instinct al falsei memorii. Interbelicul, prea actual,
nu-l mai intereseaz\ pe stilist. Iar postbelicul, tr\it
la temperaturi înalte, nici atât. Singura trimitere
explicit\ la acesta deriv\ dintr-o pagin\ înso]itoare
a pieselor de teatru. Evazionismul temporal e, o dat\
cu o astfel de confesiune, interpretabil: „În acest timp,
socialismul înainta victorios [i pe Calea Mo[ilor. Din
cauza acestei înaint\ri, evreii [i armenii au p\r\sit
respectiva cale [i s-au dus care în Israel, care în
America. În locul lor au venit ]iganii. Eu am r\mas
pe loc. Vreau s\ spun c\ am r\mas pe loc o vreme,
fiindc\, tot scriind piese [i alte bazaconii, socialismul
s-a sim]it dator s\ m\ dea afar\ de la facultate, în
1968, [i s\ m\ trimit\ pentru reeducare în armat\,
la un batalion de munc\. Dup\ reeducare, în ’70,
c o m e n t a r i i c r i t i c e
m-am întors pe Calea Mo[ilor [i am continuat s\
scriu.” (pag. 142)
Luat, biografic, în posesie definitiv\ de istoria
recent\, Agopian prefer\ statutul, negociabil, de
ostatic al aceleia de dat\ mai veche. De aici melancolia
descenden]ei în zodia c\reia, inspirat, îl plaseaz\,
undeva, Monica Spiridon. {i, îndr\znesc s\ m\
hazardez, tot de aici sistemul de trouvailles pe
care, prin referin]a la un livresc in statu nascendi [i
prin con[tiin]a statutului ontologic incert, personajele
le dezvolt\. Destinul, încadrat într-o pagin\ de carte,
nu poate fi decât opera filologic\ a celui care, întrun
fel sau altul, l-a îndurat clip\ de clip\. Condi]ia
aceasta induce îns\, tot neîntrerupt, convingerea c\
via]a e deja, o dat\ cu acest acord secret, sfâr[it\. A[a
arat\, la un nivel elementar, ecua]ia genetic\ a lui
Tache de catifea.
Care uneori preexist\, iar alteori devine, prin filtre
consecutive, de nerecunoscut. Manualul întâmpl\rilor
(1984), în ce are mai curios, reprezint\ tocmai povestea
unei denatur\ri prin cesiune epic\. Armeanul Zadic
[i Ioan Geograful î[i las\ faptele în mâna, preg\tit\
pentru denun], a unui spion, ca to]i spionii, mincinos.
Depozitari de text, c\ci numai despre tomuri savante
discut\, cei doi revolta]i conjuncturali nu sunt, totodat\,
[i autori. Moartea lor nu le e cunoscut\, cum nu le
e nici viitorul apropiat. Asaltul hanului, cartier general
al c\r]ii în care sunt con]inu]i, va înghe]a, practic,
ac]iunea. Pe m\sur\ ce întâlnirea instan]elor se apropie,
apar, dup\ o poetic\ marca Agopian, tot mai mul]i
actori mitici, de la P\s\roiul Ulise la alunecoasele
stimfalide pe care acesta le stoarce, exasperat, din
trupurile molo[ilor uci[i. Evenimentele stagneaz\
pentru c\ naratorul delegat î[i împiedic\, sistematic,
pana de biografiile celorlal]i, contraf\cându-le. Deta[at\
din context, dela]iunea acestuia cu privire la cei care
„au zis c\” pare, prin metric\ [i a[ezare, un poem,
de[i exist\, în Manual buc\]i substan]ial mai lirice:
„Zilele au fost lungi atunci, despuiate de întuneric
parc\ pentru totdeauna, pr\foase [i triste. De undeva,
El, cu o privire nesfâr[it\, înconjurat de îngeri, ne
încetinea mersul, odihnindu-se. Saliva ni se f\cu spre
sfâr[it ca o vat\ sc\moas\ [i cuvintele ne pierir\.
Ne-am a[ezat în mers ca într-o t\cere [erpoas\ [i
soarele c\zut într-o rân\ însânger\ câmpia. Demni
vrur\m, c\rându-ne armele, s\ fim. Ca o ma[in\ de
r\zboi neistovit\, Armeanul î[i rostogoli pa[ii c\tre
apa verzuie, balta aceea puturoas\. În aerul pr\fos,
Ioan, ca un spectru, îl urm\ îndeaproape. Lumina
se strecura între ei firav\, dep\rtându-i.” (pag. 367)
Interesant\ – [i nu mai mult – e dramatizarea
Manualului, datând din 2000, reprezentând, în definitiv,
o reduc]ie la stricta nara]iune a unui volum, s-a în]eles
deja, poematic. În afara corpului ca atare, personajele
nu cap\t\, cum s-ar cuveni în asemenea transla]ii,
nici un bonus. Sunt acelea[i replici, înv\]ate
riguros de mai bine de un deceniu, sunt acelea[i intr\ri
în culise pe care, înainte, simpla focalizare le deferea,
f\r\ recurs, intui]iei libere. Distan]a dintre cel care
concepe, neap\rat în scris, povestea [i cei care, neap\rat
r\t\ci]i, o tr\iesc e, îns\, ceea ce l-a f\cut pe Agopian
s\ întrevad\ în aceast\ schizoidie a ipostazelor
posibilitatea – singular\ – a adapt\rii. Nimic, nici
m\car piesele propriu-zise, nu s-ar fi pretat unei
mont\ri în aceast\ m\sur\ aproape imperativ\.
Romanul Ziua mâniei (ce titlu formidabil !) ar
trebui reconsiderat [i transferat, în dauna altora,
supraestimate, spre fruntea clasamentului. Capitolele
de arhondologie sunt, f\r\ jocuri de pronun]ie,
antologice. Cât despre celelalte romane, nu cred se
cuvine s\ mimez, la reeditare, în fa]a unui public
avizat, surpriza. Agopian e un prozator de clas\, chiar
atunci când î[i regizeaz\, dintr-o perversitate a
r\scump\r\rii, raptul. Pruden]a în dansul cu istoria
v\de[te, am ar\tat-o mai sus pomenindu-l pe
Tache, perfect\ îndrept\]ire. Cu atât mai mult cu
cât nu realismul e magic, ci magia e real\. •
7
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009

p o e z i e
Pe pragul u[ii
Cine sunte]i voi care veni]i s\-mi spune]i c\ Odette
s-a a[ezat pe pragul u[ii [i prive[te mai mult în afar\
decât în\untru? Pere]ii casei s-au strâns tot mai mult,
încât au disp\rut [i ferestrele. Fiii cui sunte]i,
slujitorilor de ve[ti ce se spun o singur\ dat\?
În sulul c\r]ii cine a aprins cuvintele?
Cu foc, numele Odette mi se-ncrusteaz\ în carne,
chiar acolo unde inima bate. S\ cân]i astfel iubita
e semnul înfrico[\tor al destinului. Vai vou\,
purt\torilor de ve[ti rele, nu-mi umple]i casa!
Cu o pâlnie [i-o cobz\ v\ ]ine]i dup\ mine oriunde
merg.
Încurc\-le, doamne, pa[ii [i las\-m\ pe pragul u[ii,
ca eu s\ privesc în afar\ [i ea în\untru!
Vai, pere]ii îmi opresc r\suflarea, mi-astup\ gura!
O opera]ie radical`,
ca un sacrificiu
Statisticile îmi sunt defavorabile:
2% supravie]uiesc postoperatoriu pân\ la 5 ani;
cele mai multe complica]ii
iau cu asalt organele filtru;
prezentul este o durere continuu sporit\,
pe care nici Dante nu a imaginat-o
în lumea sa de dincolo de poart\:
Lasciate ogni speranza, voi, ch’entrate.
Cum din vechile cet\]i
au r\mas doar câteva pietre
m\cinate [i tot mai albite de vreme,
a[a din noi, câteva frânturi de oase,
care ]in p\mântul s\ nu cad\ în haos.
O opera]ie radical\, ca un sacrificiu
pentru un zeu gelos pe ve[mântul ce-mi flutura,
ca o replic\, în mai multe lumi,
[i un preot n\tâng [i îndemânatic, ce taie
[i nu reu[e[te s\ deslu[easc\ nimic
în viscerele mele, s\ le a[eze într-o fraz\
pentru mul]imile ce-a[teapt\ cu disperare
îmbunarea gelosului zeu.
D u m i t r u V e l e a
Poeme pen tt rru Ode tt tte
Ca [i cum a[ mânca hârtie
Otr\vuri în doze ca pentru elefant mi s-au dat,
amestecate cu grefe, pentru a m\ p\c\li,
înainte ca lama cu]itului s\-mi str\luceasc\ în fa]\
[i s\ treac\ prin l\untrul meu.
Doar lapte cu vitamine beau
[i le simt ca [i cum a[ mânca hârtie.
Nev\zute degete divid celul\ dup\ celul\
într-o progresie geometric\, pân\ acestea
pierd armonia întregului:
uit\ izvorul din care curg [i-n care trebuie s\ se reîntoarc\.
Dou\ lan]uri A.D.N., r\sucite elicoidal, unul în jurul
altuia,
ca un alfabet cu milioane de litere [i infinite
combin\ri [i
permut\ri, din care o liter\ a s\rit, perturbând tiparul.
Cine s-o pun\ la loc, pentru a nu începe haosul?
E ca [i cum într-o bun\ zi fiecare s-ar desp\r]i
în dou\,
[i fiecare parte, în dou\, la nesfâr[it. Cum ai mai st\pâni,
doamne, pr\bu[irea asta de lumi?
Doar lapte cu vitamine beau
[i le simt ca [i cum a[ mânca hârtie.
cândva, vedeam printre ele câmpiile verzi
[i albastrul cerului,
i le ar\tam poetului,
întindeam mâna [i le-atingeam,
urm\ream printre z\brele cre[terea [i descre[terea
soarelui,
acum, numai descre[terea.
Z\brelele vibreaz\,
sunt o pân\ asurzitoare,
prin care mâinile nu mai trec,
[i nici privirea,
[i nici ]ip\tul meu;
pânza z\brelelor mi s-a strâns pe trup,
mi-a intrat în carne, f\r\ s\-mi dau seama –
[i prea devreme. Poetul, în fa]a celulei,
a[teapt\ un semn de la condamnata pe via]\ –
[i el un condamnat, f\r\ s\ [tie – ,
caut\ pe gardian s\-l mituiasc\ cu un vers,
dar acesta doarme sub umbra pânzei,
ascuns la nivelul genei,
cu cheile în mân\.
- Am nevoie de câmpiile verzi
[i de albastrul cerului! abia mai strig
din c\ma[a nemiloas\ de gratii
[i nu se-aude decât sunetul ei pân\ la nori.
Buc`]i din vas
- Am început s\ arunc buc\]i din trup,
buc\]i de carne ce nu-mi mai trebuie –
nu le privi, sunt deja ]\rân\! –
[i-n golul r\mas, dac\ m\ iube[ti,
a[eaz\-mi buc\]i din sufletul t\u.
Buc\]i de lumin\ fur noaptea
din visul [i de sub capul lui Dumnezeu.
- Una câte una, a[eaz\-le, ca un zidar,
leag\-le doar cu sângele meu,
pân\ când m\ voi goli [i tu m\ vei umple la loc.
Atunci, poate se va trezi [i Dumnezeu
[i, ca pe cei mai p\c\to[i ho]i,
ne va chema la ordine.
Sau va pune ordine în Ordinea Sa.
- {i tu vei lumina, ca-n Ziua Dintâi!
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
8
Trecutul ca un bra] retezat mi-a r\mas în ]\rân\,
va veni poetul [i-l va pune la loc
cu un cuvânt pentru citire [i un trup luminos,
unde statisticile toate sunt favorabile:
Euridice [i Laura, Beatrice [i Diotima, Sophie [i Odette.
O opera]ie radical\ împarte lumea
între con[tien]i [i incon[tien]i.
S` fiu eu Odette
- Sunt mai mult ca oricând în mâna Celui de Sus;
zadarnic alerg s\ nu-mi ating\ cre[tetul umbra ei
[i s\ nu-mi prind\ t\lpile, ca o plas\ de p\ianjen:
lama str\lucitoare m\ despic\ [i arunc\-n ]\rân\
carnea haotic\, înmul]it\ f\r\ m\sur\. Poete,
po]i umple golul, c\utând piatra de deasupra apei,
pe care s\ se-a[eze porumbelul întors cu ramura verde,
po]i s\ veghezi oricât, pace nu va fi în lumea asta;
ci tu sub umbra cuvântului vei adormi [i visa,
captiv în visul meu, cum m\ clatin cu o arip\ frânt\,
în c\utarea întregului, sub norii haotici.
- S\ fiu eu Odette, din care Daimonul [i-a f\cut ve[mânt
de s\rb\toare aruncat pe masa de opera]ie,
iar tu, lumina din care se-aude plânsetul meu.
Opre[te, doamne, mâna ce-mparte steaua
[i înmul]e[te c\r\rile mor]ii! Împ\r]it ochiul,
cum s\ mai aib\ vedere? Nici în afar\, nici în l\untru.
Cine desparte lumea [i car\ sicriu dup\ sicriu
în interiorul celulei? Cine s\ uneasc\ toate în tot?
Doar lapte cu vitamine beau
[i le simt ca [i cum a[ mânca hârtie.
Ipostaze ultime
Sunt c\l\torul c\ruia
i s-a retras drumul de sub picioare;
sunt înot\torul c\ruia
i-au secat apele de sub bra]e;
sunt pas\rea c\reia
i-a disp\rut aerul de sub aripi;
sunt cuvântul c\ruia
i s-a t\iat limba rostitoare;
sunt poetul c\ruia
i s-a spart vasul de zbaterea Daimonului.
¥ip`tul
Sunt întemni]at\ pe via]\
între gratii ce se îndesesc în progresie geometric\:
lan]uri de celule înmul]ite halucinant;
- Vom fi cu struguri în mân\
[i cu frunz\ de vi]\ de vie pe vas!
Ve[mântul gol
Doamne, fire cu fire ai împletit,
pânza ve[mântului ai ]esut,
dup\ respira]ia ei l-ai întins
[i dup\ mi[c\rile ei l-ai l\sat s\ fluture,
desenând orbitorul tipar
într-o tabl\ de carne, într-o tabl\ de piatr\.
De pe umerii ei pânza s-a r\rit,
de pe bra]ele [i trupul ei a curs
ca o ap\ înspumat\
peste urmele-i l\sate-n ]\rân\.
Doamne, n-o mai pot b\nui
pe care c\rare s-a îndep\rtat!
Fire cu fire se-aleg din ap\,
pânz\ sub]ire, fo[nitoare în adierea vântului,
ia forma ei,
în\l]at\ din roua de pe iarb\ [i flori.
Doamne, ve[mântul gol
al celei ascunse în lumina ta
este aninat de-o cruce!
Firele nu mai ]in,
nodurile s-au sl\bit.
Doamne, în umbra ta
mi se sap\ groapa
[i se a[eaz\ în ea
ve[mântul gol,
la cap cu o lumânare aprins\!

Eo fraz\ care vine de
departe, din adâncul
cel mai secret al
scrierilor sale.
Scrisoare din Paris
O fraz\ a lui Canetti
OFRAZ| care ar trebui s\ produc\
insomnii criticilor, istoricilor,
cercet\torilor literaturii, biografilor,
profesorilor, speciali[tilor, tuturor
celor ce se consider\ în drept s\
vorbeasc\ netulbura]i [i în aparent\
cuno[tin]\ de cauz\ despre destinul
unor mari creatori [i despre modul
cum s-au ivit în lume operele
lor: „Stau [i m\ întreb dac\ ru[inea
îl încearc\ m\car pe unul singur dintre cei ce-[i întemeiaz\
via]a lor academic\ lesnicioas\, bine asigurat\, bine [i
drept trasat\, pe aceea a unui poet care a tr\it în mizerie
[i în disperare.“
Fraza apar]ine de curând disp\rutului Elias Canetti,
el a gândit-o, el a scris-o [i, cum se zice, nu întâmpl\tor
el. E o fraz\ care vine de departe, din adâncul cel
mai secret al scrierilor sale. Trebuie s\ fi compus înainte
de a împlini treizeci de ani un roman ca Orbirea ca
s\-]i treac\ prin minte un gând atât de necru]\tor `n
simplitatea sa aproape despuiat\ [i mai ales ca s\ ai
dreptul s\-l dai pe fa]\ cu o cruzime aproape copil\reasc\.
Cu o prospe]ime, s-ar spune, dar s-ar spune r\u, neintelectual\,
ne-cultural\, nu doar ne-academic\.
În traducere francez\, romanul – singurul de altfel,
pentru c\ dup\ Orbirea „se tace“, nu se continu\ în
lini[te (între 1935 [i 1994, [ase decenii, autorul n-a
mai f\cut literatur\ „de fic]iune“, ci „doar“ eseu [i
memorialistic\) – în francez\ deci, romanul se intituleaz\
Autodafé, trimitere explicit\ la momentul final al c\r]ii,
când eroul î[i d\ foc bibliotecii, enorme, de o
valoare incalculabil\, în care-[i investise averea, energia,
pasiunea – demen]ial\, nu simplu „l\udabil\“ [i „nobil\“
– pentru carte, pentru c\r]i.
În felul ei – [i fraza citat\, în care e vorba, nemaiauzit
lucru, de ru[inea, pur [i simplu de ru[inea pe care ar
trebui s\ o încerce, dar nici gând s\ o încerce, cercet\torii
academici bine rostui]i ai operei unor mari poe]i tr\ind
la vremea lor în mizerie [i disperare, ei bine, fraza
aceasta [i ea, de fapt [i de fapt, nu altceva face, d\
foc unei imense „biblioteci“, ticsite de c\r]i, unei imense
„bibliografii“ savante inspirate netulbura]ilor ei autori
– de capodoperele întrupate din suferin]\ [i dezn\dejde...
Vorbeam de Marthe Robert, de ultima sa carte
(La traversée litteraire), de „apari]iile“ sale ca martor
de încredere în documentarul Antonin Artaud,
gândul din nou mi se îndreapt\ spre ea, o cere firesc
fraza lui Canetti, o cere prin contrast, tocmai pentru
c\ ea, ca pu]ini al]i interpre]i ai literaturii, [tie din
instinct s\ se sustrag\ pericolului semnalat, al „lipsei
de ru[ine“ [i s\ descopere calea adecv\rii comentariului
la obiectul [i la subiectul s\u. Un obiect-subiect numit
Artaud sau Kafka sau Flaubert...Cum s\-l înfrun]i f\r\
s\-l deformezi, f\r\ s\ aluneci în inadecvare, în indecen]\,
în stridenta „lips\ de ru[ine“ (a comentariului confortabil,
atât de str\in inconfortului fundamental din care s-a
ivit opera...). F\r\ s\ cazi prad\ u[oar\ sub inciden]a
teribilei, incendiarei fraze a lui Canetti... E un secret
aici – deloc la îndemâna spiritelor confortabile – un
secret al acordului cu „viul“ operei, al acordului – ca
s\ reiau termenii esen]iali pu[i în discu]ie chiar în
romanul Orbirea – dintre „cap“ [i „lume“, idee [i via]\,
spirit [i trup... În viziunea lui Canetti (un scriitor din
p\cate necomentat de Marthe Robert) exist\ pe de o
parte „lumea f\r\ cap“ (lumea animalic orientat\, a
instinctelor, a rapacit\]ii [i a prostiei) iar pe de alt\
parte, aparent superioar\, dar poate la fel de rea, cea
a „capului f\r\ lume“ – la fel de oarb\ ca [i cealalt\,
reprezentând un tip complementar de „orbire“, a capului
cu totul desprins, rupt de „lume“, a abstrac]iunilor f\r\
pondere real\, str\ine de adev\rata via]\ – a imensei
„biblioteci“, monstruos acumulate, a c\r]ilor de pre],
lumea „comentariului“, puse pân\ la urm\ pe foc, odat\
cu propria inutil\ f\ptur\, de Kien, personajul-c\rturar,
personajul „de hârtie“ al romanului Orbirea...
În parantez\ fie spus, Canetti a regretat mai târziu
c\ a ajuns „pân\ acolo“, pân\ la o limit\ totu[i neîng\duit\,
adic\, - momentul arderii c\r]ilor, nu se face una ca
asta! – si a mers înc\ mai departe, cuprins (ca Gogol,
unul din modelele sale) de remu[c\ri, a regretat c\ a
scris odat\, în tinere]e, romanul Orbirea... Altfel zis
„l-a pus pe foc“ (tot ca Gogol...), un autodafé, din
fericire, doar simbolic – cartea apucase totusi în 1935,
trecând atunci aproape neobservat\, s\ vad\ lumina
tiparului... Motivele c\in]ei – de a fi scris Orbirea ! –
merit\ cu toate acestea re]inute, explica]ia e foarte
„canettian\“, adânc revelatoare pentru modul de a
gândi, la antipodul banalit\]ii – al scriitorului n\scut
la Rusciuc, pe Dun\re, [i plecat de acolo pentru a deveni
unul din marii scriitori ai secolului – [i cu siguran]\
cel mai „european“ în toate sensurile, dintre ei... Motivul
c\in]ei: complexitatea aproape periculoas\, prin
ambiguitate, a romanului – o carte dintre acelea care
dizolv\, care, spune Canetti „împing la dezagregare
pân\ [i caracterul cel mai ferm cu putin]\“.
Lucian RAICU
august 1994
}i-s rochiile-aduse-n
zbor de fluturi...
}i-s rochiile-aduse-n zbor de fluturi
Iar seara vin, pîn\ în pragul u[ii,
R\da[tele, piticii, c\r\bu[ii,
Pîndind de haine cum tu lin te scuturi
{i iei în bra]e perne fin brodate
Cu scene de amor medieval
În care cavaleri sui]i pe cal
Cad, în turnir, sub plato[ele late,
Cu ochii tot la sînii t\i purta]i pe tav\
De paji preacredincio[i, umil pleca]i,
Ca nu cumva [i dîn[ii s\-ntrevad\
Ceea ce-omoar\ falnicii b\rba]i:
Floarea cu patru dulci petale moi
[i-un tare
Parfum ce chiar [i pe Cerescul Domn
o s\-l doboare… •
Fototeca României literare
Foto Ion CUCU
Mircea Grigorescu, Vlaicu Bârna – 1972
9România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009

c o m e n t a r i i c r i t i c e
Asist, de mai mult\ vreme, la o
rev\rsare de literatur\ f\r\
valoare în spa]iul public,
comparabil\ cu o maree neagr\.
Z\p\ceal\
simpatic\
C O U P E -P A P I E R
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
10
CUM SE SCRIA {I CUM SE CITEA ÎN
ANTICHITATE. Credem, cu infatuarea noastr\
inocent\, c\ întotdeauna s-a scris [i s-a citit a[a cum
se scrie [i se cite[te azi. Fals! În antichitatea
greco-roman\ se practica scriptio-continua, ceea
ce înseamn\ c\ nu existau spa]ii goale între cuvinte,
nici paragrafe, nici semne de punctua]ie (acestea din
urm\ erau folosite foarte rar de scribi). De asemenea,
nu se f\cea distinc]ia între majuscule [i minuscule.
Drept urmare, ca s\ poat\ fi în]elese, textele erau
citite, întotdeauna, oriunde (chiar [i în intimitatea
locuin]ei), cu voce tare. (O [i v\d în imagina]ia
mea pe Carmen Mu[at, plimbându-se prin cas\ cu
România literar\ în mân\ [i declamând fiecare
articol.)
Am g\sit aceste informa]ii, emo]ionante pentru
cine obi[nuie[te s\ scrie [i s\ citeasc\, într-o publica]ie
de înalt\ ]inut\, Revista român\ de istorie a c\r]ii,
într-un studiu semnat de Alexandru Ofrim. Revista
român\ de istorie a c\r]ii, editat\ de Biblioteca
Academiei Române, Biblioteca Central\ Universitar\
„Carol I” [i Biblioteca Na]ional\ a României, este
o adev\rat\ enciclopedie a tip\riturilor, dovedind c\
prin colaborarea bine articulat\ a trei institu]ii de
mare prestigiu se poate ajunge la performan]\ în
munca intelectual\. Articolele din cel mai recent
num\r (num\r dublu, III-IV, de peste 300 de pagini)
merit\ nu numai citite (eventual cu glas tare!), ci [i
studiate. Îmi notez titlurile celor pe care inten]ionez
s\ le recitesc, cu creionul în mân\: Palia de la Or\[tie
– exemplarul de la Biblioteca Na]ional\, Filiala
Batthyaneum de Ileana Dârja, Cartea veche româneasc\
(secolele XVIII-XIX) în colec]iile Bibliotecii
Universit\]ii Na]ionale din Cern\u]i de Olimpia
Mitric, Un exemplar din Metamorfozele lui Ovidiu
în colec]ia de carte veche a Muzeului din Alba Iulia,
pretext de câteva rememor\ri culturale de Doina
Dreghiciu [i Gabriela Mircea, Din colec]ia de carte
veche româneasc\ a Bibliotecii Na]ionale a Austriei
de {tefania {tefan, Ne mai intereseaz\ clasicii?
Chateaubriand în limba român\ de Marina Vazaca.
SCEN| DE DRAGOSTE. „Sânii rebeli, ispititori,
apetisan]i, revolu]i, tremurar\ ca piftia atunci când
Andrei îi eliber\ cu o fin\ delicate]e din chinga
sutienului, dezmierdându-i [i f\cându-[i de lucru,
«profesional», cu dân[ii. Totul parc\ îmbia la înfruptarea
cu l\comie din fructul acela atât de bine pârguit.
Hilde era o tor]\ aprins\. Ardea [i vibra cu toat\
fiin]a, pielea, ud\ de transpira]ie, i se f\cuse ca de
g\in\, iar când, în galopul sim]urilor, se întâmpl\
minunea singular\ a trecerii pragului feciorelnic, ea
scânci înfundat, scrâ[nind din din]i, oftând [i gemând
în\bu[it.”
Acest pasaj l-am transcris din romanul cu un titlu
cutremur\tor, Chemarea destinului, publicat de
Gheorghe Stancu la Editura Almarom din Râmnicu-
Vâlcea. Las la o parte folosirea stângace a limbii
române: sâni „revolu]i” (la o fecioar\?!), delicate]e
„fin\” (ar putea fi [i grosolan\?), prag „feciorelnic”
([i pragul era feciorelnic, nu numai Hilde? poate
c\ autorul s-a gândit la un „prag al fecioriei”...). Dar
scena de dragoste în sine este neverosimil\. Cum
putea s\ se mobilizeze Andrei ca s\ o ajute s\ treac\
„pragul feciorelnic” pe o fat\ cu sâni care tremur\
ca piftia [i cu o piele ud\ de transpira]ie, care i se
mai [i face ca de g\in\?
M|RTURISIRE. În ultimii ani am citit mai mult
de o mie de c\r]i proaste. Despre patru-cinci sute
dintre ele am scris în diverse reviste [i am vorbit la
radio. Dou\ sute cincizeci din scurtele mele comentarii
critice vor ap\rea în curând într-un volum.
De ce m-am angajat în aceast\ ac]iune neglorioas\,
dezaprobat\ de unii cunoscu]i ai mei (care consider\
c\ o carte proast\ trebuie trecut\ sub t\cere)?
Dintr-o pl\cere pervers\ de a r\scoli în mald\rele de
de[euri ale literaturii? Din dorin]a de a-mi afirma
superioritatea, r\nind sensibilitatea unor autori lipsi]i
de talent? Nici vorb\ de a[a ceva. Am f\cut-o ([tiu
c\ sun\ demagogic; în România, în momentul de
fa]\, tot ce e frumos [i cinstit sun\ demagogic)
dintr-un sentiment al datoriei.
Asist, de mai mult\ vreme, la o rev\rsare de
literatur\ f\r\ valoare în spa]iul public, comparabil\
cu o maree neagr\. Nu este vorba de excep]ii nefericite,
u[or de ignorat, ci de un adev\rat fenomen, care
m\re[te r\ul de care sufer\ oricum în prezent literatura
român\: sc\derea vertiginoas\ a num\rului de cititori
ai ei.
Prin firea mea, nu pot s\ asist f\r\ s\ reac]ionez
în vreun fel la distrugerea a ceva important – în cazul
acesta, la distrugerea prestigiului de care se bucur\
literatura, la noi, de aproape dou\ sute de ani.
Drept urmare, am hot\rât s\ intervin, cu mijloacele
modeste de care dispun, identificând [i examinând
atent fiecare carte proast\ în parte ([i nu perorând
împotriva fenomenului în general, ceea ce nu ar folosi
nim\nui, întrucât fiecare autor de maculatur\ ar crede
c\ m\ refer la altcineva decât la el).
Nu am nici o pl\cere s\ pun pe cineva la zid. {i
nici n-o fac. Îi stimez pe to]i aceia care scriu, fie [i
tâmpenii, pentru faptul în sine c\ scriu. C\ aspir\
la ceva mai înalt decât via]a prozaic\ de fiecare zi.
Campania pe care o duc nu este îndreptat\ împotriva
lor, ci împotriva c\r]ilor lor. Mi-a[ dori chiar ca ei
s\ mi se asocieze, deta[ându-se de ceea ce au scris
[i trecând de aceea[i parte a baricadei cu mine,
dintr-un devotament sincer fa]\ de literatur\.
În sfâr[it, mai exist\ un motiv care m-a f\cut s\
pierd atâta timp cu citirea unor scrieri ratate, un motiv
care nu mai ]ine de sim]ul r\spunderii, ci de o pl\cere
a spectacolului. C\r]ile pe care le-am parcurs constituie
un carnaval al prostiei omene[ti, al prostiei care
st\ ascuns\ în fiecare om, prost sau inteligent, [i
a[teapt\ s\ se manifeste cu exuberan]\. Îmi place,
recunosc, s\ privesc acest spectacol, imprevizibil,
Desen de LINU
pitoresc, [i s\ râd orgiastic. Toat\ via]a mi-a pl\cut
s\ râd, nu de cineva, ci cu cineva de ceva. S\ râd, de
data aceasta, cu cititorii [i, cu pu]in noroc, chiar cu
autorii în cauz\, de tot felul de combina]ii de cuvinte
care seam\n\ cu literatura, dar nu sunt literatur\.
Nu întâmpl\tor, am l\sat deoparte c\r]ile mediocre,
anoste, nerelevante [i le-am preferat pe cele de o
stupiditate expresiv\. Sunt [i excep]ii, consemnez
uneori [i ceea ce este doar [ters [i u[or de uitat, dar
în prim-plan aduc de cele mai multe ori prostia
spectaculoas\.
IOAN BUDUCA, LAMPA {I FLUTURII. Ioan
Buduca scrie în ziarul Ziua: „Când îl auzi, uneori,
în câte o emisiune televizat\ vorbind despre Eminescu,
î]i dai seama c\ Alex {tef\nescu nu practic\,
despre acest subiect, judecata unui critic literar, ci
pe aceea a unui taliban într-o discu]ie despre Coran.
«Fa]\ de Eminescu, ceilal]i poe]i români nu sunt
decât ni[te fluturi în jurul l\mpii», zicea odat\. «Cum,
adic\, Blaga ar fi doar un fluture orbit de lumina
eminescian\?» – l-am întrebat, dar emisiunea o [i
luase în alt\ direc]ie, ca la orice talk-show, unde
maioneza se leag\ [i se dezleag\ de dou\ ori pe
minut.”
Cuvintele pe care Ioan Buduca mi le atribuie [i
pe care, simulând rigoarea, le scrie între paranteze,
eu nu le-am spus niciodat\, la nici un talk-show. {i
nici nu s-ar fi putut s\ le spun, întrucât nu gândesc
atât de simplist. Am spus cu totul altceva, remarcând
o situa]ie înduio[\toare [i comic\ în acela[i timp, o
secven]\ din comedia (uneori macabr\) a existen]ei:
c\ multe dintre mormintele unor scriitori din cimitirul
Bellu se „înghesuie” în jurul mormântului lui Eminescu,
ca [i cum ar vrea s\ fac\ atingere cu el [i s\ se
contamineze de glorie. De unde fluturi? {i de unde
lamp\?
Sunt tentat, acum, s\ fac glume pe seama fluturilor
din mintea lui Ioan Buduca sau a l\mpii care îi fileaz\.
Dar m\ ab]in [i presupun, cu în]elegere, c\ acuza]ia
fantezist\ îndreptat\ împotriva mea a fost formulat\
într-un moment de z\p\ceal\ simpatic\.
NU-MI MAI TRIMITE}I ÎNCERC|RI LITERARE!
De[i am fost foarte explicit în num\rul trecut, constat
c\ nu m-am f\cut în]eles [i revin. La aceast\ rubric\
din România literar\, intitulat\ Coupe-papier,
NU r\spund tinerilor care îmi trimit încerc\ri literare.
Cei care vor s\-mi afle opinia în leg\tur\ cu
textele lor îmi pot scrie pe adresa: Alex. {tef\nescu,
la redac]ia revistei Flac\ra, Pia]a Presei Libere nr. 1,
sector 1, Bucure[ti. Dac\ au computer [i acces la
Internet, pot folosi [i adresa de e-mail
alex2108145@yahoo.com. În ambele variante,
r\spunsurile le vor primi în paginile revistei Flac\ra.
Tot acolo voi reproduce, selectiv, fragmente din
scrierile lor (poezie, proz\, teatru, critic\ literar\,
eseistic\ etc.).
Avantajul? La România literar\ sunt de o
severitate însp\imânt\toare. La Flac\ra m\ entuziasmez
u[or [i dau dovad\ de îng\duin]\. •

