Ei au murit în picioare, „Ei au murit în picioare, ca noi ... - Viata in Gorj

More documents

Recommendations

Info

6 • Viaa în Gorj • joi, 24-31 decembrie 2009 SOCIAL Zâmbet pentru mâine În cadrul proiectului trans- naţional RURALEARN, Asociaţia Regională pentru Dezvoltare Rurală - A.R.D.R. în colaborare cu 18 voluntari din 9 ţări diferite (Georgia, Armenia, Polonia, Letonia, Lituania, Franţa, Spania, Portugalia, Germania) a lansat iniţiativa „Zâmbet pentru mâi- ne”, care vizează dezvoltarea responsabilităţii sociale în rândul agenţilor economici, dar şi a cetăţenilor, în general, în judeţul Gorj. Iniţiativa s-a derulat în pe- rioada 10-23 decembrie 2009, în Târgu Jiu şi a fost adresată către 10 comunităţi beneficia- re din judeţul Gorj (Godineşti, Leleşti, Polovragi, Roşia de Amaradia, Hurezani, Tismana, Muşeteşti, Motru, Rovinari şi Bâlteni), unde au fost deja identificate un număr substanţial de familii cu probleme sociale. În cadrul acestei campanii sociale s-au distribuit deja pa- chete cu jucării, haine şi dulciuri pentru 53 de familii din oraşul Rovinari, prin intermediul şcolii generale nr.3 Rovinari, toate aceste produse sunt donate de către familii din Germania. Proiectul RURALEARN re- prezintă un Proiect European de Voluntariat, având ca scop creşterea responsabilităţii autorităţilor locale şi încurajarea partici- pării tinerilor în viaţa comunităţii. FILE DE ISTORIE Legenda unei figuri istorice ...Alegoria de faţă pune în evidenţă polisemnatismul utopiei istoricei figuri, numită Mihail Sergejevici Gorbaciov. Este seman- tica credinţei noului ţar de la Kremlin în reformarea sistemului comunist în spiritul teoriei „comunismului cu faţă umană”. Devenind, prin Perestroika şi Glasnost, panendemică în spaţiul socialist muribund, noua energie s-a transformat, Conducerea SC Olservmin SA urează, de Sfintele Sărbători, salariaţilor si colaboratorilor cele mai alese gânduri de bine, urări de sănătate, bucurie şi prosperitate. La Mulţi Ani! Director, Pompiliu Popete subit, într-o neaşteptată forţă anihilată pentru întregul sistem leniniststalinist. Asta a fost dra- ma (cacealmaua) jocului cu „focul”. Acesta în- semnând: democraţie, respectarea drepturilor omului, libertate. Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) – nu se ştie bine – nu mai dispunea de dolari suficienţi ca să se salveze de la prăbuşire. După ce îşi vânduse şi aurul, a trecut la negoci- eri cu „unchiul Sam”. Din tranzacţie a făcut parte şi clauza renunţă- rii la „corsetul de aur” al coeziunii sistemului socialist, acesta fiind „Doctrina Brejnev”. Pe parcurs, marele refor- mator a renunţat, rând pe rând, la câteva ţări socialiste europene. Desigur, „frăţeşti”. Cedarea s-a făcut în numele libertăţii, cu înlo- cuirea gerontrocaţilor leninişti-stalinişti, în sistem „catifea”. Material aflat în „depo- zitele” KGB-ului. A fost exceptată de la regulă România. Ceauşescu, opunând rezistenţă ideo- logică, a fost categorisit „încăpăţânat stalinist”. În cazul său, KGB-ul nu mai dispusese de „catifea”. Locul ei l-au luat „teroriştii” şi câteva gloanţe, trase inclusiv în cazarma de la Târgovişte. În prima zi a Crăciunului 1989... Întâmplări ce fac parte din „istoria recentă” a sistemului socialist şi, în special, a României... * N.R. Portretul lui Gorbaciov este reprodus din revista „Sputnik”, 1987, având titlul Legenda istoricei figuri (Excerpt din „Sputnik”- 1987). Prezentul fragment este reprodus din volu- mul „Culorile focului”, în curs de apariţie, semnat de colaboratorul şi priete- nul nostru, scriitorul Dumitru Dănău
