GHIDUL CARIEREI MELE - Centrul Educatia 2000+

Omul înseamnă comunicare, prin tot ceea ce spune, face, gândeşte şi simte. Chiar din
zorii unei zile obişnuite, de la ritualul igienii zilnice, la rugăciunea de dimineaţă, la
firescul unei urări de „Bună dimineaţa!” adresat persoanelor apropiate sau necunoscute,
la vârtejul accelerat al ritmului de la şcoală sau de la locul de muncă, şi… până la
momentele de linişte, relaxare şi somn. Oamenii comunică zilnic, eficient şi ineficient,
verbal şi nonverbal, artistic şi ştiinţific.
Componentele comunicării
Comunicarea porneşte de la o sursă numită şi emiţător. De obicei, sursa este o fiinţă
umană care doreşte să transmită ceva, un mesaj, altei persoane. Într-un dialog, rolurile de
emiţător şi receptor se schimbă alternativ.
Între emiţător şi receptor se realizează un schimb de mesaje, alcătuite din idei, simboluri,
coduri. Canalul este un “purtător” al mesajului.
Receptorul este cel care primeşte mesajul transmis de emiţător, îl decodifică şi îl supune
unei interpretări personale.
Orice comunicare are loc intr-un context.
Procesul comunicării implică: - corpurile noastre
- valorile personale
- aşteptări
- simţuri
- experienţe
Aţi mai adăuga şi alte elemente
Formele comunicării:
Verbală 7%
Paraverbală 38% - expresivitate
- accent
- intonaţie
- topică
- timbru
Nonverbală 55% - mimică
- gesturi
- postură
Proxemica este ştiinţa folosirii spaţiului în relaţiile dintre oameni. Au fost descrise patru
tipuri de distanţe:
- zona intimă: 15 - 46 cm
- zona personală: 46 - 1,22 cm
- zona socială: 1,22 - 3,60 cm
- zona publică: peste 3,60 cm
Stiluri de comunicare sunt:
- cooperant
- rezolutiv
- bazat pe negociere
- asertiv
- directiv
- agresiv
Feedback-ul este un “ecou” ce dă de veste partenerului dacă este acceptat, înţeles sau nu.
Lumea înconjurătoare reprezintă o oglindă – toate reacţiile acesteia înseamnă feedback,
care ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine.
11