Lucian Dan Teodorovici abandoneaz\ tematica
loser-ului perfect [i gesticula]ia sinuciga[ului
ratat, disecând un capitol atât de ginga[ cum e
cel al imponderabilelor suflete[ti.
c o m e n t a r i i c r i t i c e
Î
N ABSOLVENTUL, memorabilul film al
lui Mike Nichols [i rol al lui Dustin Hoffman,
o scen\, ini]ial, ininteligibil\ furnizeaz\
cheia întregii pove[ti. Revenit acas\, la
p\rin]ii care a[teapt\ lucruri mari de la el,
proasp\tul absolvent Benjamin Braddock
se vâr\... într-un costum de scafandru [i apoi
în piscin\, l\sând cantitatea de ap\ s\ filtreze
prea multele sfaturi [i înv\]\turi ale maturilor.
The Sound of Silence de Simon & Garfunkel completeaz\
perfect aceast\ scen\ a scufund\rii [i izol\rii.
În Scufund\ri, una dintre Celelalte pove[ti de
dragoste semnate de Lucian Dan Teodorovici,
avem în schimb un scuba diving în în]elesul turistic
al termenului. Veni]i în concediu în Turcia, doi so]i
pe punctul de a se desp\r]i [i b\iatul lor sunt invita]i
s\ experimenteze senza]iile subacvatice, într-un cadru
minim organizat. Oferta este f\cut\ de un instructor
atractiv, pu]in prea atractiv pentru capul de familie
autohton\, care nu-[i poate reprima iritarea. De[i
c\snicia scâr]âie din toate încheieturile, de[i so]ii î[i
fac împreun\ concediul doar pentru c\ au rezervat [i
au pl\tit locurile ([i ar fi fost p\cat s\ le piard\), o
gelozie autentic\ î[i face loc printre sentimentele
b\rbatului. Totodat\ personaj [i narator, acesta descrie
[i ceea ce vede în jur, [i ceea ce el însu[i simte, cu
nuan]e de implicare, dar [i cu o deta[are „tehnic\”.
Enervat tot mai mult de avansurile f\cute de instructor
so]iei lui, ca [i de cochet\ria tovar\[ei de via]\, bietul
scafandru ar vrea s\ ias\ odat\ din toat\ t\r\[enia,
renun]ând la noua [i pasionanta experien]\. Din jen\,
dar poate [i dintr-o masochist\ curiozitate, el nu mai
d\ îns\ înapoi: „– Let’s go! {i ne-am îndep\rtat
to]i [ase de mal, eu, so]ia mea, b\iatul nostru, fiecare
cu înso]itorul propriu. Apoi ne-am scufundat. La vreo
trei metri adâncime, cam atât am gândit eu c\ sunt,
urechile au început s\ m\ doar\. Dar n-am dat prea
mult\ aten]ie acestui fapt, pentru c\ instructorul so]iei
mele o ]inea de talie [i o ajuta s\ coboare. Apoi so]ia
mea s-a îndoit cumva, [i-a pierdut echilibrul [i apa
o tr\gea la suprafa]\, iar instructorul i-a pus mâna pe
centura cu lest [i a împins-o u[or spre fundul
m\rii, dar asta n-a fost suficient. {i atunci el i-a
pus mâna pe fund [i a împins-o din nou, ap\sând în
acela[i timp greut\]ile de la mijloc, iar so]ia mea s-a
dus spre adânc. {i eu am dat din mâini [i m-am gr\bit
spre ei, îns\ înso]itorul meu m-a prins u[or din spate
[i mi-a f\cut semn s\ m\ lini[tesc, apoi a întrebat din
mâini: OK? {i eu mi-am îndoit degetele a OK.
«Everything is fine», i-am r\spuns în gând, dar imediat
dup\ aceea mi-am dat seama c\ nu trebuia s\ gândesc
în englez\, pentru c\ nu-i vorbeam lui, puteam s\
gândesc [i în român\. Totul e în regul\, am repetat,
apoi ne-am prins de o bucat\ de metal de pe fundul
m\rii. {i lâng\ mine s-a prins [i so]ia mea, [i lâng\
ea s-a prins [i copilul nostru. {i cei trei ne-au f\cut
semne s\ ne uit\m spre ei [i au început s\ ne filmeze
[i s\ ne pozeze.” (p. 56).
Poza de familie „fericit\”, abia f\cut\, se voaleaz\.
Instructorul intrepid îi ofer\ femeii un arici de
mare pe care-l strive[te live, f\când tot felul de pe[ti
s\ se adune sub privirile turi[tilor. Femeia scap\ la
un moment dat ariciul terciuit, instructorul îl recupereaz\
[i i-l ofer\ din nou, nu înainte de a-i mângâia
palma întins\. La acest punct, se observ\ din nou
fine]ea psihologic\ a prozatorului. Gelozia so]ului
se asociaz\ brusc cu o dorin]\ copil\reasc\ de a pune
[i el mâna pe (fostul) arici. „Eroul” nostru se simte
parc\ de dou\ ori exclus: „Eu am întins mâna, pentru
c\ voiam [i eu ariciul sau ce mama dracului era el.
Îl voiam mult de tot, mi-am repezit mâna spre
mâna so]iei mele [i i-am luat chestia aia cu ]epi din
mân\, iar instructorul mi-a f\cut semn c\ nu
trebuia s\ fac asta, c\ ar fi venit, oricum, [i rândul
meu. Dar între timp pe[tii s-au strâns spre palma mea,
s-au înghesuit acolo, erau o mul]ime. {i eu m\ uitam
n\uc la ei” (pp. 56-57).
Sub ap\, ca [i la suprafa]\, dragostea s-a cam
dus... Au r\mas obi[nuin]ele conjugale, rutina c\sniciei,
acomod\rile reciproce [i evaziunile pe cont propriu,
„politica” de ocrotire a copilului, jena de ce ar putea
spune gura lumii [i frica de desp\r]ire. Aceasta din
Din dragoste
Lucian Dan Teodorovici, Celelalte pove[ti de
dragoste, Editura Polirom, Ia[i, 2009, 248 p.
urm\ e tot mai acut\ în povestirea de fa]\ [i în restul.
Dar ea apare, în acela[i mod înv\lm\[it, împreun\
cu dorin]a contrar\ de ruptur\. Confort familial
f\r\ o dragoste aprins\; sau o dragoste aprins\, cu
sacrificarea familiei.
B\rbatul ezitant [i fricos (ca to]i b\rba]ii) fiind
acela[i, cele dou\ femei, so]ia [i amanta, [i-l disput\
cu o anumit\ sportivitate a competi]iei sentimentale.
Consoarta nu face scene când so]ul amorezat de o
alta pleac\ într-o sear\ de acas\. O noapte la hotel,
a doua proz\-pivot a c\r]ii, îi pune fa]\ în fa]\ pe
capul de familie care [i-a pierdut capul [i pe cea care
a provocat dislocarea lui de pe orbita casnic\. Scenele
au acela[i firesc uman [i o complexitate a mi[c\rilor
interioare. B\rbatul ofteaz\, adânc, dar [i „cumva
teatral”, vocea îi tremur\. Iubita îi cere explica]ii
pe care nu le poate da. {i-a p\r\sit, acum, nevasta;
dar se va întoarce la ea. Nu [tie de ce; sau [tie, dar
nu e capabil s\-[i exprime nici sentimentele, nici
motiva]iile. Tân\ra [i frumoasa amant\ preia ini]iativa,
mai întâi culpabilizându-l, apoi explicându-l, ea,
pe so]ul confuz. B\rbatul de care s-a îndr\gostit. Dar
care î[i iube[te, totu[i, so]ia [i copilul. Dar care ar
vrea s\ simt\ din nou adev\rata dragoste. Dar care
nu ar renun]a, pentru aceasta, la familie [i la
dulcile obi[nuin]e din sânul ei...
Suntem în plin\ dialectic\ sentimental\, remarcabil
condus\ [i conturat\, prin tu[e succesive, de c\tre
prozator. Fiindc\ i-am citit toate c\r]ile, pot s\ compar
[i s\ spun c\ aceasta este cea mai matur\ [i mai
bine realizat\ artistic. Lucian Dan Teodorovici
abandoneaz\ tematica loser-ului perfect [i gesticula]ia
sinuciga[ului ratat, abordând dintr-o perspectiv\
dubl\ [i disecând un capitol atât de ginga[ cum e cel
al imponderabilelor suflete[ti. Fiecare nuan]\ conteaz\,
pe conturul viu al unei iubiri sau pe scheletul
alteia.
{i în timp ce protagonistul se tot zbate sub
ochii no[tri, autorul î[i construie[te meticulos fiecare
povestire, montând-o într-o istorie „paralel\”, aparent
neutr\. O noapte la hotel aduce, pe lâng\ explica]iile
amare dintre cei doi îndr\gosti]i, o explicitare a
structurii c\r]ii. Iubita îi reaminte[te so]ului infidel
cum a cucerit-o. Spunându-i pove[ti triste din copil\ria
lui, a b\rbatului, diferite pove[ti de dragoste cu final
tragic. Un om a fost b\tut pân\ la ultima suflare,
fiindc\ n-a vrut s-o tr\deze pe gagica lui. Iat\ povestea,
de comunitate ]ig\neasc\, din Dou\ gâ[te. Altul s-a
spânzurat pentru c\ n-avea cum s\ r\mân\ cu „aia pe
care-o iubea”. Este episodul narat în Pe catalige.
„Logodnica ta din prima tinere]e – îi reaminte[te
iubita de acum – a murit într-un accident de ma[in\”.
Secven]a respectiv\ va fi evocat\ [i va da o cu
totul alt\ dimensiune aparentului road movie lejer
din Cu mai mul]i kilometri în urm\.
Dac\ diferitele pove[ti de dragoste nu încap,
simultan, în aceea[i inim\, ele sporesc memoria
afectiv\ [i structureaz\ o carte-puzzle. Fiecare text
din cele unsprezece poate fi citit [i în]eles autonom;
dar poate fi [i raportat la ansamblul epic, ca o
fa]et\ sau o vârst\ a educa]iei sentimentale. Coresponden]ele
nefiind artificiale, puse cu mâna, ci ap\rând
din rotirea aceleia[i teme – dragostea – [i a dou\-trei
personaje care o caut\, cu disperare adult\, în propria
via]\.
Ceva se câ[tig\ atunci când altceva se pierde. Cu
Celelalte pove[ti de dragoste, Lucian Dan Teodorovici
[i-a dat examenul de maturitate prozastic\. •
C|R}I
p r i m i t e
• Al. S\ndulescu, ~ntoarcere `n timp, memoriali[ti români, edi]ia a II-a, rev\zut\ [i ad\ugit\, Editura Muzeul
Na]ional al Literaturii Române, Bucure[ti, 2008, 448 p.
• Ion Pop, Echinox, vocile poeziei, studii. Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2008, 370 p.
• Dinu C. Giurescu, De la Sovromconstruc]ii nr. 6 la Academia Român\, amintiri, m\rturii, Bucure[ti,
Ed. Meronia, 2008. 480 pag.
• Valeriu Mircea Popa, Bijutierul, poezii, Editura Unarte, Bucure[ti, 2008, 74 p.
• Aurel Udeanu, Femeia din creierul fiec\ruia, poezii, Editura Brumar, Timi[oara, 2008, 128 p.
• Ioan Hada, Versuri [i varia]iuni pe teme diferite, Editura Funda]iei Culturale Zestrea, Baia Mare, 2008, 94 p.
• Mihai Nedelcu, Crepuscul, 60 de poeme, Editura „Ploie[ti-Mileniul II“, 2008, 72 p.
• Adrian Niculescu, Aux racines de la démocratie en Roumanie – «Pruncul român»: premier journal libre
roumain – chronique de la Révolution valaque de 1848, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2008, 304 p.
• Monahia Elena Simionovici, Mireasma de albastru, Suceava, Editura Mu[atinii, 2008, 128 p.
• Victor Albu, Cascadele dulci, poezii, cuvânt `nainte de Maria Marian, Editura Eminescu, Bucure[ti, 2008, 64 p.
• Victor Albu, Dincolo de râu, poezii, Editura Eminescu, Bucure[ti, 2008, 60 p.
• Maria Mocanu, Press-papiers, poezii, prefa]\ de Radu Voinescu, Editura Vinea, Bucure[ti, 2008, 82 p.
• Ion Maria, Pozi]ia de lotus, poezii, Editura Vinea, Bucure[ti, 2008, 96 p.
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
11

c o m e n t a r i i c r i t i c e
EACCEPTÎND a se plasa pe terenul
Nunei filosofii care depreciaz\ via]a
sensibil\, care pune în parantez\
subiectivitatea în favoarea unor adev\ruri
„superioare“, „pure [i eterne“ cum spune,
ricanînd, Nietzsche, autorul Silogismelor
am\r\ciunii î[i moaie condeiul în cerneala
morali[tilor. O segmentare a medita]iei
sale îi acord\ aerul unei confesiuni
literare, fruct al discontinuit\]ii umorale,
reac]ie permanent\ la „sistem“, sumisiune
la condi]ia jurnalului, care posed\ „filosofia“ sa proprie.
În cadrul acesteia, o chestiune esen]ial\ e cea a sincerit\]ii.
În ce m\sur\, explicîndu-se pe sine cu obstina]ie, oscilînd
între îndoial\ [i furoare proclamativ\, între umilin]a
inscien]ei [i un vehement voluntarism, poate fi
socotit Cioran sincer? E justificat\ o asemenea chestiune?
Caracterul autentic (adev\rul moral) al spuselor lui
Cioran a fost nu o dat\ pus sub semnul întreb\rii, nu
doar din pricina unor opozi]ii dintre propozi]iile operei
sale, ci [i din cea a unor aparente inadverten]e dintre
oper\ [i biografie. Teoretizînd sinuciderea, Cioran n-a
pus-o în aplicare, desconsiderînd via]a într-o manier\
budist\, [i-a îngrijit cu pedanterie trupul, blamînd stilul,
a devenit unul din stili[tii de seam\ ai literelor franceze,
celebrînd avantajele anonimatului a urcat pe treptele
gloriei etc. N-a fost prin urmare nihilismul s\u exclusiv
o afectare? Sub înf\]i[area unor asemenea balans\ri nu
tocmai comune, pare totu[i a se g\si un scepticism ce
s-a pus în scen\ în chip spontan: „M\cinat de contradic]ii,
scrie Mircea A.Diaconu, Cioran însu[i tr\ie[te cu obsesia
[i spaima ipocriziei lumii [i deopotriv\ a propriei ipocrizii,
despre care scrie cu o furie rebel\, cu nelini[te,
uneori cu umor. Ipocrizia lui e, oricum, semnul unei
crize, tr\ite cu maximum de luciditate, care instituie
realitatea dureroas\ c\ eu este (sau pare a fi) un altul,
în nici un caz al unei deliber\ri. La drept vorbind, Cioran
se exploreaz\ pe sine însu[i cu acuitate, fiind interesat
nu de «doctrine», ci de «realit\]i sau tr\iri»“. Aceast\
criz\ îl face uneori pe gînditor s\ se goleasc\ de propriai
identitate, s\ se perceap\ „exterior problemelor omene[ti“,
ca un soi de str\in. Angoasat de impresia unui „absurd“
ce structureaz\ „acest conglomerat uman“, Cioran nu
preget\ a se da în spectacol, dorlotîndu-se în ipostaza
de impostor: „Ori de cîte ori sunt întrebat ce profesie
am, abia m\ ab]in s\ r\spund : escroc multilateral“. Nu
e vorba de-o mistificare ticluit\, ci de-o dedublare astfel
efectuat\ încît o parte a entit\]ii în cauz\ ar reprezentao
vidul. Iat\ o anecdot\ elocvent\: „Deun\zi, la familia
Collin, spuneam c\ to]i românii sunt ni[te impostori.
Mounir Hafez m\ întreab\: «V\ socoti]i [i dumneavoastr\
unul?» – «Într-un sens, da», i-am r\spuns, f\r\ s\-mi
pot preciza gîndul. A[ fi vrut s\-i spun c\ impostor e
orice om care, din exces de luciditate sau din alt motiv,
Fe]ele
autenticit\]ii (II)
Mircea A. Diaconu, Cui i-e fric\ de Emil Cioran?,
Ed. Cartea Româneasc\, 2008, 272 pag.
nu e în stare s\ se identifice cu ceva. În mintea mea,
impostor nu este acela care, în chip deliberat, se d\ drept
ceea ce nu e, ci acela care nu poate coincide cu nimic,
care p\streaz\ o prea mare distan]\ fa]\ de tot ceea ce
face ca s\ nu mai poat\ incarna o atitudine sau o idee.
E omul simulacrelor, nu atît în chip voit, cît fatal. Se
cuvine ad\ugat c\, în limbaj curent, nu asta în]elegem
prin impostur\, care înseamn\ întotdeauna voin]a
de-a în[ela“.
Felul în care se comport\ Cioran, dat fiind acest
Teoretizînd sinuciderea, Cioran n-a
pus-o în aplicare, desconsiderînd
via]a într-o manier\ budist\, [i-a
îngrijit cu pedanterie trupul.
deficit de autenticitate, ]ine de un lirism sui generis.
Gînditorul proiecteaz\ asupra celorlal]i propriul s\u
sim]\mînt de deple]iune: „În toate [i în to]i simt impostura,
peste tot v\d iluzie [i minciun\. În consecin]\,
rela]iile mele cu ceilal]i sunt grav compromise. Cînd
întîlnesc un om adev\rat, primul impuls este s\ cred
c\-i o neîn]elegere sau c\ am halucina]ii“. Se afl\ la
mijloc o diferen]\ de con[tientizare: „Ceilal]i nu au
sentimentul de a fi ni[te impostori – de[i sunt; cît despre
mine... sunt tot atîta ca [i ei, îns\ o [tiu [i suf\r pentru
asta“. Cabotinajul, simulacrul, clovneria sunt solu]iile
de moment ce se absolv\ prin regia lor dramatic lucid\:
„S-o faci pe saltimbancul în situa]ia mea, nefericit [i
trist pîn\ la depravare!“. În consecin]\, o lunecare pe
toboganul „decaden]ei“, ce-i provoac\ nostalgia unei
vîrste netrucate, cea a tinere]ii, singura care-i p\stra
identitatea. Pe cînd scria Cartea am\girilor, îi era team\
s\ sfîr[easc\ drept ... „întemeietor de religie“: „La Berlin,
la München, am tr\it extazuri frecvente – ce vor r\mîne
pentru totdeauna culmile vie]ii mele. De atunci, n-am
avut decît simulacre“. Deci o amar\ sinceritate, o
autenticitate a inautenticit\]ii ce anuleaz\ „impostura“:
„Dac\ n-a[ crede în autenticitatea obsesiilor mele,
m-a[ socoti cel mai mare impostor din cî]i au fost
vreodat\“. Ori disociativ: „Impostura se manifest\ acolo
unde excesul de luciditate nu e înso]it de con[tiin]a
nefericirii“. La un moment dat, binomul sinceritateipocrizie
e supus unei mi[c\ri speculative care diminueaz\
crisparea etic\. Vulnerabilit\]ii proprii îi ia locul
vulnerabilitatea lumii, care are menirea a scuza forma
de precaritate a eului. „M\ gîndesc tot mai mult la
suferin]ele ce n-au nici un sens, ce nu servesc la
nimic, [i m\ revolt contra iluziei cre[tine ce le
confer\ tuturora o mare, o adînc\ semnifica]ie“. Con[tien]a
delicatelor dezechilibre principiale aspir\ la a stabili
echilibruri afective, sub semnul suferin]ei expiatoare:
„Suferin]a e aceea care d\ valoare extravagan]ei,
r\scump\rînd-o. C\ci f\r\ suferin]\, ea nu-i decît
bufonerie“. E un joc de oglinzi ideatice, cu un considerabil
cî[tig literar. Substratul lor pare a fi aceea[i intui]ie
nietzschean\ a „erorii fundamentale“ a c\rei proiec]ie
în în]elegere „nu înseamn\ a suprima gre[eala“. Totul
e posibil [i totul imposibil în lumea ra]iocin\rii ca [i a
confesiunii noastre, în acord sau în dezacord cu
comportamentul nostru, cu contextul mundan. De re]inut
c\ „marele cinic“ care a fost, p\relnic, Cioran era un
ins s\ritor, care nu ezita a-i consilia, a-i ajuta pe cei
afla]i în nevoie, figurînd în societate cu fizionomia unui
logoreic bonom. Dac\ am persevera în a-l trata drept
ipocrit pe doctrinarul sinuciderii netraduse în act [i
pe „blasfematorul“ f\r\ pereche din Demiurgul cel R\u,
dar care î[i recunoa[te un fond religios, am nesocoti
o alt\ aser]iune a lui Nietzsche, conform c\reia „ipocrizia
e o condi]ie necesar\ a bun\t\]ii“. •
12România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
Frânturi lusitane
Num\rul 1000
ÎN SUMBRII ANI 1980, ai regimului totalitar [i
izola]ionist ce se înst\pânise peste România, dispuneam
de o unic\ modalitate de acces la actualitatea cultural\
portughez\: Jornal de Letras, Artes e Ideias, mai
cunoscut sub sigla JL. Titlul îmi sugera oarecari
rezonan]e, peste spa]ii [i timp, cu romantica Foaie
pentru minte, inim\ [i literatur\, editat\ la Bra[ov de
c\tre George Bari]iu [i Iacob Mure[anu între 1835–1865.
Ca devorator de reviste ce sunt, procurarea vreunui
num\r din JL reprezenta o adev\rat\ expedi]ie, încununat\
uneori de ob]inerea trofeului râvnit. Câteva exemplare,
primite cadou de la marii no[tri lusitani[ti Marian Papahagi
[i Mihai Zamfir, mai troneaz\ în insondabila, cosmopolita
[i pr\fuita aglomera]ie de hârtie tip\rit\ cu care coabitez.
Nu pot uita nici generozitatea traduc\torului Aurel
Covaci: la scurt timp înainte de a muri, în anii 1990,
mi-a permis s\ m\ înfrupt din colec]ia sa de JL.
Am fost întotdeauna con[tient de importan]a publica]iilor
pentru men]inerea spiritului viu al unei culturi. De aceea,
m\ bucur s\ fiu martor – de data asta, din apropiere –
la apari]ia num\rului 1000 al celei mai importante reviste
portugheze marcând tranzi]ia
dintre secolele 20 [i 21.
Actualmente JL apare bilunar,
cu câte 60 de pagini/num\r,
într’un format asem\n\tor
României literare. Indubitabil,
principalul merit pentru
continuitatea, consecven]a,
deschiderea ideatic\, reprezentativitatea
în spa]iul lusofoniei
[i multe alte calit\]i ale
acestei publica]ii, revine
fondatorului [i directorului ei, José Carlos de Vasconcelos.
Momentul lans\rii – martie 1981 – fusese ales în contra
curentului general, când suplimentele literare ale
cotidianelor disp\ruser\, iar prezen]a culturii în massmedia
autohtone ajunsese la limita inferioar\. Tenacitatea
cu care J.C.V. a crezut în valorile spirituale [i a [tiut
s\ le impun\ s-a v\zut recompensat\ printr-un enorm
succes de public; în scurt timp, JL devenea o marc\
de prestigiu. Traversând cu succes o epoc\ deloc fast\
pentru arta scrisului, acest literat a reu[it s\ men]in\
stabilitatea ambarca]iunii de hârtie pe care continu\
s-o conduc\ [i azi, în buna tradi]ie a str\bunilor s\i
navigatori prin intemperiile oceanice. În bilan]ul s\u,
Carlos de Vasconcelos releveaz\ câ]iva factori ce pot
explica permanen]a unei reviste (peste 40.000 de pagini
ap\rute timp de 28 de ani reprezint\, în context portughez,
o performan]\ f\r\ egal): în primul rând, scrie editorialistul,
„independen]a fa]\ de toate puterile – politice, economice,
sociale, impresariale, dar [i cele (adeseori mai influente
în acest domeniu) ]inând de grup, [coal\, «parohie»,
lobby, marketing, chiar [i «gust»... Nefiind [i neadmi]ând
a fi portavoce sau organ al nici unei mi[c\ri, asocia]ii,
al nici unui curent estetic, avem întotdeauna drept obiectiv
s\ privilegiem numai calitatea, refuzând s\ ne orient\m
dup\ focurile de artificii ale modelor, «leilor de
salon» [i «intereselor» ce infesteaz\ uneori literele,
artele, lumea culturii în general.” Asemenea concep]ii
se conjug\ cu pluralismul în materie de idei, genera]ii,
op]iuni literare [i artistice etc. JL promoveaz\ un benefic
echilibru între valorile recunoscute [i cele în curs de
afirmare ale culturii portugheze. Un semn vizibil al
fericitei continuit\]i este [i coperta, conceput\ de acela[i
João Abel Manta, graficianul revistei de la înfiin]are
pân\ în prezent.
În fine, înc\ un aspect inconturnabil: consecven]a
cu care publica]ia ghidat\ de José Carlos de Vasconcelos
s-a angajat în favoarea ideilor lusofoniei – marele atú
ce face din portughez\ o limb\ de proiec]ie universal\.
De aceea, nu e de mirare c\, dup\ saluturile lui Aníbal
Cavaco Silva, pre[edinte al Portugaliei, [i José Manuel
Durão Barroso, pre[edinte al Comisiei Europene, în
num\rul aniversar e publicat\ la loc de onoare interven]ia
elogioas\ a lui Lauro Moreira, ambasador al Braziliei
pe lâng\ CPLP (Comunitatea ]\rilor de Limb\ Portughez\).
Virgil MIHAIU

Atrebuit s\ `nfrunte martiriul `nchisorilor
comuniste [i s\ moar\, ca s\ intre din
nou `n aten]ia criticii, care descoper\ `n
opera postum\ un nou scriitor.
Un devotat
PENTRU C| participase dup\ 1945 la `ntâlnirile
literare ale grupului „Rugul aprins“ de la
M\n\stirea Antim, Vasile Voiculescu a fost
arestat `n 1958 [i eliberat `n 1962, cu un
an `nainte de moarte. Bine`n]eles, ca `n cazul
tuturor scriitorilor-de]inu]i politici, manuscrisele
i-au fost confiscate, iar numele interzis.
~ntrucât opera `i fusese [i ea scoas\
din biblioteci, mai ales tinerii nu [tiau aproape
nimic despre el, `n afara faptului c\ figurase printre
colaboratorii revistei ortodoxiste „Gândirea“, ceea ce
`nsemna `n epoc\ un oprobriu, [i c\ era un poet... mistic,
numai pentru c\ publicase un volum intitulat Poeme
cu `ngeri. A trebuit s\ `nfrunte martiriul `nchisorilor
comuniste [i s\ moar\, ca s\ intre din nou `n aten]ia
criticii, care descoper\ `n opera postum\ un nou scriitor,
f\r\ exagerare, senza]ional. Dup\ 1963, a `nceput o
adev\rat\ lupt\ a familiei pentru recuperarea manuscriselor
din seifurile Securit\]ii [i a exege]ilor ce aveau
s\ le cerceteze [i, integrându-le scrierilor de pân\ `n
1944, s\ le pun\ `n adev\rata lor valoare. Pe aceast\
baricad\ s-a aflat [i Liviu Gr\soiu pe atunci, foarte
tân\r, care de-a lungul a 40 de ani, 1968-2008, [i-a
`nchinat mare parte din activitatea lui de istoric literar
lui Vasile Voiculescu. Neobosit, a publicat articole,
inclusiv o monografie despre poezia marelui nedrept\]it,
a realizat emisiuni Radio [i T.V., a `ntocmit edi]ii,
le-a recenzat pe ale altora, dovedindu-se un comentator
avizat [i de un rar devotament. Volumul recent,
Voiculesciana, adun\ laolalt\ o parte din contribu]iile
sale, probându-i `nc\ o dat\ fidelitatea fa]\ de ceea ce
se numea pe vremuri „autorul preferat“.
Liviu Gr\soiu observ\ marea fecunditate din ultimii
ani ai vie]ii poetului. „Abia acum, noteaz\ el, V.
Voiculescu s-a g\sit pe sine `nsu[i.“ E vorba, mai `ntâi,
de Ultimele sonete `nchipuite ale lui Shakespeare `n
traducere imaginar\ de... „`n care nu avem de-a face
cu 90 de poezii (câte sunt numerotate, n.m.), ci cu
un singur [i cuprinz\tor poem“. Poetul aduce un elogiu,
un elogiu superb, frumuse]ii feminine, aspir\ spre
perfec]iune, având o credin]\ nestr\mutat\ `n art\.
Liviu Gr\soiu,
Voiculesciana,
Editura Nou\,
2008. 164 pag.
P\trunderea `n miezul marilor mistere ale existen]ei,
continu\ criticul, `l plaseaz\ pe Voiculescu „pe cele
mai `nalte piscuri ale poeziei române[ti. Sonetele
reprezint\ o „experin]\ f\r\ precedent `n istoria literaturilor
lumii“, ceea ce a f\cut ca la apari]ia lor s\ se vorbeasc\
de un nou Voiculescu, `ndr\zne]ul continuator al
sonetelor lui Shakespeare.
Liviu Gr\soiu semnaleaz\ aspecte mai pu]in
luate `n seam\ [i anume, c\ `n edi]ia de Poezii
(1968) sunt cuprinse `nc\ dou\ volume originale, ce
n-au ap\rut niciodat\ de sine st\t\tor: Veghe [i Clepsidra
[i despre care nu prea s-a scris. Ele „marcheaz\ un pas
important `n evolu]ia poeziei voiculesciene, dep\[ind
poemele din edi]ia crezut\ definitiv\ (1944) [i situânduse
`n ansamblu destul de aproape de nivelul Sonetelor“.
Autorul ar fi inten]ionat s\ publice prin 1947 aceste
dou\ volume, r\mase inedite.
Privind retrospectiv, Liviu Gr\soiu distinge câteva
trepte, fiecare cu specificul ei, `n evolu]ia liricii lui V.
Voiculescu: debutul, cu primele volume. Poezii (1916)
[i Pârg\ (1921) ar pune `n lumin\ un peisagist dintre
cei mai inspira]i, volumul Destin (1933) ar constitui
o contrapondere prin inefabilul muzical, pentru ca
volumul ~ntrez\riri (1939), ultimul ap\rut `n timpul
vie]ii autorului, s\ fie unul meditativ. De asemeni,
criticul nu-l ignor\ pe Voiculescu, poet al copiilor [i
l e c t u r i
pe poetul religios. O culegere intitulat\ C\l\toria spre
locul inimii (1994), adun\ versurile cu o tem\ ce i-a
fost, cum se [tie, foarte apropiat\.
Redescoperirea, mai degrab\ descoperirea scriitoruluimartir
s-a produs odat\ cu Sonetele, dar [i cu Povestirile,
surprinz\tor, prea pu]in comentate `n volumul de care
vorbim, cu romanul Zahei Orbul al c\rui erou ar deveni
„simbol al condi]iei artistului“.
Un spa]iu destul de larg acord\ Liviu Gr\soiu
edi]iilor din opera lui V. Voiculescu. Unele i se par
deficitare prin absen]a studiului introductiv, altele,
prin caren]\ de informa]ie [i anume superficialitate.
~n schimb, apreciaz\ o edi]ie a Ultimelor sonete...,
`ngrijit\ de Cornel Ungureanu (1984) [i mai ales
Integrala prozei literare (1998) [i Opera literar\. Proza.
Poezia. Dramaturgia. Documente biografice. Manuscrise
sechestrate. Manuscrise reg\site (2000-2003), amândou\
alc\tuite cu un remarcabil profesionalism de Roxana
Sorescu. Perfect\ cunosc\toare a subiectului, noteaz\
recenzentul, ea revine adesea la o idee esen]ial\: unitatea
crea]iei voiculesciene.
Din sumarul volumului, cred c\ Liviu Gr\soiu ar
fi putut renun]a, f\r\ s\ piard\ nimic, la unele articole
patetice, ca Imn muncii, sau ocazionale ca La centenarul
lui Voiculescu. De asemenea, la unele scenarii radiofonice.
Merit\ s\ ne oprim totu[i la o semnificativ\ confesie
a criticului privind o emisiune T.V. din 1977, `n
care, obligat, ca redactor, s\ elimine cuvinte „subversive“,
Dumnezeu, Doamne, a g\sit un inteligent subterfugiu
de regie spre a nu [tirbi mesajul de esen]\ mistic\ al
scriitorului: „Pentru a nu ie[i cu totul din universul
religios voiculescian, actorii au fost sf\tui]i, chiar [i
atunci când ar fi trebuit s\ se adreseze unul altuia, s\
priveasc\ spre cer. Astfel c\ destui telespectatori au
`n]eles sugestia, unii chiar sunându-m\ la telefon [i
`ntrebându-m\, dup\ difuzare, dac\ nu am fost dat
afar\.“
Revenirea la „prima dragoste“, prezent\ mai `n
fiecare din culegerile sale critice (ex. Apari]ii nea[teptate,
[i ea destul de recent\) face ca Liviu Gr\soiu s\-l
men]in\ mereu `n con[tiin]a publicului pe V. Voiculescu,
scriitor complex, de prim\ m\rime, a c\rui oper\
postum\ a dep\[it-o uneori pe aceea publicat\ de el
`nsu[i pân\ la comunizarea ]\rii. Oricât ar fi ele de
mari, valorile au nevoie din timp `n timp de câte un
asemenea „remember“.
Al. S|NDULESCU
~nsemn\ri
Personajul
meu sadic
OMUL secolului XXI vrea s\ [tie, s\
detalieze [i s\ tr\iasc\ `n vâltoarea vie]ii,
dar `n cel mai comod mod cu putin]\.
Literatura, ajustat\ [i ea pe nevoia de
eveniment autentic, trece `ncet spre
zonele de interes unanim. povestea de
la Tanacu a devenit literatur\ [i teatru, tot a[a dup\ cum
victoria electoral\ a lui Obama va genera probabil
epopei. {i s\ nu crede]i c-o spun critic, mai ales c\ [i
eu am scris un roman pe o tem\ mediatizat\. Este o
tendin]\ a lumii noastre, dar [i o etap\ prin care trece
literatura. Se poart\ fic]ionalizarea faptului real, a
evenimentului unanim cunoscut, a[a cum este adev\rul
ziarelor [i imaginea r\spândit\ prin tubul fosforescent
prin care respir\ fiecare cas\. ~n ce context istoric,
`ns\? Ce poten]eaz\ aviditatea de-a cunoa[te via]a intim\
a celorlal]i? Se [tie c\ omul este o fiin]\ curioas\.
Dar gustul pentru m\run]i[urile crude [i ap\rate de
scutul pudic al fiec\ruia s-a generalizat `n ultima vreme,
printr-o voin]\ cu mii de ochi. Mâna lung\ a showman-ului
pescuie[te din când `n când câte un ins din
gr\mada imens\ de oameni care se calc\ `n picioare,
urcând unii peste al]ii, respirând `ncol\ci]i `n marele [i
misticul drum spre vârful gr\mezii.Vas\zic\, mâna
dumnezeiasc\ ia la `ntâmplare câte un specimen din
marea [i dramatica zvârcolire a lumii [i-l a[eaz\ `n
spatele sticlei luminoase. Uluit, omul zâmbe[te, la
`nceput este timid [i-i fug toate gândurile. Apoi, primind
`ncuraj\rile ochioase ale creatorului de show, se uit\
drept `n lentila cameramanului [i se simte liber [i
important: scoate limba [i-o flutur\ cu dragoste, `[i
salut\ mama [i bunica, iar dac\ e din categoria vorbitoare,
`ncepe s\-[i povesteasc\ via]a. Aici intr\ `n scen\
scriitorimea, care colecteaz\ cu nesa] vorbele mustoase,
direct pe coala de hârtie, care plute[te alene peste
capetele semenilor.
Colc\irea fo[nitoare, oamenii adev\ra]i [i gesturile
lor imperfecte – acestea sunt lucrurile c\utate de ochiul
avid al cititorului. {i de ce nu? ~n aglomera]ia [i
`mbrânceala continu\ `n care tr\im, cine s-ar mai
opri f\r\ grij\ `n fa]a unei vitrine cu flori? Mai ales
când ele sunt la `ndemân\, [i pot fi nu doar pip\ite, ci
rupte din mers?
Am auzit c\ un scriitor din Bucure[ti a scris 20
de povestiri scurte despre cei 20 de oameni vii [i
adev\ra]i, pe care i-a v\zut prin sticla televizorului. Iar
`ntr-o zi i s-a `nt`mplat s\-l `ntâlneasc\ pe unul dintre
ei, un b\rbat tân\r, pe care toat\ lumea `l [tie de la
televizor, unde [i-a povestit cele mai de seam\ experien]e.
I se [i spune Gre]osul, pentru c\ nu iart\ nimic, nu
renun]\ la nici unul dintre detaliile f\cute s\ taie
pofta de via]\ oricui `l ascult\.
~nt`lnirea dintre scriitor [i Gre]os a fost emo]ionant\
ca o reg\sire. Scriitorul s-a sim]it ca [i cum personajul
ar fi coborât din cartea sa, iar „personajul“ [i-a dat
seama `n sfâr[it de importan]a pe care o are. ~n consecin]\,
a anun]at na]iunea despre noul lui rol, de personaj literar,
[i, `n câteva zile, s-a schimbat mersul istoriei. Cozi
lungi de oameni au ap\rut `n fa]a libr\riilor ca s\ cumpere
cartea cu Gre]osul, ziarele au scris imediat despre
eveniment, televiziunile au f\cut reportaje, iar Gre]osul
`nsu[i a ap\rut `ntr-o zi la Divertis-ul de la Eva, ca s\
dea autografe.
{i `n timp ce se turna filmul despre Gre]osul din
carte, murea `ncet numele unui scriitor, `nvins de
realitatea fascinant\ [i feliat\ pe m\sura ochiului
televiziomanizat.
Povestea nu e una cu moral\, ci doar unul dintre
faptele diverse, pe care le afl\m cu to]ii, `n acela[i timp,
evident, de multe ori, `n timp real. Ce valoare ar mai
afla s\ auzi o [tire la dou\ zile dup\ ce s-a produs [i
mai ales, dup\ ce-a f\cut ocolul târgului, `ncât s\ n-o
mai po]i discuta cu nimeni?
Doar un roman care adânce[te pasajele subtile,
ori care lumineaz\ cotloanele `ntunecate ale `ntâmpl\rii
ar putea s\ mai redeschis\ un subiect peste care au
trecut trop\ind treizeci de zile. Un astfel de roman e ca
emisiunile tv., de pe vremuri, f\cute din selec]iuni de
la revelion, pentru cine ar fi vrut s\-[i aminteasc\. Dar
nimic mai mult. Doar dac\ nu s-ar `ntâmpla ceva cu
adev\rat interesant, cum ar fi ca romancierul, de pild\,
s\ fie ucis de personajul s\u, real [i unanim cunoscut.
Ei, da atunci s-ar schimba datele problemei! Un context
ca \sta schimb\ gustul evenimentului [i valoarea
romanului. Cine este preg\tit s\-[i `ntâlneasc\ personajul,
pe cât de notoriu pe atât de necru]\tor? Eu nu.
Doina RU{TI
13
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009

