Ei au murit în picioare, „Ei au murit în picioare, ca noi ... - Viata in Gorj

More documents

Recommendations

Info

4 • Viaa în Gorj • joi, 24-31 decembrie 2009 COTIDIAN La pas prin Târg... „Iarna nu-i ca vara...” Acum se vede cine este bun la suflet. Asta nu va fi aprecierea noastră, ci chiar a porumbeilor din Piaţa Prefecturii, care s-au obişnuit cu oamenii şi mai ales cu răutăţile unora, circulând de voie pe lângă picioarele acestora şi mai ales scrutându-le gesturile, tresărind la fiecare gest al mâinii sau pri- asalt de cumpărători, din respect faţă de aceştia, ca să nu se facă o interpretare gre- Un ghemotoc de omuleţ Se dau bilete la un mare joc cu noroc, la care tot românul îşi încearcă norocul, sperând să-i pună Dumnezeu mâna în cap şi să-i scape de sărăcie. Unii dintre ei dau şi ultimii „frăncuţi” din casă, puşi la grea încercare, alegând între a se duce acasă O bancă vitregită Lângă Agenţia Loto din centru, din vecinătatea Direcţiei pentru Cultură, există o ban- că blestemată de unii şi iubită de alţii. Este blestemată de cei care nu suportă mizeria de pe ea şi de sub ea, mai rău ca într-o cocină, cu farfurioare şi pahare din plastic, de unică fo- losinţă, hârtii mototolite, resturi de cafea, de bere sau poate chiar urină pe jos. Uneori sunt vind cu jind spre covrigul din care muşcă cu poftă, sperând să se aleagă cu câteva grăunţe sau firimituri. Pentru ei nu este o oră anume de masă. Ar mânca toată ziua. Poate şi noaptea visează grăunţe. Sunt foarte prietenoşi, dar şi îndrăzneţi, căci te privesc direct în faţă, ca nişte mici cerşetori, chiar dacă acest lucru este interzis de lege. Dar nu de asta se tem ei, ci de cei care dau să-i prindă sau îi lovesc fără milă. Trece Ambulanţa Ne-am obişnuit cu sirena ei sfâşietoa- re, încă de departe, parcă avertizându-ne, traversând oraşul de la un capăt la altul, cerând să i se lase cale liberă, pentru că are de salvat un suflet aflat în suferinţă. şită. Şi nici rândul format la prima oră a dimineţii, mai exact ora 9,00 – când se des- chide magazinul. Nu sunt de vină nici criza financiară, nici gripa nouă, nici frigul, nici pensionarii, nici şomerii, nici copiii de la casele de copii, nici administratorii de la blocuri, nici prostituatele, indiferent că sunt de lux sau ştifturi, nici ţăranii, nici ţiganii, nici Moş Crăciun, nici câinii comunitari, nici omul de zăpadă din dreptul scă- rii, ci cei din fruntea ţării, care până la alegeri au stat cu faţa spre noi, cerşindu-ne voturile, iar acum stau cu spatele, sfâşiindu-se între ei... Suflet de copil Suflet de înger, aşa poate fi socotit şi sufleţelul unui copilaş. În fotografie am surprins două păpuşi, la fel de frumoase, cu feţele senine şi zâmbetul divin, încât fără pâine şi între acel ghes pe care i-l dă inima, gata să-şi piardă minţile, imagi- nându-şi că îi va surâde norocul de data asta. Dar de câte ori nu şi-a spus acest lucru Dar ce îşi poate imagina micuţul ghemotoc de omuleţ, aşteptând ca ma- maie să termine odată de mâzgălit hârtia aia şi să meargă la brăduţul din centru, unde a poposit azi-noapte Moş Crăciun cu sacul plin, într-o săniuţă trasă de reni... Au început nunţile... Nu este vorba despre nunţile oficiate la Primărie sau la Poarta Sărutului, ci de altfel de... nu de unire a destinelor. Sunt aşa zise- le „nunţi” ale câinilor comunitari, care trec prin cartier cu mare alai, în care mirele este cel care latră mai tare, încercând să fure mireasa şi să-i înspăimânte pe ceilalţi parteneri de joc. Ferească Dumnezeu să nime- reşti în mijlocul unui astfel de alai, căci începi să joci fără să vrei, rupând-o la fugă, fără să mai aştepţi darea darului, mulţu- mindu-i lui