Ei au murit în picioare, „Ei au murit în picioare, ca noi ... - Viata in Gorj

De la vechiul Crăciun
la noul Christmas
Se pare că a venit din nou perioada
sărbătorilor de iarnă. Avem
chiar şi zăpadă anul acesta…
Stăteam acum câteva zile şi mă
gândeam de cât timp îmi doream să
avem parte de un Crăciun cu zăpa-
dă… Şi m-a cuprins nostalgia după
acea atmosfera „de sărbătoare” din
casa bunicilor, unde îmi petrec de
16 ani Crăciunul… Aşteptam ne-
răbdătoare, dar şi cu o uşoară teamă
ziua de Ignat, când mâncam şorici
proaspăt şi îngheţam pe lângă fami-
lie, care se ocupa de sacrificatul
porcului, apoi o ajutam pe bunica
să facă trandafirii şi caltaboşii.
Zilele următoare mai mult încur-
cam decât ajutam la curăţenia de
Crăciun, dar eram numai un zâm-
bet. Voiam să fiu utilă… Iar despre
împodobitul bradului… Mai e nevoie
să spun ceva Aşteptam cu atâta
frenezie să intre bunicul pe poar-
tă cu brăduţul verde, cu aromă de
iarnă, încât nu mai aveam răbdare şi
nă au devenit doar o perioadă prosperă
economiei de piaţă… După
noile norme cerute de UE, porcii
trebuie asomaţi înainte de sacrifica-
re, procedura pentru care taxa este
de 15 lei, brăduţii s-au scumpit o
dată cu împuţinarea pădurilor, sau
au devenit „ecologici”, în piţărăi se
dau eugenii, pentru că sunt mai ieftine
şi mai practice (nu mai stă ni-
meni să coacă colaci şi să îi dea
calzi…), cadourile de la Moş
riei mele… În fiecare casă se ve-
dea instalaţia unui brăduţ, aşezat
în camera care avea ferestre la
stradă, dându-i acel farmec aparte…
Acum… Toate casele par xe-
roxate… Instalaţii electrice pe
acoperiş, în jurul geamurilor, ghir-
landă de brad pe uşă, pârtie în faţa
garajului… Ne-am intoxicat cu
atâta occidentalism încât şi colin-
dele pe care le ascultăm (la radio
desigur, pentru că cine mai pierde
timpul să asculte acasă colinde româneşti
tradiţionale) sunt în lim-
ba engleză. Am uitat spiritul
Crăciunului se pare… Degeaba încercăm
să părem mai buni, mai ve-
seli de sărbători, ceva s-a pierdut…
Dumneavoastră vă place acel brad
„minunat” din centrul oraşului
Vă aminteşte în vreun fel de
Crăciun şi de brăduţii copilăriei
Mie îmi pare un con luminat, dun-
gat cu albastru şi alb. De la clasicul
„O, brad frumos…” s-a ajuns la
voiam să îl împodobim pe loc. În
Crăciun s-au modernizat şi par
„modernul” „O, brad kitchos!”…
seara de Ajun mergeam cu bunicul
în „piţărăi”, îmi amintesc cum mi
se îngreuna plasa până la momentul
în care îi spuneam că am obosit şi
vreau acasă. Desigur că ne grăbeam
spre casă, pentru că ştiam că sub
brad mă aşteaptă cadourile de la
Moş Crăciun. A doua zi toată familia
se aduna şi era acea atmosferă
de sărbătoare… De câţiva ani
însă… Se pare că sărbătorile de iar-
scoase din filmele SF, iar despre
masa de Crăciun… Carnea de porc
se cumpără de la măcelărie, trandafirii
la fel, de cozonaci se dă comandă
la patiserie şi uite aşa am
economisit timp şi bani şi am petre-
cut un Crăciun „de milioane”. Chiar
aşa să fie
E atât de frumos în această pe-
rioadă… Totul e alb, pur… Dar nu
mai seamănă cu amintirile copilă-
Asta a devenit Crăciunul pentru
noi... Îmi place să cred că nu în
totalitate… Se poate ca eu să exa-
gerez şi să fie doar o părere a mea,
dar am vrut să vă împărtăşesc din
gândurile unei adolescente de 17
ani despre evoluţia sărbătorilor de
iarnă… Vă urez „Crăciun fericit”
şi sper că încă îi puteţi simţi căldura
magică…
Chiţu Maria - Alexandra
Între tradiţional şi comercial
Zăpadă, globuri, miros de brad şi
de cozonac; toate cele enumerate fac
parte din descrierea Crăciunului, adevăratul
Crăciun. Mergând pe străzi într-o
seară de iarnă, împreună cu o pri-
etenă, am început să reconstituim
amintirea Crăciunului, aşa cum era
când eram noi mici şi aşa cum ni-l do-
rim şi acum… Am rămas captivate de
zăpada care cădea pe strada Bradului,
pustie la acea oră, dar minunată, ruptă
parcă de aglomeraţia şi zgomotul oraşului.