Mutatis mutandi, cartea lui Vlad Georgescu este
o variant\, aplicat\ în domeniul studiului
istoriei, a volumelor lui Eugen Negrici despre
literatura român\ în comunism.
c o m e n t a r i i c r i t i c e
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
14
P
E VLAD GEORGESCU, cei mai
mul]i dintre români îl [tiu din ipostaza
sa de director al sec]iei în limba român\
a postului de radio Europa Liber\.
Avem înc\ în minte tonul s\u echilibrat,
ra]ional, argumentele impecabile care
d\deau nota distinctiv\ a editorialelor
sale într-o vreme în care postul cu
sediul la München devenise cea mai
credibil\ [i popular\ surs\ de informare
privind situa]ia din ]ar\. Surprinz\toarea sa moarte
(în anul 1988), la doar 51 de ani, în urma unei tumori
pe creier cu evolu]ie galopant\, a stârnit la vremea
respectiv\ mult\ emo]ie, dar [i ipoteza foarte credibil\
a unui asasinat prin iradiere. Vlad Georgescu însu[i
ajunsese în ultimele luni de via]\ la o astfel de concluzie,
mai ales din perspectiva bizarei similitudini de destin
(tragic) cu predecesorii s\i în func]ie.
Sfâr[itul nea[teptat, cu doar un an înainte de pr\bu[irea
regimului comunist, a marcat decisiv destinul de istoric
al lui Vlad Georgescu. Dup\ emigrarea sa în Statele
Unite (în anul 1979) c\r]ile publicate în ]ar\ i-au fost
puse la index. Despre apari]ia în România a celor scrise
în exil, fire[te, nici nu a putut fi vorba. Atunci când
au început s\ fie tip\rite în ]ar\ (dup\ c\derea regimului
Ceau[escu), nu au stârnit un entuziasm foarte mare.
În mod fatal, erau datate, au fost percepute de
publicul larg ca purtând semnele unui timp (al r\zboiului
rece) revolut. Într-o vreme a spectacolului generalizat
[i a marilor seisme sociale [i politice, în care proasp\t
dobândita libertate a presei îmbr\ca deseori forme
anarhice [i grote[ti, chiar [i publicarea de c\tre Humanitas
(1992) a c\r]ii sale fundamentale, Istoria românilor. De
la origini pân\ în zilele noastre, nu a stârnit cine [tie
ce ecouri dincolo de cercul profesioni[tilor. C\r]ile care
au schimbat fundamental percep]ia românilor asupra
propriei lor istorii au fost cele scrise dup\ 22 decembrie
1989 de Florin Constantiniu, Neagu Djuvara [i Lucian
Boia.
Politic\ [i istorie. Cazul comuni[tilor români. 1944-
1977, de Vlad Georgescu este o carte inconturnabil\
pentru cei dispu[i s\ în]eleag\ foarte elaboratul
proces de mistificare a istoriei din perspectiv\ ideologic\,
operat de comuni[ti. Mutatis mutandi, cartea lui Vlad
Georgescu este o variant\, aplicat\ în domeniul studiului
istoriei, a volumelor lui Eugen Negrici despre literatura
român\ în comunism. Spre deosebire îns\ de Eugen
Negrici care analizeaz\ textele în primul rând din
perspectiva (non)valorii lor literare, Vlad Georgescu
observ\ muta]iile care au loc în câmpul disciplinei istoriei
în foarte strâns\ corela]ie cu tectonica ideologic\, a[a
cum se revel\ ea din interven]iile publice ale demnitarilor
din diversele vârste ale comunismului românesc. În
perioada 1944-1977, istoriografia româneasc\ s-a
(re)modelat continuu în func]ie de evenimentele de
pe scena politic\. Interesele prezentului au dat, de fiecare
dat\, interpret\ri diferite faptelor din trecut. Asta
când trecutul nu era de-a dreptul reinventat ca surs\
de legitimare a unor regimuri politice mai mult decât
discutabile.
Primul deceniu de istoriografie oficial\ marxist\
este pus sub semnul directivei celui de-al doilea congres
al PMR, potrivit c\reia „[tiin]a istoric\ face parte
integrant\ din frontul ideologic de lupt\ al partidului”.
În ce-i prive[te pe autorii aser]iunii, nici m\car retoric
nu se simte vreo preocupare pentru adev\r, obiectivitate,
în ultim\ instan]\ pentru ceea ce ar trebui s\ reprezinte
deontologia profesional\ a unui istoric. Studiile publicate
în aceast\ perioad\ de avânt revolu]ionar, atunci când
nu sunt r\fuieli directe cu istoricii perioadei interbelice,
se transform\ în variante a[a-zis [tiin]ifice ale proletcultismului
literar. Rusia este aliatul nostru tradi]ional, sovieticii
sunt eliberatorii (armatei române nu îi este recunoscut
nici un rol major în înf\ptuirea actului de la 23 august
1944), iar m\re]ele obiective ale socialismului se cer
continuu popularizate. Procesul de rescriere a istoriei
în lumina noii realit\]i politice nu putea s\ ocoleasc\
viziunea asupra etnogenezei, un fel de seismograf al
istoriografiei din perioada comunist\. De acord cu teoria
continuit\]ii daco-romane, unul dintre istoricii
oficiali ai vremii, Mihai Roller supraliciteaz\ efectul
civilizator al unor popoare migratoare, superioare ca
organizare [i civiliza]ie: slavii [i sci]ii. Pe aceast\
linie de interpretare, rela]iile de prietenie cu ru[ii î[i
Istoria lui
Big Brother
Vlad Georgescu, Politic\ [i istorie. Cazul
comuni[tilor români. 1944-1977, edi]ie
îngrijit\ [i postfa]\ de Radu Popa, Editura
Humanitas, Bucure[ti, 2008, 150 pag.
g\sesc originea înc\ din epoca neolitic\. Se înfiin]eaz\
chiar Muzeul Româno-Rus în care sunt expuse tot felul
de dovezi ale acestei leg\turi milenare, de la ceramica
de Cucuteni, pân\ la fotografii din cel de-al doilea r\zboi
mondial (cele mai multe, trucate). Aceast\ gril\ de
interpretare se va propaga repede dinspre istoriografie
spre formele de art\ [i va atinge chiar domeniul [tiin]elor
exacte.
Dup\ retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul
României, viziunea asupra
istoriei sufer\ modific\ri
majore. Ele sunt anun]ate
de nuan]area intepret\rilor
privind actul de la 23 august
1944. Vlad Georgescu
observ\ c\ „îndat\ dup\
c\derea lui Antonescu [i
întoarcerea armelor, Dej
îl omagia pe Stalin,
«eliberatorul ]\rii noastre»,
«eliberatorul popoarelor»,
a c\rui armat\, «zdrobind
armatele fasciste aflate în
România..., a u[urat sarcina
for]elor democratice [i a
poporului român»” (p. 35).
Dup\ retragerea trupelor
sovietice, pozi]ia liderului
comuni[tilor români este
sensibil diferit\. În discursul
din 1959 accentul în
explicarea actului de
întoarcere a armelor se
mut\ de pe factorii externi
pe cei interni. Potrivit lui Vlad Georgescu, „rolul armatei
sovietice este în continuare omagiat, dar ac]iunea ei
se transform\ din instrument al eliber\rii, în fundalul
ei prielnic” (p. 37). Artizanii actului de la 23 august
devin exclusiv comuni[tii români care au hot\rât
arestarea lui Antonescu [i au gândit [i pus în practic\
momentul schimb\rii alian]elor.
Perioada de destindere de la mijlocul anilor ’60 se
caracterizeaz\ printr-un dezinteres al oficialit\]ilor pentru
istorie. Documentele oficiale nu mai fac referire la
domeniu, priorit\]ile noului conduc\tor, Nicolae Ceau[escu,
sunt altele. Epoca este [i în domeniul istoriei una de
maxim\ destindere. Tot mai mul]i cercet\tori români
pot acum s\ participe la reuniuni interna]ionale de
prestigiu, inclusiv la cele organizate în ]\ri occidentale,
sunt publicate studii onorabile, toate drumurile par s\
se deschid\. Apetitul conduc\torului pentru istorie se
deschide îns\ brusc la începutul anilor ’70. Etnogeneza
câ[tig\ în adâncime, întemeietorii neamului nostru
nemaifiind dacii, ci tracii. Istoria este f\cut\ exclusiv
de domnitori viteji [i drep]i, niciun amestec din afar\
nu tulbur\ glorioasa evolu]ie spre visul de aur al omenirii,
pe cale s\ se înf\ptuiasc\ sub conducerea în]eleapt\ a
conduc\torului iubit. Este vremea protocronismului
[i a continuit\]ii glorioase în care Nicolae Ceau[escu
nu mai este (doar) o figur\ important\ a mi[c\rii
muncitore[ti, ci un erou între eroii neamului, succesorul
glorios al lui Burebista, Decebal, Traian, Mircea cel
B\trân (rebotezat „cel Mare”), {tefan cel Mare [i Mihai
Viteazul.
Demonstra]ia lui Vlad Georgescu este pe cât de
limpede [i clar\, pe atât de cuceritoare. Spre deosebire
de mul]i dintre confra]ii de breasl\, autorul are umor,
textele sale con]in o ironie fin\, cu reflexe sarcastice,
menit\ s\ pun\ [i mai bine în lumin\ grotescul [i umorul
involuntar ale „teoriilor” elaborate de regimul comunist.
Jurnalistul sarcastic de la microfonul „Europei libere”
prive[te în permanen]\ peste um\rul istoricului, iar
comentariile sale acide î[i fac loc în pagin\. Comentând
o perl\ a lui Nicolae Ceau[escu, rostit\ cu prilejul
deschiderii anului [colar 1976 („Am declarat c\ sunt
gata în orice moment ca, pentru o descoperire genial\,
s\ acord titlul de Erou al Muncii Sociliste”), Vlad
Georgescu î[i încearc\ t\i[ul ironiei: „Nu [tim ce se
în]elege prin descoperire genial\ [i nici dac\ pentru alte
descoperiri, importante, dar mai pu]in geniale, partidul
avea la îndemân\ o list\ echivalent\ de decora]ii;
întreaga pres\ ne asigur\ îns\ c\, electrizat\ la
ideea unei atât de stimulante r\splate, asisten]a a
izbucnit în urale”. (p. 68).
Bine documentate [i cu har scrise, studiile lui
Vlad Georgescu din volumul Politic\ [i istorie. Cazul
comuni[tilor români. 1944-1977 ne readuc într-o lume
în care am tr\it, despre care credeam c\ [tim totul, dar
care ni se arat\ acum într-o alt\ lumin\. Cartea este o
cale de acces direct spre inima sistemului de mistificare
a realit\]ii, pus la punct de cinicii ideologi [i conduc\tori
comuni[ti. •
PUBLICITATE

a c t u a l i t a t e a
P
Pontoarc\
Vulcanii noroio[i
VEA OBICEIUL s\ spun\ despre cei mai cunoscu]i
Aoameni din jur c\ au murit, – [i când omul ap\rea
pe strad\ [i când te ar\tai mirat, exclama diabolic:
„Ia te uit\, [i eu `l credeam mort; `n orice caz,
pare mai viu decât era `nainte...“
Trei ingineri tineri de la o schel\ de petrol
Buz\u se duc s\ se spele.
Unul intrase `n ap\ pân\ aproape de genunchi.
~i spun c\ al doilea a plecat...
Nu a `n]eles [i `nconjur\ vârful noroios cu bulboci `n
fierbere al vulcanului.
R\mân singur. Aud printre bolboroselile noroiului voci
peste culmi.
Cred c\ vorbe[te o femeie... Care exclam\: „Acela, da!“
Dau roat\ vulcanului noroios. ~i v\d.
„Era un b\iat aicea, [i-l c\utam, unde o fi, nu s-o fi scufundat,
s\-l `nghit\ noroiul...“ zice.
„E la du[, se spal\, zic, strig [i femeia se apropie vorbind.
E o femeie tân\r\ `nc\ `mbr\cat\ ca la ora[, nu ]\ranc\...
Repet c\ s-a dus s\ se spele.
~mi `nchipui c\ cel\lalt a inventat sau exagerat crezând
c\ a[a poate intra `n vorb\ cu femeia. Care zice c\ aici nu
ai putea s\ te `neci, c\ vara vin oamenii, fac baie, [i gazele
care bolborosesc `i salt\ `n sus... `i ]ine...
*
Dialogul absurd, prelungit, al celuilalt cu femeia care ]ine
sub bra] un pachet din care ies vârfurile unor pantofi de dam\,
– abia acum v\d c\ umbl\ descul]\...
Când m\ `ntorc [i dau de cel care fusese la sp\lat, `l v\d
cu un tranzistor `n mân\ la care c\uta ceva ce scotea un hârâit
ca atunci când umbli dup\ un post.
- Ce faci aici? cau]i p\mântul? `ntreb serios.
- Da, p\mântul... planeta, – r\spunde preocupat.
Eram, `ntr-adev\r, ca pe alt\ lume. B\[icele de noroi se
umflau, se sp\rgeau, bolborosind a fierbere...
M\ uitam `ntr-un fel de b\ltoac\ unde gazele f\ceau mai
tare bulboci, mereu `n alt\ parte, `n urm\ [i `napoi... Miroase
a infirmerie a iod, a cazarm\ dezinfectat\ recent.
M\ gândeam cum m\ sculam `n zori `n aerul cazarmei
care mirosea la fel [i cum beam ersa]ul cu pâinea neagr\
pietroi [i apoi cum fumam prima ]igare sold\]easc\ r\sucit\
`n curtea caz\rmii.
- Ce c\ut\m noi aici? avea s\ `ntrebe Boris ni]el mai târziu,
la Buz\u, `ntr-un restaurant din centru bând un vin ruginiu...
- Nu [tiu; ce [tiu e c\ tr\im pe ceva lunecos,... pe
ceva... fals,... o bolboroseal\... ceva... o realitate vâscoas\...
- E[ti b\iat de[tept, a spus Boris, care era cel care ]inea
tranzistorul acolo, la Vulcanii noroio[i...
Spusese asta privind cânt\rea]a care cânta O, de-a[ fi s\
mor... uite-a[a a[ vre s\ mor cu gagica lâng\ mine [i cu...
- Po]i s\ râzi de mine – spuse Boris – dar noroiul \la
care fierbea mie-mi pl\cea.
Acolo era o fierbere... [i o prefacere continu\ care-mi
pl\cea...
Fiindc\ noi suntem cura]i... prea cura]i, [i o pat\ de noroi
pe tine din fierberea aia nu stric\, face bine, te vezi mai u[or,
e[ti mai vizibil.
E un contrast... prea mult\ neprih\nire stric\ tabloul...
Uitasem c\ Boris picta; [i avea talent; de amator; dar talent
adev\rat... •
UVÂNTUL pontoarc\, termen
C
de specialitate din argoul interlop,
se caracterizeaz\ printr-o
surprinz\toare stabilitate. Termenul
apare în primele liste de argou
românesc, la N.T. Or\[anu (în
1860 [i 1861, în forma poptoarc\)
[i la G. Baronzi (în 1872). Baronzi
îl folose[te [i romanul s\u Misterele
Bucure[tilor (1862), într-un dialog
între ho]i: „[-apoi s\-i potrivim o pontoarc\
la pi]igoi” (unde pontoarca e explicat în not\
“cheie”, iar pi]igoi – “lac\t”). În primele
glos\ri, pontoarca apare cu sensul general
“cheie”; dup\ o pauz\ destul de lung\, o
reg\sim în glosarul lui V. Cota (din 1936),
cu explica]ia „cheie fals\”, ca [i (în forma
de plural pontoarce), cu sensul „pachet
incomplet de c\r]i de joc”.
Sensul principal al cuvântului, p\strat
pân\ azi în limbajul ho]ilor, e „cheie fals\,
universal\”, mai exact „instrument care
deschide u[ile încuiate”, sinonim par]ial al
mult mai cunoscutul [peraclu.
Diversele explica]ii actuale, din glosarele
[i dic]ionarele de argou, particularizeaz\
defini]ia, vorbind fie de o cheie pentru
spargerea caselor (T. Tandin, 1993, N. Croitoru
Bobârniche, 1996), fie de una pentru deschiderea
portierelor de automobile (G. Volceanov,
1998). În pres\, termenul apare destul de
des, mai ales în reportajele despre lumea
interlop\: „Ceea ce mi-a atras aten]ia a
fost pontoarca pe care i-am g\sit-o în buzunar”
(România liber\, 2421, 1998); „Dom’le,
învârtea \sta «pontoarcele» de nu l\sa nici
o urm\ dup\ el” (Evenimentul zilei, 1647,
1997); „- Cum intrai în case? – Cu pontoarca!
Nu mi-a pl\cut niciodat\ s\ rup butucurile.
(...) Cu pontoarca este art\. Trebuie s\ nimere[ti
acele de la yal\, nu face zgomot” („Nil\
{urubelni]\, prin]ul pontoarcelor”, în
Ziua, 20.01.2001); „Chiar dac\ tr\im în
era calculatoarelor, pontoarcele clasice sunt
cel mai des utilizate de sp\rg\tori. Ele sunt
fabricate chiar în serie mic\ [i sunt livrate
în huse [i cu fi[a de instruc]iuni” (Ziua, 1.08.
2005). Datorit\ presei [i internetului, putem
afla cum func]ioneaz\ ([i, prin imaginile [i
schemele adiacente, cum arat\) instrumentul,
cel pu]in în unele din variantele sale moderne,
pentru u[i de case sau ma[ini: “«Speciali[tii»
folosesc diferite mijloace tehnice, cum ar
fi cheile potrivite sau «pontoarca» – un
dispozitiv pu]in mai mare decât o brichet\,
care cuprinde un m\nunchi de lamele metalice
care, introduse în broasc\, iau forma cheii,
permi]ând deschiderea u[ii” (Gazeta de Sud,
12.08.2006); „Se merge cu cheia potrivita
sau cu «pontoarca» – o scul\, ca un pieptene
mic, care este introdus\ în butuc pe o
cheie normal\, f\r\ din]i. În câteva secunde,
pontoarca se potrive[te pe zim]ii butucului,
iar u[a e deschis\” (Gândul, 13.10.2005);
„Prin metoda «pontoarca», ho]ii pornesc
absolut orice ma[in\ de lux, cu condi]ia ca
pontoarca s\ fie cea potrivit\. Pontoarcele
sunt ni[te dispozitive metalice, confec]ionate
artizanal, fiec\rui tip de pontoarc\ corespunzându-i
o anumit\ marc\ de ma[in\. Pontoarca
se introduce în contact, dup\ ce, în prealabil,
este t\iat\ piedica contactului, iar ma[ina va
porni f\r\ probleme” (Ziua, 20.05.1999).
Surprinz\tor, reg\sim termenul chiar în
anun]uri publicitare ale sistemelor de închidere,
într-un limbaj tehnic: „Cilindrul de siguran]\
(...) este protejat împotriva g\uririi [i a
deschiderii cu pontoarca” (yalelock.com).
Din p\cate, nici în acest caz dic]ionarele
noastre nu se ajut\ prea mult. În DEX, cuvântul
pontoarc\ nu exist\; în Micul dic]ionar
academic (care reia [i rezum\ Dic]ionarul
limbii române), e înregistrat\ forma poptoarc\,
cu o etimologie nesigur\, cu trimitere la
un articol al lui I. Verbin\ din 1941 [i la
cuvântul rusesc podporka. Într-adev\r, forma
cuvântului românesc sugereaz\ posibilitatea
unui etimon slav, iar sensul cuvântului rusesc
(“proptea, reazem, sprijin”) nu este incompatibil
(prin eventuale specializ\ri semantice dialectale
sau argotice) cu denumirea un instrument
metalic. În orice caz, termenul pare s\ mai
fi avut în limba secolului al XIX-lea [i alte
sensuri, care îl legau de terminologia jocului
de c\r]i. În romanul lui Ioan M. Bujoreanu,
Mistere din Bucure[ti, 1862, cuvântul apare
într-un context diferit de cel al deschiderii
u[ilor. Când cei ce petrec într-o „adunare de
mahala” trec de la jocul de loto la stos,
„doamna Nodreanca aduce c\r]i noi [i pontorci”
(p. 37); apoi „Ori ne storci, ori te stoarcem,
zise b\trâna Bârzoaia, luând pontorci [i
ocupând cu fetele ei locurile principale ale
mesei” (p. 38). Din p\cate, din descrierea
jocului nu se în]elege foarte bine la ce se
refer\ termenul pontoarc\; ar putea fi vorba
chiar de ni[te suporturi pe care se aranjeaz\
c\r]ile, ceea ce ar confirma etimologia
prin termenul rusesc; forma cuvântului ar fi
îns\ contaminat\ cu aceea a lui pont, a c\rui
familie lexical\ era foarte folosit\ la jocul
de c\r]i (exista verbul a ponta, juc\torii erau
numi]i pontatori etc.). Ipoteza tentant\ a unei
metafore (de la o carte care substituie
orice valoare la o cheie care deschide orice
u[\) nu pare s\ se sus]in\. Oricum, se [tie c\
multe dintre jocurile de c\r]i din secolul al
XIX-lea veneau pe filier\ rus\, aducând
desigur [i terminologia lor specific\. Leg\tura
dintre pontorca de la joc [i pontoarca ho]ilor
pare evident\; natura ei exact\ r\mâne
îns\ de dovedit, prin descoperirea unor trepte
intermediare sau a unor evolu]ii divergente.
•
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
1 5

e v o c a r e
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
ÎMI E DIN CE ÎN CE mai dor de Petru Cre]ia.
Omul acesta, care era capabil s\ coboare în
via]\ cât mai jos, pentru a fi sigur c\ nu are s\-
i scape nici unul dintre abisurile ei de abjec]ie,
se ridica cu o nemaipomenit\ u[urin]\ c\tre tot
ce era mai pur. Ai fi zis c\, pentru a ajunge-n
vârf, avea nevoie s\ bat\ pe treapta cea mai de
jos a c\derii. „Jos”-ul îl catapulta. De aceea,
tot ce era înalt în el era excesiv. Scria sublim
dintr-o urgen]\ a compens\rii. P\rea c\ experimentase
toate viciile, pentru a putea vorbi cu competen]\
despre virtute.
Putea sim]i orice [i putea gândi orice. {tia tot,
citise tot. În greac\, latin\, englez\, francez\, italian\.
Când scria despre contingen]\, despre libertate sau
despre etic, gândea ca un profesionist, de[i nu-i
frecventase în mod sistematic pe filozofi. {i totu[i
cândva, pesemne într-o alt\ via]\, îi citise [i pe ei.
Când scria despre Homer, Platon, Dante, Shakespeare
sau Eminescu, despre cei mari pe care îi iubea, se
muta cu toat\ fiin]a lui în universul lor. Toat\ via]a
s-a preg\tit pentru întâlnirea cu ei. De altfel, cam
tot ce a scris important se îngr\m\de[te în anii lui
târzii, când a c\p\tat certitudinea c\ se familiarizase,
uzându-le între timp, cu toate resorturile vie]ii. De
aceea interpret\rile lui la marii scriitori sunt sapien]iale,
[i nu culturale. Vorbea, cu ajutorul celor foarte mari,
despre el însu[i, iar despre ei, cu tot ce înv\]ase despre
via]\ pe cont propriu.
A[ezat undeva între Noica [i noi, nemaiputând fi
înv\]\cel, dar nu înc\ maestru, a plecat l\sându-m\
cu regretul c\ n-am luat de la el tot ce-ar fi vrut s\-
mi ofere. Îmi repro[ez c\ n-am [tiut s\ profit pân\
la cap\t de nevoia lui de a m\ fi iubit. A r\mas fratele
meu mai mare, pe care, de la nivelul r\sf\]urilor
sau r\zgâielilor mele, îl puteam lua uneori peste picior.
{i totu[i, era un frate vitreg, pentru c\ spiritul lui
critic [i un anumit orgoliu filologic nu-i îng\duiau
s\-l recunoasc\ pe Noica drept p\rinte.
Inteligen]a lui era incisiv\: t\ia gânduri care, deja
despicate, p\reau s\ nu mai suporte o nou\ diviziune.
În ce [coli o [lefuise? Nu studiase în nici o universitate
celebr\ [i nu avusese mae[tri. Totul se n\scuse
miraculos, printr-un soi de partenogenez\ cultural\.
Avea ceva suveran în conducerea unui gând c\tre
imprevizibilul deznod\mântului s\u.
A mai fost [i un mare seduc\tor. Dar nu o f\cea
tr\gându-te pe un drum al lui, ci, prin alt\ form\ de
iubire, intrând cu voio[ie pe cel pe care te g\sea. Îns\
odat\ venit lâng\ tine, termina prin a te lua de
mân\ [i a deschide, el mai departe, calea pe care te
aflai.
Min]ea copios. De fapt inventa, ca [i cum via]a
pe care o avea îl plictisea [i trebuia s\ n\scoceasc\
în permanen]\ altele mai palpitante. Când îi d\deai
pe fa]\ minciunile nu se sup\ra, nici nu b\tea în
retragere, ci lua minciuna dovedit\ ca un punct de
plecare c\tre o minciun\ nou\. Credea atât de mult
în propriile lui n\scociri, încât î[i f\cea un punct de
onoare din a nu le recunoa[te niciodat\ ca atare. Ar
fi fost un mare romancier, pentru c\ nu avea scrupule
în a imagina orice.
A[ vrea s\ adaug ceva despre contrastul care exista
la el între felul de a se îmbr\ca [i cel de a locui. Era
oarecum sclivisit. A locuit o vreme la mine [i m\
uimea s\ v\d c\ se preg\tea s\ ia micul dejun, apoi
s\-nceap\ ziua de lucru la masa de scris, îmbr\cat
întotdeauna în costum [i cravat\. Î[i f\cea îndelung
toaleta [i, nu [tiu de ce, mi se p\rea, pornind poate
de la piept\n\tura lui îngrijit\, cu c\rare pe o parte
[i cu p\rul aproape lins, c\ avea ceva din silueta
pedant\ a unui castor. F\cea parte dintre oamenii care
purtau cu [taif chiar [i costumele obosite sau near\toase.
N-a avut niciodat\ bani (care dintre noi ar fi putut
avea în perioada aceea?), [i totu[i reu[ea s\ lase
impresia, dup\ felul ]an]o[ [i demn cu care ap\rea în
lume, de om cândva avut, de aristocrat sc\p\tat.
Gabriel Liiceanu
Nu vreau
s\-l uit
l-am numit „sclivisit” [i care consta într-o pedanterie
a organiz\rii pe spa]ii mici, începând cu propria
persoan\ [i terminând cu cei câ]iva metri din jurul
s\u. Împingea obsesia alinierii obiectelor atât de
departe – pixurile, gumele, ascu]itorile, riglele, cutiu]ele
cu fi[e, foile de hârtie, dic]ionarele erau dispuse pe
mas\ sub forma unor mici trupe gata oricând s\ se
pun\ în mi[care –, încât un psihiatru l-ar fi încadrat
lesne în categoria ananca[tilor.
Din aceea[i nevoie de ordine exterioar\ perpetu\,
care era, neîndoielnic, menit\ s\ ascund\ [i compenseze
dezordinea suferitoare a sufletului s\u, f\cea parte [i
domolirea zgomotelor unei case. N\zuia s\ locuiasc\
într-o lini[te perfect\. Pândea zgomotele pentru a
le veni de hac. Principalul lui du[man erau u[ile care
scâr]âie. Lipsind eu într-un week-end de acas\ –
locuia, cum am spus, la mine pentru câteva s\pt\mâni
– nu mic\ mi-a fost mirarea când, la întoarcere, odat\
intrat în vestibul, apoi în prima camer\, m-au întâmpinat,
întinse pe jos, ca secerate de o uria[\ furtun\, u[ile
apartamentului. Fuseser\ toate demontate, iar Petru,
cu un aer absorbit [i con[tiincios, ungea cu vaselin\
ar\mie, pe care o scotea ceremonios dintr-o cutie
de tabl\ cu ajutorul unei a[chii de lemn, balamalele
astfel eliberate.
Îi pl\ceau locurile promiscue, mai cu seam\
cârciumile de cartier, cu ciment murdar pe jos, cu
miros de bere st\tut\, cu osp\t\ri]e [leampete [i
soioase, cu proletari zgomoto[i, cu fum de ]igar\
s\-l tai cu cu]itul, cu înjur\turi peste mese. Acolo
se retr\gea, la o mas\ sordid\, cu un p\h\rel de votc\
ordinar\ al\turi, pe care, la r\stimpuri, îl golea mecanic,
cu mi[c\ri de manechin, în timp ce citea Croce, Emilio
Cecchi sau Eliot.
Era plin de ciud\]enii. Dac\ te vedea luând un
medicament, te ruga s\-i dai [i lui s\ guste o pastil\
pe care, dac\ te-nvoiai, o înghi]ea închizând ochii
[i dând capul, scurt, pe spate. Declara apoi c\ e „bun\”.
Într-o diminea]\, venind la mine s\ lucr\m, mi-a spus
c\ noaptea dormise în cad\, îmbr\cat în palton [i
cu o pern\ sub cap, [i asta pentru c\ avusese musafiri
[i le l\sase lor dormitorul. A ]inut s\ m\ asigure c\
în cada de baie se doarme excelent [i c\ ar merita
s\-ncerc odat\.
Despre profesoratul lui la Facultatea de Limbi
clasice [i despre felul unic în care „se juca” cu
morfologia [i semantica greac\ am scris cu alt\ ocazie.
Aici a[ ad\uga doar c\ se preg\tea pentru fiecare curs
sau seminar asemeni unui actor care intr\ în scen\
[i care [tie c\ în lumina rampei nu po]i ap\rea oricum.
A[ mai putea spune c\ se purta ca un samurai care,
potrivit codului bushido, nu avea voie s\ ias\ niciodat\
în public f\r\ o ]inut\ irepro[abil\, iar fa]a lui trebuia
s\ aib\ tot timpul prospe]imea florii de cire[,
pentru atingerea acestui scop, la nevoie, spunea codul,
putând fi folosit [i fardul. L-am v\zut uneori, înainte
de a intra în sala de curs, îndep\rtându-[i cearc\nele
cu o urm\ discret\ de pudr\ [i de aici, cred, asocierea
care s-a f\cut de-atunci în mintea mea între meseria
de profesor [i cea de actor. Intra în amfiteatru asemeni
lui Laurence Olivier pe terasa castelului din
Elsinor. Ca [i prima lui so]ie, o femeie de-o mare
frumuse]e [i o profesionist\ des\vâr[it\, coleg\ cu el
la Clasice, avea o imagine foarte înalt\ despre sacerdo]iul
didactic. Slujeau amândoi de la catedr\ cu seme]ie [i
[taif. Cultura rostirii cuvântului era esen]ial\
pentru el [i de aceea nu e de mirare c\, mai târziu, a
ajuns s\ citeasc\ la radio, ca un actor de clas\,
reconstituite de el însu[i, sonetele lui Eminescu.
De unde ap\ruse acest om, care în via]a lui de zi
16
NU {TIU DE CE, dar mi-am imaginat
întotdeauna c\ între stilul vestimentar al
cuiva [i felul s\u de a locui exist\ o leg\tur\.
O asemenea leg\tur\ nu exista în cazul lui
Petru Cre]ia. De fapt cred c\ îi era indiferent
dac\ ar fi avut la dispozi]ie un apartament
în toat\ regula sau o simpl\ chilie. Cred, totu[i, c\
avea o înclina]ie c\tre poduri [i mansarde [i c\ îl
atr\gea tipul de camer\ monahal\, care se rezum\
la obiectele esen]iale ale locuirii, patul, masa [i un
raft pentru c\r]i. Îns\ oriunde ar fi stat, fie [i în cel
mai umil spa]iu, aducea cu sine stilul acela pe care
Foto: Mihai Oroveanu

e v o c a r e
Foto: Mihai Oroveanu
cu zi putea pendula f\r\ încetare pe un spectru ce
acoperea condi]ia uman\ în toat\ amploarea ei,
nel\sându-te s\ [tii niciodat\ dac\ în clipa urm\toare
te vei întâlni cu un clochard sau un prin], cu cel
umil sau cu seme]ul din el, cu cel hâr[it prin catacombele
vie]ii sau cu spiritul înalt, apt de severe geometrii
morale? Dac\, în acest etern travesti, purtarea lui
nu putea fi dinainte ghicit\, judecata, în schimb,
r\mânea totdeauna neclintit\ [i mergea întotdeauna,
f\r\ abatere, la ]int\. I-am povestit odat\ cum am fost
chemat la conducerea Academiei – urma s\ plec din
Institutul de Filozofie [i s\ trec la cel de Istorie a Artei
–, pentru a mi se propune s\ devin membru de partid.
M-a întrebat, f\r\ nuan]\ în glas, ce am f\cut. I-am
spus c-am refuzat. {i atunci am auzit vorba aceea
pe care am trecut-o apoi [i altora, rostit\ ca unul dintre
marile comandamente ale vie]ii: „Nu se intr\ întrun
partid a c\rui istorie e p\tat\ de sânge”. Nu respecta
morala în sensul ei filistin obi[nuit, dar micile lui texte
pe teme morale au frumuse]ea unui cod sau a unui
îndreptar de via]\.
Era cu totul con[tient de calitatea excep]ional\ a
min]ii sale. Dar, a[a cum ast\zi este total ignorat, în
timpul vie]ii n-a fost niciodat\ onorat pe m\sur\. {i
asta nici m\car atunci când numele lui s-a confundat
cu clasicismul culturii sau cu cel al editorului en titre
al manuscriselor eminesciene. În]elesese, cred, c\
împ\rt\[ea soarta dintotdeauna a intelectualului de
ras\ confruntat cu standarde ale vedetismului cultural
pe care poate c\, în secret, [i le dorea, dar pe care,
prin sobrietatea min]ii sale, el nu le putea atinge.
Nu înseamn\ c\ n-a suferit. {tia c\ ne domin\ pe
to]i prin [tiin]a lui de carte, poate prin sensibilitate,
Petru Cre]ia
oricum prin nebunie existen]ial\ [i, desigur, prin felul
nespus de nobil în care folosea limba. Pân\ ast\zi m\
urm\re[te o scen\ al c\rei autor involuntar am fost
[i care-l avea în centru pe el, suferitor ca un erou
homeric r\nit. Scurt\ vreme dup\ ce a luat fiin]\ Editura
Humanitas, am scos în edi]ie bibliofil\ Norii lui Petru
Cre]ia [i Jurnalul de la Tescani al lui Andrei Ple[u.
Am organizat o lansare, cu fastul care era posibil
atunci, la Sala Dalles, urmat\ de o [edin]\ de autografe.
Cei doi autori au fost instala]i la o mas\ comun\. În
dreptul lui Ple[u s-a n\scut rapid o coad\ de nu-i
vedeai cap\tul. În fa]a lui Cre]ia ap\rea când [i
când, priz\rit, câte un cititor care lua semn\tura,
disp\rea [i l\sa locul gol. Privirea lui Petru care aluneca
o clip\ pe coada de al\turi, apoi r\t\cea prin sal\,
ne[tiind pe ce anume s\ se a[eze, îmi reapare periodic
în minte. Era nedrept, era umilitor.
ÎN Jurnalul de la P\ltini[ am scris despre el o pagin\
a c\rei cruzime ar putea t\ia via]a oricui în
dou\. Exasperat de zecile de proiecte f\cute cu
Petru de-a lungul anilor, f\r\ ca m\car unul s\
se fi materializat, [i, pe de alt\ parte, confruntândul
perpetuu cu standardele de eficacitate pe care
ni le impunea Noica, am avut cruzimea, în pagina
aceea, s\ trag o linie sub via]a lui de pân\ atunci [i
s\-i declar, mânat de o afec]iune dezam\git\, falimentul.
Ce demon m\-ndemnase s\ fac o asemenea groz\vie?
A a[teptat, dup\ publicarea c\r]ii, s\ revin din Germania,
unde fusesem plecat doi ani cu o burs\ Humboldt.
Oricine, în locul lui, mi-ar fi-ntors spatele. Reîntâlnindum\,
m-a îmbr\]i[at [i mi-a spus c\ între noi trebuie
s\ r\mân\, imperial [i rece, conceptul prieteniei noastre.
{i c\ rândurile mele nu p\c\tuiau prin neadev\r, ci
prin aceea c\ nu cuprindeau tot adev\rul. I-am scris
la rândul meu o scrisoare (ea se afl\ în Epistolar) în
care, cerându-i înc\ o dat\ iertare pentru pagina din
Jurnal, îi spuneam c\, în fond, îmi oferise prietenia
sub forma ei cea mai frumoas\: ca picnic nesfâr[it
la por]ile unei fapte etern amânate. Petrecuser\m
împreun\ [aisprezece ani de visare, creaser\m [i
d\râmaser\m împreun\ cele mai m\re]e imperii ale
culturii. {i asta ne f\cuse bine.
Îmi place s\ tr\iesc cu credin]a c\ pagina aceea
nimicitoare din Jurnal nu a fost doar un act de cruzime
comis în public, ci c\ ea a clintit ceva în resorturile
l\untrice ale fiin]ei sale. Poate chiar i-a t\iat via]a
în dou\, f\cându-l s\ se despart\ de Petru cel boem,
de risipitorul harnic care era, [i care nu putuse pune
laolalt\ nici m\car câ]iva b\nu]i din inteligen]a lui
între coper]ile unei c\r]i. Poate c\ vorbele acelea crude
l-au îndârjit [i se va fi gândit poate c\ „o s\ ne arate
el nou\!”. Fapt e c\ a început deodat\ s\ publice carte
dup\ carte. {i ce feerie cultural\ a început! C\r]ii
Norii, pe care o scosese (mai înainte de pagina
incriminatoare) din sutele de nota]ii f\cute vreme
de cincisprezece ani cât st\tuse cu ochii pe cer, aruncate
într-o cutie [i uitate apoi în podul casei p\rinte[ti, i-
au urmat, pe acela[i registru al medita]iei rapsodice
[i monografice, Oglinzile. Dar Petru Cre]ia nu se putea
limita la un gen al scrisului. Era în fond un om al
desfrâului [i, în primul rând, al desfrâului cultural. A
trecut cu o u[urin]\ care pe mine, în acel moment, m\
deconcerta, vrând parc\ s\-ncerce sunetele tuturor
instrumentelor culturii scrise, de la poezie la munca
de editor, de la comentariul filologic la pozi]ia de
gânditor original, de la eseul moral la hermeneutica
lui Homer, Dante sau Shakespeare.
Cu câteva luni înainte ca Noica s\ moar\, l-a numit,
într-una dintre revistele culturale ale vremii,
„întâiul om de cultur\ al ]\rii”. Dar era mai mult decât
atât. Ajunsese foarte departe în ceea ce s-ar numi
libertatea min]ii cuiva. Ajunsese la libertatea ei
p\timitoare, adic\ la o inteligen]\ care absorbise cultura
lumii în câmpul de experien]\ al vie]ii. Tot ce îndurase,
pe toate versantele existen]ei, era spus când în
nume propriu, când sub masca marilor figuri întemeietoare
ale Europei.
În ultima sa apari]ie public\ la televizor, într-o
emisiune cu Iosif Sava – împlinise 70 de ani – un surâs
foarte înalt îi flutura tot timpul pe buze. {tia c\ inima
lui obosise [i c\ mai avea pu]in de b\tut. Dar el murise
de-atâtea ori cu eroii lumii eline, încât propria lui
moarte era oarecum str\juit\ [i împrumuta ceva din
m\re]ia mor]ii acestora. M\ uitam la el cum vorbea.
Se s\ltase în [a, privea dincolo [i ne comunica, f\r\
s\ mai întoarc\ spre noi capul, ceea ce noi nu v\zuser\m
înc\. O f\cea cu des\vâr[it\ senin\tate. Ultima oar\
când l-am v\zut a fost acas\ la el. Scria pe masa din
buc\t\rie, unde-i pl\cea s\ lucreze, [i, la întrebarea
mea „ce mai faci, prietene?”, mi-a r\spuns râzând:
„A[tept s\-ntorc ochiul”. •
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
~n gr\dina casei p\rinte[ti de la Ru[ca anii ’50
~n anii ’60
17