Viaa în Gorj • joi, 24-31 decembrie 2009 • 7 SPECIAL Întâlnirea cu aproapele nostru Titu Rădoi * ultimul interviu cu mentorul literar al Cenaclului „Columna” (fragmente) În toamna anului 1999, mai exact în ziua de 13 noiembrie, într- o sâmbătă, ne-am încumetat, trei „columnişti”, crescuţi de nea Titu, să-i facem o vizită Magistrului, şti- ind că acesta se afla de ceva vreme pe patul de suferinţă, retras la ţară, la Câmpofeni, printre cărţi. Eram însoţit de colegii mei Ion Popescu- Brădiceni, scriitor şi prof. univ. dr., şi poetul Vasile Ponea, redactor şef al revistei „Caietele Columna”. A fost o zi de neuitat, fiind înregistra- te două casete audio – două ore, şi executate 44 de fotografii color. Manuscrisul cărţii proiectate a fost finalizat în ziua de 18 decembrie 1999, zoriţi de un generos sponsor care dorea să scoată cartea cât Magistrul se mai afla încă în viaţă, convinşi că îi vom face o mare bucurie. Dar nu a fost să fie aşa, indi- vidul sustrăgând manuscrisul şi tot ducându-ne cu vorba, până în ziua de 26 decembrie 2005 când, printro fericită împrejurare, am reuşit să recuperez manuscrisul. Din păcate, nu am reuşit să-i facem această bucurie mentorului nostru. Chiar în pragul noului an – 2000 – nea Titu s-a retras în Marea lui Tăcere, lăsând un gol imens în inimile noastre şi la sala de la Cultură, care îi poartă numele, unde ne întâlnim în fiecare seară de joi, la cenaclu. Manuscrisul a fost refăcut, o dată cu părţile distruse, pasaje tăiate, modificări etc., cartea fiind intitulată „Ultimul interviu cu Titu Rădoi”. Este o carte de excepţie. O carte a adevărului. Fără cenzură. Şi sperăm să vadă lumina tiparului cât mai curând. Rep.: - Domnule profesor, iată, o echipă de la Cenaclul „Columna” se află în vizită la dumneavoastră, într-o..., ca să-i zic aşa, o întâlnire de documentare. Am dori, pentru început, să ne povestiţi ce mai fa- ceţi, ce mai scrieţi, ce mai aveţi în planul dvs. scriitoricesc... Deci... Înţelegem că aveţi un roman în lucru... Exact! Da... T.R.: - Păi, ce să fac!... Binişor! De la o anumită vârstă nu poţi să mai spui că faci bine! De lu- crat... dacă mă lasă sănătatea... Lucrez la un roman care se întinde pe o anumită perioadă, din ’44 până prin’65. Asta ar fi... Pe de alta... în care urmăresc transformările, realităţile satului şi oraşului, destinele unor personaje care s-au confruntat cu prigoana comunistă şi... Rep.: - Preluate cumva din romanul trecut T.R.: - Nu... nu... Care au cunoscut închisorile regimului... M-am bazat în... documentarea mea, să-i zic aşa, pe câteva amintiri ale regretatului meu tată, care a gustat din închisorile comuniste... Rep.: - Să-i dăm numele... Ion N. Rădoi, dascălul Ion N. Rădoi... T.R.: - Da... Şi fireşte, citesc în continuare, pentru că asta-i pasiu- nea de care nu te vindeci niciodată! Rep.: - De pildă, la ce carte citeaţi când am intrat noi aici T.R.: - ...Ei, citeam... „Pârjolul” de Oscar Walter Cisek... pentru că mi-am amintit că... Rep.: - Reciteaţi ... a „n”-a oară, poate... T.R.: - Reciteam... Da... Mi-am amintit de asta şi trebuie să concre- tizez intenţia că Walter Cisek şi-a petrecut ceva timp în Gorj... unde, nu vă aşteptaţi!... La un cioban din Vânăta... Tismana... Rep.: - Extraordinar! T.R.: - Şi... Rep.: - N-ar strica să