Muzee și colecții din Romania - Museums and Collections ... - cIMeC

http://ghidulmuzeelor.cimec.ro / www.cimec.roÎn perioada interbelică este consemnată înfiinţarea unor noi muzee precum:Muzeul Istorico-Etnografic din Focşani (1928), devenit Muzeul Putnean (1931),Muzeul Municipal Bucureşti (1929), Muzeul Satului (1930), Muzeul de Istorie dinGiurgiu (1934) devenit din 1950 muzeu raional cu profil istorie-ştiinţele naturii şireorganizat în 1977, Muzeul din Piatra-Neamţ (1935), Pinacoteca din Ploieşti (1931)precursor al Muzeului de Arte Frumoase (1936) la care se adaugă Muzeul de Istoriedin Târgovişte, apărut în timpul războiului (1943). În această perioadă principaleleprobleme ivite în calea activităţii muzeale sunt legate de fondurile insuficiente pentruîntreţinerea şi sporirea colecţiilor, dar şi găsirea sau construirea unor spaţii adecvateexpunerii şi conservării artefactelor. A fost o perioadă de acumulare a patrimoniuluicultural, dar fără să se facă şi documentarea necesară 41 .În anii 50, sub influenţa modelului sovietic, numărul muzeelor judeţene,săteşti şi şcolare a sporit considerabil. Au fost înfiinţate mai multe muzee localeprecum: Muzeul Deltei Dunării (1949), Muzeul de Istorie din Piteşti (1956), MuzeulJudeţean de Istorie Bacău (1957), Muzeul Judeţean de Istorie Botoşani (1955),Muzeul Dunării de Jos Călăraşi (1951), Muzeul Judeţean Olt (1953), MuzeulJudeţean Vâlcea (1955) etc 42 . În timpul regimului comunist s-au înregistrat o serie deaspecte pozitive în privinţa activităţii muzeale, dar şi negative, în condiţiile imixtiuniitot mai agresive a factorului politic. Are loc o creştere fără precedent a patrimoniuluipăstrat în colecţiile muzeale, atât prin achiziţii şi cercetări de teren, cât şi princonfiscări. Muzeele nu sunt limitate doar la rolul de păstrătoare de bunuri culturalefiind adăugată totodată activitatea de documentare în spiritul metodelor ştiinţifice.Creşterea patrimoniului a condus la perfecţionarea activităţii de evidenţă a bunurilorculturale conservate în instituţiile muzeale, mai întâi pe suport clasic, de hârtie, şi maiapoi în condiţiile avansului tehnologic general, pe suport electronic. Deşi afectată deconstrângerile regimului comunist legislaţia privind protejarea patrimoniului muzealcunoaşte progrese semnificative. Colecţiile de bunuri culturale sunt valorificate atâtdin punct de vedere ştiinţific cât şi prin numeroase expoziţii permanente sautemporare accesibile marelui public, relevând rolul educaţional pe care îl auinstituţiile muzeale.În privinţa evoluţiei muzeelor după 1990, eliberarea de constrângerilesistemului ultracentralizat a avut pe de o parte consecinţe benefice dar, din păcate, şinegative. Dintre punctele negative acumulate în ultimele două decenii de evoluţie amuzeelor în România semnalăm finanţarea necorespunzătoare şi pierderea prin furtşi trafic ilegal a numeroase obiecte de patrimoniu în contextul haosului legislativ şisocial de la începutul anilor 90.Din punct de vedere cantitativ a sporit numărul muzeelor locale apărând în aceastădirecţie şi iniţiative din segmentul privat. Totodată se constată că apariţia unor noimuzee a fost determinată şi de transformarea unor secţii din cadrul unor complexemuzeale în muzee de sine stătătoare. S-au deschis numeroase case memoriale sau41 Opriş, Ioan, Transmuseographia, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000, p. 410.42 Mai multe detalii la Ioan Opriş, Istoria muzeelor din România, Bucureşti, 1994.11