l i t e r a t u r \
Ai luat-o razna, s-ar r\]oi Marianne dac\
ar putea s\-mi citeasc\ gândurile, s\
scaneze tot ce-mi trece prin cap a[a
cum stau prostit în fa]a ordinatorului.
Dumitru }epeneag
Camionul bulgar
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
18
D
A, TREBUIE s\-i scriu, c\ci trebuie neap\rat
s\ m\ adresez cuiva, ca s\-i împ\rt\[esc modul
relativ nou în care am de gând s\-l scriu,
asta m\ intereseaz\ cel mai mult la un roman,
altfel pu]in îmi pas\, v\ spun drept, adic\ s\
povestesc o istorie, fie [i foarte interesant\,
pasionant\, senza]ional\, ei bine da, m\ las\
rece, ea [tie foarte bine asta, deci n-are rost s\ i-o mai
spun înc\ o dat\ [i, eventual, s\ m\ contrazic\, ador\
s\ discute în contradictoriu, nu pentru asta îi scriu, mai
ales c\ a[a, de la dep\rtare, e mai greu s\ ne cert\m, altfel
spus: s\ ne contrazicem, s\ ne ap\r\m fiecare p\rerile ca
doi intelectuali care î[i respect\ ideile [i bineîn]eles c\
[i le sus]in pân\ în pânzele albe, nu e nici o sup\rare în
asta. Vorba e c\ Marianne se afl\ acum la New York,
iar po[ta ajunge acolo abia peste trei zile, nu se poate
mai repede, a[a c\ trei sau patru zile cât face scrisoarea,
în cel mai bun caz, înc\ alte dou\ pân\ se hot\r\[te ea
s\-mi r\spund\, uneori nu-i trebuie mai mult de câteva
ore, e iute de mân\, la fel de iute la minte, iar la mânie
nu mai vorbesc, c\ci se înfurie din te miri ce. Sigur, e
[i poz\ [i r\sf\] în furia ei, [tie c\ o prinde [i, în plus, a[a
s-a obi[nuit... Oricum, nu pot primi r\spunsul decât peste
opt zile în cel mai optimist caz [i atunci ce fac, dac\
a[tept atâta, risc s\-mi treac\ pofta de scris, pe urm\
m\ apuc s\ joc [ah ori – [i mai r\u! – m\ pun s\
traduc, fac pe aprodul Purice pentru mai [tiu [i eu care
mare scriitor (ia s\ vedem cum o s\ mi se traduc\
aluzia asta!), nu zic c\ nu-mi place, ador s\ traduc, s\
m\ l\f\i între cele dou\ limbi pe care le cunosc
aproape la fel de bine, dar, orice s-ar spune, traducerea
e o pierdere de vreme, iar la vârsta mea orice pierdere
de vreme o voi regreta amarnic mai târziu, în clipele
dinaintea sinuciderii sau când m\ voi trezi diminuat în
c\ru]...
Ai luat-o razna, s-ar r\]oi Marianne dac\ ar putea
s\-mi citeasc\ gândurile, s\ scaneze tot ce-mi trece
prin cap a[a cum stau prostit în fa]a ordinatorului. Acum
totul e virtual, nu mai putem vorbi de albul paralizant
al foii de hârtie. Iar imprimanta mea e stricat\, a[a c\
degeaba m\ prefac eu c\-i scriu, tot nu serve[te la nimic,
vreau s\ spun c\, în ciuda aparen]elor, nu am nicidecum
inten]ia s\ p\c\lesc pe cineva...
un monolog e altceva decât o scrisoare vreau s\ spun
c\ nu trebuie s\ m\ ostenesc cu punctua]ia [i chiar în
privin]a ortografiei exist\ o mai mare îng\duin]\ mai
ales c\ e vorba de Tzvetan un [ofer care p\rea s\ aib\
numai patru clase primare de[i de fapt f\cuse liceul
prin care îns\ trecuse precum câinele prin ap\ altfel
abil [i inteligent vorbind pu]in dar bine mai ales cu femeile
care e evident c\-l plac [i cum s\ nu-l plac\ i-a]i v\zut
bicepsii pectoralii grumazul ochii negri [i uleio[i pantalonul
mulat pe craci semne exterioare de acord dar dup\ ce
vre]i s\ se ia bietele femei un risc exist\ întotdeauna po]i
s\ te în[eli s\ cazi peste un nevolnic oricum când au o
oarecare experien]\ femeile merg aproape la sigur mai
ales când simt c\ masculul nu ezit\ vine direct c\tre ]int\
cunoa[te codul str\vechi care nu s-a schimbat prea mult.
Drag\ M.,
Am început s\ scriu Camionul bulgar, jum\tate din
titlu e împrumutat de la scriitoarea ta preferat\ pe care
eu nu pot s-o suf\r. E între noi o adev\rat\ pr\pastie [i
am s\-]i explic de ce. Dup\ p\rerea socio-psihologiei
recente, exist\ doar dou\ mari diferen]e în cadrul speciei
umane: diferen]a sexual\ [i diferen]a genera]ional\. (Dac\
vrei am\nunte cite[te-l, printre al]ii, pe Dany-Robert
Dufour ...)
Moartea l\rge[te [i mai mult pr\pastia; c\ci, de[i
cele dou\ diferen]e se cumuleaz\ coexistând, cât timp
indivizii sunt `n via]\ nu e exclus\ posibilitatea, fie [i
numai teoretic\, a copul\rii, gra]ie c\reia se poate
spera ca diferen]ele acestea s\ se reduc\ temporar [i într-o
oarecare m\sur\. Lui Marguerite Duras îi pl\ceau b\rba]ii
mai tineri, ba chiar mult mai tineri decât ea, astfel c\ o
bun\ bucat\ de vreme nu puteam s\ evit s\ m\ gândesc
la aceast\ eventualitate pe care nu numai c\ n-o doream,
dar m\ oripila: c\ ar putea s\ m\ plac\ [i pe mine. Recunosc
c\ b\team u[or câmpii. Când am ajuns eu în Fran]a,
romanciera era deja b\trân\, oricum prea b\trân\ pentru
gustul meu. V\zusem o fotografie f\cut\ de un
fotograf american unde ar\ta ca o cer[etoare, scund\, cu
picioarele ca ni[te cozi de m\tur\, capul mare lipit direct
pe trup p\rea [i mai mare din cauza unei coafuri enorme
în form\ de tort. ~]i aminte[ti? Eram deja împreun\.
Am visat-o într-o noapte c\ se ag\]a de mine, î[i încle[ta
mâinile ca ni[te gheare de vr\jitoare pe cureaua pantalonului
[i tr\gea cu disperare, vroia s\ mi-l dea jos. M\ gândeam,
în co[marul \sta al meu, de ce dracu’ n-o las, în definitiv,
dac\ reu[e[te s\ m\ aduc\ în starea de excita]ie necesar\
copul\rii, foarte frumos, e meritul ei... Iar dac\ nu, poate
c-o s\ se calmeze. A[a mi-ai spus [i tu, râzând cu gura
pân\ la urechi, când ]i-am povestit visul: las-o, c\ n-ai
s\ mori dintr-atât! Pe urm\ am f\cut dragoste îndelung
pân\ am c\zut la]i, slei]i de efort...
Cred c\ din cauza asta nici nu puteam s\-i citesc
romanele, iar tu te enervai [i m\ tratai în fel si chip,
mai ales când m\ auzeai spunând cu dispret c\ le
g\sesc afectate: populism din vârful buzelor. M\ refeream
mai ales la primele romane. Bine, [tiu, dup\ aceea,
mai ales în piesele de teatru, în câteva filme... Camionul,
da, sigur c\ da...
Habar nu ai ce înseamn\ literatura francez\! ziceai
tu.
Cred c\ aveai dreptate...
{i ai ad\ugat: singurul scriitor din Est care a în]eles
câte ceva e Milan Kundera. Mai bine ai cugeta la defini]ia
profund\ a romancierului ceh: „Romanul este arta
complexit\]ii“.
Ce pot s\ zic? E profund, sigur c\ e profund...
Ce-am scris pân\ acum mi se pare cam delirant [i
f\r\ haz. Dac\ nu [terg e pentru c\ am tot timpul s-o fac.
E de-ajuns un clic [i totul dispare în neant. A[a c\ am
prins curaj gândindu-m\ la aceast\ posibilitate. Nici
nu trebuie s\ [terg chiar totul... Ar trebui s\ poat\ [i
cititorul s\ [tearg\ ce nu-i place. S\-[i aleag\. S\-[i
alc\tuiasc\ din frazele [i cuvintele scriitorului cartea
care-i place. Dar, pentru asta, c\r]ile ar trebui s\
circule pe internet. Sau m\car c\r]ile acelor scriitori care
accept\ s\ intre în jocul \sta, în care cititorii pot s\ [tearg\
ori s\ adauge... Eventual dup\ ce au efectuat modific\rile
[i sunt mul]umi]i de ele, s\ repun\ textul în circula]ie
pe internet, s\ dea astfel posibilitatea altor internau]i s\
intervin\ [i ei [i astfel s\ se iveasc\ nenum\rate variante
plecate dintr-un acela[i text, cum se întâmpla în folclor
când o poveste sau o balad\ trecea din gur\ în gur\,
nimeni nu mai [tia de unde, de la cine plecase [i se
r\spândea pe întreg teritoriul unde se vorbea o aceea[i
limb\. Sau chiar limbi diferite. {i asta era posibil...
Scriitorii care nu vor s\ se preteze la jocul \sta n-au decât
s\ continue s\ prezinte manuscrisul unui editor care
s\-l tip\reasc\ pe hârtie... C\ tot n-o s\ se înghesuie lumea
s\-l cumpere din libr\rii.
Nu mai am televizor. Din când în când, totu[i, îmi
cump\r un ziar.
Grand Prix Camion Alès
La saison 2008 de courses de camions démarrera
en trombe, au mois de mai, sur le circuit du pôle mécanique
Alès Cévennes.
Les concurrents vont lutter tout au long du week-end
pour remporter leurs premiers titres de la saison!
Alès accueille donc sur son tracé faisant la part belle
au pilotage, la première manche de la Coupe de France
2008. Au programme également, exposition de camions
décorés et autres animations.
Un rassemblement haut en couleurs où mécanos et
pilotes, conducteurs routiers, chefs d’entreprise, véritables
passionnés où simples curieux sauront apprécier la folle
chevauchée de ces bêtes decourse.
La première édition du Grand Prix Camion Alès en
2007 fut un franc succès avec plus de 6 000 visiteurs
et permit à des annonceurs de faire la promotion de leurs
gammes de produits. Un salon grand public en quelque
sorte! Nul doute que l’édition 2008 sera à la hauteur.
diminea]a î[i scotea c\ma[a de noapte [i se proptea
goal\ în fa]a oglinzii f\cea asta de când era mic\ î[i ridica
bra]ele se întindea cât putea se ridica pe vârful picioarelor
se r\sucea la stânga la dreapta se rotea o dat\ de dou\ ori
de trei ori de atâtea ori pân\ când îi venea ame]eal\
tot uitându-se a[a în oglind\ a observat c\-i cre[te
p\rul pe pubis
Acum chiar c\-i scriu o scrisoare, una adev\rat\
pe care s\ i-o trimit prin po[t\ cu timbru, [tampil\ [i
tot dichisul. M\ duc cu ea la oficiul po[tal, s-o înmânez
func]ionarei de la ghi[eu care s-o stampileze sub ochii
mei. N-o pun la cutia po[tal\ din coltul str\zii, pentru c\
nu sunt sigur sut\ la sut\ c\ po[tasul n-o scap\ pe jos
f\r\ s\ vrea sau, s-a mai v\zut [i asta, o ridic\ [i-o
pune distrat la el în buzunar. Distrat sau inten]ionat. Am
citit undeva c\ sunt po[ta[i care fur\ scrisori. Da, da, le
duc la ei acas\ s\ le citeasc\. Nu citesc altceva, c\r]i
sau ziare, citesc numai scrisori, uneori le p\streaz\, le
colec]ioneaz\, alteori, dac\ nu sunt interesante, le lipesc
la loc [i le expediaz\ la adresa de pe plic. Nu pot s\ iau
riscul \sta…
Drag\ Marianne,
Mi-e dor de tine. Nici nu-ti dai seama cât îmi lipse[ti.
~mi lipsesc [i discu]iile cu tine. Mai ales acum, când
am reînceput s\ scriu la romanul pe care îl târ\sc de atâta
vreme dup\ mine. Ditamai camionul!... ~ntre timp s-a
rablagit de tot, nici nu [tiu dac\ mai e în stare de func]ionare.
Motorul nu i se mai aude decât ca un bâzâit tot mai
stins de bondar prins în hârtia de mu[te ([terg...). ~i lipse[te
o roat\ sau, mai precis, un cauciuc. Frâna de mân\ se
mi[c\ în gol, iar pe cealalt\ n-o pot verifica, pentru c\
nu îndr\znesc s\ pornesc motorul. Noroc c\ r\mâne
imobil camionul meu, dac\ l-a[ porni, dac\ l-a[ repara
[i a[ cump\ra un cauciuc nou-nou] pentru una din
ro]ile din spate, dac\ l-as pune deci în miscare, tare
mi-e team\ c\ pe urm\ n-o s\-l mai pot opri ([terg [i
asta).
Vezi, de aceea am nevoie de tine, ca s\-]i vorbesc...
despre camion, s\-]i îndrug verzi [i uscate improvizând
f\r\ ru[ine, iar tu s\ m\ iei la rost, pentru c\ nu-]i trebuie
mult ca s\ pricepi c\ pur si simplu bat câmpii [i n-am
înc\ nici un roman pe masa de lucru, a[a c\ î]i vorbesc
despre un roman pe care doar am de gând s\-l scriu,
trebuie neap\rat s\-l scriu, [i asta cât mai curând. Proiectul
unui roman... {tiu c\ supor]i greu atâta non[alan]\ [i
dezordine din partea unui scâr]a-scâr]a pe hârtie niciodat\
mul]umit de ce-i iese de sub pan\, visând la câte-n

Îmi aduc foarte bine aminte c\ ac]iunea
filmului se învârtea în jurul unui camion
înc\rcat cu subs]ante explozive, dinamit\
sau chiar nitroglicerin\.
l i t e r a t u r \
lun\ [i în stele [i sperând proste[te c\ tocmai ce înc\
n-a scris ar avea o [ans\ s\ fie capodopera. Dar tu e[ti
o femeie inteligent\ [i generoas\. A[a c\ am nevoie
de tine, de luciditatea [i energia ta, de punerile tale la
punct care m-ar împiedica s\ m\ îndep\rtez prea mult
de subiect, vreau s\ zic de obiectul discu]iei....
Sunt lingu[itor? {i, la urma urmei, de ce n-a[ fi...
De ce s\ nu fiu lingu[itor? Un ocean ne desparte în
momentul de fa]\, a[a c\ polite]ea poate c\ nu e de-ajuns.
~n dragoste, spunea Dimov, e musai s\ exagerezi. Numai
a[a po]i fii sigur c\ trece mesajul.
Romanul, poate c\ ]i-am mai spus, se va chema
Camionul bulgar. Sigur, am auzit, cum s\ nu aud, de
filmul lui Marguerite Duras la care tu ]ii atât de mult.
~n ultimul timp, am început s\ m\ gândesc [i eu
foarte serios c\ ar fi timpul s\-i citesc romanele. Nu
glumesc deloc. E totu[i un scriitor, pardon, o scriitoare
foarte important\ în literatura francez\, ca s\ nu mai
spun c\ a reprezentat pentru femeile din aceast\ ]ar\
u[or reac]ionar\ un model [i un `ndemn la emancipare.
F\r\ ea n-ar fi existat nici Christine Angot, nici Camille
Laurens, nici alte condeiere de mare talent. {i ar fi
fost p\cat... {i am uitat-o pe Justine Lévy, despre care
chiar azi am citit un articol în Journal du Dimanche
semnat de cunoscuta jurnalist\ literar\ Laure Delorme
sau a[a ceva. Ce mai tura-vura, literatura francez\ e
pe mâini bune.
Nu te sup\ra dac\ din când în când nu m\ pot ab]ine...
Ironii nevinovate. Sper c\ nu e grav.
Oricum, ai perfect\ dreptate când spui c\ literatura
e f\cut\ acum în primul rând de femei, b\rba]ii
nefiind în stare s\ se mai pasioneze pentru un domeniu
care d\ semne tot mai clare de epuizare. Deci nu mai e
rentabil din nici un punct de vedere: nici glorie, nici
parale (e adev\rat, mai sunt [i best-seller-urile, dar pentru
asta nu e de ajuns s\ scrii pe gustul publicului, trebuie
s\ ai [i noroc). A[a sunt ei, b\rba]ii, dac\ nu e rentabil...
Doar eu [i înc\ pu]ini al]ii, cu sim]ul gratuit\]ii mai
dezvoltat sau, dimpotriv\, cu dorin]a acerb\ de-a scoate
bani din piatr\ seac\, mai încerc\m s\ ne facem de lucru
în ograda asta ocupat\, dominat\ din ce în ce mai mult
de femei.
Tu spui, femeile citesc, tot ele [i scriu, b\rba]ii citesc
ziarele care se împart gratuit la ie[irea din metrou. Ziare
finan]ate exlusiv din publicitate, jalnice suporturi pentru
reclame. Eu nu prea citesc, e adev\rat, adic\ nu citesc
romane, ci mai curând poezie, filozofie [i alte brânzeturi,
iar dac\ totu[i continui s\ scriu, e ca s\-]i plac ]ie, iubita
mea...
Ultima fraz\ o sterg. {terg si pasajul în care vorbesc
de lingu[ire [i de mesajul care nu poate trece f\r\ exagerare.
Tr\iasc\ ordinatorul, f\r\ el ar trebui s\ scriu de
mân\, printre linii, s\ [terg, s\ corectez [i iar s\ scriu,
s\ adaug un cuvânt pe ici pe colo sau mai multe, fraze
întregi, apoi s\ recopiez, s\ recitesc [i, eventual, s\
modific din nou. Când mi-aduc aminte de ma[ina de
scris nici nu în]eleg cum de aveam atâta r\bdare. {i nici
nu b\team foarte repede, asa c\ pierdeam foarte mult
timp. E drept c\ pe atunci nu tatonam, nu m\ învârteam
în jurul cozii, [tiam ce vreau s\ spun ori p\ream c\ stiu...
Reu[eam s\ m\ concentrez.
{i dac\ a[ [terge totul [i a[ lua-o de la cap\t?...
scrisul e ca un monolog t\cut [i ezitant ba chiar u[or
bâlbâit
te adresezi unui public
te adresezi cuiva
sau ]ie însu]i
La posibilitatea asta nu m\ gândisem: Marianne
prime[te scrisoarea, pune mâna pe telefon [i m\ sun\.
- Ce-i cu scrisoarea asta? Ce vrei de la sufletul meu?
Dac\ ai nevoie de un sfat, a[a cum pretinzi, nu-mi
face mie teoria literaturii, nu m\ lua cu considera]ii
din astea de trei lulele...
Tac, nu r\spund, de[i înteleg foarte bine [i chiar
m\ gândesc c\ are probabil dreptate.
- M\ auzi ?
- Da, te aud...
- {i-atunci de ce-ai amu]it ?
- N-am amu]it, dar nu [tiu ce s\ spun...
- Mie s\-mi spui în primul rând care e subiectul
romanului, s\-mi vorbe[ti despre personaje. {i, mai
înainte de toate, cine conduce camionul?
- Un [ofer bulgar.
- P\i spune a[a. Un [ofer bulgar care transport\ marf\
în Europa.
- P\i, [i Bulgaria e în Europa...
- Bine, bine... Bulgaria, România, astea sunt [i nu
sunt. M\ rog, n-are importan]\.
- Ba are. Iar c\ soferul e bulgar afli înc\ din titlu.
- Tu vrei s\ te cer]i cu mine? Spune! Asta vrei?
- Nu vreau, cum o s\ vreau a[a ceva...
- {i cine mai e în camion ?
- Nimeni, cine s\ mai fie?
- Vreun ]igan ascuns, ce [tiu eu…
- Nu, pe cuvânt de onoare. De ce ]i-a[ ascunde? A
luat la un moment dat o b\trânic\ [i-a dus-o vreo
cincisprezece-dou\zeci de kilometri, de la ea din sat
[i pân\ în satul vecin, unde tr\ia fiic\-sa, m\ritat\ cu
m\celarul din sat... C\zuse bolnav\.
- Spune mai departe.
- Asta se întâmpla în Bulgaria, camionul înc\ nu
trecuse grani]a în Macedonia. B\tea b\rbatu-s\u la ea
ca la fasole [i ea ]ipa [i se v\ita ca din gur\ de [arpe.
O auzeau vecinii to]i. {i-atunci unul din ei i-a spus
b\trânei, când a întâlnit-o la târg. ~ntr-o bun\ zi o s-o
omoare, a spus.
- Pasionant!
- Tu m\ desco[i, eu nici n-a[ fi vorbit despre asta.
- {i ce marf\ transport\ camionul ?
- Nu [tiu...
- P\i cum nu stii! Trebuie s\ [tii, asta e important.
~n sfâr[it, spune-mi atunci despre camionagiu.
Vârsta?
- E important\?
- I-auzi, bineîn]eles c\ e important\. Are nevast\,
copii ?
- N-are, adic\ a avut o nevast\ de care s-a desp\r]it.
Nu [tiu dac\ a [i divor]at, femeia a fugit la Sofia.
- La Sofia?
- Acolo a întâlnit un român [i-a plecat cu el la Giurgiu.
- La Giurgiu?
- Era [i ea românc\ dup\ mam\, de pe lâng\ Dun\re.
Vorbea ni]el [i limba.
- Care limb\?
- Limba român\... Maic\-sa se tr\gea din Zimnicea...
- De unde?
- Din Zimnicea, un or\[el pe malul cel\lalt al Dun\rii.
Ca [i Giurgiu...
- Câ]i ani ai zis c\ are?
- Camionagiul?
- Da, doar el e personajul principal, nu-i a[a?
- Da [i nu.
- Cum adic\?
- Mai sunt [i alte personaje. ~n primul rând naratorul,
care aici e [i autor, [i în plus mai e [i personaj, adic\ alte
personaje vorbesc despre el, îl implic\ în ac]iune. Pe
urm\...
- Iar începi?
- Bine, dar e important autorul, mai ales c\ e [i narator
[i personaj, asta îmi permite s\-l fac s\ par\ omniscient
f\r\ s\ tulbur prea mult verosimilitatea nara]iunii.
- Prostii! Mie spune-mi subiectul, vreau s\ [tiu ce
se mai întâmpl\. Asta vreau s\ [tiu...
- P\i ce s\ se întâmple? Nu prea [tiu. ~nc\ n-am scris
decât vreo zece pagini.
- Vrei s\ spui c\ nu [tii ce-o s\ se întâmple în continuare?
- Nu...
- Adic\ scrii f\r\ s\ [tii despre ce scrii, f\r\ s\ ai în
cap ac]iunile personajelor, rela]iile dintre ei. ~ntr-un
cuvânt, subiectul [i intriga romanului. Nu pot s\
cred...
- Crezi ce vrei. Eu sunt... m\ rog, nu sunt...
- Habar nu am ce e[ti sau ce-]i închipui c\ e[ti, dar
romancier în orice caz nu...
Furioas\, Marianne îmi închide telefonul în nas.
de mic\ f\cuse balet asta a ajutat-o în cariera de mai
târziu când se încle[ta de bar\ [i începea s\ se roteasc\
ag\]at\ mai întâi cu bra]ele amândou\ pe urm\ cu
unul singur avea un num\r mai special î[i desf\cea
nasturii de la bluz\ cu o singur\ mân\ continuând s\
se învârte [i n-avea sutien a încercat dar era mult prea
dificil s\ se ]in\ de bar\ [i totodat\ s\-[i desfac\
harna[amentul \sta stupid c\ci n-a în]eles niciodat\ la
ce servea iar sânii ei bine propor]iona]i nu aveau nevoie
s\ fie sprijini]i erau ca ni[te pere ceva mai mari sem\nau
cu ]â]ele lui Venus din Urbino da femeia din tabloul
lui Tizian l-a v\zut într-un muzeu [i într-adev\r asem\narea
era extraodinar\ d-aia probabil a [i angajat-o Dupont la
Vertige d’amour nu i-a spus dar când s-a despuiat în fa]a
lui a v\zut ea cum îi sticleau ochii iar câteva zile mai
târziu când s-a culcat cu el parc\ îi era team\ s\-i ating\
sânii [i nu numai sânii dar nici sexul nu i-l atingea cu
ce trebuie [i nu numai atunci dar nici în zilele urm\toare
iar asta a impresionat-o ba chiar a înduio[at-o îl tr\gea
spre ea îi lipea capul între sâni [i-atunci el ejacula imediat
la fel [i Durand de[i era mai în vârst\ [i se culcase
pân\ atunci cu o turm\ de femei era chiar expresia lui
[i el se pierdea cu firea în fa]a ]â]elor ei care între timp
mai crescuser\ pu]in dar tot b\]oase se ]ineau
când r\mânea doar în chilo]i se oprea din rotire e
drept c\ era [i timpul pentru c\ ame]ise se oprea [i cu
încetineala de rigoare începea s\-i scoat\ muzica înceta
toate privirile erau a]intite spre buricul ei spre bl\ni]a
pe care refuzase s-o rad\ [i to]i descopereau cu încântare
cât e de neagr\ si de stufoas\ de parc\ era barba unui
pitic pitit în fofoloanc\. Durand râdea nervos de fiecare
dat\ [i abia se ab]inea s\ nu se repead\ spre ea
la fel [i ceilal]i care d\deau pe gât paharele cu b\utur\
[i comandau imediat altele ca s\-[i potoleasc\ arsi]a din
gâtlej
De acord, trebuie s\ g\sesc un subiect.
~n definitiv, nu e chiar a[a de complicat. La o
adic\, pot chiar s\-l împrumut, s\-l iau dintr-un alt roman.
Pot s\ mi-l aleg consultând un dic]ionar de opere, de
pild\ Le nouveau dictionnaire des oeuvres editat de
Bompiani în colaborare cu Robert Laffont. Am aici
subiecte c\c\l\u, numai c\ trebuie s\ citesc toate rezumatele
prezentate în cele trei volume tip\rite m\runt [i e
chiar mai plictisitor decât s\ cite[ti un roman... Sau mai
bine s\-l iau dintr-un film. {i filme s-au realizat cu
nemiluita. E drept, unele scenarii s-au inspirat tot din
romane. De pild\, mi-aduc aminte de filmul \la polonez,
nu, cred c\ era ceh sau poate unguresc, am uitat, m\ rog,
n-are importan]\ na]ionalitatea actorilor, a regizorului,
doar suntem în plin\ mondializare, îmi aduc foarte bine
aminte c\ ac]iunea se învârtea în jurul unui camion
înc\rcat cu subs]ante explozive, dinamit\ sau chiar
nitroglicerin\ [i era condus de doi [oferi care luau cu
schimbul volanul, era un film palpitant. Dar eu n-am
nevoie de doi [oferi, unul mi-ajunge. Un [ofer bulgar
care transport\ l\zi cu dinamit\. Dinamit\? {i are vreo
justificare pentru transportul dinamitei pe autorutele
Europei? Are vreo patalama la mân\? Acum îmi dau
seama c\ Marianne avea dreptate: e important de [tiut
ce con]in l\zile îngr\m\dite acolo, în spate, sub pânza
coviltirului. Vame[ii oricum or s\ vrea s\ [tie. Dar
mai sunt vame[i acum, dup\ deschiderea grani]elor
conform acordului Schengen sau cum i-o fi zicând ?...
Camionul era urm\rit nu de vame[i, ci de ni[te
derbedei care se îmb\taser\ [i aveau chef s\ se distreze.
Era primejdios, dac\ ciocneau mai tare camionul plin
cu nitroglicerin\, o substan]\ care explodeaz\ cât ai zice
pe[te... Nu mai [tiu cum se termina filmul, iar de cel\lalt
film realizat de marea scriitoare Marguerite Duras nu
mi-aduc prea bine aminte. Ca s\ fiu sincer nici nu l-am
v\zut. Doar am citit despre el. O femeie a[tepta un
camion... {i pe urm\? Parc\ era [i un b\rbat cu ea, un
actor... Memoria mea se toce[te, se destram\ pe zi ce
trece, [i degeaba vreau eu s\ fac pe post-modernul, adic\
s\ rescriu ceea ce s-a mai scris deja, s\-mi revizitez
predecesorii, c\ nu m\ ]in b\ierile. Pentru asta ar
trebui s\ fiu mai tân\r, s\ am memoria intact\ [i s\ fi
citit o gr\mad\ de romane, iar eu n-am prea citit, iar cele
câteva pe care le-am citit stau înv\lm\[ite undeva în
fundul memoriei mele care se reduce treptat ca o piele
sagrinat\ de catâr... Asta am g\sit într-un dic]ionar, eu
nu cuno[team decât expresia în francez\ – peau de
chagrin, da, bineîn]eles, romanul lui Balzac, n-am
uitat chiar totul.
Dar pe vremea lui Balzac nu existau camioane...
Afar\ plou\. O ploaie m\runt\ [i deas\. A[tept un
telefon de la Milena care vrea cu orice pre] s\ mergem
s\ dans\m. Da, chiar a[a, s\ dans\m. A descoperit ea un
salon de dans, se cheam\ Georges et Rosy [i e frecventat
mai ales de persoane mature ca ea sau mai mult decât
mature... ca mine. Milena râde [i m\ bate cu palma ei
mic\ [i durdulie peste coaps\:
– Las\, zice, c\ tu te ]ii bine, e[ti în plin\ form\.
Doar nu sunt nebun s-o contrazic. E adev\rat, cu
femeile înc\ m\ mai descurc... Dar cu literatura? N-am
mai scris, în ultimii ani, decât articole de critic\ literar\,
cele mai multe acre [i r\ut\cioase. Am avut [i o
rubric\ pe care o tot mutam din revist\ în revist\ –
Les frappes chirurgicales. Editorul meu nu vrea s\ mi
le publice în volum, n-are chef s\-[i ridice întreg Parisul
literar în cap. O fi având [i el dreptatea lui.
- Scrie un roman, zice, [i ]i-l public mintena[.
(fragment din romanul cu acela[i titlu) 19
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009

i s t o r i e c u l t u r a l \
Este oare doar vorba de o întâmplare sau poate de o
inspira]ie, venit\ din locurile unde domnia lui Traian
[i-a l\sat o amprent\ durabil\, adic\ de pe teritoriul
actual al României?
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
20
UM APUTUT trece neobservat\ în istoriografia
Cromâneasc\ – [i în bun\ m\sur\ [i în cea
occidental\ – o carte despre Traian? Iat\ un
veritabil mister, explicabil prin raritatea c\r]ii
– care nu exist\, de pild\, la Biblioteca Academiei
Române -, dar probabil c\ nu numai prin aceasta.
Din câte incunabule sau manuscrise nu se
mai p\streaz\ decât un unic exemplar sau nu
mai exist\ deloc [i totu[i sunt cunoscute [i citate? Lucrarea
ce face obiectul rândurilor de fa]\ se intituleaz\ Histoire
des deux règnes de Nerva et de Trajan 1 (309 pagini), autorul
ei fiind latinistul francez Jean-Jacques de Barrett (1717
– 1792). Cartea a fost publicat\ la Paris, în anul 1790,
Chez Barbou, nume care atrage fire[te aten]ia prin rezonan]a
sa româneasc\. Este oare doar vorba de o întâmplare
sau poate de o inspira]ie, venit\ din locurile unde
domnia lui Traian [i-a l\sat o amprent\ durabil\, adic\
de pe teritoriul actual al României? Gândul te poate
duce la aceast\ din urm\ explica]ie având în vedere [i
faptul c\ r\zboaiele dintre daci [i romani sunt prezentate
amplu în carte.
Motiva]ia scrierii ei ]ine fire[te de locul de mare
însemn\tate pe care l-a avut Traian în istoria Romei antice,
sub domnia sa – o [tie desigur aproape oricine –
Imperiul roman având întinderea sa cea mai mare. De[i
publicat\ dup\ izbucnirea Revolu]iei franceze, cartea a
fost probabil scris\ în vremea Vechiului Regim, ceea ce
o [i explic\. ~mp\ratul Traian era arhetipul monarhului
civilizator, ceea ce se potrivea fire[te foarte bine cu ideologia
oficial\ a regalit\]ii franceze. Este de c\utat aici poate [i
t\cerea cu care a fost înconjurat\ cartea ulterior, în anii
atât de fr\mânta]i ai schimb\rilor politice din Fran]a
revolu]ionar\ [i post-revolu]ionar\. Ideea imperial\ roman\
nu a fost deloc str\in\ regilor Fran]ei [i cu deosebire
personalitatea lui Ludovic al XIV-lea ilustreaz\ aceast\
dorin]\ de legitimare antic\.
Pe de alt\ parte, poate c\ atitudinea din Occident
fa]\ de aceast\ carte se datoreaz\ [i subiectului tratat: Traian
a fost uneori privit de Biserica romano-catolic\ doar ca
un persecutor al cre[tinilor 2 .
Numele autorului apare pe foaia de gard\ a c\r]ii
sub forma „M.[onsieur] de Barrett“, iar Internetul poate
fi util în identificarea acestui autor uitat, trecut în categoria
necru]\tor – [i adesea pripit – alc\tuit\ a celor minori. Din
articolul consacrat lui De Barrett în Encyclopédie universelle
du XXe siècle (t.II, Paris, f.a., p.189) – articol a c\rui
informa]ie se reg\se[te în mare parte [i în cel din Wikipedia
– afl\m c\ era „fiul unui englez care urmase pe regele
Iacob al II-lea în Fran]a, intr\ la {coala Militar\ de la Paris,
unde este profesor de latin\ din 1762 în 1765, apoi inspector
general de studii“. Este vorba de institu]ia prestigioas\,
aflat\ în apropierea Turnului Eiffel, în care avea s\-[i fac\
studiile Napoleon aproape dou\ decenii mai târziu.
Numeroase traduceri din latin\ în francez\ se datoreaz\
lui Jean-Jacques de Barrett: Les livres de Cicéron de la
Vieillesse, de l’Amitié, les Paradoxes, le Songe de Scipion,
O carte necunoscut\
despre ~mp\ratul Traian
la Lettre politique à Quintus (1754), Les Offices ale lui
Cicero (1758), Metamorfozele lui Ovidiu (1778), Histoires
et maximes morales, extraites des auteurs profanes (1781),
Operele lui Virgiliu (1787), Elogiul nebuniei al lui Erasm
(1789), Moravurile germanilor [i Via]a lui Agricola de
Tacit (1810). Lucr\rile sale originale – ap\rute în
acela[i an, 1790 – sunt De la loi naturelle [i Histoire des
deux règnes de Nerva et de Trajan.
Este aproape imposibil de [tiut cu certitudine dac\
despre acest „traduc\tor francez“ – dup\ cum este
trecut, nu f\r\ justificare, în Wikipedia – nu s-a scris
ceva în ]ara sa. Varietatea atât de mare a periodicelor [i
publica]iilor [tiin]ifice din Fran]a face imposibil\ o afirma]ie
în acest sens. Totu[i fie semnalat faptul c\ lucrarea nu
figureaz\ în erudita bibliografie a literaturii franceze din
secolul al XVIII-lea a lui Alexandru Cior\nescu 3 . Cert e
îns\ c\ ea nu este cunoscut\ de istoriografia româneasc\
despre Traian [i epoca lui, ceea ce poate surprinde
]inând seama atât de num\rul, cât [i de calitatea [tiin]ific\
a cercet\torilor – printre care Dumitru Tudor [i Eugen
Cizek – care s-au ocupat de acest subiect 4 .
Cartea lui De Barrett este, în bun\ m\sur\, o oper\
literar\ în care Traian întruchipeaz\ – cu totul în spiritul
epocii Luminilor – figura despotului luminat. Din
p\cate autorul nu î[i men]ioneaz\ deloc sursele, iar lucrarea
pare valoroas\ mai degrab\ din punctul de vedere al
imagologiei din ultimele decenii ale secolului al XVIIIlea
decât pentru sporul de cunoa[tere despre Traian [i
epoca sa. Oricum, din consultarea [i a bibliografiei lui
Alexandru Cior\nescu privitoare la literatura francez\ a
veacului anterior 5 rezult\, cu foarte mare grad de probabilitate,
c\ este vorba de întâia carte consacrat\ în Fran]a, de
c\tre un autor francez (de obâr[ie patern\ anglofon\, cei
drept), împ\ratului Traian. Interesant este de observat
[i faptul c\ aceast\ carte – ast\zi cu valoare bibliofil\ [i
nereeditat\ ulterior – a ap\rut cu câ]iva ani înaintea
campaniilor militare ale lui Napoleon, elevul aceleia[i
[coli militare unde predase De Barrett.
Se [tie bine faptul c\ primul împ\rat al Fran]ei nu a
fost interesat în mod deosebit de Principatele dun\rene,
dar ideea imperial\ roman\ este cea care l-a legitimat [i
într-o anumit\ m\sur\ l-a c\l\uzit atât în expedi]iile sale
militare, cât [i în opera juridico-legislativ\ ini]iat\ de el.
Provenit din Insula Corsica, teritoriu de interferen]\ al
romanit\]ii apusene, al c\rei simbol heraldic, capetele
de negri, coincide cu reprezentarea heraldic\ folosit\ uneori
- în chip inadecvat - [i pentru Principatele române[ti,
arborând heraldica roman\ atât la nivel personal, cât [i
statal, Napoleon I a dorit [i el s\ fie un nou împ\rat roman.
Este oare prea hazardat s\ ne întreb\m dac\ a cunoscut
cartea lui De Barrett [i dac\ ea l-a influen]at în vreun
fel, având în vedere modelul militar excep]ional pe care
îl putea reprezenta Traian pentru tân\rul ofi]er francez?
~mp\ratul Traian – care îl avusese la rândul s\u drept model
pe Alexandru Macedon - a fost cuceritorul Arabiei [i al
par]ilor, Napoleon [i-a f\cut gloria tinere]ii în Egipt. Ar
putea exista oare o paralel\ veritabil\ între aceste personalit\]i,
o influen]\ a primului asupra celui de-al doilea, înf\ptuit\
prin frumos scrisa carte a lui Jean-Jacques de Barrett ? Fie
amintit [i faptul c\ în centrul Parisului, în Place Vendôme,
unul dintre locurile cele mai elegante [i mai prestigioase
din capitala Fran]ei, coloana care celebreaz\ victoriile
lui Napoleon, ridicat\ în anul 1810, constituie o replic\
a Columnei lui Traian. Ipoteza este seduc\toare [i
merita s\ fie încredin]at\ paginii de hârtie.
~ntrebarea care se pune privesc izvoarele capitolului
din cartea lui De Barrett, referitor la r\zboaiele dintre daci
[i romani, speciali[tii pe care i-am consultat [i care au
r\spuns cu bun\voin]\ curiozit\]ii mele – profesorii
Alexandru Avram [i Constantin C. Petolescu – îndreptândumi
aten]ia spre Dio Cassius [i spre scenele de pe Column\.
De pe site-ul Internet al Bibliotecii Na]ionale a Fran]ei am
aflat de existen]a unor volume de Dio Cassius, desigur
versiuni prescurtate ale cunoscutei sale Istorii romane
(scris\ în original în limba greac\), al c\rei titlu
seam\n\ izbitor de mult cu cel al c\r]ii lui De Barrett: Vitae
Nervae et Trajani imperatorum (1493), Nervae et Trajani
atque Adriani principum vitae (Impressum Florentiae,
1519, traduc\tor: Giorgio Merula). La Biblioteca Academiei
Române aceste versiuni, din p\cate, nu exist\, cele mai
vechi edi]ii ale operei lui Dio Cassius fiind una în limba
latin\, tip\rit\ la Frankfurt pe Main în 1592, o alta – bilingv\,
în greac\ [i latin\ - ap\rut\ la Hamburg în 1750 – 1752
(în dou\ volume), precum [i interpolarea c\lug\rului
bizantin Ioannis Xifilinos (exemplar deteriorat).
Compararea c\r]ii lui De Barrett cu edi]iile renascentiste
ale lui Dio Cassius ar fi, f\r\ îndoial\, revelatoare, dar ar
necesita o deplasare la Biblioteca Na]ional\ din Paris, ceea
ce nu este tocmai la îndemân\. Pân\ la o clarificare complet\
a surselor latinistului, am considerat c\ aceast\ semnalare
î[i are rostul ei. C\rturarul francez s-a inspirat atât din titlul
edi]iilor amintite mai sus ale lui Dio Cassius – cele con]inând
numele lui Nerva [i cel al lui Traian –, cât [i din
substan]a lor. Nu s-a limitat îns\ la acestea, recurgând [i
la al]i autori clasici, precum de pild\ Herodot. Aceasta
se vede în scurtul pasaj dedicat lui Zamolxis: „Acest popor
[dacii] venerau ca zeu pe un anume Zamolcis [sic], om de
condi]ie servil\, dar care î[i f\cuse în timpul vie]ii o
mare reputa]ie de în]elepciune. El stabilise ca dogm\, la
aceste popoare, c\ cei care mureau în lupte, erau recompensa]i
cu sacrificiul vie]ii lor, prin fericirea ve[nic\“ 6 . Pasajul
este foarte probabil inspirat din cunoscutele m\rturii ale
lui Herodot [i/sau Strabon despre zeul dacilor.
Lumina în care este prezentat\ figura regelui Decebal
este legat\ poate de cea a mitului „bunului barbar“, r\spândit
în epoca Luminilor. Desf\[urarea r\zboaielor dintre
daci [i romani este în general cea cunoscut\, de[i survin
unele inadverten]e, precum cele legate, de pild\, de biografia
sclavului Callidromus 7 . Personajele care se întâlnesc la
Dio Cassius – Lusius Quietus, Longinus – sunt acelea[i
care apar [i în biografia lui De Barrett.
Tonul c\r]ii – rod al concep]iei iluministe asupra rolului
monarhului – este cel al unei biografii eroice, prefigurând
romantismul. Ea merit\ s\ fie inclus\ atât în istoria literelor
franceze, nefiind doar o pasti[\, cât [i în bibliografia
privitoare la fondatorul Daciei romane, despre care izvoarele
literare antice sunt, dup\ cum se [tie, destul de s\race.
Poate chiar publicarea acestei c\r]i – bilingv sau doar în
traducere – ar fi binevenit\, având în vedere însemn\tatea
împ\ratului Traian pentru etnogeneza româneasc\.
Mihai Sorin R|DULESCU
________
1
Exemplarul pe care îl de]in, mi-a fost d\ruit la începutul
anilor ’90 de c\tre regretatul genealogist bucure[tean Alexandru
V.Perietzianu-Buz\u (1911 – 1995), care îl mo[tenise de la
bunicul s\u, {tefan Perietzianu-Buz\u (1844 – 1918), avocat
[i frunta[ liberal, casier al Ligii Culturale. Acesta din urm\
î[i f\cuse studiile la Paris, unde putuse s\ achizi]ioneze cartea.
Implicarea sa în mi[carea de emancipare a românilor ardeleni
poate s\ explice interesul manifestat pentru o astfel de lucrare.
2
Roberto Paribeni, Traian, preabunul împ\rat, traducere
de Nicolae Lascu, Sibiu, Editura Astrei, 1943, pp.17-20.
3
Alexandre Cioranescu, Bibliographie de la littérature
française du dix-huitième siècle, Paris, Editions du CNRS,
1969. Nu este amintit nici în principala monografie consacrat\
lui Traian, cea a lui Roberto Paribeni, Optimus princeps,
Messina, 1926 – 1927.
4
Cartea nu este men]ionat\ în „Bibliografia Daciei“,
alc\tuit\ de Alexandru Odobescu; vezi Opere, vol.V 1,
Bucure[ti, Editura Academiei Române, 1989. Referin]a
mi-a fost comunicat\ de îngrijitorul volumului, profesorul
Alexandru Avram, de la Universitatea din Le Mans, c\ruia
îi exprim [i pe aceast\ cale mul]umirile mele. Vezi, de asemenea,
Constantin C. Petolescu, Decebal, regele dacilor, Bucure[ti,
Editura Academiei Române, 1991, pp.50-59.
5
Alexandre Cioranescu, Bibliographie de la littérature
française du dix-septième siècle, Paris, Editions du CNRS,
1969.
6
M.[Jean-Jacques] de Barrett, Histoire des deux règnes
de Nerva et de Trajan, Paris, Chez Barbou, 1790, p.87
(traducerea pasajului de mine). Numele zeului este men]ionat
din nou la sfâr[itul c\r]ii, în tabla de materii, sub o form\ [i
mai deformat\: „Zamalcis, venerat ca un zeu la daci“ (p.309).
7
D.Tudor, Peregrin\rile sclavului Callidromus, în „Studii
[i Articole de Istorie“, I, 1956, pp.19-30.