Dumnezeu că ai scăpat numai cu pantalonii făcuţi franjuri. Căci mirii de zărite aici şi femeile care fac curăţenie pe stradă, alteori găşti de golani sau chiar ţigani. Cei de pe urmă sunt şi cei care se simt bine pe această bancă, probabil că aşa au şi acasă, dacă nu strânge nimeni după ei. Nu de alta, dar se află în văzul tuturor, în plin centru, pe care abia l-am modernizat... Prinţul lui mami Flăcăul din fotografie încă nu a jucat în niciun film, însă va ajunge mai celebru decât Antonio Banderas, nu este căsătorit, are de gând să facă şi o facultate, dacă nu se vor des- fiinţa până atunci. Dar primul lucru pe care Parcă te trec fiorii şi pronunţi „Doamne fereşte...” sau, ca să nu fie luată ca răutate sau bucurie că nu te afli tu în locul celui bolnav, îţi rectifici rugăciunea spunând de data asta „Doamne ajută...” sau „Doamne, ajută-l...” Mai sunt şi din cei care nu lasă să treacă Ambulanţa, blocând circulaţia, indiferenţi, negândindu-se că acolo cineva se află între viaţă şi moarte, iar salvarea lui constă tocmai în aceste minute preţioa- se, de a fi transportat cât mai urgent la o unitate spitalicească, pentru a-i fi acordate primele îngrijiri... Supermarket Second Hand Nu ne-am permis să surprindem furni- carul din interiorul magazinului, luat cu ne-ar fi greu să găsim vreo deosebire în- tre ele. Nici nu căutăm. Chiar ai senzaţia că fiecare, în felul ei, are grijă de cealal- tă. Păpuşa cea mică de păpuşa cea mare şi păpuşa cea mare de cea mică. Sunt doi îngeri, unul cu aripile pe dinafară, iar celă- lalt cu aripile pe dinăuntru. Te privesc drept în ochi, chiar dacă li s-a înroşit pu- ţin năsucul din cauza frigului. Sunt ca nişte sfinte icoane neînrămate, la care ne rugăm Atotputernicului să le dea sănătate şi bucurii, pe care încă le mai păstrăm până la adânci bătrâneţi în sipetul tainic al sufletului... mână, adică hingherii, se pare că au intrat în concediu fără plată, lucru despre care au aflat până şi câinii. Ba le e frică să mai meargă şi la padocul lor, care era cât pe ce să ia foc. Poate vor obţine nişte cuşti mai acătării prin ANL... vrea să-l facă acum, după ce termină convorbirea cu Moş Crăciun, este să meargă la floră- ria din colţ de unde va lua pentru mami cel mai frumos buchet cu flori, surpriză de sărbători. Ştie că mami îl iubeşte mult. E doar prin- ţul ei. Nici pe tati nu-l va uita, dar despre asta ne va povesti altădată. „Joc propriul meu rol, cel de copil. Nu-i aşa că sunt fotogenic Nu domnişoară, nu mai insistaţi să vă dau auto- graf... Îmi pare rău. Poate când voi sărbători majoratul... Alo, Moşule, mai eşti acolo Să nu uiţi ce mi-ai promis. Te aştept. Tot acolo stau...” Ionel Moşu
Viaa în Gorj • joi, 24-31 decembrie 2009 • 5 COMUNITATE Cei trei colindători rătăciţi În seara zilei, când a fost sărbă- torită lansarea volumului de versuri „Focuri peste zăpezi”, semnat de medicul Doru Fometescu, în timpul discuţiilor purtate de cei prezenţi, s-a întâmplat ca acestea să fie între- rupte de apariţia pe uşă a unui grup, mai mulţi vârstnici decât tineri, cei mai mulţi cunoscuţi pe plan local prin diversitatea activităţilor desfă- şurate în Cetatea noastră. Şi aceştia au început să cânte colinde. Abia acum realizam că era vorba de Grupul de genealogie şi isnoavă al parohiei „Sfinţii Apostoli” din Târgu-Jiu, care obişnuieşte an de an să pornească prin nămeţi pentru a le ura semenilor, după datina străbună, urări prilejuite de Sărbătorile de iarnă. Cum uşa rămăsese uşor întredeschisă, ca şi cum urma să mai intre şi alţi colindători ai grupului, am constatat, cu înfiorare, puţin neliniştit, că din grup lipseau trei colindători atât de dragi nouă: Geo Tudorică, Ticu Brădescu şi Marian Suchici... Doamne, câtă durere şi nelinişte te pot încerca într-un astfel de moment! Se simţea lipsa lor, vocile blân- de şi calde cu care ne obişnuisem. De data aceasta, conducerea grupului a fost preluată de ipodiac. Ionuţ Bordeiaşi, din grup făcând parte şi pr. Alexandru Cornoiu, pr. Pantelimon Şoangher, diac. Marin Jitianu, prof. Ion Pinţa, prof. Nicolae Panduru, ing. Vasile Ponea, col.