Septembrie - Octombrie 2013 [Nr. 158] - Market Watch

Business Solutions/BackupCât costă, cu adevCuantificarea costului unui downtime implică o abordarecomplexă, pentru că evaluarea impactului financiar trebuiesă ia în calcul nu doar pierderile directe de productivitate şivenituri, ci şi pe cele mai puţin vizibile, cum ar fi pierdereade oportunităţi, scăderea nivelului de loialitate al clienţilor,demotivarea angajaţilor, afectarea relaţiilor cu parteneriietc. Sunt pierderi reale, care pot fi atenuate sau chiar eliminateprintr-o abordare realistă proactivă. Radu GhiţulescuAberdeen Group a publicatîn 2010 un studiu asupraprevenirii dezastrelor şiimpactului acestora îninfrastructura IT a companiilor(„Disaster Avoidanceand Disaster Recovery“), la care auparticipat 125 de organizaţii din întreagalume. Unul dintre obiectivele acestei cercetăria fost cel de a aproxima o valoaremedie a impactului financiar pe care îlare o oră de downtime. Rezultatul obţinutîn urmă cu 3 ani de analiştii citaţi esteunul rotund: 100.000 de dolari pe oră.Desigur, valoarea indică în primulrând faptul că cele 125 de organizaţiicare au participat la studiu fac parte dincategoria companiilor mari, „large enterprises“.Ceea ce face ca aplicabilitateaacestei evaluări pe plan local să fie unarelativ redusă, ţinând cont de majoritateacovârşitoare reprezentată de IMM-uri îneconomia românească.Totuşi, un alt studiu realizat de acelaşigrup de consultanţă pe aceeaşi temă aratăcă, în perioada iunie 2010-februarie 2012,costul per oră al downtime-ului a crescut,în medie, cu 65%. Explicaţia dată de cătreanaliştii Aberdeen este bazată pe argumentulcă, în intervalul citat, gradul deinformatizare şi automatizare al proceselorde business în cadrul companiilor a crescutsemnificativ, ceea ce face ca impactulunui downtime să fie mult mai amplu.Este un argument a cărui pertinenţă se26 MARKET WATCH 1 SEPTEMBRIE - 15 OCTOMBRIE 2013verifică şi pe plan local. Chiar dacă gradulde informatizare al companiilor româneştinu este unul chiar atât de avansat(prin raportare la companiile americanecare au participat la studiile Aberdeen citate),în mod incontestabil impactul unuidowntime este departe de a fi neglijabil.Evident, costul mediu al downtime-uluieste influenţat semnificativ de mărimeacompaniei şi, mai ales, de verticala încare aceasta activează, dar cele două elementeamintite nu sunt singurii factoricare afectează direct amploarea pierderii.Soluţia de compromisÎnainte de toate, trebuie precizat cădowntime-ul generează pierderi pe careîncă nu foarte multe companii locale leiau în calcul cu adevărat, evitând astfelinvestiţia costisitoare în crearea unuiplan coerent de continuitate operaţională.Strategia aceasta de „ascundere acapului în nisip“ este însă una păguboasăpe termen lung, iar argumentaţiile degenul „Nu o să ni se întâmple tocmainouă!“ sunt perdante din start. (Numaianul acesta giganţi precum Amazon,„New York Times“ sau Google au înregistrat„căderi“ de servicii extrem decostisitoare.)La fel de adevărat este însă că nicioorganizaţie, indiferent de ordinul său demărime sau de domeniul de activitate, nueste dispusă să investească masiv într-unplan de Disaster Recovery fără niciundiscernământ, în încercarea de a minimizariscul de downtime pentru toateaplicaţiile pe care le rulează şi întreagainfrastructură IT pe care o deţine. Redundanţatotală în cazul companiilor dedimensiuni medii şi mari este un dezideratfoarte costisitor, poate la fel de scumpca şi varianta ignorării riscurilor existenteîn mod real.Metoda de „compromis“ este de aidentifica aplicaţiile cu adevărat criticepentru desfăşurarea proceselor de business,serviciile tehnologice şi infrastructuraaferentă acestora şi apoi de a identificaefectele unui downtime al acestora. Înfuncţie de estimarea valorii potenţialelorpierderi identificate se poate aproxima uncost per oră al downtime-ului şi se poateobţine o aproximare a impactului total.Este metoda cea mai directă de a ajustaordinul de mărime al investiţiilor caretrebuie făcute în soluţiile şi strategiile decontinuitate a afacerii şi recuperare în cazde dezastru.Pierderile „invizibile“Aparent, totul este foarte simplu. Existănumeroase metode generice de calcul aledowntime-ului, mai mult sau mai puţindezvoltate. În principal, se iau în calculurmătoarele elemente:- pierderile la nivel de venituri directe;- impactul asupra cash-flow-ului;- pierderile de productivitate;- costul orelor suplimentare necesarepentru remedierea situaţiei (sau al reparaţiilorşsau al înlocuirii echipamentelorafectate).Sunt factori care pot fi cuantificaţirelativ simplu şi rapid. Nu la fel de facilăeste însă estimarea pagubelor „invizibile“generate de:- pierderea oportunităţilor de business;- scăderea indicelui de satisfacţie al