În spa]iul literaturii române de
avangard\, cel care a scris
„paginile bizare“ avea o clar\
con[tiin]\ critic\.
i s t o r i e l i t e r a r \
STORIA se cunoa[te acum destul de bine. În
I
februarie 1922, André Breton organizeaz\ la
Paris un „Congres interna]ional pentru determinarea
directivelor [i ap\rarea Spiritului Modern“, prin
care c\uta s\ se demonstreze c\ mi[carea
Dada este dep\[it\ ca tendin]\ modern\. Tot
acum, francezul preconizeaz\ apari]ia unei noi
mi[c\ri ce-[i va semna actul de na[tere abia în 1924:
Suprarealismul. Numai c\ avangardismul românesc,
chiar în ipostaza lui suprarealist\, este „protocronic“
celui european, prin scrierile lui Urmuz, care dateaz\
de prin 1908-1909, ca s\ nu mai vorbim de integralism,
constructivism, cubism etc. O asemenea reform\
radical\ asupra limbajului, fu înf\ptuit\ de Urmuz
în premier\ mondial\ [i, apoi, de pre-avangardi[ti
ca Tristan Tzara, Ion Vinea, Adrian Maniu. În spa]iul
literaturii române de avangard\, cel care a scris
„paginile bizare“ avea o clar\ con[tiin]\ critic\ a
transform\rilor necesare în interiorul discursului
literar. Arghezi a observat acest fapt în pu]inele scrieri
ale ajutorului de grefier la Înalta Curte de Casa]ie [i
i-a publicat dou\ schi]e în Cugetul românesc, 1922.
Dup\ moartea lui Urmuz în 1923, tot Arghezi tip\re[te
în Bilete de papagal, textul Algazy [i Grummer.
Revistele de avangard\, Punct, Integral,Contimporanul,
unu, 75 H.P., promoveaz\ cultul precursorului
european al „revoltei literare“. Abia în 1930 apare
un mic volum cu prozele sale, plus minuscula „epopee“
Fuchsiada. În anul 1928, Geo Bogza editeaz\ la
Câmpina revista Urmuz, din al c\rei program decup\m
urm\toarea secven]\: „Scoar]a terestr\ oblig\ la zile
cu preocup\ri mercantile pân\ la abrutizare.
Atunci Urmuz pare un vis absurd [i adesea ru[inea
c\ ai fraternizat cândva cu un nebun menit s\ fie
înghi]it chiar de întunericul clipei urm\toare dispari]iei
lui. {i totu[i, nu e a[a Urmuz tr\ie[te înc\. Prezen]a
lui printre noi, sfârc care biciue con[tiin]ele. În bezna
sufletului urm\rim adânc urmele lui pe care pa[ii lui
le-au l\sat zgâriind violent p\mântul trivializat prin
cli[eism“. Eugen Ionescu îl consider\ ca înainta[ al
s\u direct, al\turi de Caragiale, încredin]at fiind c\
Urmuz este „unul dintre profe]ii disloc\rii formelor
sociale, de gândire [i de limbaj, care azi, sub ochii
no[tri se dezagreg\ absurde ca eroii autorului nostru“.
Critica literar\ îl întâmpin\ cu scepticism, „o inteligen]\
vie [i un umor inocent [i rafinat“, în rest „simple
elucubra]ii premeditate, f\r\ un sens mai înalt“ (G.
C\linescu). Abia mai încoace, pre]uirea este aproape
unanim\ în rândul cititorilor profesioni[ti, de la
Perpessicius la Matei C\linescu, de la T. Vianu la
Nicolae Balot\, de la Ion Pop la Corin Braga. Genul
proxim [i diferen]a specific\: absurdul [i fantasticitatea,
dinamitarea formelor consacrate, sfidarea convenien]elor
cu în]elesul mai adânc al nelini[tii existen]iale, al
„exasper\rii creatoare“ (Geo Bogza), gen Jarry,
Kafka, Beckett, Ionesco etc. Mai pu]in a fost relevat
comicul umoristic absurd de tip caragialesc, precum
acela din, bun\oar\, C\ldur\ mare.
Iat\, asocia]iile automate, dereglarea sensului,
tehnica echivocului, stereotipiile subminate din
interior, derizoriul [i ironia grandioas\ constituie
arsenalul „tehnic“ al romanului „în patru p\r]i“,
Pâlnia [i Stamate, care începe cu o descriere „realistclasic\“
[i continu\ cu deconstruc]ii parodice:
„Un apartament bine aerisit compus din trei înc\peri
principale, având tras\ cu geamlâc [i sonerie. În fa]\,
salonul somptuos, al c\rui perete din fund este ocupat
de o bibliotec\ de stejar masiv, totdeauna înf\[urat\
în cerceafuri ude… O mas\ f\r\ picioare la mijloc,
bazat\ pe calcule [i probabilit\]i, suport\ un vas ce
con]ine esen]a etern\ a lucrurilor în sine, un c\]el de
usturoi, o statuet\ reprezint\ un pop\ (ardelenesc)
]inând în mân\ o sintax\ [i…20 de bani bac[i[…“
Farsa con]ine, pe de o parte, infratragedii ale cotidianului
~nainte-merg\torul f\r\ voie
plasate regresiv ca semn al degrad\rii decisive, iar
pe de alt\ parte verv\ inteligent\ [i persiflaj vesel.
Printr-o trap\, se ajunge într-o „înc\pere subpm\mânt\“,
sal\ de recep]ie, „o înc\pere scund\ cu p\mânt pe
jos, în mijlocul c\reia se afl\ b\tut un ]\ru[ de care
se afl\ legat\ întreaga famile Stamate“… Sau iat\
o secven]\ de parodie portretistic\ din Ismail [i
Turnavitu, unde confuzia între regnuri creeaz\ un
efect enorm al absurdului, un fel de mise en
abyme a existen]ei [i limbajului: „Ismail este compus
din ochi, favori]i [i rochie [i se g\se[te ast\zi cu
foarte mare greutate. Înainte vreme cre[tea [i în
Gr\dina botanic\, iar mai târziu, gra]ie procesului
[tiin]ei moderne, s-a reu[it s\ se fabrice unul pe cale
chimic\, prin syntez\. Ismail nu umbl\ niciodat\
singur, poate fi g\sit îns\ pe la 5 [i jum\tate diminea]a,
r\t\cind în zigzag pe strada Arionoaiei, înso]it fiind
de un viezure de care se afl\ strâns legat cu un odgon
de vapor [i pe care în timpul nop]ii îl m\nânc\
crud [i viu, dup\ ce mai întâi i-a rupt urechile [i a
stors pe el pu]in\ l\mâie…“ Turnavitu „n-a fost
mult\ vreme decât un ventilator“ [i o dat\ pe an „ia
form\ de bidon“. Gayk e „ascu]it bine la ambele
capete [i încovoiat ca un arc“… În Cotadi [i Dragomir,
primul e astupat cu un dop pe care îl împarte „în
loturi inalienabile popula]iunii rurale, sperând c\ va
putea rezolva în acest mod cu totul empiric [i primitiv
delicata [i complicata chestiune agrar\“ . Schi]a
Algazy [i Grummer e… textualist\, serios-hilar\.
Amândoi „eroii“ se hr\nesc cu gunoaie. Al doilea,
„g\sind din întâmplare [i câteva resturi de poeme,
se pref\cu bolnav [i, sub plapum\, le mânc\
singur pe furi[„, adic\ „tot ce r\m\sese bun în
literatur\“, pe care, în urma unei înc\ier\ri carnavale[ti,
îl debordeaz\. Amicul Algazy, „în pântecul c\ruia
fermen]ii b\[icii înghi]ite începuser\ s\ trezeasc\
fiorii literaturii viitorului, g\si c\ tot ce i se ofer\
este prea pu]in [i învechit“ etc. {i literatura, ca o
„epifanie derizorie“, intr\ sub inciden]a mecanicii
placate pe viu. Conven]iile se compromit prin nonsens
[i intertextualitate burlesc\, prin trecerea [ocant\ de
la real la textual [i invers. Însu[i limbajul se afl\
într-o stare de avansat\ devalorizare.
Pentru literatura român\, Urmuz reprezint\ cazullimit\,
a[a cum pentru suprarealismul francez fusese
Lautréamont. Cultivând fantomaticul, absurdul,
oniricul, sarcasmul, ironia cordial\ sau acid\, ace[ti
scriitori vizionari provoac\ distorsiunile artei moderne,
acea deconstruire început\ de Baudelaire, Rimbaud,
Mallarmé [i dus\ pân\ la performan]ele literaturii
absurdului din vremurile mai recente. Într-o lume
agonizând, conflictele se produc între personaje [i
o absen]\ în fa]a existen]ei aberante: divinitatea,
ra]iunea, afectivul. În paginile sale „bizare“ , Urmuz
reconstituie un univers fictiv potopit de locuri comune,
prin parodierea temelor, motivelor, personajelor [i
imaginilor strandardizate. Metoda este a „dicteului
automat“. Realul e transformat potrivit cu noile
cerin]e ale imaginarului. De aici rezult\ impresia de
bizarerie, ilogic, burlesc [i mister. Epopeea buf\,
extravagant\, are mai mult tragism decât umor, la
fel cu via]a acestui iubitor de muzic\ [i de boem\,
sobru, melancolic [i ciudat, care s-a sinucis la o
vârst\ când opera abia începe s\ capete contur
bine identificabil.
Mai trebuie spus, pe scurt, c\ în pofida abandon\rii
modelelor tradi]ionale, a retoricii anterioare, în
spatele acestor texte, ce par lipsite de orice normative
interne, exist\ anumite coordonate în stare s\ fac\
din „metoda“ absurdului urmuzian un mijloc inovator.
Avem de-a face cu un mecanism de perfect\ luciditate
în mânuirea limbajului cu semnifica]ie multipl\.
Despre scrupulul scrisului, caragialesc, Arghezi
consemneaz\ reac]iile lui Urmuz când i s-a cules
prima scriere pentru tipar: „Se scula în toiul nop]ii
[i trimetea o scrisoare foarte urgent\, ca s\ m\ întrebe
dac\ virgula de dup\ un «c\» nu ar fi fost mai bine
s\ fie trecut\ înainte. L-am descoperit noaptea
împrejurul casei, sfios, nelini[tit, timorat sau în trans\
de speran]e dac\ se g\se[te sau nu un miez în
proza lui, dac\ nu cumva e vorba de o eroare,
îndemnându-m\ când s\ o public [i când s\ o distrug,
când s\ o înso]esc de o not\ elogioas\, când s\-l
înjur. A corupt lucr\torii din atelier ca s\-i schimbe
fraze [i cuvinte pe care a trebuit s\ i le restabilesc,
redact\rile anterioare fiind cu certitudine mai bune“.
Strategia „textual\“ intr\ în conjunc]ie cu o realitate
exterioar\, neutralizându-se reciproc. De aceea cele
mai grote[ti momente sunt compromise în existen]a
lor evenimen]ial\ [i prin condi]ia ce li se inculc\
de produse ale scriiturii. Nu e vorba de o „comedie
a limbajului“, ci de insolitul raportului real-imaginar.
Termenii al\tura]i apar]in unor zone total incompatibile,
iar, pe de alt\ parte, „personajele“, caricaturi ale
realului, denot\ automatismele, reificarea fiin]ei
umane, alienarea, regresiunea în elementar. {i a[a,
situate la grani]a irealit\]ii, „paginile“ creeaz\
lumi grote[ti-fantastice. Nu-i deloc exagerat când
se identific\ în „antiprozele“ lui Urmuz o con[tiin]\
estetic\, f\r\ de care nici n-ar intra în discu]ie. Iar
orizontul lor are un ecou identificabil în convergen]a
cu starea de spirit a vremii, relevat\ [i în „antcomediile“
ilustrului urma[ Eugen Ionescu.
C. TRANDAFIR
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
21

a r t e
Aten]ia lui Alexandru M\zg\reanu la miezul fiec\rei
situa]ii, cercetarea ei cu prec\dere din punctul de
vedere al artei actorului creeaz\ terenul solid al acestei
viziuni regizorale. P\tima[\ [i rece, deopotriv\.
Fe]ele iubirii
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
22
CRONICA DRAMATIC|
M DESCOPERIT un regizor. Un pu[ti. De
Adouzeci [i un pic de ani. Alexandru Dumitru
M\zg\reanu. O mîn\ de om. Cu un univers
deja conturat, cu un sim] al scenei limpede
definit, cu o intui]ie matur\ a actorului. Ce
mi s-a p\rut interesant pentru vîrsta lui a fost
exact gîndirea serioas\, axat\ pe descoperirea
textului, a rela]iilor, a actorilor. Filosofia lui este simpl\
[i profund\. Dac\ pentru cei mai mul]i, [i nu doar pentru
cei tineri, ]inta este succesul, cu orice pre], vîlva devenind
un scop în sine, pentru Alexandru M\zg\reanu povestea
aceasta este secundar\. De[i la început, pare s\ simt\
c\ drumul e lung, dificil, plin de obstacole de tot
felul, de [ans\, de mizerii, de invidii, dar [i de subilm.
Dac\ rezi[ti. Atitudinea asupra meseriei pare [i ea, în
contextul degradat [i degradabil al realit\]ii, una atipic\.
Este riscant s\ dai verdicte, s\ pariezi pe cineva atît
de crud. {i poate mai periculos este cu actorii tineri decît
cu regizorii. Parc\ aici nu s-a gre[it prea mult. Marja
de eroare a fost mai aproape de confirm\rile ce au venit.
Se întîmpl\, [i istoria teatrului poart\ destule dovezi,
ca marii arti[ti s\ fi fost complet mediocri în [coal\,
[ter[i [i s\ fie descoperi]i mai tîrziu de vreun regizor
preocupat de nou [i proasp\t. Toate variantele sînt
posibile. Cei foarte buni s\ confirme sau s\ se piard\
pe parcurs. Hazardul intr\ [i el, serios, în joc. Privesc
în urm\ [i m\ gîndesc c\ [i dorin]a de a face cu adev\rat
aceast\ profesiune, cu disciplin\, cu smerenie, cu ambi]ie
nu e chiar o vorb\ în vînt. Au fost actori, de pild\, pe
care am pariat. Care au mers bine o vreme, dup\ [coal\,
în teatre importante din provincie sau din Bucure[ti.
Unii dintre ei, serio[i [i cu har, se v\d [i ast\zi, au lucrat
cu regizorii de prim\ linie, au înv\]at f\r\ încetare, au
evoluat. Al]ii, arogan]i, s-au scufundat în e[alonul
doi, trei, tra[i la fund de un pietroi solid: superficialitatea.
A[adar, nu m\ gr\besc s\ lipesc etichete. Doresc
doar s\ prezint un profil care mi-a atras cu adev\rat
aten]ia. Am v\zut dou\ puneri în scen\ ale lui Alexandru
Dumitru M\zg\reanu: Fool for love de Sam Shepard
– examenul de licen]\, a absolvit regie de teatru în 2008,
la clasa profesorului Tudor M\r\scu, în cadrul UNATC
Bucure[ti – [i Roman]io[ii de Edmond Rostand. Primul
spectacol a fost g\zduit de Teatrul Nottara. Trebuie s\
men]ionez aici ceva. Acest teatru a sus]inut, de-a lungul
timpului, multe produc]ii ale absolven]ilor pe care le-a
introdus cu grij\ în aten]ia spectatorilor fideli, precum
[i a speciali[tilor, rulîndu-le o perioad\ anume.
O scen\ profesionist\ impune, ridic\ preten]iile, îndreapt\
coloana tinerilor, îi motiveaz\ pu]in altfel. G\zduirea
mi se pare un gest generos, o [ans\ real\. M-am dus
într-o sear\ la sala Studio a teatrului cu gîndul c\ voi
g\si u[or un bilet. Imposibil. Arhiplin. Spectatori de
toate vîrstele umpleau, pîn\ la refuz, sala. Abia mi-am
strecurat un scaun. Prejudec\]ile mi-au fost amendate
pe loc. M-a mirat, pu]in, alegerea regizorului. Piesa
Fool for love solicit\ foarte mult în munca serioas\ cu
actorul, presupune experien]\, într-un fel [i de via]\,
dar [i de lucru. Baza ei este chiar rela]ia regizor-actor.
Laboratorul crea]iei. Nu are nimic spectaculos în
sine, nu poate fi exploatat\ altfel decît strict din punctul
de vedere al performan]ei interpret\rii. Ceea ce s-a [i
întîmplat. Într-o înc\pere mic\ [i meschin\ se consum\
o poveste de iubire, o înfruntare violent\ de orgolii [i
inocen]e. Teribilismele [i înfierbîntarea „furio[ilor“
tîr\sc sentimentele [i tensiunea aproape de echilibristica
dintre via]\ [i moarte. Mi se pare c\ regizorul [i trupa
sa au sim]it bine nuan]ele rat\rii personale, a celei de
cuplu, apoi, dar [i expunerea gr\bit\ la e[ec într-o
societate care desconsider\ emo]ia. Trebuie s\ fii cool
ca s\ rezi[ti. Ca s\ fii vizibil. Ca s\ contezi. Iubirea nu
mai este c\utat\ între un b\rbat [i o femeie. Confuzia
Irina Dr\g\nescu, Sylveta `n Roman]io[ii de
Edmond Rostand. Regia: Alexandru Dumitru
M\zg\reanu. Scenografia: Georgiana S\vu]a.
o trimite pe locul al doilea. Astfel, devine pretextul
r\zbun\rii, al pl\titului de poli]e. Investigarea rat\rii
din aceste perspective, stop cadru pe care regizorul îl
face, ap\sat, pe vibra]ia iubirii, pe analiza subtil\ a
revoltelor protagoni[tilor, a c\ut\rii propriei identit\]i,
precum [i construirea fiec\rui personaj cu fiecare actor
m-a mi[cat cu adev\rat. Pe cei patru actori îi [tiu din
[coal\, pe unii i-am v\zut în multe examene, în spectacole
de absolven]\, [i nu doar, m\ refer la Ana Ularu. Ceilal]i
sînt studen]i în anul al treilea, acum, deci anul al
doilea cînd au f\cut spectacolul. {i nu [tiu dac\ am
observat mereu stofa lor ca aici. Ana Ularu, Ionu] Vi[an,
Adrian Nicolae, seconda]i de apari]ia episodic\ a lui
Vasile Flutur sînt mai serio[i [i mai maturi, mai echilibra]i
decît oriunde i-am v\zut pîn\ aici. Pe al]i colegi de-ai
lor îi numim, cu prea mult\ îng\dui]\, înc\ cruzi. Rareori
studen]ii ating o astfel de rigoare. Jocul unu la unu
este f\r\ fisur\. Tensiunea are cote la care un actor tîn\r
poate s\ nu [tie s\ ajung\. Vreau s\ cred c\ nu este o
întîmplare faptul c\ au descoperit cum s\ o fac\. Aten]ia
lui Alexandru M\zg\reanu la miezul fiec\rei situa]ii,
cercetarea ei cu prec\dere din punctul de vedere al artei
actorului creeaz\ terenul solid al acestei viziuni regizorale.
P\tima[\ [i rece, deopotriv\.
Cîteva luni mai tîrziu, în Roman]io[ii am primit
certitudinea intui]iei mele. M\zg\reanu are stof\ de
regizor. Ce trebuie iar\[i precizat este proiectul extraordinar
Comedia ]ine la tineri, care func]ioneaz\ de cî]iva ani
la Teatrul de Comedie, care îi provoac\ foarte serios pe
cei la început de drum ca s\-[i ia meseria în mîini. Li
se pune la dispozi]ie un aparat profesionist din partea
teatrului, sînt asista]i, sus]inu]i, promova]i. Un juriu
format din speciali[ti apreciaz\ cine este cel mai bun
regizor – în 2008, Alexandru M\zg\reanu – cel mai bun
spectacol [.a.m.d. Tot în cadrul acestui proiect am v\zut,
de pild\, spectacolul de debut al regizorului Vladimir
Anton, Bella [i cavalerul f\r\ nume. Sala Studio de la
Comedie, care g\zduie[te proiectul are tot: intimitate,
c\ldur\, acustic\. Roman]io[ii este o alt\ fa]\ a iubirii.
O iubire naiv\, ca în picturile delicate [i pu]in
Ana Ularu, May `n Fool for love de Sam Shepard.
Regia: Alexandru Dumitru M\zg\reanu.
Scenografia: Ioana Pashca.
stîngace. Registrul se schimb\ complet. Ca [i codul în
care lucreaz\ de data asta regizorul. Tot cu colegi de-ai
lui, tineri [i proaspe]i, foarte proapse]i. Spectacolul este
delicat, are umor [i ironie fin\, este, într-un fel, un
manifest pentru puritatea sentimentelor, pentru ocrotirea
lor. Un manifest pentru iubire. O cale, poate, ca s\ ajungi
la ea. Dac\ în Fool for love construc]ia era axat\ pe
visceralitate [i pe umori, aici, imaginea este gra]ioas\,
ritmul popose[te în gesturi calde, suave, detaliul este
esen]a fiec\rei replici, fiec\rei situa]ii. Nasul de regizor
depisteaz\ cheia scenelor în doi. Nu numai ale îndr\gosti]ilor.
Decupajul este cinematografic. Ambalajul retro ne îmbie
s\ descoperim, ca o surpriz\ pl\cut\, jocul modern al
actorilor, de curînd absolven]i. {i într-o montare, [i în
ceal\lt\, spa]iul, decorul, costumele, luminile, muzica
nu sînt l\sate în plan secund sau la voia întîmpl\rii. {i
Ioana Pashca în Fool for love, [i Georgiana S\vu]a în
Roman]io[ii sus]in, prin scenografie, armonia spectacolelor.
A[a cum în planul regizoral exist\ o simplitate a ideii,
o claritate a ei, o for]\, tot a[a [i spa]iile sînt gîndite
minimalist, perfect func]ionale, dînd dovad\ de un sim]
al textului [i de o bun\ comunicare cu regizorul. Fiecare
apari]ie este bine creionat\ [i bine colorat\. Constantin
Bojog, nu l-am v\zut, din p\cate, pe Vlad Udrescu,
George Albert Costin, {erban Gomoi, Gabriel Costin
analizeaz\, împreun\ cu regizorul, ipostazele comicului.
Se pedaleaz\ exact cît trebuie pe fiecare accent al fiec\rui
personaj. Marea mea bucurie a fost s\ o v\d pe Irina
Dr\g\nescu în Sylveta. Minunat\. O apari]ie cu totul
special\. Cu o inteligen]\ pe care rareori o depistezi
pe scene. Gracil\, suav\, bine ancorat\ în rol [i în
propriile-i disponibilit\]i, extrem de precis\ în rostire
– f\r\ cusur! – [tiind exact ce joac\, Irina Dr\g\nescu
este încînt\toare. O emblem\ poetic\ a poeziei
acestui spectacol. Nu [tiu dac\ Roman]io[ii se mai joac\
la sala Berlogea de la UNATC. {tiu c\, tot ca o [ans\,
este g\zduit, o vreme, la Nottara. Merit\ s\ merge]i [i
s\ vede]i ace[ti tineri serio[i, care, sper, par s\ în]eleag\
c\ în meseria asta talentul f\r\ munc\, pasiune, disciplin\,
rigoare [i caracter nu face doi bani.
•

Rememorând, cu ajutorul imaginilor scenice [i ale celor proiectate,
[irul de evenimente de dans la a c\ror desf\[urare participasem,
am con[tientizat cât de legat\ a fost via]a noastr\, de tot ceea ce
s-a str\duit [i a reu[it s\ ne d\ruiasc\ Gabriela Tudor.
a r t e
In memoriam Gabriela Tudor
În timp real [i `n eternitate
LA ÎNCEPUTUL anului 2004, la sfâr[itul unui
interviu, îl întrebam pe dansatorul, coregraful
[i managerul Cosmin Manolescu, cum reu[e[te
s\-[i p\streze zâmbetul pe buze chiar [i atunci
când în demersurile întreprinse pe plan
managerial apar complica]ii aparent de nerezolvat
sau atunci când este atacat necolegial,
primind, cum se spune în box, lovituri sub
centur\. R\spunsul a fost simplu [i direct: „Via]a mea
personal\, extrem de împlinit\, m\ ajut\ s\ trec u[or
peste momentele profesionale dificile“. Cât de deplin
adev\rate erau aceste cuvinte putem în]elege abia acum,
când acea armonioas\ alian]\ a cuplului Cosmin Manolescu
– Gabriela Tudor s-a frânt, prin dispari]ia celei din urm\.
A fost o dubl\ armonie, alc\tuit\ din verigi personale [i
profesionale, a[a cum ni s-au dezv\luit ele, în toat\
amploarea lor, prin cartea lansat\ [i prin spectacolul
eveniment de la Centrul Na]ional al Dansului Bucure[ti,
Atât de Fraged\, închinate de Cosmin Manolescu,
memoriei so]iei sale, Gabriela Tudor. Lor li se vor ad\uga
[i o burs\ a Funda]iei Proiect DCM, bursa „Gabriela
Tudor“ ce va fi acordat\ anual, în luna iulie, de ziua
Gabrielei, unui tân\r interesat s\ se specializeze în
domeniul management-lui cultural, în care a excelat cea
al c\rui nume îl poart\.
Spectacolul Atât de Fraged\, excelent alc\tuit, nea
dat posibilitatea s\ în]elegem, prin proiec]ii video [i
prin fragmente prezentate, pe viu, din spectacole na]ionale
[i interna]ionale, sus]inute de cea plecat\ dintre noi,
cât de mare a fost capacitatea ei managerial\. Montajul
video realizat de Daniel Gontz a ilustrat proiectele
sprijinite [i finan]ate de Pro Helvetia / Programul Cultural
Elve]ian în România, între 2000 [i 2007, la care Gabriela
Tudor a fost principal pivot. Cei doi so]i au colaborat la
prezentarea în ]ar\ [i în str\in\tate a spectacolelor
Incursiune 2 (1998), Privat Show (1999), Paradis serial
(2003-2007) [i Supersomething (2008), precum [i la
realizarea proiectelor : Funda]ia Proiect DCM, condus\
de Gabriela Tudor între 1997 [i 1999, Centrul Inter/Na]ional
pentru Dans Contemporan, , Festivalul Zilele Dansului
Portughez la Bucure[ti (1997), Platforma Dansului
Contemporan Românesc (1998), sec]iunea de dans a
Festivalului de Art\ Medieval\ de la Sighi[oara (1998),
Dans. Acces (1998), stagiunea de spectacole de dans
contemporan de la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“
(1998-1999), Balkan Dance Platform (2002-2005),
Migrant Body (2006), Festivalul Sibiu Dans 2007 [i
Dans.RO 2007, precum [i Dans.Dialog (2008),
printre ultimele despre care am scris fiind programul
Artst Ne(s)t, desf\[urat în reziden]\ la Bac\u. Rememorând,
cu ajutorul imaginilor scenice [i ale celor proiectate,
[irul de evenimente de dans la a c\ror desf\[urare
participasem [i pe care le consemnasem în paginile
României literare, am con[tientizat cât de legat\
a fost via]a noastr\, a tuturor celor care iubesc dansul,
de tot ceea ce s-a str\duit [i a reu[it s\ ne d\ruiasc\
Gabriela Tudor.
În spectacol i-au adus un omagiu o serie de arti[ti
a c\ror via]\ profesional\ s-a intersectat benefic cu
cea a Gabrielei Tudor. Din domeniul muzical DUO
JAZZ, format de Harry Tavitian (pian/România) [i Jürg
Solothurnmann (saxofon/Elve]ia), a c\ror întâlnire s-a
datorat programului Pro Helve]ia [i Forma]ia AIEVEA,
de muzic\ electrojazz eclectic, alc\tuit\ de Marta Hristea,
Vlaicu Golcea [i Tavi Scurtu [i cunoscut\ în toat\ lumea,
care a colaborat cu Gabriela Tudor acum mai pu]in de
un an, în mai 2008, la Festivalul „Insolite Roumanie“,
organizat de Asocia]ia Balkan Tranzit din Caen. Ambele
forma]ii au d\ruit tuturor celor aduna]i în amintirea celei
de curând plecate dintre noi momente de mare
valoare artistic\. Tot astfel, [i o serie de dansatori [i
coregrafi care au beneficiat de proiectele sale au prezentat
fragmente sau piese întregi: Andreea C\pit\nescu, un
fragment din lucrarea Interior Exterior , creat\ în cadrul
programului Artist Ne(s)t. [i Carmen Co]ofan\ piesa
Ready „Modern“ Made, în coregrafia lui Florin Fieroiu,
alt beneficiar al aceluia[i program. Apoi Eduard Gabia,
Mircea Ghinea [i Cosmin Manolescu au interpretat un
fragment din spectacolul atât de plimbat în toat\
lumea Paradis Serial [i, în fine, un moment de mare art\
l-a constituit piesa de dans contemporan Corbul,
creat\ [i interpretat\ de Thomas Körtvélyessy, excelent
dansator [i coregraf, directorul trupei Reàl Dance Company
din Rotterdam, versiune special\ realizat\ în amintirea
Gabrielei Tudor, cu men]iunea „ pentru memoria unei
femei întâlnit\ o dat\ în via]\“. Prin seria de manifest\ri
evocate pe viu sau pe pelicul\, regizorul spectacolului,
Cosmin Manolescu, a reu[it, între altele, s\ sublinieze
[i dimensiunea interna]ional\ a activit\]ii Gabrielei
Tudor. Dar aten]ia ei s-a concentrat [i asupra vie]ii
culturale din micile comunit\]i rurale, prin programul
Phoenix ’05 derulat tot de proiectul Cultural Elve]ian
în România, între 2003 [i 2005. Dintre cele patru localit\]i
care au beneficiat de acest program am urm\rit proiectul
pilot {coala de dans în mediul rural din comuna Ceptura
jude]ul Prahova, constatând la fa]a locului cum acest
program a înviorat întreaga via]\ cultural\ a comunei.
Primul meu contact cu Gabriela Tudor, pe atunci Gabriela
Sîrbu, a fost îns\ descump\nitor, întrucât a adus în turneu
în ]ar\, în 1995, când ne lingeam r\nile înc\ vii provocate
de regimul comunist, o trup\ american\ de balet Amy
Pivar Dances, care deplângea dispari]ia comunismului,
în spectacolul Recviem pentru comunism. N-am în]eles
acest demers, dar, din fericire, peste el s-au suprapus
în avalan[\, neutralizându-l complet, toate realiz\rile
ei, atât de benefice pentru toat\ cultura româneasc\ [i
pentru dans în special.
Spectacolul Atât de Fraged\ a avut [i o puternic\
tent\ emo]ional\, datorat\ atât suitei de imagini proiectate,
care evocau numeroase momente din via]a fericit\ a
cuplului Gabriela Tudor – Cosmin Manolescu, din
Maramure[, unde s-au cununat, [i pân\ în Egipt [i din
diferite ]\ri europene pân\ în Statele Unite, dar mai ales
datorit\ modului cum a început [i s-a sfâr[i spectacolul,
cu fragmente din ultima crea]ie a lui Cosmin Manolescu,
Supersomething, interpretat\ de acesta împreun\ cu
M\d\lina Dan [i Paul Cimpoieru, pe muzic\ de
Vlaicu Golcea, spectacol al c\rui produc\tor [i consultant
artistic a fost Gabriela Tudor. Fragmente din acest
spectacol, înc\ în lucru, au fost prezentate ini]ial în cadrul
programului Amprenta, de la Centul Na]ional al Dansului
Bucure[ti, din luna noiembrie a anului abia trecut. Foarte
curând dup\ începerea spectacolului, Gabriela Tudor,
aflat\ la tratament în str\in\tate [i-a sunat so]ul [i acesta
i-a r\spuns. Atunci am ascultat cu to]ii conversa]ia lor,
desf\[urat\ în timp real [i încheiat\ cu vorbele: „M\
bucur c\ e[ti cu noi în seara aceasta… Ai grij\ de tine.
Te iubesc, pa iubirea mea“. {i acum, la reluarea aceluia[i
fragment din spectacol, am ascultat, din nou, acelea[i
cuvinte adresate de Cosmin Gabrielei, dar…în eternitate.
Nu [tiu dac\ a existat în sal\ vreun spectator ai c\rui
ochi s\ nu fi fost umezi]i de lacrimi. Desigur, îns\, cel
mai afectat de aceast\ pierdere, al\turi de fiul Gabrielei
Tudor, Vlad, nu poate fi decât Cosmin Manolescu, care
spune c\ via]a lui nu va mai putea fi de aici încolo aceea[i.
Lucru întru totul de în]eles, dar,totodat\, credem c\
amintirea ei îl obliga s\ continue tot ceea ce ar fi dorit
Gabriela Tudor ca el s\ fac\.
Liana TUGEARU
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
23