(r.) Mihai Guţu, ec. Ion Grama, Victor Ciuciu şi Ştefan Comănescu. Colindele au fost la fel de frumoase, însă s-a simţit lipsa celor trei colindători atât de dragi. Mai ales vocea baritonală a lui nea Geo, co- Ministerul Sănătăţii vrea să-i vaccineze şi pe jurnalişti Ce să mai înţelegem şi noi din toate deciziile şi stângăciile – şi bune şi rele – ale Ministerului Sănătăţii, pe care mass-media le popularizează în- tocmai, corect şi la timp, făcându-şi pe deplin datoria. Ba chiar am fost acuzaţi că din cauza noastră, printr-o prezentare excesivă şi aşa şi pe dinco- lo, este refuzat vaccinul contra gripei porcine, pentru că cetăţenii nu mai au încredere în el, convinşi că sunt pe punctul de a deveni cobaii acestui minister, care dă dovadă de unele „ca- renţe” la capitolul competenţă, dacă vine cu asemenea vrăjeli de... Buftea, ba de Cantacuzino. Ba s-a zvonit pe unele posturi, că se încearcă „obliga- rea” cetăţenilor de a suporta acest vaccin, dacă nu-l fac de bună voie şi nesiliţi de nimeni, contra cost şi alte minuni de acest gen pe care nu le mai amintim, ca să nu fim iar suspectaţi că noi facem şi tot noi dregem. Dar uite ce le-a mai fătat mintea celor din sectorul sanitar, lucru pe care l-a şi luat în atenţie Ministerul Sănătăţii cu atâta sârguinţă, a decis să-i includă şi pe ziarişti în categoria de populaţie cu risc ridicat de contactare a gripei porcine. Naţi-o frân- tă că ţi-am dres-o! Mai mult, aceştia ar putea obţine vaccinul produs la Institutul Cantacuzino gratis. Parcă nu-mi vine să cred. Uite lindătorul cu sufletul atât de blând. Ca să reânvie amintirea sa, Ion Pinţa mi-a repetat aproape în şoaptă, cu vocea gâtuită de emoţie, un frag- ment dintr-un colind compus chiar că se gândeşte cineva şi la noi! Că mai întâi s-au gândit cum să ne pună botniţă sau cu botul pe labe, chiar dacă au fost abrogate faimoasele articole 205 şi 206. Aşa cum rezultă dintr-un comuni- cat al dumnealor, „reprezentanţii MS sunt de părere că, dat fiind faptul că jurnaliştii intră mereu în contact cu foarte multe persoane din toate medi- ile sociale, imunizarea acestora este necesară şi va avea ca efect limitarea răspândirii virusului de gripă nouă”. Îndemn făcut şi prin grija medicului Marius Boeriu, încă director al Direcţiei de Sănătate Publică a judeţului Gorj, care nici dumnealui nu de nea Geo, parcă un colind de ră- mas bun, ca o şoaptă asemeni dârei unei stele prin Eternitate, prin ai cărei nămeţi colindătorii se mai rătă- cesc... „A fost un vis fermecător/ să v-amintiţi de acest cor...// A fost un vis fermecător/ să-l povestiţi nepoţilor...// Noi nu uităm, pământ stră- bun,/ că inima-n piept e de român!”... Ionel Miu prea crede că vor fi şi jurnalişti care să se bucure de această... ofertă „tentantă”! Poate ne răspunde şi la între- barea: De ce noi, când majoritatea cadrelor medicale au refuzat să fie vaccinate cu acest produs, fugind de el ca dracu’ de tămâie Chiar omul de rând, vizavi de aceste temeri, este de părere că ministerul vrea să-şi vândă vaccinul, chiar dacă acesta nu are niciun efect, nici bun, nici rău. Tocmai, dacă este un produs nou, de ce nu sunt prezentate aşa cum trebuie şi efectele adverse ale acestuia asupra organismului Cui îi este recomandat şi cui nu Noi l-am mai