anale 19.pdf - Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru ...

Markerii genetici reprezentaţi de izoenzime au avantajul de a face posibilădetectarea homozigoţiei recesive, dominante şi heterozigoţiei, datorită stării decodominanţă alelică. Utilizarea a 11 sisteme izoenzimatice, dintre care cele mai frecventexpresive sunt dehidrogenaza maleică (MDH), dehidrogenaza 6- fosfogluconică (6PGDH)şi transaminaza glutamooxaloacetică (GOT), reprezintă un progres evident faţă desistemul clasic bazat pe peroxidaze folosit de Stegemann în Germania şi Desborough înSUA.Analiza izoenzimelor, a căror varietate rezultă din modul caracteristic ternar destructurare a proteinelor, a avut consecinţe practice şi în identificarea noilor soiuri(Douches şi Ludlam, 1991) şi linii mutante (Groza şi Kahn, 1991) cu atât mai importante,cu cât se remarcăo tendinţă accentuată de privatizare a ameliorării în toate ţările avansate.Desigur alte teste, derivate din produsele genice utilizate la cocultivarea cu Agrobacterium(ca răspuns la kanamicină, cloramfenicol, glucuronază sau luciferază), dar cu minim detimp şi maxim de expresivitate, vor fi de asemenea promovate la recunoaşterea dinproducerea de sămânţă a liniilor transgenice.Consecinţele teoretice ale detectării locilor izoenzimatici au fost oferirea unuiinstrument simplu şi precis pentru maparea cromozomialăprin RFLP (polimorfismullungimii fragmentelor de restricţie), care nu a plltut folosi din caracterele morfofiziologicedecît rezistenţa la virusul X, autoincompatibilitatea la încrucişare şi rezistenţa laGlobodera roslochiensis. Metoda RFLP se bazează pe variaţia lungimii segmentelor deADN între doi exoni (gene active) prin mutaţii nefuncţionaleproduse în introni, segmentece apar în urma clivării cu enzime de restricţie ce acţionează mereu în aceleaşi locurispecifice. Construcţiagrupelor de linkaj, definind cei 12 cromozomi de bază ai cartofului,a pornit prin analogie de la foarte similarul genom de la tomate. Până la 304 loci auputut fi astfelmapaţiîn urma sintezei dintre sistemul elaborat de Max-Planck Institut şicel conceput de Cornell University (Gebhart şi colab., 1991).Perfectarea sistemului PCR (reacţieîn lanţ cu polimerază), ce sintetizează repetatun anume fragment mic de ADN, într-un aparat ce asigură trecerile de temperaturi şitimpi pentru fiecare stadiu, a permis elaborarea unui sistem mai puţin laborios, dar numai puţin eficace pentru caracterizarea genotipurilor - sistemul RAPD (polimorfismADN amplificat la întâmplare). Acesta se bazează pe amplificarea prin PCR a ADNuluigenomic de analizat în amestec cu o oligonucleotidă luată arbitrar (primer). Analizaelectroforeticăa prezenţei sau absenţei segmentelor, rezultate în urma fixării primeruluila anumite şiruri de secvenţe în cursul ciclului termic de amplificare, relevă benzipolimorfice diferenţiindgenotipurile (Quiros şi colab.. 1992).Folosirea biologiei moleculare în ameliorarea cartofului aduce avantajul păstrăriigenotipului soiului ales, cu excepţia caracterului de modificat, evitând astfel consecinţelerecombinării genetice prin hibridare. De asemenea, pot fi utilizate gene inexistente îngermoplasma cartofului sălbatic şi cultivat, dar prezente în alte genuri de plante, animalesau bacterii, sau pot fi fabricate noi gene.40Allale f.C.PC.