a r t e
Sentimentul e[ecului este dublat aici
de cel al singur\t\]ii [i al iluziei, iar
fantoma actorului de odinioar\ vine
s\ locuiasc\ personajul.
REVENIREA în lumina reflectoarelor
hollywodiene a lui Mickey Rourke par s\
împrumute din spectaculosul improvizat
al wrestlingului, îns\ privit cu mai mare
aten]ie rolul s\u din noul film al lui Darren
Aronofsky se hr\ne[te din trecutul tumultos
al personajului, [i dintr-o serie de teme
care i-au definit profilul ca actor. Tras pe
linie moart\ de câ]iva ani buni dup\ ce a
ajuns s\ joace în filme din ce în ce mai proaste maimu]\rind
scene vechi, jucând din amintiri, Mickey Rourke performând
al\turi de Van Damme în Double Team (1997) a pus
capacul unui declin urât. Revenirea respect\ coordonatele
pe care actorul s-a dus de-a dura preluând ceva din
pulsiunile sucidiare ale personajelor sale, pentru c\
ele au o for]\ autodistructiv\ considerabil\. Filmul din
1983, Rumble Fish al lui Ford Coppola reînvia parc\
fantoma rebelului f\r\ cauz\, James Dean, din infernul
contorsionat al visului s\u zdrobit prematur în plin\
vitez\, în Barfly (1997) al lui Barbet Schroeder talentatul
scriitor nu se poate desp\r]i de sticla sa indiferent la
[ansa pe care o are, preocupat de dizolvarea sa lent\, dar
sigur\ în drojdie, în Angel Heart (1997) al lui Alan Parker
destinul s\u este pecetluit [i în decorul de supersiti]ie
[i magie al Harlemului cu poezia sa de m\[ti votive,
blues, negritudine încins\ [i flecu[te]e voodoo ceva
dintr-o disperare trist\ se desface lent. Pân\ [i în
filmul care l-a transformat într-un sex symbol al anilor
’80, Nine 1/2 Weeks (1986) al lui Adrian Lyne, un
film cult, personajul pare blestemat s\ nu fie fericit, de[i
nimic nu-l împiedic\. Dac\ privim cu aten]ie aceste filme
ele sunt legate prin ceva care d\ personajului grandoarea
marilor damna]i care-i reu[esc atât de bine lui Dostoievski.
Totul le st\ în putin]\, au acea scânteie care scoate din
Lupt\torul (The Wrestler, 2008). Regia: Darren
Aronofsky. În rolurile principale: Mickey Rourke,
Marisa Tomei. Gen: Ac]iune, Dram\, Sport. Premiera
în România: 06.03.2009. Durata: 105 minute. Produs
de: Protozoa Pictures. Distribuit în România de:
Independen]a Film.
Aceast\
via]\ sportiv\
anonimat, care preg\te[te un destin, îns\ ca în Angel
Hart, darul este de fapt un stigmat pe care-l las\ mâna
diavolului, „Motociclistul domne[te“ cum spune un
graffiti în Rumble Fish, dar regatul lui e iluzoriu.
Ceea ce face farmecul acestor filme [i numitorul lor
comun este pasiunea autodistructiv\ a acestor personaje,
for]a cu care duc la bun sfâr[it opera suicidar\, felul în
care se înal]\ pentru a c\dea. Ceva din Mickey Rourke
se afl\ în toate aceste personaje [i aceasta nu este o
metafor\, ci o ironie, pentru c\ actorul ajunge s\ joace
nu un rol, ci propriul rol într-un film care ne înf\]i[eaz\
declinul unui fost lupt\tor într-unul dintre cele mai
spectaculoase lupte în ring: wrestling-ul. Unii consider\
eronat wrestlingul drept un sport, nu are nimic din
ceea ce presupune un sport, competi]ia, regulile
stricte, un arbitraj, etc. Wrestling-ul face parte din marea
industrie american\ de orori consumeriste, oferind o
punere în scen\ a unei înc\ier\ri de spelunc\ fioroas\
unde se învârt prostituatele printre marinari învârto[a]i
de b\utur\ [i hormoni. Randy „The Ram“ Robinson
(Mickey Rourke) este unul dintre protagoni[tii acestor
show-uri, unul consacrat cu ani în urm\, tr\ind în
siajul gloriei de odinioar\, la marginea societ\]ii.
Singur\tatea îl apropie de Cassidy (Marisa Tomei)
stripteus\ la unul din barurile din cartier, pu]in fanat\,
dar înc\ atractiv\, storcând acest farmec de ultimele
pic\turi înainte de a se pierde în masa anonim\ de
nonames. Poate c\ acest sentiment al e[ecului contribuie
la leg\tura dintre cei doi, una minat\ de neîncrederea
femeii care [tie foarte bine s\ traseze o linie securizant\
între clientel\ [i familia compus\ dintr-un fiu. {i Randy
are o fiic\ abandonat\ într-un trecut confuz, Stephanie
Robinson (Evan Rachel Wood), de care încearc\ s\ se
apropie întâmpinând refuzul fetei, ca apoi s-o cucereasc\
[i s-o piard\ definitiv. S-ar zice c\ nimic din ceea ce face
nu-i iese, [i un infarct la unul din meciurile mai dure îi
d\ruie[te un by pass de adio, obligându-l s\ renun]e
complet la via]a „sportiv\“. Angajat ca vânz\tor, Randy
î[i descoper\ limitele, desp\r]irea definitiv\ de fiica sa
[i neîn]elegerea dintre el [i Cassidy taie una câte una
singurele sale posibilit\]i de reabilitare, pun]ile [i a[a
fragile cu lumea. Toate aceste lucruri la un loc amplific\
sentimentul de însingurare [i-l determin\ s\ se
întoarc\ în ring, returul unui meci cândva de pomin\,
cel dintre el [i Ayatollah (Ernest Miller). Pe acest
final, dar prea târziu, Cassidy reconsider\ rela]ia
dintre ei, îns\ Ram [tie c\ nu mai are ce pierde, c\
deja a pierdut [i c\ tot ceea ce-i mai r\mâne este demnitatea
de a sfâr[i en beauté. Nu r\mâne loc pentru nicio iluzie,
meciul îl va costa via]a, iar Aronofsky ne las\ în suspensia
unui salt care nu poate aduce decât ruptura unei inimi
mult prea încercate. Discursul patetic de dinainte de
începerea meciului are valoare testamentar\, singurul
loc unde Ram mai conteaz\ – nu are nicio importan]\
dac\ wrestlingul are sau nu pedigree sportive –, este
arena unde devine actor, un actor care pl\te[te scump.
Oricât de rudimentar apare acest show, el ofer\ acel
spa]iu de eleva]ie unde Ram devine mai mult decât „o
bucat\ de carne stricat\“, un supererou, un gigant, aplaudat
[i adulat. Sunt câteva momentele în care Mickey Rourke
mi-a amintit de actorul de odinioar\, de for]a de atrac]ie
pe care o are nebunia [i disperarea, una calm\, lucid\,
discret\. Unul dintre acestea se desf\[oar\ într-un fost
cazinou dezafectat, pe o plaj\, un loc în care pentru o
clip\ sentimentul unui timp fericit îi invadeaz\ atât pe
tat\ cât [i pe fiic\. Decorul unei str\luciri demult apuse,
bântuit de fantomele trecutului se potrive[te cu personajul
erodat, friabil, neîndemânatic ca un crab, încercând s\
lege firele desprinse dintr-o poveste veche. Sentimentul
e[ecului este dublat aici de cel al singur\t\]ii [i al iluziei,
iar fantoma actorului de odinioar\ vine s\ locuiasc\
personajul. În Marele Gatsby, Scott Fitzgerald atr\gea
aten]ia asupra unui personaj mediocru, Tom Buchanan,
campion la rugby, de o for]\ impresionant\ [i care se
impunea prin statura [i grosol\nia sa [i prin faptul c\
era îngrozitor de bogat. Spune Fitzgerald despre acest
american violent [i singuratic c\ niciodat\ nu avea s\
mai resimt\ tensiunea acelor confrunt\ri, c\ instinctiv
le c\uta f\r\ s\ le g\seasc\ într-o via]\ de lux exorbitant
[i c\ într-un fel singura via]\ în care tr\ise autenticul
Buchanan se sfâr[ise probabil atunci. Este ceea ce sim]i
în acest personaj, sau ceea ce el simte, c\ niciodat\ via]a
aceea de maxim\ intensitate nu va mai reveni [i c\ în
afara ei nu se poate tr\i, c\ nu a mai r\mas, de fapt, nimic
în afara ei. O parte din scenele din film mi-au amintit
deasemenea de This Sporting Life (1963) al lui Lindsay
Anderson dup\ romanul omonim al lui David Storey,
cu destinul t\iat în granit al unui juc\tor de rugby, Frank
Machin, destin sf\râmat ca [i roca care nu [tie s\ se
îndoaie. Oricum, Rourke relizeaz\ o mare victorie din
propriul e[ec transferându-l cumva pe pelicul\. S-ar
putea s\ fie zorii unui nou început, s-ar putea ca [i pentru
eroul s\u, s\ fie cu adev\rat sfâr[itul. R\mâne de v\zut.
•
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
24

a r t e
Mic dic]ionar de clasici
ai sculpturii contemporane
I. Brâncu[ian în esen]\, dar stopat în orizontul arhaic
[i idolatru al lui Brâncu[i, George Apostu a perpetuat,
în plin\ contemporaneitate, vîrsta eroic\, prometeic\
[i stihil\ a sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele
ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natur\,
în special de lemn [i de piatr\, asupra c\rora se poate
interveni aproape organic, prin tehnici care au r\mas,
practic, neschimbate de la începuturile lor, cum ar fi
cioplirea direct\, sculptorul nu a ad\ugat realului forme
noi, nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce
materia îns\[i ascunde misterios în sine, ceea ce este
înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta viziunilor
sale [i prin firescul des\vîr[it cu care se a[az\ în
lumea elementar\, Apostu este contemporan cu dinozaurii,
este parte din evolu]ia materiei, în timp ce prin natura
sensibilit\]ii lui, prin voca]ia sa de arhitect [i de constructor,
dar [i printr-un fel de mistic\ neprotocolar\ [i de pio[enie
greoaie, el este un sculptor romanic – un poet al materiei
grele [i al formelor abia întrez\rite, pe a c\ror funda]ie
urmeaz\ s\ se ridice angulozit\]ile [i broderiile gotice.
De[i, în ordine cronologic\, cel mai tîn\r din marea
noastr\ galerie de sculptori, în perspectiva cronologiei
formelor Apostu este cel mai b\trîn, este de o vîrst\ cu
materia îns\[i. Paciurea îi este nepot, Anghel str\nepot,
iar Brâncu[i duce, în special prin Pas\rea în v\zduh,
pîn\ la ultimele consecin]e, marele lui gest fecundator.
~ntocmai ca în reprezentarea simbolic\ a [arpelui care
î[i înghite coada, brâncu[ianul Apostu este în acela[i
timp marele precursor al lui Brâncu[i. Pîn\ [i Ion Georgescu
[i Ionescu-Valbudea îi sunt urma[i mai tineri.
G. Apostu -
Crist
Paul Neagu - Hyphen
II. Cel mai longeviv exponent al sculpturii române[ti
dintotdeauna [i, pîn\ mai ieri, patriarh al sculpturii
contemporane, Ion Irimescu a [tiut, într-un mod aproape
miraculos, s\ împace contrariile, s\ anuleze riscurile [i
s\ conserve o imagine reconfortant\ a artistului în istoria
brut\ [i în istoria artei. Str\b\tînd vremuri opace [i
agresive, pe care le-a cunoscut nemijlocit [i profund,
el a reu[it s\ imprime artei sale suple]e muzical\ [i puritate
liric\; sedus de narativism, de acel fundament epic pe
care orice imagine se sprijin\ legitim în preistoria ei
vag\, el a reu[it s\ transfere totul în spa]iul imponderabil
al unui brâncu[ianism luminos [i decorativ. U[or de
recunoscut printr-o stilistic\ inconfundabil\, în care
gra]ia [i transparen]a sunt dominantele sale mari, arta
lui Ion Irimescu este elogiul adus unei lumi care nu
tr\ie[te în realitatea brut\, semnul unui umanism care,
prin reprezentare, a cur\]it via]a de toate asprimile ei
trec\toare. Ajuns acum la vîrst\ centenar\, înconjurat
cu mult\ grij\ pîn\ [i de aceia care nu [i-au f\cut din
estetic\ o preocupare special\, artistul s-a sustras [i
coroziunii timpului, continuînd s\ înfrumuse]eze lumea
[i s\ transmit\ acela[i mesaj plin de puritate [i de ging\[ie.
III. Disp\rut în plin\ form\ creatoare, Ovidiu Maitec,
prin chiar natura genului artistic pe care îl ilustreaz\ [i
a limbajului s\u specific, este un om al materiei, un
exponent al manualit\]ii [i al eficien]ei nemijlocite.
Maestru al lemnului, dar, la rigoare, [i al bronzului, adic\
un cioplitor [i un modelator în aceea[i m\sur\, el lucreaz\,
oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente
obiective, cu exteriorit\]i ale realului. Formele lui, derivate
din orizontul imanent al lumii, se istoricizeaz\ simultan
cu exprimarea, nu numai ca o consecin]\ a exprim\rii
înse[i, ci [i prin func]ia lor fatal\ de comentariu
asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta,
Pas\rea, Stîlpul, Zidul, Radarul,Containerul, Banca,
Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme
recurente, dar [i întregul s\u registru de forme, trimit
Ovidiu Maitec, imagine din expozi]ie
nemijlocit spre o lume cu morfologii a[ezate, puternice
[i recognoscibile, dînd, de multe ori, senza]ia ciudat\ c\
artistul nu inventeaz\, c\ imagina]ia sa refuz\ consemnele
mobiliz\rii [i c\ totul se rezum\ la o anumit\ ordine
prestabilit\. Artist al memoriei, al reactiv\rii unor imense
depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor
testamentar [i un exponent al multor genera]ii a c\ror
existen]\ nu a dobîndit niciodat\ func]ii contemplative.
Sculptorul vine acum s\ r\zbune toate infirmit\]ile unei
istorii anonime, mutînd accentul de pe func]ii pierdute,
erodate sau numai limitate, pe frumuse]ea propor]iilor,
pe discursul elabor\rii, pe sonoritatea materiei, pe muzica
ritmurilor [i pe majestuozitatea arhitecturii. Cu gîndirea
sa consecvent\ [i sobr\, Maitec nu adaug\ nimic susceptibil
de a proveni dintr-un alt registru decît acela în care forma
se exprim\ prin îns\[i energia interioar\ a suportului
material. Lemnul î[i tr\ie[te, astfel, voca]ia lui ascensional\,
voin]a stihial\ c\tre imponderabilitate, în dublul s\u
regim de opacitate [i de transparen]\, de plin [i de gol,
de consisten]\ [i de turbulen]\ a eterului. Împ\r]it între
lumea newtonian\, aceea a masei supuse ac]iunii
gravita]ionale, [i între cea einsteinian\, aceea care supune
timpul [i redefine[te spa]iul prin atributul deplas\rii,
Maitec repertoriaz\ doar acele forme care sunt egal
distribuite în cele dou\ orizonturi [i a c\ror stabilitate
este tocmai consecin]a anul\rilor reciproce.
IV. Cînd se vorbe[te despre Paul Neagu, este invocat
aproape mecanic sculptorul. Dar în egal\ m\sur\ s-ar
putea aminti pictorul, desenatorul, teoreticianul, profesorul,
actantul în happening-uri [i în performance, poetul
I. Irimescu -
Xenia, marmur\
[.a.m.d. Personalitatea lui [i întregul s\u profil
cultural sînt abuziv minimalizate, îns\, dac\ ne
referim doar la una sau la alta dintre aceste activit\]i.
Pentru c\ Paul Neagu reprezint\ acea categorie de arti[ti
sau, mai curînd, acel caz de artist, pentru care fragmentarea
[i ofensiva pe orizontal\ nu sînt decît o materie prim\,
piese constitutive într-un enorm proces de sintetizare.
Nu forma de exprimare conteaz\ aici, nici strategiile
[i nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibil\
care se distribuie pretutindeni cu aceea[i energie [i cu
aceea[i lips\ de prejudec\]i. Ra]ional, de o exasperant\
luciditate în rela]ie cu exteriorul [i cu sine însu[i, ludic
[i grav în acela[i timp, Paul Neagu investe[te crea]ia
artistic\ [i nenum\ratele sale forme de ac]iune cu un
con]inut, în cel mai exact în]eles al cuvîntului, terapeutic.
El încearc\, simultan, vindecarea prin geometrie a tuturor
dezordinilor [i îmblînzirea geometriei prin chemarea
ei la o via]\ aproape organic\. Crisparea [i jocul,
provoc\rile [i gestul imprevizibil, al\turi de alte nenum\rate
manifest\ri – greu de sugerat prin formule conven]ionale
–, sînt o tentativ\ patetic\ de ie[ire din haos, de subminare
a st\rii amorfe [i a gregarit\]ii, prin utopie, iluzie [i
vis. S-ar putea sus]ine, cu destule argumente, c\ în aceast\
defini]ie intr\ orice artist, c\ ordonarea haosului este
locul comun al tuturor inten]iilor creatoare [i c\
nimeni nu-[i poate însu[i ca titlu personal acest truism
f\r\ pericolul de a c\dea în ridicol. Numai c\ ordinea pe
care Paul Neagu o întrez\re[te [i o invoc\ atît de radical,
nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers
bine articulat, ci ordinea superioar\ a unei geometrii
transcendente. •
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
25

m e r i d i a n e
Se l\sase s\ moar\ f\r\ s\ se plâng\, de
aceea[i boal\, dar cu buzele strânse,
nerostind nici un cuvânt, nici m\car o
monosilab\, un vaiet, nimic.
José Viale Moutinho
Casele noi
PROZATOR, poet, îngrijitor de edi]ii clasice,
portughezul José Viale Moutinho (n.1945),
c\ruia cunoscutul romancier Urbano Tavares
Rodrigues i-a remarcat „notabila capacitate
de creare de atmosfer\ aliat\ cu arta de a
povesti“, a publicat, începând din 1968, mai
multe volume de proz\ scurt\, dou\ romane, Los
Moros (2000) [i Entre Povo e Principais (ed.a 2-a, 2003),
precum [i câteva culegeri de poezii. Majoritatea titlurilor
sale au fost încununate cu diferite premii, iar o mare
parte din opera sa este tradus\ în italian\, german\,
spaniol\, bulgar\, rus\, sloven\, galician\, catalan\,
maghiar\ etc.Are totodat\ o vast\ oper\ dedicat\
copiilor, bazat\ în principal pe tradi]ia popular\
portughez\.
Povestirea de mai jos, apar]inând volumului Já
os Galos Pretos Cantam („Coco[ii negri cânt\ deja“),
2003, este o mostr\ a artei lui Viale Moutinho de a
reînvia, cu mare economie de mijloace, scene dintr-o
lume apus\, lumea rural\ pe cale de dispari]ie pretutineni,
ca [i la noi.
DE CEALALT| parte a coridorului urletele cumnatei.
O chinuiau durerile. Cât timp va mai rezista
Ludovina? A ridicat din umeri, pân\ la urm\
supravie]uise surorii ei. Dar Encarnação se l\sase
s\ moar\ f\r\ s\ se plâng\, de aceea[i boal\,
dar cu buzele strânse, nerostind nici un cuvânt,
nici m\car o monosilab\, un vaiet, nimic. {i neacceptând
decât un pahar cu lapte diminea]a [i altul la jum\tatea
dup\-amiezii. Bineîn]eles, [i comprimatele devenite
inofensive, injec]iile. Pe când Ludovina nu era capabil\
s\ suporte durerile, ceea ce o ucidea rozând-o. Chiar el îi
f\cea injec]iile [i vedea c\ nimic nu mai avea efect. Inima
era cea care o obliga s\ mai r\mân\ în via]\. În via]\?
Adic\ doar s\-[i a[tepte sfâr[itul [i gata, în timp ce
conacul se mistuia, arzând lemnele în sob\. Lemne? Bu[teni
de stejar [i de pin, buc\]i de mobile desmembrate, mai
ales fotolii, lemne care se aflau pe acolo. Prin od\i, s\li
[i coridoare se r\spândea fumul, fumul în]epa la ochi, [i
de câte ori nu trimisese vorb\ în târg ca s\ vin\ cineva s\
cure]e sobele? Temperaturile sc\zute din iarna aceea obligau
s\ se men]in\ aprinse toate focurile. {i mai era un re[ou
la picioarele lui [i altul în camera cumnatei, lâng\ care
mo]\ia Amoroso, pitic [i coco[at, pe care îl ceruse cu
împrumut de la p\rintele Custódio, ca s\ o îngrijeasc\
pe Ludovina. Amoroso îi d\dea comprimatele, pu]ina
mâncare pe care o accepta sau reu[ea s\ o înghit\, îi punea
plosca [i pe urm\ se ducea s\ o de[erte în fosa din
26
spatele casei, ve[nic t\cut, ca [i cum nu [i-ar fi p\r\sit
niciodat\ somnolen]a în care p\rea s\ tr\iasc\. Purta ni[te
m\nu[i de bumbac albe, pe care le schimba de multe ori
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
pe zi, de altfel lâng\ [emineul din salon atârnau întotdeauna
asemenea m\nu[i, acolo se uscau [i apoi le c\lca el însu[i,
cu gesturi rapide. Ludovina vedea doar ni[te degete
luminoase îngrijind-o. O fi ]ipând oare de fric\? O fi luând
acele mâini imaculate drept mâinile vreunui zeu care o
înconjura cu tandre]e înainte de a o duce pân\ la urm\ în
adâncimi?
Acum [edea el acolo, încercând s\ citeasc\ un ziar, dar
cum s\ citeasc\ un ziar care data de trei, patru zile? La
ce i-ar servi? Ziarele soseau de la Porto, la început îl
interesau, dar pe urm\ tot ce citea începea s\ se distan]eze
de via]a din sat, mai ales de tot ce mai putea supravie]ui
în casa aceea. Adev\rul e c\ la început citea, chiar cu o
oarecare l\comie, dar nu a durat mult pân\ când, tot mai
rar, nu f\cea decât s\ al\ture literele, s\ se piard\ în
fotografii, mai ales în fotografii de r\zboi, informa]ia
nu mai avea sens, cu atât mai mult cu cât era de ajuns s\
intre o albin\ în sala unde citea ca s\-l pun\ în defensiv\.
R\zboiul n-avea decât s\ se desf\[oare în Europa, în
Extremul Orient, dar satul acela în ce parte a lumii o fi
figurând? În Trás-os-Montes, dar la grani]\, dincolo de
mun]i, f\r\ ie[ire, f\r\ [osele, f\r\ altceva decât canicul\
vara [i viscole iarna. Cât de mult se îndep\rtase de
lume! Iar când ningea era ca [i cum o armat\ s\lbatic\ i-
ar fi asediat, ca [i cum durerile reumatice s-ar fi intensificat
la to]i cei care tr\iau la conac [i ar fi sechestrat tot [i pe
to]i.
Pân\ la urm\, ce interes putea s\ reprezinte restul lumii
în Avinhão? Toate terenurile din sat apar]ineau Caselor
Noi, dar p\mânturile erau neproductive iar fostele Case
Noi deveniser\, de mult, case vechi, de fapt era doar o
c\soaie-conac aproape c\zut\ în ruin\. Octávio se l\sase
înfrânt de nenorociri. Din sat emigraser\ to]i cei care
putuser\, locuiau acum acolo numai b\ie]ii de pe
timpul lui, acum to]i b\trâni, îi spuneau domnule doctor
de câte ori îl vedeau, [i îl vedeau rar, dar preferau s\ se
duc\ la cei doi medici din târg decât s\-i bat\ lui la u[\,
mai ales de când murise Encarnação. Dac\ nu s-a priceput
s\-[i trateze so]ia, cum s\ ne trateze pe noi? {i a fost un
timp când îi aduceau pân\ [i animale ca s\ le vindece,
iar el le d\deau toate mostrele farmaceutice pe care le
primea prin po[t\. Dar acum pân\ [i laboratoarele îl uitaser\,
reprezentan]ii de propagand\ medical\ nu-l mai vizitau,
desigur nici nu mai [tiau dac\ era înscris în Ordinul medicilor.
E adev\rat c\ în timpul bolii so]iei sale încetase s\ mai
pl\teasc\ ce nu era necesar. Vânduse frumoasele mobile
din sufragerie, dou\ paturi cu c\p\tâiul sculptat, obiecte
de familie, tablouri, printre care trei portrete ale bunicilor,
se descotorosise de bunuri, p\mânt nu a vrut nimeni s\-i
cumpere, [i nici a[a nu reu[ise s\-[i salveze so]ia. Iar
cumnata z\cea acum acolo, doborât\ de aceea[i boal\
fatal\, urlând, speriind îngerii [i arhanghelii de la por]ile
raiului.
Dar p\mânturile so]iei sale, p\mânturile familiei Corval?
Octávio trecea lupa enorm\ peste literele ziarului, care
se contorsionau în fa]a bie]ilor s\i ochi. Se p\rea c\ ziarele
nu erau scrise, c\ nu spuneau nimic, c\ literele erau
acolo doar a[a, f\r\ nici o noim\, compacte sau r\sucinduse,
în func]ie de distan]a de la care le privea. Ca [i cum
ziarele ar fi strigat f\r\ ca s\ se perceap\ ceva. Niciodat\
nimeni din Casele Noi nu fusese dus la cimitirul satului,
dar întotdeauna, chiar [i în timpul legilor contra înmormânt\rilor
din biserici, întotdeauna î[i g\siser\ odihna ve[nic\ sub
lespezile capelei Caselor Noi, de cealalt\ parte a pie]ei din
fa]a conacului. Acolo dedesubt trebuie s\ fi fost o
imens\ cript\ înghe]at\, pentru c\ niciodat\ mirosurile nu
urcau când se ridica dala de pe mormintele colective, a
c\ror intrare era chiar în fa]a altarului.
La început, capela casei se afla acolo unde cei din
sat asistau la mis\, dar pe urm\ primul paroh care nu
apar]inea familiei, p\rintele Noé Santos, din Cabeceiras
de Basto, când a aflat c\ înc\ se mai f\ceau înmormânt\ri
în capel\, a pl\nuit [i a reu[it s\ pun\ s\ se construiasc\
o biseric\ la cel\lalt cap\t al satului, pl\tind unui brazilian
din Avinhão de care nu-[i mai amintea nimeni [i care
r\m\sese acolo doar în scripte. Numele lui d\inuia gravat
pe u[a micu]ei biserici, ceea ce p\rea s\ îi garanteze intrarea
în Împ\r\]ia Domnului. Umbla zvonul c\ pentru a-l
jefui î[i ucisese singurul patron pe care îl avusese, în jungla
Amazoniei, [i c\ a[a î[i isp\[ea acum remu[c\rile, spre
nemul]umirea celor patru nepo]i. Emigran]ii în cele germanii,
fran]e [i aragonii nu erau atât de m\rinimo[i cât remu[c\rile
brazilianului, personaj ce p\rea s\ fi venit din trecut. Ceilal]i
ap\reau vara [i de Cr\ciun, dar plecau repede l\sând o
dâr\ de gunoi incomparabil, în cantitate [i calitate, cu
cel produs în Avinhão în timpul majorit\]ii anului.
Cu mare efort, Octávio Cerdeira a reu[it s\ deschid\
u[a garajului. Ploua cu g\leata, ploua cum plou\ doar în
Avinhão în luna noiembrie, sim]ea cum apa îi biciuia p\l\ria
cu borurile largi c\zute [i pelerina, î[i ridica anevoie galo[ii,
intrând în vechile grajduri ale Caselor Noi. În fa]a lui se
afla Chevrolet-ul negru plin de p\mânt [i de paie, [i cu
siguran]\, dac\ l-ar pune în func]iune, s-ar trezi fantomele
care de atâta timp st\teau acolo adormite. În dreapta,
stivuite, canistrele cu combustibil. A încercat s\ scoat\
una, dar p\reau lipite unele de altele. {i a v\zut chipul
fiului s\u Filipe, în diminea]a când îi ap\ruse în
Avinhão, pe o motociclet\ cu ata[, el [i cu Gonçalves
Norte, s\ fi fost 26 sau 27 aprilie 1974 1) [i vremurile
erau agitate. Voiau s\ treac\ frontiera în chiar clipa
aceea, doi ofi]eri din MFA 2) porniser\ deja pe urmele
lor. Encarnação [i Ludovina [i-au unit puterile ca s\ le
preg\teasc\ ceva de-ale gurii [i haine, el i-a dus cu ma[ina
la Canta la Rana, primul sat de cealalt\ parte a grani]ei,
i-a încredin]a primarului, un vechi prieten de pe timpul
R\zboiului Civil. Îl salvase pe când îl c\utau anarhi[tii
la sfâr[itul lui iunie 36.
Acesta dormise mai multe luni în garaj, într-o ascunz\toare,
pân\ ce trupele lui Franco au ajuns în sat [i, atunci, a plecat
s\ se al\ture celor de culoarea lui politic\. Insistase ca
doctorul s\-l înso]easc\, fiindc\ voia s\-l prezinte, dar
acesta refuzase. În definitiv, nu f\cuse altceva decât s\-i
salveze via]a dintr-un sentiment umanitar, nu se sim]ea
la îndemân\ cu fasci[tii aceia de categoria a treia, care îi
înconjurau pe Franco [i pe generalul Mola, ba chiar îi
antipatiza pe ei în mod special.
În mai 1972, Octávio Cerdeira îi trimisese o scrisoare
dur\ fiului s\u pentru c\ acceptase postul de [ef de cabinet
al ministrului, cu atât mai mult cu cât era vorba de un vechi
coleg al s\u de c\min de la Universitatea din Coimbra,
Gonçalves Norte, dintotdeauna atât de entuziasmat de
salazarism. Era cunoscut\ anecdota c\ îi ceruse o audien]\
lui Henrique Trindade Coelho 3) ca s\-i permit\ s\ s\rute
fotografia pe care i-o oferise Mussolini cu dedica]ie. Ei
bine, fiul autorului Amorurilor mele 4) a fost surprins de
cererea tân\ruluii student la Drept [i nu numai c\ i-a permis
s\ fac\ acel gest, dar i-a [i trimis o reproducere a fotografiei
dictatorului, aplicându-i o dedica]ie a sa. Pe atunci se
r\ciser\ rela]iile dintre cei doi studen]i. L-a rev\zut, ciufulit,
tremurând, strângând în mâini un s\cule] în care p\rea
s\ p\streze ceva de pre] [i, pân\ la urm\, erau doar o pereche
de papuci de antilop\.
Un urlet, din acele urlete care ies din str\fundurile
corpurilor celor mai desc\rnate, dar au for]a brut\ a unui
iatagan ce spintec\ trupuri [i pietre, por]i [i grilajuri, un
asemenea urlet a str\b\tut toate od\ile [i s\lile Caselor
Noi [i a ajuns, teribil, pân\ în garaj, r\sturnând canistra
de combustibil pe care Octávio Cerdeira încerca s\ o
desprind\ de celelalte. Revenind la u[a de intrare, medicul
l-a z\rit pe Amoroso, cu c\p\]âna lui înclinat\ spre stânga,
bâiguind ceva. N-a avut nevoie de cuvintele servitorului
ca s\ [tie c\ dac\ acesta se afla atunci acolo era pentru
c\ urletul cumnatei însemna desp\r]irea ei de lume. Indecent\,
spre deosebire de Encarnação, sora ei, întotdeauna atât de
blajin\ în via]\ ca [i la boal\ [i blând\ la moarte, Ludovina
sfâr[ise r\u. {i deodat\ el [i-a dat seama cum se cufundase
totul în t\cere, cum îns\[i ploaia, cu câteva clipe înainte
atât de puternic\, se oprise. S-a aplecat s\ ridice canistra
cu combustibil, a pus-o din nou pe stiv\. Nu mai era nevoie
s\ se duc\ în târg sau la ora[ pentru nimic. Amoroso
trimisese pe cineva în centrul satului dup\ o persoan\ care