intraţi puţin în detalii pe această temă... T.R.: - Da... E... nu ştiu prea multe, pe cât ce-mi povestea fiul ciobanului cu care era prieten Cisek... Cisek, şi el tot cioban... Că stătea mult vara pe acolo... Că dormea pe o scândură, deoarece suferea de spate... Rep.: - Spondiloză, ceva... O sciatică..., în fine. T.R.: - Da... Şi a stat mult. Şi s-a înţeles, s-a împăcat foarte bine cu familia respectivă, pe care vreau să o contactez, să-mi povestească multe detalii despre asta, o să vă dau, la timpul cuvenit, un material, sper eu, atrăgător... Pentru că scriitorul e fantastic... Rep.: - E transilvănean... Da Sau nu T.R.: - Transilvănean... Neamţ transilvănean... Un neamţ care, însă, a fost foarte cunoscut şi în toa- tă Europa. Are o operă deosebită. Cum să zic, un neamţ îndrăgostit de ţara de baştină, de locurile natale, şi care a scris un roman extraordinar de mare: „Răscoala lui Horea”. Trebuie să precizez, recitesc „Pârjolul” şi îmi dau seama cât de bine a cunoscut Cisek viaţa ţărani- lor români într-o anumită perioadă. Probabil că şi şederea la Tismana a contribuit la cunoaşterea, în profun- zime, a vieţii ţăranilor, a concepţiei lor de viaţă, a eticii lor, a tot ceea ce ţine de ţara noastră... Rep.: - Îmi aduceţi aminte, domnule Titu Rădoi, de marile dvs. întâlniri cu Marin Sorescu, apropo de viaţa ţăranilor... Poate că nu ar strica, având în vedere că maestrul Marin Sorescu s-a dus acolo, lângă Orfeu, aşa, poate că n-ar strica să ne vorbiţi despre câteva întâlniri ale dvs. cu acest mare prieten al nostru, al gorjenilor, şi care v-a aparţinut de multe ori, multe ore, la astfel de întrevederi... T.R.: - Mi-e greu, pentru că... am ultima lui carte aici şi nu realizez... Rep.: - A... Puntea! T.R.: - ...ultimele ore... Nu realizez când a trecut dincolo... Rep.: - Nici noi nu realizăm... T.R.: - Marin Sorescu era un curios, interesat de totul. Îmi amin- tesc că, odată, pe la Crasna, a cerut celor care ne înconjurau, sigur, erau ciobani, să-i dea drumul, să-i spună chiuitul... ţipuitul, cum zic eu. Rep.: - Să se dezlănţuie... pe limba ciobănească... T.R.: - Pe limba lor... Chiar dacă anumite chiuituri depăşeau... erau bine primite... Erau, căuta de- ăştia, natural... Şi să le strige, să le spună. Şi incitat... Rep.: - Să înveţe ţipuiturile! T.R.: - Da... Vorba lui... Naturale non turpia”. Era şi un foarte bun prieten, înţelegător... în ce priveşte apropierea de cei ce croşetau cu scrisul... fără să facă niciun fel de concesii la... valoare. Rep.: - Era selectiv, aşa este. T.R.: - Selectiv... Dovadă şi prieteniile care le-a avut... .................................................. Rep.: - Să revenim puţin la su- biectul celui de-al doilea roman, că aţi trecut foarte repede peste el... Încercaţi să ne conturaţi un portret al unuia dintre personaje. Aveţi un personaj, aşa, care să fie un portdrapel al romanului... T.R.: - Este... un... Îs mai multe, dar... un personaj, cel care suferă, care se confruntă cu... asuprirea şi cu dictatura perioadei şi care spriji- nă o mişcare de rezistenţă, pe care o dau pe numele ei adevărat: Mişcarea lui Brâncuşi, a căpitanului Brâncuşi... Şi care va fi închis... şi va suferi după aceea toate umilinţele... Iar după eliberare, când era privit ca un Paria, duşman... Rep.: - A fost cumva retras şi în munţi T.R.: - Nu... A sprijinit... Rep.: - Deci, a sprijinit mişcarea... T.R.: - ...mişcarea lui Brâncuşi. Rep.: - Da... da... T.R.: - Ei... şi ar mai fi şi alt personaj, un tânăr care se defineşte în- cet, încet, în contact cu realităţile dure... Care trăieşte într-un fel de existenţă, după gândurile lui, de teama opresiunii... să aibă un anumit comportament... .................................................. Rep.: - Toată viaţa aţi fost un protestatar, aşa... Aţi fost foarte greu de adus la un numitor comun... Aveţi un mare merit, acela de a fi lansat în Gorj, a fi... de a fi moşit, să zic aşa, în Gorj, o şcoală de lite- ratură, eu zic, care ar putea deveni chiar puternică... Aşa... oricum... T.R.: - Eu zic că este... Rep.: - Sau chiar este deja pu- ternică. De vreme ce aţi dat naştere la 4-5 membri ai Uniunii Scriitorilor din România. Este vorba de Şcoala de Literatură de la Târgu-Jiu, numită „Columna”. Vorbiţi-ne puţin despre originea acestei şcoli de literatură de la Târgu-Jiu. Vizavi de acest context nenorocit în care, iată, binele şi răul luptau împreună ca să... ca să dea şansă poporului român să iasă acum în demonstraţie şi în libertate. El a ieşit datorită dvs., datorită acestei şcoli, pentru că a format o atmosferă... T.R.: - Vedeţi dvs., pe lângă Casa de cultură şi... erau câţiva oa- meni de talent acolo... Era Stelian Sterescu, erau câţiva doctori foarte buni... Becherete... Rep.: - Adrian Becherete... T.R.: - ...Adrian Becherete, Popescu, era Jean Cănăvoiu... Rep.: - Deci Ilarie Popescu, da T.R.: - Ilarie Popescu şi Aurelian Popescu! Rep.: - Şi Aurelian Popescu, da, aveţi dreptate! T.R.: - ...sau nişte jurişti... Jean Cănăvoiu, care de departe era cel mai... bun. Rep.: - Mi se pare că unul dintre jurişti era Rovenţa, latinistul... T.R.: - Da, venea şi Rovenţa! Rep.: - Aşa-i Întotdeauna venea cu citate în latină. T.R.: - Era plin de asemenea citate. Rep.: - Eram elev şi... mă uimea. T.R.: - Prin ’60 sau ’62, nu cu- nosc motivele certurilor... între ei... cenaclul s-a desfiinţat. Rep.: - Se numea cumva „George Coşbuc” T.R.: - Da. Şi atunci, directorul Casei de cultură... Rep.: - Casa de cultură se numea „Mihai Eminescu”, da T.R.: - Da... Ion Talabă, învăţă- tor, ca să nu se confunde. M-a rugat pe mine să reînfiinţez acest cenaclu, de la care primisem un premiu, în ’56. Am participat la un concurs în ziarul „Steagul nostru”, cu o schiţă, tatăl meu cu o poezie... Dumitru Dădălău cu o poezie. Eu am câştigat premiul de la schiţă, iar cei doi au câştigat premiul de la poezie. Asta-i, că premiul nu mi-a fost acordat datorită dosarelor, banii... şi nu erau puţini, era un salariu ca al meu, au fost trecuţi chipurile în contul colectivizării agriculturii. Ştiu că din juriu a făcut parte sora lui Radu Theodoru... Rep.: - Fratele lui Geo Bogza, da T.R.: - Da... Rep.: - ...Dar... T.R.: - Şi... Rep.: - Aşa... Şi ziceţi... ziceţi... T.R.: - ...în '62 m-am prezentat la Casa de cultură, la cenaclu, la ru- gămintea directorului, dar nu am găsit pe nimeni. Nu mai venea nimeni la cenaclu... .................................................. Grupaj îngrijit de Ion Şoldea
Page 1 and 2: Viaa în Gorj Sptmânal independent
Page 3 and 4: Viaa în Gorj • joi, 24-31 decemb
Page 5: Viaa în Gorj • joi, 24-31 decemb
Page 9 and 10: 10 • Viaa în Gorj • joi, 24-31
Page 11 and 12: 12 • Viaa în Gorj • joi, 24-31
Page 14 and 15: Viaa în Gorj • joi, 24-31 decemb

Ei au murit în picioare, „Ei au murit în picioare, ca noi ... - Viata in Gorj

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?