Ne-a cuprins melancolia şi ne-
am amintit cum ne jucam în zăpadă
până ne îngheţau mănuşile, cum trans-
formam o pătură albă într-un înger cu
aripi grandioase şi toată euforia se to-
pea odată cu zăpada de pe mănuşi în
jurul sobei calde. În fiecare dimineaţă
ne găseam cizmuliţele cocoţate pe
sobă, gata încălzite şi pregătite să le
purtăm din nou.
Fiorii şi fericirea ce ne cuprin-
deau când tatăl sau bunicul aducea
bradul - un zeu verde cu mii de ace
care emana un miros dulceag şi tro-
na în sufragerie sau hol, aşteptând
să fie împodobit. Câteva perechi de
mânuţe se avântau să încarce fieca-
re crenguţă cât mai armonios.
Uneori mi se face dor să privesc cu
atâta mândrie şi satisfacţie bradul
împodobit cu panglici multicolore
şi globuri care mai de care mai ciudate,
aduse de la bunici sau păstrate
de părinţi… Aromele Crăciunului
nu se pot confunda cu niciun par-
fum creat de om. Portocalele proas-
pete şi reci, cu coaja subţire, care
pulverizau în jur un miros înţepător,
bucătăria de unde toată casa era invadată
de miresme îmbietoare…
Cât din tot ce ne amintim a ră-
mas la fel Misterul lui Moş
Crăciun s-a spulberat de mult,
având în vedere câte personaje care
îl imită vedem zilnic la tv, în reclame,
pe etichete sau în pieţe, pe tara-
be, Moş Crăciuni zgomotoşi care
cântă colinde în limba engleză până
li se termină bateriile. Farmecul de
a încerca să îl aştepţi treaz pe
Moşul, fără vreo reuşită, s-a risipit
undeva între „Moş Crăciun există!”
de pe Pro Tv şi reclamele în care
acelaşi personaj îţi garantează calitatea
unor produse.
Cadourile de sub brad s-au
transformat peste noapte în cadouri
care nu mai au loc sub brad: calculatoare,
excursii în Bahamas, tele-
foane mobile, mp3-playere şi multe
alte gadget-uri de genul acesta.
Portocale poţi cumpăra acum şi
vara, de la aprozar, bradul s-a plas-
tifiat de-a lungul anilor, colindele
s-au americanizat, cozonacii se
cumpără de la alimentara, iar o sărbătoare
tradiţională atât de frumoasă
şi de simplă a devenit atât de comercială…
Perioada Crăciunului în care ar
trebui să fim mai buni, mai liniştiţi,
mai fericiţi, a devenit cea mai stresantă
perioadă a anului. Sute de lei aruncate
pe cadouri scumpe, fără persona-
litate sau însemnătate sufletească,
grija concediului, a pregătirilor, au
ajuns să ne mănânce energia care ar
trebui dedicată în mod normal sărbătorilor,
nu stresului şi grijilor…
Am trecut de la Crăciunurile cu
nuci în staniol, în loc de globuri şi
beteală din hârtie, la globuri cu praf
de aur sau cristale şi beteala din fir
de platină. Bineînţeles, toţi ne per-
mitem acum globuri şi beteală, dar
toate au devenit acum atât de „preţi-
oase” încât ne simţim ruşinaţi dacă
bradul nu e destul de împopoţonat.