m e r i d i a n e
s\ se ocupe de preg\tirile de înmormântare [i s\-l anun]e [i pe
preot. Cât despre rest, îi era indiferent dac\ Ludovina va fi
dus\ în cripta Caselor Noi sau la noul cimitir din Avinhão.
Când Octávio Cerdeira, c\lare înc\, a intrat în pia]\, între
Casele Noi [i capel\, a v\zut-o pe mama sa, greoaie –
îmbr\cat\ într-un lung pardesiu bordo, cu p\l\rie gri care avea
o pan\ de p\un [i obrazul ascuns sub o dantel\ – sprijinit\ pe
dou\ bastoane, înaintând spre micu]a biseric\. La o anume distan]\,
un grup de persoane, servitoare, servitori, oameni din sat, to]i
o urm\reau. Studentul a desc\lecat, aruncând h\]urile
argatului care venise dup\ el în târg. Sosea de la Coimbra pentru
vacan]a de Pa[ti. {i v\zându-[i mama, întotdeauna atât de vesel\
[i spectaculoas\ în gesturi [i cuvinte, mama, acum greoaie, extrem
de singuratic\, traversând pia]a pietruit\, pe atunci cur\]at\ de
ierburile [i de plantele care aveau s\ sfâr[easc\ prin a ap\rea
pretutindeni, [i-a amintit de ziua când ea îi spusese c\, la ora
mor]ii, va ie[i pe picioarele ei de la Casele Noi mergând pân\
la capel\, chiar pe marginea intr\rii în cript\, fiindc\ nu voia s\
fie dus\ pe umeri de nimeni, c\ se va l\sa s\ alunece lâng\ ai
ei, c\ nu va avea nevoie de nimeni care s\ vin\, nici m\car
drept ghid, c\ [tia foarte bine unde erau to]i st\mo[ii ei. Octávio
se uitase în jur în c\utarea tat\lui s\u, dar nu reu[ise s\-l descopere.
Nimeni nu îi adresase cuvântul, ca [i cum to]i ar fi fost paraliza]i
de femeia aceea care î[i ducea agonia de-a lungul a vreo cincizeci
de metri. Studentul a observat c\ în mâna dreapt\ a mamei, prins\
de baston, se afla cheia enorm\ a capelei. Dar picioarele nu îl
mai ascultau, voia s\ alerge, s-o ia pe mama în bra]e [i s\ o
duc\ înapoi în camera ei de la conac, dar nu reu[ea. Lâng\ el,
n\ucit, servitorul lega unele de altele h\]urile ambilor cai, în
t\cere.
Dona Filipa înainta încet. Sub dantelele v\lului trebuie s\
fi avut ochii a]inti]i asupra lemnului ro[u de la poarta capelei
Caselor Noi. Octávio ar fi vrut s\ scoat\ un ]ip\t care s\ o
imobilizeze pe mama lui, dar gâtlejul îi t\ia toate sunetele. Tot
a[a r\m\sese când, chiar în anul întâi la Coimbra, colegii mai
mari de la facultate, cum obi[nuiau cu bobocii, i-au b\gat în
pat un schelet, [i el se trezise cu ochii a]inti]i asupra unui
craniu. Trei zile r\m\sese f\r\ glas, mutându-se în alt c\min,
unde îl cuno[tea pe Gonçalves Norte. Ah, [i acela fusese un sfâr[it
de dup\-amiaz\ deosebit de lini[tit, f\r\ câini, nici porci, nici
g\ini, nici vreun p\stor cu turma revenind din mun]i, doar
boieroaica împlinindu-[i agonia.
Mama vârând, cu un gest sigur, cheia în broasc\, o gaur\ în
care înc\pea mâna unui copil. Poarta, de la sine, a lunecat pe
balamale [i, în fa]a privirilor fiului ei [i ale grupului care o urm\rea
ca un cor grecesc mut, Dona Filipa s-a l\sat s\ cad\ cu fa]a în jos
pe lespedea mormântului alor s\i, chiar în fa]a altarului. Octávio
s-a apropiat, sprijinindu-i corpul, a vrut s\-[i ia un ultim
r\mas-bun [i i-a îndep\rtat v\lul care îi acoperea fa]a. {i s-a
speriat pentru c\ fa]a înc\ destul de tân\r\ a mamei sale, care îl
s\rutase, la plecare, în ianuarie trecut, era acum a unei b\trâne
ridate, ca [i cum anii s-ar fi concentrat în acele trei luni [i ceva
de desp\r]ire. Atunci Octávio a în\l]at capul [i l-a v\zut,
aplecat peste amândoi, pe tat\l s\u, b\trânul Dom Gonçalo
Cerdeira, care se sfâr[ise în ajunul Cr\ciunului aceluia[i an.
Parohul din Avinhão, înainte chiar de a proceda la preliminariile
înmormânt\rii Ludovinei Corval, s-a întâlnit cu doctorul Octávio
Cerdeira, i-a prezentat ni[te condolean]e formale [i i-a spus c\
ceremonia va avea loc a doua zi, când alaiul va pleca de la Casele
Noi spre cimitirul satului. Medicul l-a privit într-un mod inexpresiv,
[i pân\ la urm\ a ridicat din umeri. Între timp Amoroso dobândise
o subit\ for]\ [i mobilitate, începând chiar el s\-i dirijeze pe
cei de la pompele funebre, care m\surau cadavrul [i se interesau
despre tipul de cosciug dorit [i alte chestiuni legate de
funeralii. P\rintele privea în jurul s\u, mirat de starea în care
ajunsese conacul. Nevasta negrului de la buc\t\rie cerea s\ i se
dea ordine, s\ [tie pe câte persoane s\ conteze pentru prânzul
de dup\ înmormântare, dac\ ar putea s\ cheme pe cineva care
s\ o ajute. P\rând s\ ias\ din torpoarea în care se afla, Octávio
Cerdeira i-a r\spuns c\ nu va veni nimeni. Nici domnul p\rinte?,
a insistat femeia. Nici domnul p\rinte, a r\spuns st\pânul
casei, în timp ce se îndrepta spre camera lui, desigur ca s\-[i
schimbe c\ma[a [i s\-[i pun\ cravata neagr\.
Traducere [i prezentare de
Micaela GHI}ESCU
_________
1)
„Revolu]ia garoafelor“ avusese loc în 25 aprilie 1974.
2)
Mi[carea For]elor Armate, care a ini]iat [i condus Revolu]ia
antifascist\ din Portugalia.
3)
Henrique Trindade Coelho, publicist, orator, jurnalist, a
fost ministru de Externe (1929) [i unul dintre cei mai înfoca]i
sprijinitori ai dictaturii militare.
4)
José Francisco Trindade Coelho (1861-1908), tat\l celui
de mai sus, scriitor [i jurnalist, a fost autorul, printre altele, al
unui celebru volum de povestiri, Amorurile mele.
AUTOR a cincisprezece volume de poezie,
dintre care amintim Profilul visului, Ierbar
în fl\c\ri, Telegramele cerului, Pietre
amintitoare, Sufletul alchimist, O culoare
în noapte. A publicat, de asemeni, eseuri
(despre poezie : Calea poe]ilor; despre Freud),
o lucrare de „fic]iune politic\“ : Testamentul lui
Mao. Este Pre[edintele P.E.N. Club-ului francez
[i Secretar general al Academiei Mallarmé. Poemele
traduse sunt inedite.
{i totu[i….
Stuful \sta de str\mo[ii no[tri pus
{urile-astea care ne ad\posteau
Vînturile care ne leg\nau în noapte
Stelele pe care le-ntrebam în t\cere
C\r\bu[ii-n p\rul nostru prin[i
Licuricii înso]indu-ne cu droaia
Semne din verile de alt\dat\
Ce nu reu[eau epuiza timpul
Era ieri. {i totu[i
Atît de mult\ vreme c\ totul se risipise
Ca s\ ne lase [i mai descump\ni]i
Decît am fi crezut vreodat\
Chiar cînd inimile ni se frîngeau
~ntr-o iubire de-o var\ brusc volatilizat\.
S\rb\toarea
Veseli eram pe-aleile lui alt\dat\
{i-aceast\ briz\ u[oar\ care ne-ncredin]a
C\ respir\m imensitatea timpului deschizîndu-se
Cîntecelor [i dansurilor noastre-n s\rb\toare
Neclintit\ prim\vara venea la fereastr\
{i tot ce denumeam pl\cere ori triste]e
Era doar fugara siluet\ a emo]iei noastre.
{i tot ceea ce se-ntrupa în con[tiin]a
Dulcii nesfîr[iri a vie]ii noastre era
Cheful de-a c\l\tori în absolut
Cel care ne d\ruia nou\ în[ine [i verii.
Un suflu str\vechi
Aici imortele [i-un vas sf\rîmat
O umbr\ pe zid cînd nici o lumin\
Nu p\trunde. Vreo plac\ de salpetru
F\r\-ndoial\.
Revezi verile cu umbr\ proasp\t\
~n lini[tea c\m\rii transformat\-n odaie
De siest\ [i cînd nimic nu mai mi[ca
Sylvestre
Clancier
Trecerea
v`ntului
Îi priveai prin storuri pe cei mari
Strecurîndu-se-n uli]\ s\ culeag\
Semin]e de nalb\ pentru r\sadurile
Din gr\dinile lor.
Ast\zi te-ntrebi dac\
Nu ai visat verile de-alt\dat\
Ce nu se mai sfîr[eau cu grijile
Si bucuriile tale copil\re[ti
Vroiai s\ revin\-n fiecare an
Pîn’la sfîr[itul vremii, dar ai renun]at
La cei care te înso]eau.
Arbori, primii mei prieteni
Arbori, r\d\cinile mele, primele amintiri
Pini silve[tri, plopi [i mesteceni argintii
V\ datorez copil\ria de m\r\cini [i duzi
Goana îndr\cit\ în umbra dunelor [i
{i mai departe ca valurile. Meri [i nuci
Din fundul livezii [i-n spatele [urii
Voi ce-mi d\ruia]i fructe spre sc\p\tatul verii
{i voi castani care descoperea]i sub cer
O bolt\ umbroas\ taina mea
Cînd c\utam în catedrala voastr\ m\n\t\rci
S\ le dau bunicii înainte de mas\. Voi era]i
Lumina mea [i suflul, sufletul meu [i inspira]ia.
Trecerea vîntului
Vîntul e-o prevestire tainic l\rmuitoare
El vine [i trece. Te prinde în bra]e
{i te-nl\n]uie cînd te avîn]i pe lande
Ori pe dune. {i se pare c\ p\trunzi
{i mai mult în via]\. Ascul]i ce spun
Crengile sub lun\ [i visezi.
Ai crede c\ universul cre[te, c\
Se-ntinde c\tre infinit [i-]i spulber\ teama
Vîntul î]i mîngîie chipul [i te-nso]e[te
Printr-un ]inut magic unde totu-i posibil.
Ucenicia zorilor
Ucenicia zorilor ce lumineaz\ drumul
Copilului cel mic. Ucenicie a culorii
{i a trezirii celui ce va-ndr\gi ziua
Senin\ înaintea nop]ii [i-a tainelor sale
Iat\ larma familar\ a od\ii în care
Bunica intr\ s\ trag\ draperiile
Iat\ diminea]a limpede, roua în gr\din\
Promi]înd noroc [i fericire
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
Majestatea prezentului neîntrerupt pentru cel
Ce va descoperi cu ochii lui lumea.
27
Traducere de
Constantin AB|LU}|

m e r i d i a n e
Ca gen literar, este un roman pastoral,
reprezentând îns\ punctul de convergen]\ a
trei specii narative distincte - romanul
cavaleresc, cel pastoral [i cel picaresc.
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
28
PRIN RECENTA carte, eminentul hispanist Sorin
M\rculescu, poet, traduc\tor, eseist, face un dar
nepre]uit cititorilor români, întrucât, cu romanul
Galateea, încheie cercul magic al t\lm\cirilor
operei narative a genialului scriitor, c\rora le-a
consacrat, cu talent, m\iestrie [i d\ruire, mai
bine de jum\tate din via]a sa de crea]ie. Acest
demers de excep]ie, care îl îndrept\]e[te neîndoios s\
fie considerat cel mai reputat cervantist român, s-a ini]iat
cu aproape trei decenii în urm\, cu Muncile lui
Persiles [i ale Sigismundei (Univers, 1980), ultimul
roman al lui Cervantes [i cel mai îndr\git de p\rintele
s\u. Au urmat volumul Nuvele exemplare (Cartea
Româneasc\, 1981) [i celebrul roman Don Quijote
de La Mancha (I-II, Paralela 45, 2004). Virtu]ile de
necontestat ale transpunerii în limba român\ a acestor
capodopere se împletesc armonios cu ponderea [i rigoarea
impresionant\ a aparatului critic al fiec\reia, c\ci
toate beneficiaz\ de un amplu [i pertinent studiu introductiv,
de numeroase note [i comentarii ce ofer\ o informa]ie
extrem de bogat\ [i variat\, dar [i interesante p\reri
critice, rod al unei investiga]ii multidisciplinare întreprinse
cu acribie, creând fericita impresie a unor adev\rate
edi]ii model, care r\spund celor mai exigente cerin]e
actuale în domeniu.
În lumina acestor fapte, se cuvine s\ salut\m ini]iativa
meritorie a editurii Paralela 45 care inaugureaz\ cu
Galateea o serie de autor ce va cuprinde opera narativ\
complet\ a lui Cervantes, urmând ca celelalte trei volume
s\ fie constituite de reedit\ri atent revizuite [i pe cât
posibil aduse la zi ale capodoperelor Don Quijote (I [i
II), Nuvele exemplare [i, în sfâr[it, Muncile lui Persiles
[i ale Sigismundei. Referindu-se la sensul major al acestui
proiect de anvergur\, Sorin M\rculescu afirm\, pe deplin
întemeiat: „Sper ca cititorii români s\ poat\ percepe
nemijlocit caracterul cosmotic al crea]iei cervantine [i
încadrarea cu necesitate într-o serie cronologic\ parc\
predestinat semnificativ\ a tuturor pieselor, mai mult
sau mai pu]in vizibile, ce alc\tuiesc un întreg cum
cred c\ pu]ine mai exist\ în literaturile lumii“ (Nota
liminar\).
Cu t\lm\cirea romanului pastoral Galateea, „carte
îndelung [i nostalgic meditat\“, care a v\zut lumina
tiparului în 1585, ne afl\m în fa]a primei versiuni în
limba român\ a operei de debut a lui Cervantes, care
în 1580 se întorsese în sfâr[it în Spania, l\sând în
urm\ cei cinci ani nesfâr[i]i de captivitate în Alger ( este
îndeob[te cunoscut c\ episodul cel mai glorios din
biografia cervantin\ - participarea la faimoasa b\t\lie
naval\ de la Lepanto, în 1571, când [i-a câ[tigat o aureol\
de erou prin neasemuite fapte de vitejie, precum [i
supranumele purtat cu mândrie el manco de Lepanto
„ciungul de la Lepanto“ - a fost urmat de un eveniment
dramatic: în drum spre patrie corabia este jefuit\ de
corsari, iar Cervantes luat prizonier [i întemni]at ). În
Spania îns\, scriitorului îi este h\r\zit un nesfîr[it [ir de
dezam\giri [i am\r\ciuni: în locul recuno[tin]ei oficiale,
prime[te doar func]ii m\runte, prost retribuite, ajungând
[i la închisoare în urma unor nereguli privitoare la banii
pe care îi strângea ca perceptor pentru aprovizionarea
renumitei Invencible Armada. Activitatea sa literar\
cunoa[te un tardiv dar str\lucit debut, la 38 de ani (în
tinere]e scrisese doar câteva sonete): romanul pastoral
Galateea, care se bucur\ de succes, nu numai în
Spania (în secolul al XVI-lea cunoa[te dou\ edi]ii), ci
[i în Fran]a, c\zând îns\ în uitare, în veacurile urm\toare,
pân\ când este redescoperit [i pre]uit de romanticii
germani, la începutul secolului al XIX-lea, dar abia din
a doua jum\tate a acestuia este în]eles [i apreciat la
adev\rata-i valoare.
Galateea este o oper\ valoroas\ considerat\ atât în
sine, cât [i în ansamblul crea]iei lui Cervantes, „prin
capacitatea de a anticipa liniile de for]\ ale tuturor c\r]ilor
care-i vor urma“, cum relev\, avizat, t\lm\citorul, în
excelenta sa prefa]\, intitulat\ inspirat «Galateea ca
prolog [i epilog cervantin».
Ca gen literar, este un roman pastoral, reprezentând
îns\ punctul de convergen]\ a trei specii narative distincte
- romanul cavaleresc, cel pastoral [i cel picaresc -, ilustrate
în întreaga produc]ie narativ\ a scriitorului [i care ating
apogeul în nemuritorul Don Quijote. Îmbinarea
prozei cu poezia - cele 5.176 de versuri pe care le cuprinde
alc\tuiesc cea mai bogat\ [i divers\ arhiv\ a crea]iei
Lumea cervantin\
poetice cervantine – „nu semnific\ nicidecum opozi]ia
dintre un discurs umil (în proz\) [i altul înalt ( în versuri),
proza gliseaz\ perfect, dup\ criterii interne, în versuri,
[i invers, amândou\ reprezentând un registru stilistic
unic ce folose[te alternativ [i perfect motivat dou\
instrumente, amândou\ egal de flexibile“, remarc\ subtil
Sorin M\rculescu.
Subapreciat\ în raport cu proza, poezia lui Cervantes,
pl\smuit\ prin nobila exaltare a spiritului renascentist,
are îns\ un farmec tainic ce ne este dezv\luit cu net\g\duit\
intui]ie [i rafinament de t\lm\citor, care îi define[te
esen]a: „ Mi s-a p\rut (poezia lui Cervantes) atr\g\toare,
frapant\ adeseori, situat\ la jum\tate de drum între
limpidul garcilacism atât de pre]uit de el... [i viitoarea
[i tot mai accentuata tensionare baroc\ ce plutea în aer“.
Iubirea este conceptul fundamental care structureaz\
romanul pastoral în genere, [i Galateea în special. Ac]iunea
se desf\[oar\ pe malurile fluviului Tajo, în apropiere de
imperialul ora[ Toledo. Firul narativ principal este simplu,
linear, înf\]i[ând dragostea celor doi p\stori, Elicio [i
Erastro, pentru neasemuit de frumoasa p\stori]\ Galateea,
dar structura epic\ este complex\, cu o derulare arborescent\,
prin cele patru nuvele intercalate ( procedeu reluat
cu virtuozitate în Don Quijote [i Persiles), care intensific\
[i dinamizeaz\ nara]iunea central\, dându-i relief, culoare,
varietate. Elicio î[i cânt\ dragostea ideal\, cople[itoare
[i statornic\, cu accente vibrante, p\trunse de sinceritate
mi[c\toare, [i sufer\ din pricina nep\s\rii fiin]ei iubite.
Erastro, într-un registru mai pu]in diafan, îl înso]e[te
în aceast\ adora]ie nesfâr[it\. Intriga curge lin, între
exaltarea iubirii ideale [i chinurile sentimentului
neîmp\rt\[it, apele învolburându-se abia c\tre final,
când tat\l Galateei, Aureliano, hot\r\[te s-o m\rite cu
un bogat p\stor portughez. Disperat\, fata se las\
înduplecat\ de t\ria sentimentelor curate ale lui
Elicio, pe care i le împ\rt\[e[te pesemne, nem\rturisit,
iar fericitul tân\r, cu elan sporit, îi f\g\duie[te c\ va
strânge to]i p\storii din v\ile din jur spre a-i veni în
ajutor [i a face s\ triumfe iubirea adev\rat\. Galateea
Miguel de Cervantes, Galateea. Opere narative
complete, I. Traducere din limba spaniol\, studiu
introductiv, tabel cronologic, note [i comentarii
de Sorin M\rculescu. Editura Paralela 45, 2008,
445 pp.
este, a[adar, un delicat cânt de slav\ închinat iubirii,
iubirii pure, de factur\ platonic\, sentiment inefabil care
fiin]eaz\ prin contemplarea fiin]ei adorate.
Natura încânt\toare – s-ar putea spune o etern\
prim\var\ – îi înso]e[te constant pe protagoni[ti, alc\tuind
un cadru feeric [i participând nemijlocit la tr\irile
lor. Peisajele pot p\rea stereotipe - p\duri, crânguri,
livezi, ape curg\toare -, dar sunt înzestrate, prin suflul
geniul creator cervantin, cu o putere obiectiv\
deosebit de pregnant\, cadrul pastoral ilustrând „obiectivarea
lumii ideale a aspira]iilor sentimentale“ ( Mario Casella).
La izbânda Galateei pe t\râm românesc meritul
traduc\torului este cardinal. F\r\ s\ m\ tem c\ gre[esc,
[i f\r\ s\ m\ tem de superlative, pot remarca pe bun\
dreptate c\ opera lui Cervantes, în general, [i acum
romanul s\u de debut, [i-au aflat în Sorin M\rculescu
traduc\torul ideal pentru spa]iul nostru cultural. Galateea
în ve[mânt românesc este un model de t\lm\cire inspirat\,
care îmbin\ f\r\ cusur fidelitatea fa]\ de original cu
capacitatea rar\ a recreerii discursului narativ [i poetic,
poten]at\ fecund de harul [i sensiblitatea poetic\ a
traduc\torului.
Poate c\ cea mai de pre] dintre nenum\ratele calit\]i
ale t\lm\cirii de fa]\ – ca de altfel [i a celorlalte capodopere
ale marelui scriitor – este adânca în]elegere [i transpunerea
în limba român\ a spiritului crea]iei cervantine. Sorin
M\rculescu întreprinde o complex\ [i avizat\ cercetare
a universului marelui scriitor spaniol, dovedindu-se
constant un remarcabil cunosc\tor al vie]ii, al operei
nemijlocite, [i, în mare m\sur\, al vastei bibliografii
cervantine. Cuprinderea lecturilor sale pentru a putea
p\trunde în misterele laboratorului de crea]ie al lui
Cervantes, altoit\ pe o cultur\ hispanic\ prodigioas\,
este impresionant\. M\rturie st\ aparatul critic al recentei
c\r]i, pe care l-a[ caracteriza cu un cuvânt spaniol,
inmejorable („cum nu se poate mai bun“) : prefa]a dens\,
foarte clar\, împlete[te viziunea enciclopedic\ asupra
fenomenului pastoralit\]ii, mai întâi în literatura universal\,
apoi în cea spaniol\, cu explicarea genezei Galateei,
[i cu analiza pertinent\ a structurii [i a tr\s\turilor sale
caracteristice, insistând, în chip de sintez\, asupra dublei
semnifica]ii a acestui roman, de „prolog entuziast“ [i
de „epilog nostalgic“, pentru întreaga crea]ie a marelui
Cervantes. Aceea[i acurate]e se reflect\ [i în alegerea
edi]iei spaniole ( López Estrada – M.Teresa López-
Berdoy), ca [i în notele de subsol, bogate, erudite,
care contribuie efectiv la în]elegerea frumuse]ii textului,
la deslu[irea unor sensuri absconse.
Aceste virtu]i ale versiunii române[ti a Galateei
deriv\ din îns\[i concep]ia traduc\torului exprimat\,
sugestiv, prin sintagma literalitate expresiv\ care,
dup\ propria-i m\rturie, l-a c\l\uzit în întreaga sa str\danie
de t\lm\ci în limba român\ ( nu numai opera lui Cervantes,
ci [i minunatele romances spaniole, sau versurile unor
str\luci]i poe]i ai Secolului de Aur etc.), [i pe care a
fructificat-o mulându-se cât mai strâns cu putin]\ pe
textul original, prin respectarea cu stricte]e a mi[c\rii
ritmice a frazei [i a versului, urm\rind în ultim\ instan]\
s\ realizeze astfel o t\lm\cire muzical\.
Nenum\rate sunt dificult\]ile de ordin lingvistic
întâmpinate în versiunea de fa]\ - adev\rat\ piatr\ de
încercare a traduc\torului de ast\zi -, reg\sindu-se la
toate nivelurile limbii, sintactic, semantic, lexical,
frazeologic, prozodic, c\ci romanul abund\ în arhaisme,
neologisme, latinisme [i italienisme, precum [i în
hiperbate, metafore, tautologii. Solu]iile de echivalare
sunt mereu sugestive, l\sând mult râvnita impresie de
curgere lin\, de naturale]e. În t\lm\cirea celor peste cinci
mii de versuri, care reprezint\ o c\utare deliberat\ la
vremea aceea a modernismului formal, m\iestria poetului
[i traduc\torului Sorin M\rculescu se face sim]it\ cu
str\lucire, servind magistral finalitatea propus\.
Tudora {ANDRU MEHEDIN}I

m e r i d i a n e
Experimente
• Necunoscut la noi,
B. S. Johnson (1933-
1973) a fost unul din
marii experimentatori ai
romanului britanic din
anii 1960, `n linia lui
Joyce, Beckett, O^Brien
[i mai ales a „b\tr`nului“
Laurence Sterne, de la
care a preluat, dup\ dou\
secole, numeroase inova]ii
ale formei narative. ~n
Anglia, sinuciga[ul B. S. Johnson a revenit la mod\
[i c\r]ile i-au fost reeditate, dup\ ce Jonathan Coe
i-a consacrat `n 2005 o biografie, Like a Fiery Elephant.
De[i de vreo dou\ decenii amatorii de lectur\ par s\
nu mai aprecieze experimentele, precump\nind
nevoia de poveste, curiozitatea ren\scut\ pentru
c\r]ile [i scurta via]\ a lui B. S. Johnson se vede [i
`n paginile revistelor literare din Marea Britanie [i
Fran]a (unde e tradus de vreo trei ani). Jocurile lui
romane[ti s`nt ingenioase de[i moda lor s-a perimat.
Astfel, The Unfortunates (1969) e compus din 27
de capitole independente, v`ndute `ntr-o cutie [i care
pot fi citite `n orice ordine, iar Albert Angelo (1964)
e o comedie ce demoleaz\ conven]iile romane[ti
exploat`nd variate posibilit\]i tipografice [i naratologice:
schimb\ri de puncte de vedere, punerea pe dou\
coloane, `n aceea[i pagin\, a ceea ce spune [i ceea
ce g`nde[te personajul, alternarea corpurilor de liter\
etc. B. S. Johnson considera scrisul un mijloc de a
evacua suferin]ele [i traumele provocate de anumite
experien]e personale [i, dincolo de forma provocatoare,
c\r]ile lui redescoperite spun multe despre turbulen]ii
ani ^60.
Preferata lui Obama
• Romanciera american\ Marilynne Robinson
figureaz\ printre cei cinci finali[ti, nominaliza]i
pentru prestigiosul premiu decernat anual de National
Book Critics Circle. Romanul ei, Home, ap\rut `n
2008, a atras aten]ia criticilor [i cititorilor dup\ ce
Barack Obama a citat-o pe Robinson printre
autorii lui prefera]i, `ntr-un interviu televizat. Pe lista
nominaliza]ilor se afl\ [i Roberto Bolano, cu o carte
publicat\ postum, 2666. Votul final [i anun]area
laureatului vor avea loc pe 12 martie iar editurile
a[teapt\ decizia cu emo]ie, fiindc\ banderola cu
premiul criticilor are o mare influen]\ asupra v`nz\rilor,
chiar [i `n vremuri de criz\.
„Vecinul meu“
• Cu scriitoarea italian\ Milena Agus s-a petrecut
un lucru neobi[nuit: abia dup\ ce micul ei roman
Mal di pietre a fost tradus `n 2007 `n Fran]a, unde
s-a v`ndut `n 160.000 de exemplare, au descoperit-o
[i cona]ionalii ei, odat\ cu restul lumii (cartea a fost
tradus\ `n numeroase limbi, inclusiv la noi, unde a
ap\rut de cur`nd, `n colec]ia „Cartea de pe noptier\“
de la Humanitas). Succesul nu i-a schimbat via]a
acestei profesoare de liceu aproape cincuagenare
din Sardinia, timid\ [i indiferent\ la bani, total
inadaptat\ cerin]elor contractuale de promovare,
s\lbatic\ [i excentric\ precum personajele ei. Spre
sf`r[itul anului trecut, Milena Agus a publicat `n
„Corriere della sera“ o nuvel\ pe care editoarea ei
francez\, Liana Lévi, a tradus-o imediat `n colec]ia
ei de format mic. Farmecul [i prospe]imea scriitoarei
sarde continu\ s\ opereze asupra cititorilor [i criticilor
francezi, de vreme ce tirajul ini]ial de 25.000 de
exemplare s-a epuizat `n trei s\pt\m`ni, iar nuvela
Vecinul meu a avut cronici `n mai toate publica]iile
culturale. Eroina nuvelei e o t`n\r\ mam\ p\r\sit\,
care caut\ un mijloc s\ se sinucid\, f\r\ s\ `ndurereze
pe nimeni. A[tept`nd s\ ajung\ la locul „f\r\ `ntristare,
nici suspin“ pe care [i-l imagineaz\, se `ndr\goste[te
de un vecin care o ignor\ [i c\ruia ar vrea s\ `i atrag\
aten]ia. „~n acest scurt text, reg\sim farmecul tulbur\tor,
irezistibila magie a Milenei Agus care [tie s\ mearg\
cu naturale]e pe muchia dintre real [i imaginar“ –
scrie „Le Figaro“.
Scrisoare din Elve]ia
Nobelul [i dinamita
AM FOST CONSTERNAT| cu trei ani `n
urm\ de avalan[a de contest\ri st`rnit\ de Nobelul,
acordat atunci Elfriedei Jelinek „pentru
pornografie!“… Obtuzitatea filistin\ sau
revolu]ionar\, pentru c\ se l\f\ie la fel de dizgra]ios
`n ambele tabere, a func]ionat [i atunci perfect,
fiindc\ orice concurent are fanii lui, nu pentru
c\ ace[tia ar fi convin[i c\ preferatul lor ar fi mai bun dec`t
adversarul, doar din speran]a c\ le iese [i lor ceva. La pu]in
timp de la decernarea premiului Nobel, am tradus, la
cererea revistei Lettres internationales, discursul de recep]ie
al Elfriedei Jelinek, scris cu aceast\ ocazie. Cred c\ `n acel
text, scriitoarea austriac\ a dovedit celor care au
urechea adaptat\ la un limbaj extrem de rafinat, evident
nu la `ndem`na oricui, c\ Nobelul acela `l meritase cu
prisosin]\ pentru virtuozitatea cu care opereaz\ `n
corpul logosului, f\c`nd muta]ii semantice, greu de imaginat.
Redactorii mi-au spus c\ un astfel de text nu poate fi `n]eles
de cititorii no[tri, a[a c\ l-am retras f\r\ nici o sup\rare.
Observatorul Cultural mi l-a primit, l-a publicat, cu
prezentarea cuvenit\ unei partituri at`t de complicate, dar
trebuie s\ recunosc cu m`hnire c\ probabil nici `n Observatorul
Cultural discursul Elfriedei Jelinek nu s-a bucurat de o
receptare pe m\sur\ - da, f\r\ `ndoial\, scriitoarea `n cauz\
se num\r\ printre cei care scriu pentru un alt timp, `n care
va face totul – dac\ va mai avea ocazia - s\ fie contestat\,
pentru c\ scriitorii adev\ra]i nu pot exista f\r\ s\ fie
contesta]i! C`nd s-a decernat anul acesta Nobelul pentru
literatur\, nu [tiam la cine s-a oprit ruleta. Eram deja cu
o burs\ `n Elve]ia, `n cl\direa unei mân\stiri, unde
locuia [i Vlad Zografi: mi-a b\tut la u[\ [i mi-a dat vestea:
„Ai auzit cine a luat Nobelul? Le Clezio. }ie `]i spune
ceva numele \sta, c\ eu n-am citit nimic de el...“ ~n
• Anul Centenarului Eugen Ionescu a `nceput `n Fran]a
prin publicarea, la Ed. Flammarion, a unei biografii de
peste 600 de pagini, semnate de André Le Gall (autor,
la aceea[i editur\, al unor c\r]i despre via]a lui Corneille,
Pascal [i Racine). Eugene Ionesco. Mise en scene d^un
existant spécial en son oeuvre et en son temps se ridic\
- scrie Pierre Assouline `n „Magazine Littéraire“ din luna
februarie – la `n\l]imea subiectului ei, fiindu-i fidel\ `n
liter\ [i spirit genialului dramaturg româno-francez.
Povestirea vie]ii lui Eugen Ionescu, `nceput\ `n 1909 [i
sf`r[it\ `n 1994, e pus\ sub semnul acestei duble apartenen]e:
România-tat\l, Fran]a-mama, pe c`t de detestat primul,
pe at`t de iubit\ cealalt\. La care se adaug\, pe linie matern\,
[i o r\d\cin\ evreiasc\. Ceea ce-i spore[te tulbur\rile de
identitate – nevroz\ care e un adev\rat „dar pentru un
creator, mai ales c`nd acesta face din nefericirea universal\
o problem\ personal\“. Din scrierile autobiografice [i
confesiunile publice (memorii, jurnale, convorbiri),
biograful reconstituie existen]a lui Eugen Ionescu [i
reflexele `n oper\ ale acesteia, navig`nd cu abilitate
`ntre istorie, critic\ literar\ [i narcisismul celui ce se
autodenumea „un martor absolut obiectiv al subiectivit\]ii
sale“. André Le Gall s-a documentat `n leg\tur\ cu România
interbelic\, `n care scriitorul a tr\it de la 13 la 29 de ani,
cu efervescen]a cultural\ a Micului Paris `n care a legat
prietenii pe via]\ [i `n care s-a c\s\torit cu Rodica Burileanu,
de care va fi inseparabil p`n\ la sf`r[it, a citit scrierile
române[ti. De aceea poate analiza cu fine]e [i echilibru
modul `n care i-a nutrit opera aceast\ perioad\. O perioad\
`n care Eugen Ionescu a ajuns la convingerea c\ literatura
nu e doar scris, ci arhitectur\, structur\ av`nd ca
material de construc]ie visele [i fantomele lui. Abia
c\tre mijlocul volumului este prezentat\ na[terea oficial\
a dramaturgului, `n deceniul 1950-60, cu 20 de piese
reprezentate, de la C`nt\rea]a cheal\, Lec]ia, Scaunele,
Victimele datoriei, la Uciga[ f\r\ simbrie [i Rinocerii.
Odat\ cu succesul, vin [i cli[eele ce vor r\m`ne ata[ate
operei lui Eugen Ionescu - „burlesc\“, „insolit\“, „derizorie“
[i, deasupra tuturor, ponciful „absurd\“. Biograful insist\
pe o viziune personal\ a lumii con]inut\ `n tentativa
Biografie Eugen Ionescu
clipa aceea am s\rit de pe scaun `mpins\ de un resort ca
o p\pu[\ mecanic\, m-am repezit la Vlad, l-am luat de g`t
aproape sufoc`ndu-l de fericire. „~n sf`r[it !“, strigam prin
cas\ `ntr-o exaltare imposibil de st\p`nit. Citisem prin anii
^70 Procesul verbal [i aproape `n toate interviurile mele,
c`nd venea vorba de autorii mei prefera]i, `l pomeneam
pe Le Clezio printre primii, iar pata de s`nge de pe bl\ni]a
[obolanului alb cu ochi alba[tri, ucis cu bestialitate de
personajul principal, dintr-o nelumeasc\ iubire [i ur\, cum
`]i suprimi `n g`nd, de at`tea ori, Dumnezeul de care e[ti
dependent, `mi apare [i azi `n fa]a ochilor, adesea c`nd
scriu [i m\ duce `n lumea esen]elor tari, unde nimic nu
se explic\ - sim]i, dac\ ai antene, dac\ n-ai, nu sim]i! –
M\ `ntreb ce-l `ndrept\]e[te pe Dan Sociu care cocheteaz\
de ceva vreme cu DAAD-ul [i cu o stabilire definitiv\
la Berlin – aspira]ii fire[ti la un t`n\r poet talentat din zilele
noastre -, c`nd singur m\rturise[te c\ n-a citit un r`nd de
Le Clezio, s\ blameze, la ad\postul unui cor de denigratori,
un autor at`t de singular, de inventiv, de subtil, de un
rafinament `n construc]ia e[afodajului narativ, rar `nt`lnit,
maestru al gesturilor imprevizibile, al salturilor `n
zonele obscure ale creierului unde se na[te setea de iubire
[i crim\... Oare ne putem considera o instan]\ suprem\
acord`nd sentin]e drastice, `n lipsa oric\rei probe? Am
`n spate o experien]\ literar\ de aproape [aizeci de ani,
adic\ a[ putea primi cu `n]elegere eticheta de „expirat“,
dar `mi p\strez m`ndria intact\ de a nu figura `n Istorii
literare, [i de a nu avea `n palmares Premiul Na]ional de
Poezie. ~mi pare r\u c\ un poet indiscutabil, cu un
creier de fabrica]ie literar\ recent\, nu [tie un lucru elementar:
„Consacr\rile timpurii se consum\ repede“.
Nora IUGA
autorului Rinocerilor de a `nnoi limbajul teatrului. Ultimul
sfert de veac din via]a acestei „fiin]e speciale“ st\ sub
semnul tulbur\rii, dezn\dejdii [i depresiei. Prospe]imea
lui de spirit e atacat\ [i p\truns\ de angoasa mor]ii, care
`l b`ntuia dintotdeauna, dar scaden]a care se apropie `l
`ngroze[te. „Nemurirea“ garantat\ de Academia Francez\,
unde fusese ales `n 1970, nu-i ajunge pentru a `nfrunta
spectrul mor]ii, care nu se las\ `necat nici `n alcool, nici
`n interminabile convorbiri nocturne cu vechiul prieten,
Cioran. Poate p`n\ la sf`r[itul anului Eugen Ionescu, a
c\rui culme va fi atins\ la 26 noiembrie, ziua na[terii sale
de acum un veac, vom avea [i `n libr\riile române[ti
traducerea biografiei scrise de André Le Gall. 29
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009