recomandat şi în- tr-unul din numerele trecute celor de la conducerea DSP Gorj, apoi celor de la Biroul programe de promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate Gorj, politicienilor şi parlamentarilor, pentru a-şi reveni cu picioarele pe pământ; la care i-am mai adăuga pe cei care fac „băi de mulţime”, mogulii, mafioţii şi puşcăriaşii, magistraţii, chiar şi prostituatele sau informatorii... Da, da, lăsaţi-i pe jurnalişti în (durerea lor) pace! Ştim că sunteţi cam mulţi cei care aţi vrea să-i ve- deţi ieşind din spital cu picioarele înainte şi cu formol în nas... K. Iannis „Ei au murit în picioare, ca noi să nu trăim astăzi în genunchi!” M-am obişnuit să-l zăresc pe Alexandru Tănescu aprinzând mereu câte o candelă sau depunând flori la placa comemorativă cu Eroii căzuţi în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989, din Piaţa Prefecturii, apoi luând drumul bisericii şi al cimitirului, conform obiceiului creştinesc. De data aceasta era o dimineaţă rece, cu ceaţă, în timp ce zăpada scârţâia sub picioare de parcă aş fi călcat pe sticlă pisată. L-am zărit pe Alexandru Tănescu, însoţit de cele două fiice, tăcuţi, cu candele roşii în mâini, apropiindu-se cu smerenie de placa come- morativă. Le-am respectat tăcerea şi întreg ritualul de a aprinde lumânările şi mai ales de a ţine un moment de reculegere în acel loc pe care mi-l imaginez ca un mic altar pe care arde flacăra veşnică a recunoştinţei. Însă, de data asta, am făcut o mică excep- ţie, dorind să imortalizez gestul şi mai ales un gând la acest ceas al zilei când ne pregătim să ne cinstim eroii aşa cum se cuvine. „Ca în fiecare an, am aprins o lu- mânare la placa comemorativă ce se află în faţa Prefecturii Gorj şi, înce- pând de anul trecut, de când a fost sfinţit Monumentul Eroilor din Parcul „Nicu D. Miloşescu”, la fel am făcut şi anul acesta. Singur, am reuşit să dau zăpada la o parte, aşa cum am putut, de pe placă şi din faţa monumen- tului, cu toate că în parc erau mulţi lucrători de la Servicii Comunale. Probabil, urma să fie dată zăpada la o parte puţin mai târziu. De asemeni, mă doare un lucru destul de mult, că nici până astăzi, în ziua de 17 decembrie a.c., nu s-a achi- tat integral costul manoperei plăcii pe care sunt trecute numele eroilor martiri. Este vorba de o sumă destul de mică, probabil vreo 500 de lei. O să încerc să fac o chetă publică. Dacă nu, o să achit eu, cu puterile mele, acest cost, meseriaşului. Fiindcă nu vreau să-mi mai reproşeze, de câte ori mă întâlnesc cu el sau... să-mi amintească, mai bine zis, că nu mi-a reproşat... Să mă roage să... rog oficialităţile, în spe- ţă Primăria Târgu-Jiu, să-i achite această sumă minoră pentru Primărie, pentru municipalitate, dar destul de importantă pentru el. Este vorba de sculptorul Iliuţă Alexandru. Sper ca acest lucru să nu fie înţeles greşit de către autorităţi, ci să- şi dea seama că trebuie să facă din suflet ceva pentru aceşti copii care, în 1989, au murit în picioare, ca noi să nu trăim astăzi în genunchi...”, ne-a mărturisit cu amărăciune Alexandru Tănescu, preşedintele Asociaţiei pentru Cinstirea Eroilor Martiri şi Răniţilor în Revoluţia din decembrie 1989, printre care se nu- mără şi soţia sa Ecaterina Tănescu. Paul Rădoi
Page 1 and 2: Viaa în Gorj Sptmânal independent
Page 3: Viaa în Gorj • joi, 24-31 decemb
Page 7 and 8: Viaa în Gorj • joi, 24-31 decemb
Page 9 and 10: 10 • Viaa în Gorj • joi, 24-31
Page 11 and 12: 12 • Viaa în Gorj • joi, 24-31
Page 14 and 15: Viaa în Gorj • joi, 24-31 decemb

Ei au murit în picioare, „Ei au murit în picioare, ca noi ... - Viata in Gorj

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?