anale 19.pdf - Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru ...

Dirijarea regimului de umiditate din sol prin irigare la cultura cartofului este oproblemă mai dificilă decât la alte plante, deoarece cartoful pretinde respectarea custricteţe a unui anumit raport aer-apă în sol care variază cu fazele de vegetaţie. Pe bazacercetărilorefectuate de Vîjîială şi Şişeşti (1982) rezultă că, dirijarea regimului de irigarepe baza datelor de evaporare asigură producţii mai mari decât pe baza umidităţii din sol.Cele mai mari producţii s-au obţinut prin aplicarea unor norme de udare echivalente cu75% din evaporaţia măsurată în evaporimetrul BACK clasa A pe o perioadă de 7 zile.Bazatpe toate datele tehnice şi teoretice obţinute cu privire la cerinţele faţă de apăale cartofului, după 1980, în colaborare cu IMH Bucureşti, s-a elaborat o lucrare demari proporţii, care a stabilit regimul de umiditate accesibil plantelor, valorile decadicedin fiecare an şi medii multianuale (1929-1978) ale elementelor bilanţului apei din solîn cultura neirigată de cartof pentru consum de toamnă-iarnă precum şi variabilitateaacestuia în perioada analizată. Pentru diferenţierea zonală a necesităţii irigaţiei peteritoriul agricol al României în funcţie de valorile tuturor elementelor bilanţului apeidin sol, s-au elaborat hărţi la scara 1-500000 (figura 1). Această lucrare a evidenţiat căproducţiile de cartof sunt limitate în toate zonele de cultură din ţară de către factorulapă asigurat natural şi că irigarea în aceste condiţii, în cele mai multe zone, este omăsură eficientă de creştere a producţiei (Apetroaiei şi colab. 1982, 1982, 1989 şi 1989).Cercetările agrofitotehnice şi stabilirea tehnologiei de cultivare a cartofului încondiţii de irigare sunt preocupări pentru creşterea randamentului irigaţiei la cartofulcultivat în diferite zone şi condiţii.În scopul stabilirii tehnologiei de cultivare şi păstrare a cartofului irigat, Măzăreanuşi colab. (1982), Neguţi (1985), Dragomir (1982), Todea şi colab. (1985), Creţu şi colab.(1982), Ionescu (1989), Schutz (1990), Puşcaşu (1982) au analizat factorii agrofitotehnicicare influenţeză în mod direct producţia şi pierderile din timpul păstrării.În urma acestor cercetări, pe lângă generalizarea culturii cartofului pentru consumulde toamnă-iarnă în zona de stepă s-a creat şi posibilitatea înmulţirii timp de un an (lanivel de Il) a cartofului pentru sămânţă (Berindei şi Draica 1983).CONCLUZII- Din studiul efectuat reiese că cercetarea în domeniul irigării cartofului a evoluatodată cu cele mai importante domenii ale cercetării agricole.- Realizările prezentate rezolvă problematica la nivelul condiţiilor şi cerinţelortehnologice actuale ale culturii.- Rezultatele comparative ale regimului de irigare al cartofului sunt prezentate întabelull.112Anale J.c.pc.