Crăciunul nu mai înseamnă de-
cât un prilej de a primi cadouri şi de
a ne îmbrăca frumos. Părinţii mei
au renunţat şi la brad, sunt prea
stresaţi de criza economică pentru a
mai găsi puţin timp şi pentru brad.
Spiritul sărbătorilor s-a pierdut
când comercialul a luat locul tradi-
ţionalului. Copiii sunt maturizaţi
prematur astfel încât se bucură mai
mult pentru un calculator nou sau
un telefon ultimul model decât de
atmosfera de familie, de zâmbetele
calde, de discuţiile liniştite, de pri-
ma zăpadă sau de mirosul de brad
ce anunţă sărbătorile.
O bătaie cu zăpadă, un nas în-
gheţat şi o creangă cu ace verzi pot
aduce multe amintiri, credeţi-mă!
Sărbători fericite!
Netedu Silvia
Viaa în Gorj • joi, 24-31 decembrie 2009 • 11
EDUCAIE - TINERET
Bucuria Praznicului
Naşterii Domnului!
Suntem împreună şi trăim bucuria
Praznicului Naşterii Domnului, pentru
că Minunea aceasta pune în miş-
care Magii, care s-au lăsat conduşi de
intuiţie, ştiinţă, înţelepciune şi de
Spiritul Sfânt, la urma urmei. Faptul
că ei, de un alt neam fiind, au venit să
i se închine unicului Dumnezeu, de-
monstrează că misterul Naşterii este
cauză a căderii graniţelor dintre popoare
şi religii, dintre idei şi preconcepţii,
dintre sentimente şi prejude-
căţi. Dar, pesemne, ei au călătorit în
căutarea pruncului pe căi ale bucuriei
şi ale sfinţeniei, poate săptămâni sau chiar luni, dar mereu cu bucuria
împlinirii unui Destin dumnezeiesc. Să notăm cum credinţa lor se tradu-
ce în căutare, în efort şi chiar în educarea credinţei pe care trebuie s-o
învăţăm de la Magi, pentru că ei au fost pregătiţi să urmeze o rază de
lumină (steaua), adică un semn de sus, iar în căutarea lor continuă se
observă dorinţa de a da mâna cu bucuria fără margini a Naşterii celui
aşteptat pentru a ne învăţa adevărata viaţă.
Ştim prea bine că nu toţi oamenii gândesc la fel ca şi Magii, pentru că de
la bun început Irod refuză lumina, deoarece Noul Rege ar putea să pună în
evidenţă înşelăciunile, trădările şi răutatea sa. Reacţia lui Irod faţă de „noul
născut” exprimă opoziţia continuă a întunericului faţă de lumină, a tristeţii
faţă de bucurie, dar o tristeţe care păleşte, un întuneric care nu va birui,
pentru că nu există echilibru între aceste două entităţi, iar Domnul este mai
puternic, chiar şi când se arată sub chipul unui copil neputincios şi sărac.