a c t u a l i t a t e a
Din poeziile unui pictor:
FILIP KÖLLÖ
„Nu te uita prea mult la un bec stins./ Vino la
cel mai apropiat mort./ Bate la por]ile unui select
cuvânt spus/ `n gând o singur\ dat\, pe când, neatent,
sun\ telefonul./ Prelungite secunde/ ~ntreb\ri,
nelini[ti, abureal\... (cât ai clipi cu ochii `nchi[i)“.
Interesant de urm\rit din când `n când mi[carea
insular\ a versurilor unui pictor, fabuloasa lor vibra]ie,
fertila ne[tiin]\ a unui suflet bogat pân\ la sufocare
ce te cople[e[te generos, poate prea generos, [i
pierzând de-atâtea ori firul `n `ncercarea de a [i-l
etala. ~i treci cu vederea [i nu prea, când `l surprinzi
cu exprim\ri stângace precum „capricii capricioase“,
[i f\r\ s\-i ceri voie `i tai sub]ire cu condeiul sau „mut
azimut“, sau umbli la topic\, s\-i salvezi `ntregul a[a
cum este, a[a cum ar trebui s\-l vrea autorul, citindui
mai departe textul, de-atâtea ori cu neascuns\
invidie, nemul]umit doar de s\r\cia ta: „Parcurg
dezam\giri [i fabuloase, groaznice e[ecuri./ Mor
zilnic pentru a supravie]ui...“ Am primit de curând,
[i m-am bucurat, un set de poeme semnat de Filip
Köllö, din care aleg doar câteva, câte `ncap pe spa]iul
s\rac al paginii, pentru a-i s\rb\tori efortul, ging\[ia
[i neasem\narea `n context: Iluzii f\r\ so] are un
final excelent. Dar [i Autoportretul unui dac. E de
apreciat sinceritatea poetului `nfruntând cu calabalâcul
cuvintelor un rai `ntreg de culori expresive,
t\cute, `ntre pere]ii de atelier, a[a cum ni se sugereaz\
`n `ntregul din Am\giri `n paragin\. (C. B.)
Iluzii f\r\ so]
~n inim\ b\tând aceia[i plopi
pe cale s\-[i piard\ corbii
B\tând aceia[i proprietari
gata s\-mi sfâ[ie lini[tea.
{i o glastr\ cu buzele l\rgite
de nenum\rate flori-fum...
M\ cople[esc fidele dureri – o pledoarie...
`n detrimentul meu – aceea[i din totdeauna –
trainica solitudine, inventivul „A FI“.
-
Sec\tuit\ plato[\, vulnerabil\
ca [i convingerea, planul de pace
al orelor [i emana]iile, oxizii unor
n\zuin]e de duzin\. Noaptea s-a [i pr\bu[it.
Lucrurile din odaie `mi amintesc
de repulsie, de cât de ostile-mi sunt
nelini[tea, a[teptarea – burlesc co[mar;
evolu]ia unui cântec trist,
valuri ale aceluia[i val.
Dar nu m\ plâng lacrimei.
Ce for]\ se-ascunde-n umbra nocturn\?
Ce vremuri, truc al meu, ne`ndemânatic.
Obi[nuin]a, da, obi[nuin]a cu Regretul.
{i abisul ce se adânce[te
`ntre mine [i Dep\rtare, `ntre gând [i form\...
Forma pe care am pierdut-o sau...
`nc\ o am.
Forma de bici a vie]ii.
Valuri ale aceluia[i val.
Autoportretul unui dac
Dealuri, droguri, lacrimi alergând
spre sol...
Cel ucis doarme `n bra]ele str\mo[ului s\u
cel f\r\ siluet\ se dezbrac\ `n `naripatul doliu
cel ce `ngrije[te moara demult alearg\ spre ea
otr\vindu-se cu propria sa iluzie de-a o atinge.
Se tot seam\n\ aceea[i lâncezeal\, se risipesc
cruci decapitate cu chipul `n form\ de „T“.
Ochilor ei le-au dat ei r\d\cini?
Sau re`ncepe heroina recitalul ei…
Odat\ [i-odat\
`ngerul va cobor` perpendicular
printre perplec[i dansatori
va bate din aripi stârnind o furtun\
cu iz de m\cel\rie [i trandafiri...
Pu]ini vor `n]elege stingerea Sensului.
Am\giri `n paragin\
Nativ resemnat.
~n acest context, inexplicabil, renasc
de multe ori obi[nuit cu distrac]iile
foarte, foarte mici – fort d\râmat.
Rezemat de o sem\n\toare second-hand
absolut jignitoare, precum frunzele ce
mai rezist\ iernii, ce nu mai arat\ a frunze.
Pierderile se distrug de la sine, sau le culeg
asemenea unor poame rare ]iganii; redus galan]i.
Am\giri `n paragin\; sunt diagnosticate slab `n
ale lumii meandre, tangibile, r\uf\c\toare.
Exist\ multe case conservate `n muzeul
str\zilor demodate, pe care, supra`nc\rcate
de saco[e cu cump\r\turi, trec fete frumoase
ori pensionare ce se opresc [i `[i mai
apostrofeaz\ so]ii afla]i prin cârciumi.
Schimburi cu alte mari iluzii, ne
confrunt\m cu ceea ce n-am generat, Criza –
mut azimut; ne`mpiedicate, presta]ia politic\
a noilor mandate las\ de dorit, ucide lent.
O dat\ cu calitatea de poet abandonat
al Cenaclurilor antiliterare, m\ simt
mai st\pân pe mine [i penel.
~ncerc s\-mi dau mur\-n gur\ subiectele
treptat, vocile, agitate, repro[eaz\ pe-ascuns
nu-mi pas\, prin urmare nu-mi sunt necesare ;
Am o^ntrebare moart\ pentru mine:
aceste delicioase combina]ii
str\ine mie.
Calypso
Mai vine `ngerul sau nu?
Multe se pot pârgui [i `mplini `n necesitatea
iluziei de a se ridica de sub v\lul obosit
de o]el `n]elegerii ne`n]eleg\tor, hot\rârii
nehot\rât: binefacerea vrea [i chiar ne uit\
s\ fie uitarea potrivit\ pentru epoca noastr\
nici n-am putea exista f\r\ ea.
Din p\cate p\c\tuim.
{i la o analiz\ atent\ a vechilor p\cate
(pe timpul bolii ai `mbel[ugate ceasuri pentru asta),
ajungi la concluzia fatidic\, dar normal\
c\ existen]a ta a fost f\urit\ din teribile
rateuri, din acel „n-a fost s\ fie“.
Scrii `ncet, ca [i cum te-ai sprijini de ceva invizibil.
Ca [i cum ]i-ai `nmâna mâinile curcubeului monocrom
ca [i cum ]i-ai `ntinde singur o curs\ imbatabil\
ca [i cum n-ai vrea s\ mai tr\ie[ti [i i-ai g\si
`n teaca inimii stiletului proptit `n u[\
locul favorit; locul dichis justi]iar.
Fiin]e gracile bântuie prin atelierul meu –
sumbru apartament plin de anxietate grea.
Ce-o fere[te de `ntinerire, b\trâna pictori]\ -
Bombonica, e tocmai faptul c\ s-a stins la timp
[i-a fost `ngropat\ `n comuna oglinzilor.
Repezi mi[c\ri, u[or virgine, ca [i cum ar r\sfoi
o femeie ieftin\ dar juc\u[\, numeroasele uleiuri
neterminate, coasa angoaselor expresioniste.
Sfâ[iere, extaz, `nfl\c\rare neagr\, tumult, culoare
albastr\ ceruleum, izb\vitoare jucând pe pânza sa.
Pe un vag fundal echilibrul, b\smind de-o ieder\
ilustreaz\ dublura ro[ie, cea verde doar ebo[\.
Ci imprevizibilul r\zvr\tirii, o lupt\ incert\
cu scorul scobit `n lemnul bustului gimnast.
Mai vine `ngerul sau nu?
D\ n\val\ `ntunericul alb.
Lumea se restituie sie[i `n perspective tulburi. •
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
30
PARADA e iluzia luptei. Nu voluptatea sfîr[itului,
ascunzînd promisiunea unor lauri, o mome[te,
ca pe atî]i r\zboinici de datorie, ci voluptatea
spectacolului. At\r\g\n\rii somptuoase, a muzicilor,
a pozei. Pe meterezele ei nu se num\r\ mor]ii de
glon], ori de baionet\, ci r\pu[ii de vanitate. {i
dintre ei nu poate lipsi, la un apel cît de în surdin\,
Mateiu Caragiale, cu ale sale Pajere imediat postume,
din 1936, de la Cultura Na]ional\. Edi]ia, prins\ între
un portret inedit al lui Mateiu, de Marcel Iancu, [i noti]a
bibliografic\ a lui Perpessicius, e îngrijit\ de so]ia
supravie]uitoare, Marica M. Caragiale. În p\strarea ei
r\m\seser\ manuscrisele unor poezii de tinere]e, din
care cele mai multe au ap\rut în Via]a Româneasc\,
aproape cu un sfert de veac înaintea acestei încerc\ri de
rînduire, scrise fiind mult mai devreme, prin primii
ani ai secolului.
Nu-i de mirare, atunci, c\ au fost socotite, în epoc\,
material de atelier. Fresce în lucru, cum le-au v\zut
Streinu, sau Perpessicius. Bruioane de istorie, c\rora
Barbu Cioculescu le r\scump\r\, peste ani, neab\tuta
modernitate liric\. Modernitatea unei obsesii, în fond,
pentru inac]iunea justificat\ solemn, cu figuran]i trimi[i
la b\t\lie, calcuri pe foi]\ sub]ire, cu ezit\ri anxioase,
dup\ tablourile romantice.
Chemarea muzei, care nu poate fi decît Clio, e un
memento în amurg. În adîncimile de culoare incert\ ale
cerului p\r\sit de soare, în gîndurile înserate, în care
mustesc melancolii, e recitirea pe care Mateiu Caragiale
i-o face istoriei. De fapt, za]ului r\mas în urma ei, în
care se dezleag\ foste destine. Oameni promi[i m\re]iei,
fa]\ cu neputin]a ce li s-a dat. Se vede c\ ei sînt ginta
Prin anticariate
Iluzia
luptei
acestui rêveur bastard. To]i cî]i tr\iesc din amintiri
ticluite, din miedul otr\vitor al lui cum ar fi fost dac\.
Dac\ faptele, pripite, nedrepte, ne[tiutoare [i de potriveala
planetelor, [i de fair-play-ul filosofiei, nu i-ar fi
împins undeva în marginea din care z\resc totul, f\r\
s\ poat\ lupta pentru nimic. Dar, în definitiv, cui îi pas\
de fapte?
Nicidecum acestor umbre descîntate la or\ tulbure,
a c\ror elegant\ abdicare de la glorie te face aproape
s\ comp\time[ti biata zbatere a eroilor canonici. Un
voievod f\r\ nume trece de la agonie la datoria
înt\rit\ prin blestem, în cîteva versuri smulse unei nop]i
infernale: „Trecând ca o n\luc\, prin vifor, prin noroi/
El fuge ’nvins [i besna p\durilor l-nghite;/ Nu simte
cum în valuri, din r\nile cumplite,/ Îi curge mândrul
sânge pe plato[\ [iroi.// [...] Pe-un mal de râp\ calul
[i-opre[te deodat\,/ Prive[te plin de turb\ spre zarea
’nfl\c\rat\,/ {i alba barb\-[i smulge [i blestem\ hain,/
{i-amenin]ând v\zduhul, cu pala’n mâna dreapt\,/
Se’ntoarce Voevodul mânat de-un aprig chin/ În valea
unde lupta [i moartea îl a[teapt\.“ (Noapte ro[ie) Mai
omenesc, mult mai omenesc, e acest strigoi gonit de
disperare, strigîndu-[i furia la cer (v\zduhul e
cuvîntul care face diferen]a, într-un vers, altminteri,
de Alecsandri), decît [iruri de domni întor[i din drum
de pedagogiile unor mame-castelane. Între dou\ lumi,
[i între dou\ lupte, unde e parada, [i unde adev\rul?
Mateiu Caragiale se învoie[te s\ defileze cu frica.
S\ decupeze secven]a în care to]i str\mo[ii sînt oameni,
f\r\ ca sl\biciunea lor s\ fie ceea ce ne apropie, cum au
crezut rînduri de poe]i care le-au b\tut armur\, ci tocmai
ceea ce, definitiv, ne desparte. Fiindc\ e mult\
distan]\ de vulg în felul cum p\time[te o regin\ c\lug\rit\,
sau în cum desfide lumea cea numit\, laconic, Aspra,
pl\tindu-[i triste]ea cu venin. Oameni prin ale c\ror
umbre treci, f\r\ s\-i po]i, vreodat\, cuprinde. St\ri
paralele, parc\ mai jos, [i totu[i mai sus de lumea-lume.
Îmi vin în minte, a[a cum le-a p\strat literatura
romanticilor no[tri dintîi, cuvintele unui c\lug\r, poate
cel mai celebru sf\tuitor de domn: „Doamne, tu ai dreptul
de-a schimba-n mormînturi/ Pentru neatârnare, oameni
[i p\mânturi./ Dar nu-l ai pe-acela ca s\-i umile[ti./ Po]i
ca s\ îi sfar\mi, dar nu s\-i robe[ti.“ Istoria acestor
învin[i neumili]i, fiindc\ fibra lor, înd\r\tnic\, nu poate
fi zdrobit\ u[or, o scrie Mateiu Caragiale. Nu doar în
versuri, se-n]elege. Pentru ei, dezmo[teni]ii unei sor]i
dinainte falite, regretînd etern, f\r\ s\ fi luptat o dat\,
se-nal]\ Pajerele. Pentru ei apun Craii...
Simona VASILACHE

a c t u a l i t a t e a
Capul
de oper\
Na[a
NU MAI {TIA F\nic\ ce s\-i dea de mîncare Virginiei,
de cînd a[teptau al treilea copil. Era înfometat\ [i
tras\ la fa]\. Îi adusese pe[te de mare de la Constan]a
[i nu-i trebuia, c\ de pe[te de ap\ dulce nici nu voia s\
mai aud\. O încercase [i cu carne de pui, [i de vi]el, [i
de porc. Virginia ar fi mîncat, dar cînd î[i apropia nasul
de farfurie, odat\ se schimba la fa]\ [i se ridica de la
mas\. Se întorcea la covrigul pe care îl ]inea în buzunarul rochiei.
Mai gusta cîte o buc\]ic\ de brînz\ cu cîteva boabe de struguri sau
cu o feliu]\ de pepene verde. Ca s\-i treac\ gre]urile, Virginia mai
lua cîte o înghi]itur\ de rom [i tot cu rom î[i trata sl\biciunea
care ar fi împiedicat-o s\ vad\ de restaurant. Dup\ p\rerea lui
Ionic\ chelnerul, coana Virginica î[i g\sea putere din num\ratul
banilor pe care îi lua de dou\ ori pe zi de la casieria restaurantului.
Ceea ce nu pricepea el, mon chef, era cum dracu, doamna, care
avea un miros atît de fin la mîncare, nu se îngre]o[a de mirosul
banilor, care put a tot ce vrei [i, dup\ ce stau la noi în casierie, mai
prind [i miros de cîrcium\. Ce s\-i spun\ F\nic\? Asta era pl\cerea
ei. O adusese acas\ cu birja pe doctori]a Lea s\ o consulte pe
Virginia cînd o luase prima oar\ cu le[inul. Dar cum dna Lea ar
fi avut de tras dac\ se afla c\ în loc s\ se ocupe numai de
evreice, cum suna ordinul de la Bucure[ti, se apropia [i de românce,
s\ le trateze, F\nic\ a adus-o acas\, cu coviltirul birjei ridicat, de[i
doctori]a i-a spus c\ atunci cînd a depus jur\mîntul lui
Hipocrate a acceptat orice risc posibil. Chiar dac\ la \sta nu se
a[teptase.Vorbe[te dna Lea cu Virginia [i îi prescrie ni[te prafuri
pe o re]et\ pe care o semneaz\ cu numele ei. Îl ia apoi deoparte
pe F\nic\ [i-i spune c\ doamna lui avea gre]uri [i din cauz\ c\ bea
rom de mai multe ori pe zi, f\r\ s\ m\nînce. {i el ce s\-i fac\? o
întreab\ cîrciumarul, s\-i dea de mîncare cu de-a sila?
Virginia nu credea în ceea ce-i spusese doctori]a despre înt\ritorul
ei, dar din respect fa]\ de cartea pe care o [tia, i-a promis c\ va
r\ri înghi]iturile de rom pe care [i le administra. {i oricum, pe dna
Lea o voia s-o mo[easc\ atunci cînd i-o veni s\ nasc\.
Na[i nu puteau fi decît Tudoric\, [eful g\rii, [i Musica lui.
F\nic\ l-ar fi luat [i pe judec\tor, dar ce te faci c\ era burlac?
{efuleasa n\[ea prima oar\ – n-aveau \i bani [i era fiart\, s\ nu
rîd\ astea din ora[ de ei, c\ ]in coada pe sus, [i sînt ni[te s\r\cii.
N-ar fi dat îns\ înapoi pentru nimic în lume. Dac\ ea n-avea copii,
c\ nu mai putea, dup\ ni[te chiuretaje pe care le f\cuse cînd mergeau
din gar\ în gar\, cu serviciul lui Tudoric\, pîn\ s-au v\zut aici,
m\car na[\ s\ se [tie. Se întîlneau de trei, patru ori pe zi –
f\ceau planuri [i liste de invita]i [i Musica o pip\ia pe burt\. Dup\
p\rerea ei era fat\. Virginia ar fi vrut s\ întind\ c\r]ile s\ vad\
ele ce ziceau. (Dna Lea n-avea nimic împotriv\, dac\ asta o
ajuta s\-i mai treac\ gre]urile.) Musica era de p\rere s\ nu se apuce
de ghicit. Discutase cu popa Piciu, s\ afle ce trebuia s\ fac\
na[ii în biseric\ [i-l întrebase în treac\t dac\ era îng\duit s\-]i
ghice[ti dac\ vei avea b\iat sau fat\. Popa nici s\ n-aud\. Au ajuns
]ig\ncile [i t\t\roaicele s\ ne arate voin]a Domnului? Nu-i
destul c\ de cînd a început r\zboiul trec tinerii r\t\ci]i la secte care
nu le îng\duie s\ pun\ mîna pe arme, ca s\ nu fie trimi[i pe
front? Pîn\ anul trecut Virginica nu c\lcase prin biseric\. Mai întîi
de frica legionarilor lui Stelian, care î[i sfin]eau [i defil\rile prin
ora[, iar dup\ aceea fiindc\ rudele lor, care nu mai [tiau nimic
despre ei, [i veneau s\ se roage pentru s\n\tatea lor, se uitau chiorî[
la ea. Popa Piciu nu se b\gase în revolta lor, dar îl sfin]ise cu
busuiocul pe Stelian în diminea]a cînd fostul cîrciumar î[i scosese
oamenii pe strada principal\, s\ sus]in\ revolta de La Bucure[ti
[i s\-i termine pe inamicii din ora[ ai statului legionar. Virginica
nu voia nici ea s\ aud\ de popa Piciu, totu[i cine [tie, poate c\
se întemeia el pe el ceva. S-a ab]inut s\-[i dea în c\r]i, ca s\ afle
dac\ T\n]ica [i Mircic\ vor avea o sor\ sau un frate. Iar cînd au
luat-o durerile facerii, într-o joi, la prînz, doctori]a Lea a ajuns
la ea acas\ [i a pus-o s\ se suie pe masa din sufregerie tocmai cînd
copilul începuse s\ ias\. Era b\iat, slab [i atît de negricios, c\
Virginiei nu-i venea s\-l ia la sîn, ca [i cum n-ar fi fost al ei.
P`n\ s\ se hot\rasc\ ea, na[a Musica îl luase în bra]e pe
Tudoric\ al ei [i voia s\-l duc\ pîn\ acas\, s\-l pun\ în pat lîng\
ea [i s\-i dea m\car ni]el s\ sug\ la unul dintre sînii ei care se
umpluser\ de lapte. •
¥
IE CÂND o s\-]i vin\ mintea la cap?“
sunt întrebat în cercul cel mai intim.
Vreau s\ zic în cel mai intim care
nu se reduce la persoana mea.
„
M\ mai urm\resc [i faptele de
arme. Un fran]uz îmi scrie c\ vrea,
zor-nevoie, s\ publice ce am spus
anul trecut despre Camus. S\-i trimit
referin]ele bibliografice. De unde
s\ le scot? Articolul de mult l-am
aruncat. Îi r\spund, în al]i termeni,
s\ fac\ din exemplarul lui avioane de hârtie [i s\ le
lanseze peste zidul castelului, spre orizontul nem\rginit
Ion Mure[an:
A venit toamna
Ziua de mâine n-o mai apuc.
Pe cer trece un îngera[ speriat.
Picuri-picuri îi curge sânge din n\suc.
Pân\ [i întâlnirile, rare acum, s-au întristat. Nu mai
au suflet. „Cum a fost?“, întreab\ T. „Bine“, zic.
Te treze[ti noaptea, sim]i cum î]i doarme carnea,
î]i dorm oasele, dar tu – tu, un ceva indefinisabil în
afara oaselor [i c\rnii – „te iei cu gândurile“ [i nu mai
adormi.
Ascundea, sub straturi de orgoliu, un suflet cald,
chiar timid. A trecut vremea. Numai straturile au
r\mas.
Îl întâlnesc pe I.G., omul cel mai neajutorat la vorb\
din câ]i [tiu. Din câ]i credeam c\ [tiu. Acum
constat c\ sunt [i mai neajutorat decât el. Afost foarte
animat schimbul nostru de idei!
Nu aud bine, dar mi-am p\strat spiritul deductiv.
M\ duc la agen]ia de voiaj. Spun ce vreau. Adic\,
vorba vine vreau. Unde avem noi de mers. Doamna
de la ghi[eu întreab\ ceva. R\spund prompt: „Numai
doi.“ M\ prive[te nedumerit\. Imediat în]eleg [i iau
m\suri: „Numai dus.“
E curios s\-]i dai seama c\ nu mai e[ti st\pân pe
gesturile simple pe care alt\dat\ le f\ceai u[or. Prima
dat\ am observat acum [ase, [apte ani. Încercând s\
joc badminton cu Maxone, nu mai nimeream. Nu-mi
venea s\ cred. Eu, temutul – de Holi – tenisman! Între
timp, am trecut de la sport la via]a domestic\. Apreciez
gre[it distan]a. M\ împiedic pe scar\. Dau în gropi.
„C’est une femme aussi, c’est une ange charmante“,
scrie Alfred de Vigny. Une ange! Cu mult înainte
de a se scrie une auteure, îngerul trecut la feminin…
E drept c\ sexul îngerilor nu e tocmai cert. În schimb,
despre autor [tiu bine c\-i femeie [i despre autoare
c\-i b\rbat.
Copacii din vecini, toaleta]i, nu mai umbresc curtea
noastr\. Sunt gola[i. Abia de au câteva frunze lipite
de trunchi. La anul o s\ fie mai bine, spune T. La anul
[i la mul]i ani, îi urez.
Deci, m\ duc la lansare. Li se vorbe[te dinspre
cap\tul unui coridor larg „ascult\torilor“ strân[i
într-un hol de intrare. To]i se foiesc [i se plâng c\
nu se aude nimic. Îi privesc de sus. Sunt novici.
M\ întorc la C\linescu (modul meu de lectur\ e
un maimu]oi; sar de pe o creang\ pe alta, vreau s\
zic). Laud\ snobismul fran]uzesc, recent, al ardelenilor
pentru c\ îi scoate „din raza culturii austriece care
avusese înrâuriri atât de deplorabile asupra scrisului
românesc transilvan de dinainte de r\zboi…“ De n-ar
fi fost decât Mara – cum nici n-a prea fost – [i tot ar
fi gre[it.
„Mi se pare c\ s-a exagerat în ultima vreme
asupra «colabor\rii» între poet [i cititor.“ Dac\
fraza ar fi fost scris\ prin 1980, nu m-ar fi mirat. Scris\
în 1936!… Ca unul care am sus]inut semi-prostia
asta, salut anatema aruncat\, din vreme, dar degeaba,
asupra ei.
A[ modifica u[or, dup\ cum urmeaz\, un poem
într-un vers al lui Ion Pillat:
P\[e[te lin, drume]e, pe moarte s\ n-o scoli.
C\linescu g\se[te la Ion Biberi cuvinte dizgra]ioase,
dintre care unele s-au impus. Pe unul nu-l pricep nici
eu. De ce trebuie s\ fim grosieri când putem fi grosolani?
„–M\ bucur c\…, începe T. –Nu-mi spune de
ce. C\, mai [tii?…“
Bucure[tenii fur\ arbu[tii summit-ului. Mai primitiv,
mai ceau[ist e cine i-a plantat tocmai acum.
Ne ducem la Ildiko [i {erban. El, mul]umit c\ a
primit dispens\ de la medic de a mai ie[i în strad\.
Nici înainte nu ie[ea, dar acum în scop medical n-o
face. Vorbe[te la telefon cu doamna B. de la Humanitas,
unde preg\te[te o carte despre pisici. Vorbesc [i eu,
tot editorial. Le povestesc de pova]a s\ adaug un index
la jurnal, ca s\ se [tie cine sunt {erban, Sorin, Vulpache.
Au dreptate, zice {erban, a[a o s\ se mai afle [i de
existen]a mea. Bizar e c\ pare s\ vorbeasc\ serios.
Nu sunt de acord, spun [i gândesc: de ce s\ te fac
eu celebru pe tine când pot s\ m\ fac celebru pe mine!
Vreau ca cititorul s\ se întrebe cine or fi, domnule,
{erban, Sorin, Vulpache, c\ bine mai scrie despre ei!
S\ le cear\ amicilor s\ ia s\ citeasc\, poate vor fi ei
mai iste]i. Plec\m într-un târziu vorbind despre Ildiko,
care ne place mult.
Încerc un bilan]. Contactul cu Timi[oara s-a f\cut
greu. Nu din vina ei. Treptat, mi-am dat seama: e
un ora[ pl\cut, de care niciodat\ nu m-am sim]it legat.
Altfel, ca oricare altul, cu bune [i rele. Curat (o lad\
de gunoi, spun contracandida]ii primarului), cu oameni
civiliza]i, penurie de câini vagan]i, mul]i copaci, nu
s-au construit turnuri unde nu au ce c\uta. Circula]ia,
de care oamenii se plâng, fa]\ de Bucure[ti… Palatele
romilor boga]i se înmul]esc cu spor. Firme [i publicitate
comercial\ ponosite, neprofesionale, strident colorate,
în contrast violent cu sobrietatea cl\dirilor. Acestea,
majoritatea, descojite, ca peste tot. Doar clinica lui
Virgil s-a restaurat (iar el, acela[i sufletist). Al\turi,
oftalmologia, cl\dire tot de patrimoniu, vai [i amar!
Se construie[te la fel de minunat ca la Bucure[ti. Capul
de oper\, în Pia]a Operei, o galerie de sticl\, care
seam\n\ cu c\mila la care te ui]i [i nu-]i vine s\
crezi c\ poate exista. Întrerupe perspectiva, e urât\
ca dracu, nepotrivit\ cu palatele dimprejur. Cine o
fi arhitectul? Poate î[i închipuie c\ a f\cut ceva ca
piramida Luvrului. {i, mai ales, cine o fi aprobat?
Dac\ individul e înc\ în via]\, se mai poate întâmpla
orice.
Dup\ o întrerupere de doi ani, am perceput trecerea
vremii ca nicicând. Maestrul, Muri, doamna Biroa[iu
în stare rea. El, doctorul Biroa[iu, a murit. Doctorul
Chiovschi, doctorul Dr\gan. Profesorul, grav bolnav.
Mia [i Radu au o triste]e. Pu[a s-a estompat. Vivacitatea
ei s-a stins. Vulturii, dup\ ce au trecut prin ce au trecut,
neschimba]i. Despre Pompi [i Mircea, inutil s-o spun.
Emisiunea lui Robert {erban. A[ fi promis
cândva c\ n-am s\ mai scriu. Nu-mi aduc aminte.
Poate am vrut s\ sperii na]iunea, spun.
Într-o s\pt\mân\ am întâlnit pe strad\ un singur
cunoscut.
În ultima zi, la S\ndel [i Tinu, în apartamentul
lor nou, luminos, plin de lucruri de v\zut. Le vine
ideea s\ trecem pe la Muzeu. Uitasem de existen]a
lui. Restaurat superb. Vast\ expozi]ie Baba. S\li
puternice cu ei, novatorii anilor [aizeci. Roman, Ber]i,
Tinu [i ceilal]i. •
România literar\ nr. 9 / 6 martie 2009
31

a c t u a l i t a t e a
Preten]ii prea mari
În COTIDIANUL din 27 februarie-2 martie, este adus\
în discu]ie chestiunea spinoas\ a drepturilor de mo[tenire
literar\. Cronicarul î[i aminte[te c\ [i revista noastr\ a
f\cut acest lucru, organizând acum câ]iva ani, la Clubul
Prometheus, o mas\ rotund\ la care au fost invita]i scriitori,
mo[tenitori de scriitori, editori, jurnali[ti, autori de manuale
[colare, profesori, cititori de toat\ mâna. A ie[it la lumin\,
atunci ca [i acum, un conflict pe care îl alimenteaz\, pe
de o parte, neclarit\]ile legii post-decembriste a drepturilor
de autor, iar pe de alt\ parte interesele divergente ale celor
implica]i. Autorii de manuale, de antologii vor ceva,
mo[tenitorii literari vor altceva. Primii vor s\ tip\reasc\
f\r\ opreli[ti [i cât mai ieftin din textele autorilor canonici,
ultimii vor s\ aprobe ei ce s\ se tip\reasc\ [i s\ încaseze
pentru aceasta sume cât mai consistente. Mo[tenitorii lui
Arghezi, ai lui V. Voiculescu par a fi cei mai hr\p\re]i.
Mitzura Arghezi „solicit\ în general editorilor sume
cuprinse între 500 [i 1000 de lei pentru un text“ (v. ce
declar\ directorul Editurii All), iar Andrei Voiculescu
ar fi cerut 20.000 de lei pentru opt versuri, cum au declarat
pentru Cotidianul reprezentan]ii Editurii Corint. Preten]iile
merg îns\ mai departe, chiar foarte departe. Nepotul lui
V. Voiculescu ]ine s\-[i dea avizul nu numai pentru
republicarea textelor bunicului s\u, „ci [i pentru citate,
indiferent c\ e vorba de un vers sau de o strof\“. Ce va
face de acum încolo critica literar\, aceast\ „art\ a cit\rii“?
Ce vor face criticii? Nu mai citeaz\ din clasici pân\ nu
ob]in acordul mo[tenitorilor literari? Parc\ e prea de
tot!
Chiar nu se face!
Miezul ultimului num\r din 2008 al revistei VERSO
îl constituie un dosar-anchet\ realizat de entuziastul Luigi
Bambulea pe tema, Cultura român\ du dehors. Titlul,
hibrid [i juc\u[, face leg\tura, dup\ cum se vede, dintre
românesc [i str\in. Ce i-a pl\cut Cronicarului este c\
aproape fiecare dintre invita]i are un set de întreb\ri
personale, adaptate interlocutorului. Greu de în]eles de
ce totu[i la ultimii trei, Lucian Turcescu, Anca Vasiliu
[i Cristian B\dili]\, regula nu se mai respect\, ei fiind pu[i
sub acelea[i zece întreb\ri comune. Dar asta nu deranjeaz\,
te gînde[ti c\ la cei 17 responden]i (între care Virgil
Nemoianu, Mihai. I. Sp\riosu, Matei Vi[niec, Norman
Manea, Victor Ivanovici, Moshe Idel [.a.) e greu s\ inventezi
cîte un pachet de vreo zece întreb\ri personalizate [i c\,
spre sfîr[it, imagina]ia coordonatorului anchetei s-a epuizat.
Ce nu se mai poate în]elege este cum de redactorii
revistei au permis ca unul dintre responden]i s\-i înjure,
în cadrul anchetei, pe cî]iva dintre ceilal]i invita]i. E ca
[i cum, chemînd oaspe]i la tine acas\, nu intervii cînd
unul îi scuip\ pe ceilal]i, nu-l pofte[ti (politicos!) s\ caute
ie[irea. Las\ c\ te înjur\ [i pe tine! Acest invitat care se
comport\ incalificabil e dl. Cristian B\dili]\. Iat\ r\spunsul
pe care-l d\ C.B. la întrebarea final\, referitoare la cultura
român\ actual\: „În general cultura român\ de azi se poate
rezuma prin trei cuvinte: amatorism, lichelism [i nesemnificativ.
Excep]iile sunt rare. Exist\ anumite grupuri de presiune,
alc\tuite din in[i înseta]i de notorietate, f\r\ absolut nici
un sim] al culturii adev\rate, care au monopolizat aproape
totul. Nu le mai men]ionez pentru c\ m-am plictisit – [i
oricum nu va avea nici un efect. Al\turi de amnezie
nesim]irea este motorul istoriei la români. Faptul c\ al\turi
de oameni serio[i, precum Matei C\linescu sau Basarab
Nicolescu, cere]i opinia unor simpli carieri[ti români
precum T. Baconsky sau M. Cârneci, care au o foarte
ochiul magic
vag\, nesemnificativ\ leg\tur\ cu Occidentul, dovede[te
marasmul [i lipsa criteriilor de ierarhizare, care domnesc
înl\untrul spa]iului cultural românesc. Facem metafizic\
pîn\ la delir, dar habar n-avem s\ încropim o bibliografie
la finalul unei teze de doctorat“. Preciz\m c\ dl. Matei
C\linescu nu este între invita]i (cu cine l-a confundat oare
dl. B\dili]\?). C. B. se comport\, cum se vede, foarte
civilizat [i occidental: face teorii ale conspira]iei, î[i înjur\
colegii [i pe redactorii revistei, d\ lec]ii tuturor. O fi [tiind
dumnealui s\ încropeasc\ „o bibliografie la finalul unei
teze de doctorat“ (mare filozofie, nobil\ aspira]ie!), dar
e clar c\ nu [tie s\ se poarte!
Curajul op]iunii
Propunând o anchet\ privitoare la cele mai frumoase
c\r]i ale ultimelor dou\ decenii, Lumini]a Marcu are, în
editorialul recentului num\r din NOUA LITERATUR|,
o idee prin ea îns\[i frumoas\. S\ evi]i, în chestiunea
topurilor de volume, adjective precum competitiv, puternic,
interesant, performant, profund, remarcabil, tulbur\tor,
important, rezistent, insolit, original [.a.m.d. constituie,
în perioada de violen]\ mediatic\ pe care-o travers\m, un
act de curaj. Cronicarul nu în]elege, totu[i, de ce exigenta
autoare î[i ia m\suri sporite de precau]ie pentru situa]ia
acelor responden]i care vor evita nominaliz\rile tran[ante,
c\ci, dincolo de criteriile ascensiunilor sociale, spiritul
critic, spune ea, trebuie s\ primeze. Acela[i Cronicar
subscrie f\r\ vreo nuan]\: „Cât despre frica de a-]i face
du[mani, de a-]i crea antipatii pentru c\ ai ales o carte sau
alta, aceasta e în firea lucrurilor. Cine nu în]elege s\
intre în acest joc, mai bine s\ nu mai vorbeasc\
niciodat\ public. Dispre]uiesc r\spunsurile de tipul «nu
vreau s\ nominalizez ca s\ nu uit pe cineva». E un egoism
enorm la mijloc [i o fug\ de responsabilitate. Da, îmi
asum o list\, numesc ni[te titluri, ni[te autori. Poate m\
în[el, poate am s\ revin cândva asupra ei, poate am s\
adaug al]ii. Important e s\-mi asum preferin]ele [i s\
numesc ni[te scriitori care poate m-au ajutat prin scrisul
lor. {tiu c\ ne vom lovi de foarte multe fandoseli [i de
despicarea firului în patru. Dar ne asum\m acest lucru.“
{i, pentru ultima dat\, acela[i Cronicar le explic\, tacticos,
celor care nu se vor g\si pe liste faptul c\ nici un critic
literar nu-[i concepe mizele t\ind, partinic, dintr-o
gam\ de op]iuni enorm\, ci ad\ugând, pe foaia la fel de
alb\ ca a oric\rui scriitor, date elementare de pe prima
copert\, selectate de memoria lui organizat\ valoric. De
pild\, ca s\ intru în conven]ia sugerat\ de Noua literatur\,
optez pentru Constantin Acosmei [i pentru unica sa carte,
Juc\ria mortului. Va urma.
Numerotare ilicit\
Consistent [i f\r\ doar [i poate atr\g\tor con]inutul
num\rului 4 pe 2008 al revistei MANUSCRIPTUM. Din
coper]ile ei ne întîmpin\ pagini cu [i despre Bacovia,
Cioculescu, Cre]ia, Dimov, Ierunca, Eliade, Monica
Lovinescu, Noica sau Paleologu. O nedumerire procedural\
îl bîntuie totu[i pe Cronicar: dac\ Manuscriptum a
ajuns la num\rul patru pe 2008, unde sunt cele trei numere
anterioare? Au ap\rut pe ascuns, în condi]ii de samizdat
sau, caz [i mai fericit, cererea fiind uria[\, au disp\rut
chiar în ziua în care au fost difuzate, l\sîndu-i pe al]i cititori
cu pofta neîmplinit\?
Un ne-loc
Un articol extrem de incitant a postat recent, pe siteul
de cultur\ LITERNET, eseistul mereu informat, în
trend, care este Bogdan Ghiu. El pleac\ de la o carte a
etnologului francez Marc Augé intitulat\ Non-lieux.
Introduction à une anthropologie de la surmodernité; [i
nu omite s\ rezume teoria care o subîntinde.
Ce este un non-loc, un ne-loc? Unul dintre acele „spa]ii
de anonimat“ ce prolifereaz\ în societatea postmodern\:
autostr\zi, pasaje, g\ri, aeroporturi, sta]ii de metrou…
Sau chiar mijloacele de transport: automobile, trenuri,
avioane, metrouri… Nu mai pu]in, marile lan]uri hoteliere
cu camere inter[anjabile. În fine, taberele de tranzit pentru
refugia]i [i imigran]i. Ne-locul este un fragment de spa]iu
urban strict utilitar, „neutru, nemarcat, mort, f\r\ nicio
urm\, depersonalizat“.
Un exemplu autohton? Se întinde la picioarele noastre:
Pasajul Universit\]ii din Bucure[ti, proasp\t reconfigurat
[i în care nu po]i, pur [i simplu, s\ te opre[ti pentru mai
mult de cinci minute. Lumea vine [i trece, oamenii apar
din subteran [i se îndreapt\ spre sc\rile rulante exterioare;
sau invers, vin de afar\ [i se pierd imediat în subteran.
E un spa]iu de trecere accelerat\, un spa]iu prin care
aproape c\ se fuge.
Inclusiv vânz\torii ambulan]i, nostalgici dup\ atmosfera
vechiului Pasaj („un loc aglomerat, mirositor, plin de
culoare, de-a dreptul mizer“), s-au risipit care-ncotro. Ce
mai po]i s\ vinzi – [i cui? – într-un ne-loc?
În schimb, se pot scrie c\r]i interesante ([i articole
pe m\sur\) despre tema respectiv\…
Cronicar
Talon de abonare `ncep`nd cu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
abonament trei luni (13 numere) - 50 lei
abonament [ase luni (26 numere) - 96 lei
abonament un an (52 numere) - 195 lei
Abonamente 2009
Nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prenume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
str. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . nr. . . . . . bl. . . . . . sc. . . . . . et. . . . . . ap. . . . . . .
sector. . . . . . . localitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . cod po[tal. . . . . . . .jude]. . . . . . . .
telefon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
România literar\
~ncep`nd cu 1 ianuarie 2009, abonamentele se `ncheie exclusiv prin Zirkon Media!
Completa]i [i trimite]i talonul de abonare pe adresa: Zirkon Media S.R.L. str. Pictor
Hârlescu nr. 6, sector 2, Bucure[ti, 022195. Tel.: 255.19.18, 255.18.00.
Plata se face prin mandat po[tal sau prin Ordin de plat\ `n contul:
RO14 RNCB 0089 0037 2253 0001 - BCR - Th. Pallady.
Pentru institu]ii bugetare contul este: TREZ 7035 069X XX00 1197 - Trezorerie/sector 3.
Cititorii din str\in\tate sunt ruga]i s\ trimit\ mandat po[tal `n valoare de 230 euro sau
300 USD pentru un an. V\ rug\m s\ trimite]i prin po[t\ o copie a mandatului [i adresa dumneavoastr\
complet\.
Pentru abona]ii din ]ar\ [i str\in\tate care au `ncheiat `n anii trecu]i abonamente
direct la redac]ie, r\m`ne valabil\ adresa: dir. adm. Valentina Vl\dan, Funda]ia România
literar\, Calea Victoriei 133, sector 1, Bucure[ti, cod 010071, OP 22.