Pelerinajul Magilor este simbolul căii credinţei fiecărui popor, fiecărei per-
soane, presărată cu lumină dar şi cu întuneric, cu bucurie dar şi cu întristare,
cu certitudine dar şi cu încercări, cu putere dar şi cu fragilitate. Să luăm
aminte, că „bogăţiile oricărui popor”, simbolizate de darurile Magilor, se
închină în faţa adevăratei comori a bucuriei prăznuirii, iar, prin urmare, îşi
recapătă adevărata valoare doar dacă sunt aduse ocolind răul şi întunericul,
pentru că au găsit lumina bucuriei şi bucuria luminii pe care trebuiau s-o
urmeze. Ştim că Magii, înainte de-a ajunge la Betleem, au trecut pe la
Ierusalim şi au întrebat despre locul unde s-a născut Împăratul iudeilor, care
nu poate fi un altul decât cel care s-a născut. Dacă ar mai fi vreunul, ar fi
uzurpator. Prin întrebarea „unde s-a născut”, de fapt, ei anunţă naşterea
Împăratului. Aceasta ar fi trebuit să fie o ştire bună, deoarece poporul îl aş-
tepta de secole pe Mesia, cu bucuria în suflet! Poate că noi ne-am aştepta la
o explozie de bucurie, dar Irod şi întregul Ierusalim se tulbură la auzul aces-
tei veşti. Atunci, Magii, nişte păgâni, care nu cunosc Scriptura, îl recunosc
pe Iisus ca Rege şi-i aduc daruri ca unui Rege. Oare această parte a
Evangheliei n-a fost scrisă pentru noi, pentru ca exemplul Magilor să ne
încurajeze să-L propovăduim pe Isus şi să ne bucurăm de Naşterea Lui
În atmosfera de bucurie creată de versul duios al colindelor noastre
străbune şi de minunatele noastre cântări bisericeşti, ne apropiem cu
emoţie sfântă de staulul Betleemului unde în urmă cu 2000 de ani s-a
născut Hristos, Domnul nostru. Este normal ca fiecare dintre noi să sim-
ţim, în mişcările, în vorbele, în trăirea noastră, în pregătirile ce se fac, o
atmosferă specifică, aceea a bucuriei nespuse şi a unei tainice aşteptări.
Numai astfel, sufletele noastre se transpun într-o predispoziţie de senti-
mentală evlavie pe care o strecoară în suflete apropierea lui „Moş
Crăciun”. Vedem foarte bine, oameni creştini, că bucuria acestei aştep-
tări este deopotrivă pentru tânăr, ca şi pentru bătrân, pentru bogat, ca şi
pentru sărac, pentru că ea este în toată curăţenia ei pentru orice suflet
creştin, şi rămâne totuşi a copilaşilor cu suflete nevinovate, neatinse
încă de rugina îndoielii. Cât este de sinceră bucuria imaculată şi cât este
de curată fericirea lor, se poate vedea din zâmbetele acelea ingenue şi
neprefăcute, iar în acest sens, oricine poate constata că izvorul acestor
stări înălţătoare este sufletul lor curat.
Se cuvine să-L primim pe Domnul în sufletele noastre aşa cum l-au
primit moşii şi strămoşii noştri, pentru ca viaţa noastră să fie reaşezată
în dragoste de Dumnezeu şi de oameni, pentru ca Hristos să devină real,
prezent, modelul vieţii noastre, iar prin bucuria Naşterii să conştienti-
zăm adevărul că aşa cum Hristos Domnul este din neamul lui Adam
(Luca 3, 38) şi noi suntem din neamul lui Hristos, căci suntem din neamul
lui Dumnezeu Cel Născut din Fecioara Maria! Pentru toate popoarele
se destăinuie această bucurie a Magilor, pentru că la toate popoare-
le se află creştini şi ucenici ai lui Iisus, iar până la ziua judecăţii, când va
veni a doua oară să judece viii şi morţii, va mai fi încă timp de a recu-
noaşte pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu! Iubirea lui Dumnezeu faţă de om
constituie raţiunea şi condiţia procesului de mântuire a omului care se
bucură sincer. În virtutea acestei iubiri, marea BUCURIE ne arată că
Dumnezeu nu S-a întors cu totul de la zidirea Sa, nici n-a uitat lucrurile
mâinilor Sale când omul s-a desprins, prin păcat, din comuniunea origi-
nară. Să ne bucurăm, aşadar, că Fiul lui Dumnezeu îmbracă în lumină
curată, spre o apropiere deplină faţă de noi, „făcând din păcatele noastre
păcatele Sale, pentru a face din dreptatea Sa dreptatea noastră”, iar din
Bucuria Sa şi bucuria mântuirii noastre!
Prof. Vasile GOGONEA